BusinessMagazin

Tag: energie

  • Ce jocuri va face petrolul in 2008

    Ce impact va avea intrarea pe piata a KazMunaiGaz?
    La nivel de cultura corporatista a Rompetrol, nu va fi vorba de schimbari semnificative, considera Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicata (GEA): „Odata ce Dinu Patriciu a vandut compania si i-a asigurat petrolul, faptul ca va conduce compania cu cativa kazahi va face doar sa adune laolalta mai multi petrolisti“. Pe de alta parte, KazMunaiGaz ar putea, cu multe investitii, sa depaseasca Petrom la cifra de afaceri in urmatorii cativa ani, spune analistul Aurelian Dochia.

    La cat va ajunge pretul petrolului in 2008?
    Directorii principalelor companii petroliere din Romania considera ca pretul petrolului va atinge 100 de dolari in prima parte a anului. „Aspectul speculativ, precum si presiunile legate de innoirea resurselor si tensiunile politice vor pune presiune pe pret si eu estimez ca acesta se va apropia chiar de 150 de dolari pe baril in toamna“, sustine Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol.

    Va avea loc fuziunea OMV-MOL in acest an?
    Nici macar Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele grupului OMV, nu crede ca fuziunea ar avea loc atat de curand, avansand ca posibila data sfarsitul anului 2010. Reprezentantii companiilor petroliere romanesti considera insa ca fuziunea probabil nu va avea loc nici in acest an si ca oricum nu este o idee buna pentru piata regionala, intrucat nici una dintre cele doua companii nu isi poate asigura singura petrolul cu care lucreaza.

    Care va fi cel mai utilizat combustibil alternativ in 2008?
    Chiar daca se prevede un declin al combustibililor din plante in viitorul mediu, deocamdata biodieselul va fi cel mai utilizat in acest an, deoarece este obligatoriu (UE obliga ca 2% din vanzarile statiilor sa fie biocombustibil). „Deja se pune mare presiune pe terenurile arabile, iar pe de alta parte preturile la grau si porumb au crescut“, explica Constantin Tampiza, presedintele grupului Lukoil.

  • Pretul petrolului a depasit 100 de dolari pe baril

    Cresterea cotatiei petrolului peste nivelul de 100 de dolari pe baril are un impact negativ asupra perspectivelor economiei americane, cel mai mare consumator mondial de petrol, care se confrunta deja de problemele pietei de locuinte si a creditelor ipotecare, si risca sa afecteze, de asemenea, avansul economic in marile state europene.

    La ora 16:57 GMT, petrolul destinat pietei americane era cotat la 100,09 dolari pe baril, in urcare cu 47 de centi, depasind recordul de miercuri, de 100 de dolari pe baril.

    Amanunte pe www.mediafax.ro

  • Investitiile in energia eoliana raman deocamdata la nivel de intentie

    Ingrijorarile Uniunii Europene in privinta asigurarii necesarului de energie, determinate de preturile ridicate ale combustibililor, de problemele in aprovizionare si de incalzirea globala, cauzata de emisiile generate in mare parte de producatorii de energie, au determinat o promovare intensa a energiilor regenerabile, mai putin poluante si teoretic nelimitate. Printre acestea se numara energia eoliana, geotermala, biomasa sau cea solara.

    Unul dintre sectoarele in care Romania poate dezvolta capacitati noi si nepoluante de producere a eletricitatii din surse regenerabile este cel eolian, al carui potential teoretic se ridica la 14.000 MW instalati, cu doar 1.000 MW mai putin decat puterea instalata cumulata a tuturor producatorilor de energie la nivel national.

    "Inca nu a venit nimeni la noi sa ceara autorizatie de infiintare, desi multe companii spun ca intentioneaza sa investeasca in turbine eoliene. Multi inca fac studii, evaluari, masuratori", a declarat agentiei MEDIAFAX Nicolae Opris, vicepresedinte al Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE).

    Detalii aici

  • Dobrogea, raiul energiei eoliene

    Dacian si Darius sunt acum pe val", spune ingandurat Gheorghe Tripon, dezvoltatorul afacerii cu energie eoliana Green Energy, care are instalata o turbina eoliana la Tulcea, despre doi dintre partenerii sai de afaceri, fratii Dacian si Darius Nath, care au vandut jumatate din planurile lor de dezvoltare catre compania italiana Enel. De fapt, miscarea fratilor Nath este una dintre cele mai visate optiuni de parteneriat de catre toti cei cativa dezvoltatori de proiecte pentru energie eoliana in Romania – care pot fi numarati pe degetele de la o mana.

    Motivele pentru care un partener international din domeniul energetic este asteptat cu sufletul la gura de investitori ar fi mai multe, dar doua sunt cele mai importante: faptul ca acesta le poate aduce forta financiara, dar si faptul ca ii poate "baga in fata" pentru achizitia de turbine eoliene noi.

    Marii producatori internationali de turbine (Vestas – Danemarca, GE – SUA, Siemens – Suedia, Mitsubishi – Japonia, Nordex – Germania, DEwind – Germania, Enercon – Germania, Fuhrlanderm – Germania, Gamesa – Spania, Suzlon – India) au liste de a steptare pe aproximativ trei ani, insa au si contracte-cadru semnate cu marile grupuri energetice internationale, carora le pot vinde turbine mai devreme. Gheorghe Tripon, care a cumparat pana acum o turbina second-hand si mai asteapta sosirea urmatoarelor doua peste doua luni – tot second-hand -, sintetizeaza simplu situatia: "Noi toti jucam in liga mica, dar ei (fratii Nath, care au intrat in parteneriat cu Enel – n.red.) au trecut in liga mare".

    "Noi toti" sunt aproximativ 50 de oameni de afaceri care s-au asociat de la doi pana la 20 intr-o afacere si au inceput cam din 2000 proiecte de dezvoltare eoliana: acum sunt instalate 22 de turbine in toata tara, dintre care 12 sunt ale fratilor Nath, una a Green Energy, una a Electrogrup, trei ale Rosal (compania controlata de Silviu Prigoana), una a Ileximp Baia Mare si patru ale Pentium Baia Mare (dintre care una a fost recent vanduta). Toti au aceleasi probleme: bancile nu prea le acorda credite pentru dezvoltare – fie ca aceasta inseamna achizitie de terenuri, fie de echipamente -, deoarece o astfel de afacere nu este de traditie in Romania si nu au acces la turbine.

    De asemenea, desi cativa dintre ei au dezvoltat proiecte in Baia Mare sau Bistrita (Ileximp, Blue Line), "tara fagaduintei" pentru acestia ramane Dobrogea. "Conform studiilor, dar si experientelor unor investitori, alte zone din tara unde este vant bun nu sunt rentabile; singura zona rentabila pentru energie eoliana este Dobrogea", spune Gheorghe Tripon, care s-a orientat catre energie cu trei-patru ani in urma, cand un prieten l-a rugat sa ii gaseasca o solutie de curent electric ieftin pentru a-si alimenta o fabrica de alcool.

    Dupa ce a analizat mult timp varianta cogenerarii, a ajuns la concluzia ca este destul de scumpa pentru posibilitatile lui materiale si a ajuns astfel la varianta centralelor eoliene, varianta cea mai abordabila din punct de vedere investitional. Si a inceput, ca toti ceilalti operatori de pe piata, prin concesionarea unui teren cu "vant bun" si a unei turbine eoliene, la mana a doua. "Achizitia second-hand nu a fost numai pentru ca asa vrem noi, ci pentru ca nu prea ai de unde sa cumperi turbine noi, ca mic investitor", spune directorul Green Energy, care a concesionat impreuna cu doua companii partenere (Blue Line si Electrogrup) o suprafata de 180 hectare de teren in comuna Valea Nucarilor, din judetul Tulcea.

    Fiecare dintre cei trei parteneri a instalat cate o turbina eoliana, planurile de viitor fiind insa mult mai mari. "Intentia noastra, in calitate de consortiu, pentru Valea Nucarilor, este sa facem un parc cu o putere de 60 MWh", spune Tripon. Aceasta inseamna ca toate trei grupurile care fac parte din consortiu vor instala minim 24 de turbine (daca ar fi noi, cu capacitate de 2,5 MW) si maxim 80 de turbine eoliene (daca turbinele vor fi la mana a doua, cum probabil vor fi, cu putere instalata de 750 KW).

    Deocamdata, pentru inceputul lui 2008, consortiul va mai instala 8 turbine in Valea Nucarilor, insa fiecare dintre cei trei mai are si alte planuri. Tripon mai are doua proiecte pe energie eoliana: unul in Tulcea, in comuna Valea Teilor, si altul in Constanta. Cele doua proiecte, ce ar trebui sa se intinda pe o suprafata de 300 hectare, presupun investitii de 100 de milioane de euro fiecare, insa Gheorghe Tripon s-a asociat cu mai multti investitori mici romani si germani pentru aceste dezvoltari.

  • Proiectul RWE pentru Polonia

    Lucrul la studiul de fezabilitate a inceput, in ianuarie urmand sa se stie cand si cum va fi dezvoltat noul proiect. In prezent, cea mai mare termocentrala din Polonia este cea din Belchatow, cu o capacitate de 4.400 MW. Potrivit expertilor, investitia necesara ar ajune la aproximativ 1,2 miliarde de euro.

    Grzegorz Pawlaszek, CEO al companiei poloneze, a admis ca este posibil ca suma sa fie apropiata de cea reala, dar a refuzat ca comenteze, motivand prin confidentialitatea contractului. Noua termocentrala ar urma sa consume anual 2,5 milioane de tone de carbune, cantitate ce reprezinta productia pe un an a unei exploatari miniere medii.
    Potrivit estimarilor realizate de Ministerul Economiei din Polonia, cererea de energie in tara va creste in urmatorul deceniu cu 50%. Pentru constructia unor centrale noi si pentru modernizarea celor existente vor fi necesare fonduri de 13,9 miliarde de euro.

  • Sefii Transgaz au subscris actiuni de 0,5 mil euro

    Directorul economic al Transgaz, Radu Moldovan, a cumparat cele mai multe actiuni, aproape 5.500, in valoare de 300.000 de euro, iar Ioan Rusu, directorul general al companiei, a achizitionat 2.508 titluri, in valoare de aproximativ 137.000 euro.

    Fostul director economic, Marin Dumitru, a intrat in posesia a 1.817 actiuni, pentru care a platit circa 100.000 euro, iar Zidaru Constantin, membru al Consiliului de Administratie, a cumparat 230 actiuni, in valoare de 12.500 euro.

    Cumpararea de actiuni de catre persoane initiate reprezinta, de regula, un semnal pozitiv pentru evolutia titlurilor pe piata reglementata. In cazul ofertei publice, investitorii nu au avut insa nevoie de semnale pozitive suplimentare, oferta fiind subscrisa de 28 de ori fata de valoarea totala.

    Transgaz, cea mai mare subscriere din istoria Romaniei

  • Pe aripile vantului

    Silindu-se sa-si tina echilibrul pe puntea instabila a unei nave de inspectie care se deplasa pe langa Malmö, cu fata sfichiuita de vaporii de apa, Arne Floderus a considerat ca e o zi buna pentru noua sa ferma eoliana, dincolo de tarm. Un vant de 48 de kilometri pe ora invartea paletele, ca niste degete, ale unei turbine aflate la 115 metri deasupra capului sau. Imprejur, un camp de turbine se invarteau intr-un balet sincronizat; odata conectate complet la o centrala electrica, vor genera destula energie pentru a lumina 60.000 de locuinte din apropiere.

    „Am creat un nou reper“, spune Floderus, managerul de proiect al parcului eolian in valoare de 280 de milioane de dolari (190 de milioane de euro), unul dintre cele mai mari din lume, construit de compania suedeza de electricitate Vattenfall. Parcul, situat intr-o stramtoare intre Suedia si Danemarca, certifica remarcabila dezvoltare a energiei eoliene – pana nu demult doar o alternativa insolita in favoarea careia pledau ecologistii din Danemarca si Germania, acum devenita una dintre principalele surse de energie in 26 de tari, inclusiv in SUA.

    Cu toate acestea, parcul eolian intra in productie intr-un moment cand energia eoliana este supusa unei atente analize, nu doar de catre vecinii ostili, care se plang ca turbinele obtureaza peisajul, dar si de catre expertii in energie care pun la indoiala viabilitatea ei ca sursa de electricitate.

    Pentru inceput, trebuie spus ca vantul nu bate tot timpul. Cand bate, nu o face neaparat in perioadele cu cerere ridicata de electricitate. Aceasta face ca vantul sa fie un inlocuitor imprevizibil pentru surse de energie mai sigure, chiar daca poluante, precum petrolul, titeiul sau gazul natural. Mai mult, pentru a capta cele mai bune brize, fermele eoliene sunt adesea construite departe de locurile unde cererea de electricitate este cea mai ridicata. Energia pe care ele o produc trebuie apoi transportata pe distante mari pe linii de inalta tensiune, care in Germania, dar si in alte tari sunt instabile si predispuse la defectiuni.

    In SUA, una dintre zonele cele mai propice turbinelor eoliene este partea centrala a tarii, din Texas pana in nordul Marilor Campii – departe de aglomerarile urbane de pe coaste, care necesita cea mai mare parte a energiei. In Danemarca, pionier al energiei eoliene in Europa, constructia de ferme eoliene a stagnat in ultimii ani. Danezii exporta mare parte din energia eoliana produsa in tara catre Norvegia si Suedia, pentru ca o produc in transe imprevizibile, care adesea depasesc cererea.

    In 2003, Irlanda a impus un moratoriu in privinta conectarii fermelor eoliene la reteaua sa de electricitate, din cauza temerilor ca fluctuatiile de energie vor supraincarca reteaua; intre timp insa, conectarea a fost reluata. In Statele Unite, propunerile de a construi mari parcuri eoliene langa Long Island (statul New York) din Oceanul Atlantic si in Cape Cod (statul Massachusetts) au starnit protestele locuitorilor din zona din motive estetice.

    Pe masura ce energia eoliana s-a maturizat ca industrie, imaginea ei s-a schimbat – de la o alternativa curata, chiar eleganta, fata de combustibilii fosili la o sursa de energie regenerabila cu avantaje si dezavantaje, ca oricare alta. „Avantajele pentru mediu ale vantului nu sunt atat de mari pe cat pretind promotorii lui“, spune Euan C. Blauvelt, director de cercetare la ABS Energy Research, o firma independenta de cercetare a pietei din Londra. „Tot mai trebuie sa ai surse de energie de rezerva, precum centralele termoelectrice pe carbune.“

    Blauvelt publica un raport anual despre energia eoliana in care ii pune in discutie slabiciunile. Oamenii din industrie l-au acuzat ca popularizeaza mituri, recunoaste el. Acum, criticile sunt mai temperate. „Una dintre marile probleme cu vantul este ca oamenii tind sa se agate foarte mult de ideea asta“, spune Blauvelt. „Diferenta e ca argumentele incep sa devina mai rationale.“

    Aceasta nu inseamna in niciun caz ca energia eoliana si-a atins apogeul. Dimpotriva, Blauvelt estimeaza ca industria energiei generate de vant isi creste capacitatea cu o rata anuala de 26,3% pe cinci ani. Ritmul este mai mare decat cel al energiei hidro la inceputurile sale si de doua ori mai mare decat cresterea recenta a industriei de energie nucleara.

    Statele Unite, care sunt considerate pioniere in domeniul energiei eoliene, si-au suplimentat in 2006 capacitatea de productie mai mult decat oricand. Cu 11.575 de megawati, SUA sunt cel de-al treilea producator mondial de energie eoliana, dupa Germania si Spania, si isi sporeste aceasta capacitate mai mult decat ceilalti. Printre noii intrati in aceasta industrie cu capacitati semnificative sunt Marea Britanie, Canada, Italia, Japonia si Olanda.

    „Ceea ce vedem acum e un al doilea val de tari care incep sa investeasca mai masiv“, spune Christian Kjaer, director executiv al Asociatiei Europene a Energiei Eoliene, cu sediul la Bruxelles. El spune ca energia eoliana va beneficia de doua tendinte paralele: cresterea preturilor petrolului si un impuls la nivel global pentru taxarea emisiilor de dioxid de carbon. „Este o modalitate foarte buna de a te proteja fata de preturile volatile ale petrolului si de taxele potential volatile ale emisiilor de dioxid de carbon“, spune Kjaer.

  • Al doilea intre baietii destepti

    Sase luni au durat negocierile cu indienii de la Mittal Steel pana cand Jack Cutisteanu, directorul general si proprietarul Petprod, unul dintre furnizorii privati de energie, a semnat contractul care prevedea furnizarea de curent electric pentru toate cele patru filiale ale grupului indian din Romania. Pe 11 decembrie 2007 se implinesc trei ani de cand Mittal a semnat si Cutisteanu a intrat efectiv in acest business al furnizarii de energie, dupa ce din 1996 isi incercase norocul in mai multe tipuri de afaceri.

    Petprod vine de la „petroleum products“ (produse petroliere), comertul cu produse petroliere fiind primul tip de afacere in care Jack Cutisteanu a intrat imediat dupa ce s-a intors in Romania din Israel, unde plecase cu parintii inca din copilarie. „Am facut initial trading cu produse petroliere, deoarece ma ocupasem de acest domeniu si in Israel si il cunosteam, apoi am facut trading industrial (echipamente si materii prime), pentru ca ulterior, in 2003, sa ne gandim la energie“, povesteste Cutisteanu.

    Dupa ce a semnat contractul cu Mittal, care presupunea livrarea a 100 MWh (din 230 MWh de care are nevoie combinatul, restul fiind furnizat de Electrica) spre cele patru combinate ale grupului indian (Galati, Iasi, Hunedoara si Roman), Petprod a devenit imediat si unul dintre cei mai mari furnizori de electricitate – atat din punctul de vedere al volumelor vandute, cat si din cel al veniturilor. Mai precis, a intrat direct in top, alaturi de Energy Holding (lider al pietei inca de la inceput), Grivco (companie controlata de Dan Voiculescu) sau de EGL Power & Gas Romania, filiala locala a EGL Elvetia, parte a grupului AXPO, unul dintre cei mai mari furnizori de energie din Europa.

    La trei ani de la semnarea contractului, Petprod se afla inca intre primii pe piata la furnizarea privata de energie, iar combinatele siderurgice ale Mittal sunt si acum cel mai important client al Petprod, aducandu-i peste 60% din cifra de afaceri. Cifra de afaceri care a fost de 41 de milioane de euro in 2005, la un an dupa semnarea contractului, si s-a dublat la sfarsitul lui 2006, ajungand la 87 de milioane de euro. Principalele cauze ale saltului sunt, conform lui Jack Cutisteanu, intrarea de noi clienti in portofoliu (precum Chimcomplex Borzesti) si cresterea preturilor energiei, care a dus la o renegociere a contractelor.

    Pentru 2007, saltul nu va mai fi insa atat de mare, iar cifra de afaceri a companiei este estimata sa ajunga la 92 de milioane de euro. Doua motive determina o crestere atat de mica a afacerilor, spune Cutisteanu. Primul a fost renuntarea la unul dintre clientii sai – Combinatul Mittal Steel Hunedoara, al doilea din cele patru ale Mittal dupa capacitate (700.000 de tone de otel anual, al doilea dupa Galati, cu 5,5 milioane de tone si inaintea combinatelor de la Iasi si Roman, cu 380.000, respective 500.000 de tone). „Deoarece acest combinat avea o curba de sarcina foarte proasta si impredictibila, am convenit sa devina client direct al unui complex energetic de la Craiova, care sa ii poata livra mai bine energia de care are nevoie“, spune Cutisteanu. Cu celelalte trei combinate, contractul a ramas in picioare si deocamdata este semnat pana la sfarsitul anului 2008, spune Cutisteanu, recunoscand ca acest contract de 14 luni semnat cu indienii este destul de neobisnuit, 12 luni fiind perioada cea mai des intalnita. Al doilea motiv pentru cresterea mai mica a cifrei de afaceri este faptul ca 2007 a fost un an „asezat“, spune Cutisteanu. A fost un an cand marjele de profit au fost putin mai scazute din cauza achizitiilor de pe bursa de energie, iar salturi nu au prea putut fi in conditiile in care contractele pentru companiile mari erau luate deja de unii dintre furnizori, iar piata si-a pastrat structura.

    Toate acestea nu il deranjeaza pe intreprinzator atat timp cat clasamentul celor mai importanti furnizori de electricitate nu si-a schimbat nici el structura, iar Petprod este in continuare pe locul al doilea, dupa Energy Holding. Al doilea intr-adevar, dar la o distanta de mai bine de 200 de milioane de euro de compania cumparata anul trecut de elvetienii de la Société Bancaire Privée Geneva (comparatia este facuta pe cifrele de afaceri din 2006, cand Energy Holding a avut afaceri de 306 milioane de euro, iar PetProd de 87 de milioane de euro). Cutisteanu spune ca serviciile pe care le ofera Energy Holding clientilor sunt aproximativ aceleasi oferite de majoritatea furnizorilor din piata (cum ar fi managementul de sistem). Insa Energy Holding are o structura mai complexa atat ca numar de angajati (peste 50), dar si ca investitii, datorita numarului mai mare de clienti si tipologiei de business. „Investitiile facute de ei au fost facute pentru extinderea regionala“, spune Cutisteanu. Energy Holding detine 20% din piata livrarilor pentru consumatorii eligibili din Bulgaria si are planuri de extindere regionala in Serbia si Grecia. Pe piata bulgara, Energy Holding estimeaza pentru 2007 livrarea a 55.000 MWh lunar consumatorilor industriali si atingerea unei cifre de afaceri de circa 30 de milioane de euro.

    Energy Holding este singurul furnizor roman care tranzactioneaza energie in afara Romaniei. „Multi furnizori exporta energie, insa a exporta e una si a livra direct consumatorului local e alta“, explica Victor Ionescu, presedintele Operatorului Comercial al Pietei de Energie (OPCOM) – bursa de energie de la Bucuresti, parte din Transelectrica, transportatorul national de energie. Pentru a lucra direct pe o piata dintr-o alta tara, fie si vecina, trebuie ca furnizorul sa aiba licenta in acea tara de la operatorul pietei de acolo. „De asta este atat de important ca Europa de Est sa decida unde va fi bursa regionala, pentru ca acea bursa regionala sa dea licente valabile doritorilor in toata regiunea“, spune Victor Ionescu, care a depus candidatura ca OPCOM sa devina bursa regionala de energie. Insa ambitii similare au si operatorii din Praga si Budapesta. „Odata deschisa piata regionala, va fi mai simplu sa intram si pe pietele vecine, dar pana atunci nu intentionam asta“, spune Jack Cutisteanu.

    Topul furnizorilor privati

  • Topul furnizorilor privati

    Anul trecut, cotele de piata ale furnizorilor privati s-au format in functie de contractele obtinute de fiecare. In 2007, acestea s-au pastrat in mare parte datorita asezarii pietei.
     
     Companie
    Cota de piata*
    Cifra de afaceri 2006 (mil. euro)
     Energy Holding
    12,0%
    306
     Petprod
    2,67%
    87
     Euro – P.E.C.
    1,75%
    51
     Elcomex
    1,30%
    18
     Green Energy
    0,78%
    50
     Buzmann
    0,75%
    24
     Interagro
    0,48%
    –
     Luxten
    0,39%
    92**
     EGL
    0,36%
    61
     ENOL
    0,29%
    45
     Grivco
    0,28%
    55
     
    Nu au fost luate in calcul companiile de distributie desprinse din Electrica SA, privatizate sau nu; acestea vor aparea in clasamentul pentru 2008, deoarece procesul de separare a activitatii de distributie de cea de furnizare a avut loc la mijlocul acestui an.
     
    *   Cotele de piata sunt ordonate in functie de volumul de energie livrat clientilor.
    ** Cifra de afaceri a Luxten include atat furnizarea, cat si contractele de iluminat public si productia.
     

    Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

  • Transgaz si cam atat

    Mirela Ionescu, presedintele Raiffeisen Capital & Investments (RCI), intermediarul ofertei Transgaz, spera ca intrarea societatii la bursa va relansa interesul pentru cotare si in randul altora. „Cred ca listarea Transgaz este prima dintr-un sir destul de lung, care va continua in 2008. Noi avem deja pregatite doua noi oferte publice initiale, care vor fi lansate in prima jumatate a anului viitor. Este vorba de Teraplast Bistrita si Adeplast Oradea“, a declarat sefa RCI. Declaratiile brokerilor sunt optimiste in general in ceea ce priveste numarul de IPO de anul viitor. „Si noi avem in pregatire mai multe listari pentru anul viitor, iar doua sau trei sunt sigure“, spune Adrian Ceuca, director general adjunct al SSIF Broker Cluj. Oficialii Bursei de Valori Bucuresti (BVB) sunt chiar mai increzatori in faptul ca la anul vom avea un numar rezonabil de noi companii listate, deoarece toate societatile care au inceput pregatirile anul acesta vor fi pe bursa anul viitor.

    Ce s-a intamplat totusi anul acesta astfel incat singura listare sa fie cea a Transgaz? „Este imposibil sa aratam cu degetul un vinovat. Cel mai probabil este vorba de un cumul de factori, incluzand lipsa nevoii de finantare din partea companiilor“, spune Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor.

    Primul motiv identificat de brokeri este concurenta bancara. Listarea la bursa inseamna atragere de finantare pentru dezvoltarea afacerii, domeniu in care bancile comerciale sunt lider detasat. La sfarsitul lunii septembrie, valoarea totala a creditelor neguvernamentale acordate societatilor comerciale se ridica la circa 19 miliarde de euro, conform datelor BNR. Cifra este apropiata de capitalizarea companiilor listate pe piata principala a BVB (aproximativ 22 de miliarde de euro in luna noiembrie) si de necomparat cu suma atrasa de actiunile tranzactionate, 300 de milioane de euro la sfarsitul lunii octombrie (cifra reprezinta diferenta dintre achizitii si vanzari in 2007).

    „Bancile au fost extrem de agresive si au devansat cu mult capabilitatile brokerilor in promovarea solutiilor de finantare. In paralel, efortul brokerilor in atragerea de noi societati la bursa a fost minimal, intrucat bursa nu a constituit un cadru organizat in acest sens“, spune Andrei Siminel, director general al NCH Advisors. Practic, desi finantarea prin listarea pe o piata reglementata este cea mai avantajoasa, deoarece nu presupune returnarea sumelor atrase si poate majora substantial capitalizarea, managerii au preferat creditele. Sau, dupa caz, atragerea unui investitor strategic.

    Ne intoarcem astfel la „cultura bursiera“, pe care sefii companiilor o au mai mult sau mai putin. Problema nu este caracteristica pietei noastre, fiind semnalata in economii mature, cum este cea a Austriei. Michael Buhl, CEO al Bursei din Viena, declara recent drept o mare victorie a reprezentantilor pietei de capital introducerea in licee a unor studii primare despre bursele de valori. Lipsa informarii despre piata de capital este reclamata si de majoritatea brokerilor romani. „Managerii trebuie sa inteleaga in primul rand ce inseamna bursa. Si cel mai bine ar fi daca ar invata din scoala acest lucru, deoarece este mult mai usor de explicat de catre un profesor care sunt avantajele listarii. Atunci cand un broker merge la conducerea unei societati si ii arata avantajele pietei de capital, managerii au senzatia ca incearca sa le vanda un produs“, spune Mirela Ionescu.

    Astfel de incercari de informare nu se fac, deocamdata, decat prin organizarea de seminarii si conferinte, asa-numitele „roadshow-uri“ sau conferinte itinerante, care reunesc, alaturi de conducerea BVB, brokeri si emitenti deja prezenti pe piata. Conform BVB, pe langa evenimentele organizate punctual, anul acesta au fost organizate opt conferinte itinerante in orasele mari, ultima urmand sa aiba loc la sfarsitul lunii la Baia Mare. Rezultatele par promitatoare, zece companii demarand deja procedurile de listare, cu termen de finalizare in 2008. Printre acestea se gasesc Aro Palace Brasov, Transilvania Leasing, Casa de Bucovina si ACI Cluj.

    Nu toata lumea din piata este de parere ca brokerii au facut tot ce puteau pentru a atrage noi emitenti. „Eu cred ca este vina brokerilor ca nu avem mai multe IPO-uri anul acesta. Ei sunt cei care trebuie sa explice companiilor ce avantaje decurg din finantarea prin bursa si, mai ales, din majorarea capitalizarii. Compania Impact, spre exemplu, si-a majorat de sute de ori capitalizarea de cand este listata“, spune Leonard Visan, director general al Investica Asset Management, societate de administrare a investitiilor. Dezinteresul brokerilor poate fi explicat si prin comisioanele foarte mici percepute la introducerea in piata a unui nou emitent. „Sunt multe societati de brokeraj care nu considera rentabila financiar o listare sau o transferare de pe Rasdaq pe BVB. Comisioanele sunt foarte mici, iar o societate mica este putin profitabila fata de volumul mare de munca depus“, arata Adrian Ceuca.