Onorata instanta, as vrea sa revizuiesc si sa-mi amendez
remarcile anterioare. Exista un pariu al investitorilor pe scadere,
unul foarte important, care ma intriga la China. Nu sunt sigur cine
face piata in domeniul acesta, dar iata cum suna pariul: daca China
da Google afara, as vrea sa pariez pe prabusirea cotatiei
Partidului Comunist Chinez (PCC).
Si iata si de ce: companiile chineze de astazi sunt si mult mai
inapoiate, si mult mai avansate decat isi inchipuie cei mai multi
dintre americani. De fapt avem de-a face cu doua economii in China
de astazi. Pe de o parte este Partidul Comunist si afiliatii sai –
sa le zicem Regimentul China. Aici se afla traditionalele
intreprinderi detinute de stat. Pe langa ele este o a doua China,
in mare parte concentrata in orasele de coasta, ca Shanghai si Hong
Kong. Aici avem de-a face cu un sector antreprenorial foarte bine
pus la punct, care si-a dezvoltat tehnici sofisticate de a genera
si de a participa la fluxurile informationale de business de inalta
calitate. Eu numesc asta Reteaua China.
Ce e asa de important la fluxurile de cunostinte? Pentru mine, asta
este cheia intelegerii episodului Google si a motivului pentru care
ar putea cineva decide sa parieze pe prabusirea PCC.
John Hagel, cunoscut scriitor de business si consultant in
management, spune in recent lansatul “Index al schimbarilor” ca ne
aflam in mijlocul “Marii schimbari”. Ne schimbam de la o lume in
care sursa avantajului strategic rezida in protejarea si extragerea
valorii dintr-un set dat de cunostinte – suma a tot ce stiam noi la
un moment dat, care acum se depreciaza intr-un ritm accelerat –
catre o lume in care scopul crearii de valori este participarea
efectiva la fluxurile informatiei, ale cunoasterii, care sunt in
mod constant reinnoite.
“Gasirea de modalitati de conectare a persoanelor si a
institutiilor care poseda cele mai noi cunostinte devine tot mai
importanta”, spune Hagel. “Caci exista cu mult mai multi oameni
destepti in afara oricarei organizatii decat in interiorul ei.” Si
in lumea plata de astazi, putem avea acces la toate aceste surse.
Prin urmare, cu cat compania sau tara ta se pot conecta mai mult la
surse diverse si relevante spre a genera noi cunostinte, cu atat
mai mult succes vor avea. Si daca n-o faceti voi, o vor face
altii.
As spune ca Regimentul China, in eforturile sale de a suprima,
ajusta si canaliza fluxurile de cunoastere spre domenii acceptabile
din punct de vedere politic, care vor perpetua pe termen nedefinit
controlul Partidului Comunist Chinez – intre care si cenzurarea
Google -, devine tot mai antagonic cu Reteaua China, care
prevaleaza prin participarea la fluxurile de cunoastere globale.
Despre asta este razboiul cu privire la Google: el este un
intermediar si un simbol pentru ipoteza potrivit careia chinezii
vor fi liberi sa caute si sa se conecteze oriunde imaginatia si
impulsurile lor creative ii vor conduce, ceea ce este crucial
pentru viitorul Retelei China.
China are o serie de companii bine conectate la nivel global, care
sunt deja “in flux”, precum Li & Feng, o companie de textile in
valoare de 14 miliarde de dolari, cu o retea de 10.000 de parteneri
specializati, sau Dachangjiang, producator de motociclete.
Fluxurile care se transfera in fiecare zi in retelele acestor
companii chinezesti pentru proiectarea si inovarea de produse,
pentru managementul livrarilor si pentru obtinerea celei mai bune
expertize globale “sunt mai presus decat si-au inchipuit vreodata
companiile americane”, sustine Hagel.Orches¬tratorii acestor
retele, adauga el, “ii incurajeaza pe participanti sa se reuneasca
intr-o maniera ad-hoc ca sa abordeze prov¬o¬cari neasteptate in
materie de performanta, sa invete unii de la ceilalti si sa atraga
si outsideri pe masura ce au nevoie de ei. Companiile mai
traditionale, ghidate de dorinta de a proteja si exploata rezervele
de cunoastere, isi limiteaza cu grija partenerii cu care au
relatii”.
Regimentul China s-a mentinut pana acum in frunte, in mare parte
pentru ca a perfectionat modelul secolului XX de productie la
costuri reduse, bazata pe forarea depozitelor de cunoastere deja
existente si pe limitarea fluxurilor de informatie exterioara. Dar
China va ajunge in frunte in secolul XXI -, iar Partidul Comunist
va supravietui la putere. Aceasta inseamna ca tot mai multe
persoane, universitati si companii vor putea participa la marile
fluxuri de cunoastere ale lumii, in special la cele care trec
dincolo de granitele industriale si de piata deja cunoscute.
Din pacate, insa, China pare sa parieze ca poate face deodata trei
lucruri: sa mentina controlul fluxurilor din motive politice, sa
mentina fabricile stil secol XX ale Regimentului China din motive
de ocupare a fortei de munca si sa extinda Reteaua China de tip
secol XXI din ratiuni de dezvoltare. Dar contradictiile dintre cele
trei ar putea sa submineze toata constructia. Modelul Regimentului
de tip secol XX va fi pus sub presiune. Viitorul apartine celor ce
promoveaza fluxuri de cunoastere mai bogate si mai diverse si celor
care dezvolta institutiile si practicile necesare pentru a le
struni. Asa incat avem: Regimentul China, care vrea sa cenzureze
Google, lucreaza impotriva Retelei China, care se foloseste de
Google pentru a se dezvolta. Deocamdata, se pare ca Partidul
Comunist Chinez va avea mana libera. Daca asa va fi in cele din
urma, eu as vrea sa pariez pe prabusirea Partidului Comunist.
