Un editorialist de la Financial Times, invocat de acelaşi Krugman, pune acţiunea autorităţilor japoneze pe seama dublului şoc, cel al cutremurului din 2011 şi cel al Chinei, care a detronat Japonia din poziţia celei de-a doua economii mondiale. Prin 2011, la CNN, Krugman a glumit propunând inventarea unei ameninţări extraterestre, care să deturneze atenţia de la deficite şi inflaţie; mai mult, concentrarea economică necesară combaterii unei asemenea ameninţări ar duce la depăşirea crizei în cel mult un an şi jumătate.
Să facem o săritură de la invazia extratereştrilor în Bangladesh, unde un accident urât, soldat cu 1.000 de morţi, a scos la iveală câte ceva din dedesubturile afacerilor marilor companii, ceva ce se traduce prin „forţă de muncă ieftină„ şi „productivitate„ în graficele din powerpointuri. Şi mi-am adus aminte de un recent studiu al unor profesori germani, care au arătat cum criza a erodat adânc valorile morale ale lumii. Oamenii se declară împotriva exploatării copiilor sau cruzimii faţă de animale sau a poluării, dar, atunci când aleg cele mai ieftine electronice sau haine, încalcă tocmai principiile enumerate. Experimentul a inclus oameni, bani, acte de comerţ şi şoareci care puteau muri (sau nu), în condiţii de piaţă (sau nu, adică în relaţii directe între indivizi). Uşor de ghicit, condiţiile de piaţă s-au dovedit acoperitoare, iar câţiva şoricei au plătit cu viaţa; scuzele au fost de genul „dacă nu o fac eu, o să o facă altcineva„ – recunoaşteţi ideea, nu?
Al treilea capitol al textului meu este creşterea economică din primul trimestru, de peste 2%, definită drept surprinzătoare (şi chiar este, într-o Europă care a intrat în recesiune). Românii au tot raportat creşteri economice de ceva vreme, dar pe de altă parte este lesne de observat că piaţa se dovedeşte relativ insensibilă la cifrele statisticilor, o mare parte din şefii de companii cu care venim în contact dovedindu-se destul de pesimişti. Iar de regăsirea procentelor de creştere în nivelul de trai, nici vorbă. De ce?
Păi nu ne ameninţă extratereştrii, una la mână. Autorităţile nu gândesc cu capul lor, doi la mână. Activitatea economică este, de cele mai multe ori, o combinaţie între „dacă nu o fac eu, o să o facă altcineva„ (în varii feluri, pentru că avem imaginaţie) şi exportul de forţă de muncă ieftină (e o figură de stil).
Lipsită de viziune politică, socială şi economică, România nu mai poate trage foloase de pe urma creşterilor economice din statistici. Ani şi ani de zile am fluturat „mâna de lucru ieftină„, ne-am mândrit cu creşterile de doi digiţi ale companiilor, am cultivat un soi de egoism financiar şi mulţi s-au autoamăgit cu eficienţa proprie. Greşit: marketerii n-au marketat, analiştii s-au făcut că analizează, iar executivii s-au făcut că execută, în timp ce piaţa şi cifrele de afaceri au crescut de la sine, alimentate doar de dorinţa oamenilor de a trăi mai bine. Iar acum culegem ce-am semănat şi decuplarea este cuvântul momentului. Avem o piaţă de capital şi una valutară decuplate de restul economiei, un politic decuplat de economic, un grup important de multinaţionale urmându-şi propriile interese, deosebite de cele ale societăţii, avem români decuplaţi de români. Fluturăm o austeritate care nu ni se potriveşte şi aşteptăm soluţiile altora.