BusinessMagazin

Tag: turism

  • Hotelurile de lux de pe Valea Prahovei îşi vor rotunji veniturile de Paşte. Tarifele depăşesc şi 3.200 de lei de cuplu pentru un sejur de trei nopţi la cinci stele

    ♦ Staţiunile din Prahova şi Braşov pun la dispoziţie 40.000 de locuri  de cazare în hoteluri, pensiuni şi vile turistice, arată ultimele date de la Institutul Naţional de Statistică. 

    Hotelurile de cinci stele din staţiunile de pe Valea Prahovei şi Braşov îşi vor rotunji conturile cu câteva mii de euro cu ocazia sărbătorilor pascale,  aproape jumătate din camere fiind deja rezervate, chiar dacă tarifele sunt mult mai  mari faţă de cele dintr-o perioadă normală şi ajung şi 3.200 de lei de cuplu pentru un sejur de trei nopţi în camera standard.

    „Pachetul costă 3.260 de lei  pentru un sejur în perioada 22-25 martie în camera dublă standard, conţine trei nopţi de cazare şi mic dejun bufet, trataţie tradiţională în noaptea de Înviere“, a spus un reprezentant din departamentul de rezervări al hotelului de cinci stele Ioana Hotels din Sinaia, singura unitate cu această clasificare din staţiune. Aproape 40% din camere sunt deja rezervate. Unitatea cu o capacitate de cazare de 23 de camere şi apartamente a fost deschisă în 2011 în urma unei investiţii de 2,5 mil. euro, realizată de compania NDI Grup Expert. În 2020, omul de afaceri Octavian Radu a preluat 51% din acţiunile Ioana Hotels din Sinaia.

    La hotelul de cinci stele Lux Garden din Azuga, care are o capacitate de cazare de 50 de camere, tarifele variază de la 469 de euro pentru trei nopţi în camera dublă standard şi ajung la peste 700 de euro pentru un apartament, potrivit datelor de pe site-ul hotelului. Pachetul include cazare cu mic dejun, prânz de Paşte, acces la spa, activităţi pentru copii. „Aşteptăm mai multe rezervări săptămâna aceasta, mai avem locuri“, potrivit unui reprezentant de la rezervări.

    Infrastructura hotelurilor de cinci stele nu este foarte bine dezvoltată pe Valea Prahovei, fiind prezente doar câteva unităţi cu această clasificare, de capacitate mică cele mai multe.

    Cerere este şi pentru locurile de cazare din unităţile de lux din Poiana Braşov şi Braşov.

    Hotelul de cinci stele Aure­lius împăratul Romanilor din Poiana Braşov a fost rezervat integral de Paşte.

    „Nu avem nicio cameră liberă de Paşte la hotelul Aurelius, hotelul este rezervat, nu am avut pachete la vânzare. Din 26 aprilie se pot face rezervări“, a spus un reprezentant al hotelului  de cinci stele Aurelius din Poiana Braşov. Hotelul cu 87 de camere, poziţionat pe malul Lacului Mioriţa, este este cea mai cunoscută unitate a  lanţului împăratul Romanilor, de al cărui nume se leagă cel al omului de afaceri sibian Aurel Munteanu, fost jucător de fotbal la Sportul Studenţesc.

    La hotelul de cinci stele Aro Palace din Braşov se pot face rezervări cu 300 de euro de cuplu pentru un sejur de trei nopţi. “Pachetul de Paşte costă 300 de euro pentru doi adulţi, trei nopţi de cazare în cameră dublă, cu mic dejun inclus, acces la piscinăm spa. Mai avem locuri“, potrivit unui reprezentant de la hotelul Aro Palace din Braşov. În 2020, compania Aro Palace Braşov (ARO) a avut venituri totale de 10 de milioane de lei, faţă de 31 milioane de lei anul anterior.

    În judeţul Braşov sunt 121 de hoteluri, potrivit datelor INS, doar hotelul Aro Palace din oraşul Braşov fiind clasificat la cinci stele, alte unităţi de lux fiind în staţiunile din judeţul cu acelaşi nume. Braşov a atras 725.000 de turişti care s-au cazat în 2020, faţă de 1,4 milioane de turişti în anul de referinţă 2019, iar judeţul Prahova a atras 312.000 de turişti în unităţile de cazare în 2020, faţă de 585.000 de turişti în 2019, potrivit insse.ro.

    În total,  Prahova şi Braşov pun la dispoziţie 40.000 de locuri  de cazare în hoteluri, pensiuni şi vile turistice, arată ultimele date de la Institutul Naţional de Statistică.

    În 2020, în unităţile de cazare locale au fost cazaţi 6,3 milioane de turişti, din care foarte puţini au fost străini. Pe piaţa locală sunt doar 34 de hoteluri de cinci stele, aproape jumătate din acestea se află în Bucureşti şi Cluj.

  • Cifra saptamanii 11 – 17 aprilie 2022

  • Ţara care va înfiinţa o companie aeriană specială pentru turiştii ruşi – raport

    “Escaladarea conflictului dintre Rusia şi Ucraina a dus la probleme în sectorul turistic din Turcia, deoarece ambele pieţe au fost foarte importante pentru afaceri”, a scris ziarul turc Sabah, citând rapoarte ale agenţiei ruse de ştiri Interfax.

    Se pare că noua companie aeriană va avea sediul în oraşul Antalya, pe coasta mediteraneană a Turciei.

    “Datorită acestei companii aeriene, va fi posibil să atragem încă un milion de turişti ruşi”, precizează publicaţia.

    În plus, Turkish Airlines ar fi convenit cu operatorii turistici ruşi să rezerve “blocuri” de locuri pentru turiştii ruşi pe zborurile lor.

     

  • Concedii în Ţările Nordice: iarna „încălzită” de aurora boreală, în sate „bântuite” de troli

    Dacă sezonul estival reprezintă pentru majoritatea românilor o oportunitate de a petrece sejururi în ţări calde, cu plajă şi mare, există o categorie de turişti, din ce în ce mai numeroasă, care doreşte experienţe culturale în destinaţiile nordice, potrivit unui comunicat transmis de Dal Travel.

    În acest sens, cele mai căutate sunt Ţările Scandinave, mai precis Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Islanda. De asemenea, turiştii optează pentru produse specifice precum Laponia, Cercul Polar, pe urmele lui Moş Crăciun, fiordurile Norvegiei, Groenlanda sau croazieră în nordul Europei.

    „Aprofundăm destinaţiile, nu doar le bifăm, prin itinerarii gândite de 17 ani, în aşa fel încât turiştii să se bucure din plin de tot ce are de oferit Europa Nordică, greu de descris în cuvinte: unică, spectaculoasă, copleşitoare. După o iarnă marcată de întuneric şi frig, „încălzită” din când în când de aurora boreală, vara nordicii „renasc” sub lumina soarelui de la miezul nopţii. Pentru ei, fiecare zi de vară reprezintă prilej de sărbătoare, lucru care se poate simţi peste tot: în centrul oraşelor, în porturi, sau în sătucele „bântuite” de troli. Departe de agitaţia din restul Europei, în nordul continentului, în Scandinavia şi Islanda, turiştii vor descoperi o civilizaţie uimitoare, capitale efervescente, o natură diversă cu fiorduri, gheţari, cascade tumultoase, vulcani, gheizere, câmpuri nesfârşite de lavă şi nu în ultimul rând minuni inginereşti. În ultimii cinci ani, cu mult timp înaintea izbucnirii pandemiei, am sesizat o creştere a cererii de la an la an pentru Ţările Nordice. Această tendinţă revine în forţă în 2022 având în prezent mai multe grupuri în formare pentru perioada iunie – septembrie, pentru Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Islanda. Chiar dacă mulţi turişti români aleg, vara, bazinul mediteraneean şi destinaţiile calde, Ţările Nordice reprezintă o destinaţie complexă, care are multe de oferit”, spune Daniela Nedelcu, director general al agenţiei DAL Travel.

    În topul celor mai vândute produse pentru Ţările Nordice se numără o croazieră în Ţările Nordice, la bordul vasului de croazieră MSC Poesia, al cărui tarif porneşte de la 1.390 de euro şi include transportul cu avionul până la locul îmbarcării, respectiv al debarcării, portul Hamburg. Croaziera include vizitarea localităţilor Warnemunde, Bergen, Eidfjord, Kristiansand, Oslo şi Copenhaga.

    O altă croazieră de succes are ca temă „Magia nopţilor albe la Cercul Arctic”, la bordul vasului de croazieră Jewel of the Seas, în perioada 20 iunie – 2 iulie. Îmbarcarea va fi din portul Amsterdam, croaziera include Molde, Cercul Arctic, Tromso, Honningsvag, Alesund, Flam şi Kristiansand, iar tariful porneşte de la 1.990 de euro de persoană pentru loc în cabină dublă interioară.

    De asemenea, un alt program în perioada 24 iunie – 6 iulie şi are ca temă „Laponia, Cercul Polar, Moş Crăciun, Capul Nord şi Fiordurile Norvegiei”. Aici turiştii se pot familiariza cu „Soarele de la miezul nopţii”. Turiştii vor ajunge până la Cercul Polar şi vor avea ocazia de a face un tur complet al Finlandei şi Norvegiei. Printre localităţile unde se vor face cazările, se numără Helsinki, Rovaniemi şi Lillehammer, iar preţul programului este de 1.890 de euro de persoană.

    În topul programelor pentru Ţările Nordice se mai află Marele circuit al Norvegiei (1.390 de euro de persoană), circuitul Ţărilor Nordice (1.490 de euro) şi Capitalele Nordului (1.250 de euro), ultimul tur incluzând Oslo (Norvegia), Copenhaga (Danemarca), Stockholm (Suedia), Helsinki (Finlanda) şi Tallinn (Estonia).

    O cerere mare se înregistrează şi pentru Islanda. Un circuit sub genericul „Islanda fascinantă” având un cost care porneşte de la 2.080 de euro de persoană. Turul include capitala Reykjavik, Parcul Naţional Thingvellir, Geysir, Insulele Vestmannaeyjar, Canionul Fjadrargljufur, Parcul Naţional Vatnajokull, Lacul Myvatn şi Peninsula Reykjanes.

    Printre cele mai căutate produse turistice în Ţările Nordice se numără Private Tour-urile în Islanda, respectiv în Islanda şi Groenlanda (Nopţi albe în ţara gheţarilor şi a vulcanilor), primele circuite fiind deja vândute.

    Primele tururi Islanda – Groenlanda au plecările pe 23 iunie, respectiv pe 7 iulie, durează 15 zile, costă de la 4.990 de euro de persoană şi includ Reykjavik, Parcul Naţional Thingvellir, Geysir, Secret Lagoon, Fjallsarlon Glacier, East Fjords, West Fjords şi Ilulissat (Groenlanda).

    Cea mai bună perioadă de vizitare a acestor destinaţii este din mai până în septembrie. De exemplu, în Groenlanda, de-a lungul coastei, unde se află majoritatea aşezărilor, vara temperaturile se situează în jurul valorii de 10°C; în partea sudică este totuşi posibil ca în lunile de vară să se atingă şi chiar să se depăşească 20°C. În Islanda, în timpul verii, este necesară protejarea pielii de razele ultraviolete, temperaturile de peste 25°C fiind ceva normal. La fel, în Finlanda, vara temperaturile sunt cuprinse între 20°C şi 30°C de grade Celsius, iar primăvara, între 5°C şi 15°C.

  • La răscruce de hărţi

    Încurajate de progresul tehnologiei, diverse staţiuni de schi încep să nu mai ofere sau să reducă numărul de hărţi tipărite pentru clienţi, explicând că astfel protejează mediul şi mai reduc din costuri, scrie New York Times. Schiorii au ca atare la dispoziţie tot felul de aplicaţii pe telefon, cu ajutorul cărora pot accesa hărţi ale traseelor din staţiunea aleasă sau planifica itinerarul, opţiune considerată mai comodă de susţinătorii ei.

    De cealaltă parte, artiştii creatori de hărţi de schi nu se aşteaptă să fie nevoiţi să se îndrepte către altceva, deoarece hărţile realizate de ei conţin tot felul de detalii care le arată schiorilor ce pot face şi în afara pârtiilor şi, mai mult, pot fi luate acasă ca suvenir şi consultate iar când oamenilor li se face dor de o tură la schi. Acest punct de vedere este susţinut şi de unele staţiuni, care consideră că o hartă tipărită frumoasă face parte din imaginea pe care vor să o proiecteze în rândul clienţilor.  Sunt şi voci care afirmă că utilizatul unei hărţi tipărite este mai comod pentru schiori, deoarece aceştia nu trebuie să-şi scoată mănuşile ca să umble cu ele, aşa cum sunt nevoiţi s-o facă în cazul telefoanelor.

  • Cum şi-a transformat un tânăr corporatist copilăria şi amintirile într-un loc unde îţi poţi petrece un concediu ca pe vremurile în care mergeai la bunici la ţară

    În Maramureş nu există prea multe prenume – ori eşti Ion, ori eşti Vasile, ori eşti Gheorghe. Aşa că Grădina lu’ Ion, un proiect turistic autentic din Vişeu de Mijloc, nu şi-a găsit greu numele, fiind o sinteză a tuturor Ionilor din familia Simon. Povestea începe cu multă vreme în urmă, într-o zonă cu dealuri şi văi, cu peisaje care te fac să spui „Eu nu mai plec de aici!”

    Am crescut în Maramureşul autentic, în satul simplu de la ţară, am crescut pe lângă animalele gospodăriei – cai, vaci, purcei, oi, găini, căţei şi pisici. Am crescut în modestia unei familii muncitoare, a unui cămin călduros, nu mi-a lipsit nimic, aveam şi jucării făcute de bunicul meu, din lemn. Aveam acadele de zahăr ars făcute pe lingura mică dintr-o cratiţă veche a bunicii mele. Am crescut alergând după mieii care zburdau de nebuni prin grădină, am crescut pe lângă caii pe care-i admiram şi mă apropiam de ei tremurând, dar cu mult curaj”, povesteşte Ionuţ Simon.

    Pe scurt, Ion este un „copil” simplu, crescut la ţară până la vârsta de 13 ani şi ajuns apoi în marele Cluj-Napoca. Astăzi lucrează într-o companie germană de IT ca HR manager, un job dificil, cu multe bătăi de cap, spune el, dar care îi aduce şi multe satisfacţii. Nici pe departe însă la fel de mari precum cele din Grădina lu’ Ion, o pensiune la care a început să muncească din 2018 şi pe care a deschis-o în 2020.

    „Mi-am dorit un loc de linişte, pentru că în viaţă trebuie să ai şi un loc unde să te relaxezi, să te bucuri de natură, de socializare, pe scurt – un loc care să-ţi dea o stare de bine. Totul este făcut diferenţiat, fiecare cameră este distinctă, iar decoraţiunile sunt unicat.” Sursa de inspiraţie pentru camerele pensiunii a fost chiar copilăria lui Ionuţ.

    Încăperile au denumiri diferite şi poveşti întocmai. Una dintre ele este Camera lu’ Mărie, cu coroniţă de lavandă şi mirosuri ameţitoare. E doar o bucăţică din proiectul mai mare, care are şi el o poveste aparte. „Când am terminat facultatea, tatăl meu mi-a zis: «Copile, ce maşină să-ţi iau?», iar eu i-am răspuns: «Tată, mie nu-mi trebuie maşini.

    Dacă vrei, fă-mi o casă!». A plâns atunci când a auzit, a adus meşteri şi a ridicat casa, mult mai mică decât e acum. Atunci ştiam că acea casă o să fie transformată într-o casă de oaspeţi. Vreau să le ofer turiştilor o experienţă, vreau să-i duc pe cărările pe care am fost eu cu laptele-n spate, să le arăt peisajele, să bea apă minerală direct din pământ, din grădina mea, să stea în hamace şi să se legene sub cântecul păsărilor. Vreau să vadă şi să simtă linişte. Sper să reuşesc.”

    Ionuţ Simon a plecat de mai bine de 20 de ani din satul natal, însă nu a putut părăsi cu mintea şi sufletul grădina copilăriei şi aşa a ajuns să ridice aici pensiunea. Şi-a vândut apartamentul din Cluj-Napoca după ce deja investise 170.000 de euro şi nu mai avea resurse pentru a continua şi a termina amenajările. Iar de la deschidere încoace a continuat să investească în dotări şi o face în continuare. Anul acesta, şi-a propus să pună în funcţiune un jacuzzi de exterior, saună, o masă de ping pong şi chilling spot (zonă de relaxare) în grădină.

    Ionuţ Simon, proprietarul Grădina lu’ Ion: Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste 450.000 de euro.

    În Grădina lu’ Ion, un refugiu pentru dorul de copilărie al lui Ionuţ, din care a păstrat o mulţime de frânturi. „Sania din Camera lu’ Ion este sania pe care m-a adus bunicul meu de la spital când m-am născut. Sania mai mică este cea cu care mergeau bunicul şi tata după lemne în pădure. Paturile au fost făcute după modelul porţilor pe care le-am avut în curte. Balcoanele sunt exact ca acelea pe care le avea casa veche a străbunicilor.

    Funiile de la casa scărilor au fost împletite de bunica mea.” Coarnele de cerb le-a făcut bunicul din partea mamei lui Ionuţ, iar ţolurile (covoarele) de pe jos şi din spatele paturilor au fost realizate handmade de bunica şi mama lui, care şi-au pus „semnătura” şi pe păturile de lână şi ştergătorile de la farfurii. Farfuriile provin de la străbunica lui Ionuţ Simon şi au peste 100 de ani vechime.

    „Oraşul Vişeu de Sus are o încărcătură istorică şi culturală de o valoare impresionantă, datorată în principal poziţiei geografice favorabile, fiind situat din punct de vedere etno-cultural la confluenţa dintre Valea Vişeului şi Valea Vaserului, la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia unor trasee şi circuite turistice deosebit de importante: Valea Vaserului alături de mocăniţă, Valea Vişeului, Valea Izei, Parcul Natural Munţii Maramureşului. Vişeu de Sus este una din cele mai noi staţiuni din România, recunoscută oficial în 2011”, spune Ionuţ Simon. Evoluţia Vişeului de Sus ca localitate urbană este legată de exploatarea lemnului şi de caracterul multicultural al locuitorilor săi.

    O legendă locală, adaugă Ionuţ Simon, spune că localitatea ar fi fost întemeiată de un tăietor de lemne al cărui fiu a murit lovit de un lemn în pădure. În amintirea fiului său, acesta a construit o biserică pe locul tragicului accident, iar în jurul bisericii ar fi crescut apoi şi localitatea numită la început „Între Râuri”, pentru că se întindea între râul Vişeu şi Vaser.

    Cum Vişeu de Sus este una dintre cele mai vizitate zone din Maramureş, Ionuţ Simon se gândeşte acum la un nou proiect turistic, pentru că nevoia de cazare acolo este încă foarte mare. „Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste
    450.000 de euro.”

    Până atunci, Ionuţ se concentrează pe ce a reuşit deja să facă la Grădina lu’ Ion, unde au ajuns şi turişti din Anglia, Spania, Franţa sau Canada. Majoritatea turiştilor a fost însă din România, mai ales că pensiunea şi-a deschis uşile în plină pandemie, când posibilităţile de călătorie erau limitate. Chiar şi aşa, peste
    700 de persoane au ajuns în proiectul turistic al lui Ionuţ Simon de la deschidere până astăzi. Tarifele de cazare încep de la 260 de lei şi ajung la 480 de lei pe noapte, iar turiştii pot, pe lângă bucuria de a se relaxa într-un spaţiu amenajat în cel mai autentic stil, să facă plimbări cu căruţa sau chiar să meargă la cinema în aer liber. „Anul trecut a fost unul foarte bun şi trebuie să ţinem cont că, în extrasezon, pensiunea este deschisă doar în weekenduri. În timpul sezonului, adică perioada mai-octombrie, rata de rezervare a fost de 98%”, spune Ionuţ Simon.
     

     

  • O plimbare în spaţiu

    Deşi cei mai mulţi oameni nu vor putea părăsi vreodată planeta Pământ, unii dintre ei ar putea avea ocazia să se simtă ca şi cum se plimbă prin spaţiu, graţie unei sculpturi aparte. Intitulată „SpaceWalk”, sculptura lungă de 57 de metri şi înaltă de 25 de metri seamănă cu un montagne russe, fiind instalată în parcul Hwanho din oraşul Pohang din Coreea de Sud.

    Gândită ca un mijloc de promovare a turismului în zonă, sculptura a fost creată de artiştii germani Heike Mutter şi Ulrich Genth şi confecţionată de o companie producătoare de oţel din oraş, POSCO. „SpaceWalk” este deschisă publicului în toate zilele săptămânii, acesta putându-se plimba pe ea la înălţime, şi poate fi admirată chiar şi noaptea datorită unui sistem de iluminare cu leduri.

  • Povestea Tereziei, pensionara româncă din Germania, care a devenit ghid de turism şi îi convinge pe nemţi să viziteze România

    Terezia este o bunicuţă ageră, extrem de activă, care poate să-ţi povestească ore în şir, fără întrerupere, despre România, dar mai ales despre Clisura Dunării. Are 70 de ani, doar în actul de identitate, pentru că în realitate nu-i arată. A ales să devină ghid de turism ca şi hobby, încă de pe vremea când muncea ca asistentă medicală. I-a plăcut atât de mult această îndeletnicire că o continuă şi în prezent. Începuturile au fost în oraşul german, unde s-a stabilit, apoi a decis că trebuie să-şi promoveze ţara.

    Terezia Berghe s-a născut, în urmă cu 70 de ani, într-o familie de etnici germani din Lugoj. S-a stabilit în urmă cu 30 de ani în Germania, în oraşul Lauffen am Neckar, unde a lucrat ca şi asistentă medicală pe ambulanţă, meserie pe care a practicat-o şi înainte de a pleca din România.

    Chiar dacă a stat foarte mult timp departe de ţară şi de Banatul său natal, Terezia spune că întotdeauna şi-a dorit să revină. În perioada când încă muncea şi era angajată îşi făcea concediile aici, iar după ce s-a pensionat şi-a găsit o nouă îndeletnicire. A devenit ghid profesionist de turism.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Noua modă în turism. Drumul către cazare, la fel de important ca toată vacanţa

    Uneori cei care doresc să ajungă la o destinaţie de vacanţă, cum ar fi un hotel sau o cabană, petrec mai mult timp decât ar dori pe drum fiindcă le e greu să le găsească.

    Există însă şi unii cărora chiar le place asemenea bătaie de cap, aceasta venind la pachet cu singurătatea şi posibilitatea redusă de a fi deranjaţi.

    O astfel de destinaţie, scrie The Guardian, este The Hidden Hut (Coliba ascunsă), la care cei care au rezervat-o pot ajunge doar pe baza unei fotografii luate din aer pe care este marcat amplasamentul şi eventual ajutor de la proprietari în caz că turiştii nu se simt suficient de aventuroşi.

    Mai mult, The Hidden Hut se mută din loc în loc la fiecare 28 de zile într-o zonă din Marea Britanie în care proprietarii săi au închiriat spaţiu, pentru a-i asigura izolarea necesară.


     

  • Locul superb din România care se dezvoltă tot mai tare. Turismul trezeşte la viaţă vechi comunităţi care până acum câţiva ani erau aproape inexistente

    Dacă până acum atenţia turiştilor în căutare de autentic a fost atrasă de satele săseşti, Delta Dunării se conturează ca un pol de creştere semnificativ. Implicarea comunităţilor locale, protejarea trăsăturilor arhitecturale care definesc regiunea şi bogăţia gastronomică  readuc pe radarele călătorilor o zonă cu o diversitate naturală imposibil de egalat. Iar rezultatele se văd.

    Mici comune, care acum câţiva ani nici măcar nu erau cunoscute în peisajul turistic local, au răsărit şi pot fi exemplul potrivit despre cum ar trebui făcută ospitalitatea în România, dar şi cum ar putea excela turismul local având o strategie de promovare care să atragă cât mai mulţi turişti străini. Delta Dunării, cunoscută pentru bogăţia naturală, se dezvoltă din punct de vedere turistic, dar respectând în mare măsură valorile culturale şi naturale ale locului. Jurilovca este exemplul de comună din judeţul Tulcea despre care nu auzise multă lume în urmă cu câţiva ani, însă autorităţile locale au identificat potenţialul turistic al zonei.

    „Merg de doi ani în Jurilovca şi cred că este unul dintre cele mai frumoase sate din câte am văzut. Este atât de rară experienţa unui sat îngrijit la noi, cu flori în faţa caselor, cu locuinţe care au acelaşi fir estetic, încât plimbarea în sine pe aici este revigorantă. Faţă de satele săseşti, aici ai o comunitate de oameni de-ai locului, lipoveni, autentică, frumoasă, cu tradiţii vii. Ai lacul Razim lângă, Gura Portiţei şi marea la 20 de minute cu barca şi nişte crâşme la care am mâncat cel mai bun peşte şi raci fierţi, încât sunt puţine motive pentru care să nu revii. Şi se vede că nu sunt singura care gândeşte aşa doar uitându-te la casele care se renovează sau străzile care se refac”, spune Roxana, unul dintre turiştii care au redescoperit recent Jurilovca.

    Marian Sterea, fotograf, investitor în Jurilovca, iniţiatorul proiectului Lipovenesc: „Ne-a convins Jurilovca pentru că aici comunitatea este foarte unită a ruşilor lipoveni, păstrează tradiţiile, dar este şi o comună foarte bine îngrijită. Duminica satul se colorează, când toţi se duc la biserică îmbrăcaţi în haine tradiţionale, pe străzi e plin de culoare”

    Ion Eugen, primarul comunei Jurilovca, spune că la dezvoltarea turistică a contribuit semnificativ comunitatea locală, însă munca de convingere a oamenilor să facă şi o activitate turistică a fost de lungă durată. „În primele întâlniri pe care le-am avut cu pescarii, le-am explicat că pot face şi altceva pe lângă pescuit, astfel încât să îşi asigure traiul de zi cu zi. A fost foarte greu să îi conving, ei trăiau numai în trecut, când prindeau tonele de peşte, ceea ce nu se mai întâmplă. Nu mai trebuie să ne uităm aşa mult în trecut că altfel nu mai mergem în viitor.

    Dezvoltarea comunei a început când localnicii şi-au introdus propriile case în zona de agroturism, apoi au mai construit câte o casă pentru turişti. La început erau foarte sceptici şi nu înţelegeau de ce ar veni turiştii în Jurilovca”, spune Ion Eugen. Dar turiştii au venit. Jurilovca avea în 2012 doar 61 de locuri de cazare, pe când anul trecut numărul acestora a crescut de peste şase ori până la 383 locuri în care se pot caza turiştii. Interes de investiţii există în continuare, spune primarul comunei, având în vedere numărul în creştere a solicitărilor privind certificatele de urbanism. Jurilovca se mai poate mândri şi cu Gura Portiţei, un sat pescăresc care face parte din comună.

    Gura Portiţei este graniţa dintre Delta Dunării şi Marea Neagră, unde s-a construit un sat de vacanţă cu căsuţe pe nisip de un albastru specific zonei. Satul a reuşit datorită amplasării sale să atragă din ce în ce mai mulţi turişti în ultimii ani. În pofida acestui lucru, capacitatea de cazare a scăzut de la 132 de locuri de cazare în 2012, la 87 de locuri. Însă, primarul din Jurilovca spune că în perioada 2022-2023, satul de vacanţă Gura Portiţei se va extinde cu 120 de camere, o investiţie de circa 10 mil. euro. Comunitatea locală şi tradiţiile zonei sunt cele mai bune cărţi de vizită ale zonei, iar cel mai bine au putut fi ilustrate aceste lucruri de către doi fotografi, foşti orăşeni care au găsit în Jurilovca o a doua casă.

    Marian şi Daniela Sterea, doi fotografi de profesie din Constanţa, au început în 2018 construirea unei case în stil vechi lipovenesc. La acea vreme, cei doi au achiziţionat circa 5.000 mp de teren în Jurilovca, unde se afla şi o casă veche construită la sfârşitului secolului XIX şi pe care au de gând să o recondiţioneze. Tot procesul construirii a fost documentat de către cei doi, iar pozele au ajuns pe pagina Lipovenesc de pe Instagram. „Ne-a convins Jurilovca pentru că aici comunitatea este foarte unită a ruşilor lipoveni, păstrează tradiţiile, dar este şi o comună foarte bine îngrijită.

    Duminica satul se colorează, când toţi se duc la biserică îmbrăcaţi în haine tradiţionale, pe străzi e plin de culoare”, descrie Marian Sterea, iniţiatorul proiectului Lipovenesc. Marian Sterea spune că nu sunt singurii care au dat oraşul pentru Jurilovca, iar câţiva prieteni le-a urmat exemplul şi în anumite perioade vin în comuna tulceană pentru a lucra remote. Pe lângă tradiţii, Jurilovca a reuşit să creeze o poveste şi tocmai acest lucru este, poate, cel mai important pentru atragerea turiştilor. România, la nivel naţional, are nevoie de o poveste pentru a se putea dezvolta din punct de vedere turistic. Astfel de exemple precum este Jurilovca mai există în Delta Dunării, dar şi în zona Transilvaniei.

    România nu poate excela la turismul estival sau la cel de schi, având competitori cu tradiţie în domeniu precum sunt Bulgaria, Turcia, Grecia şi Austria, însă se poate mândri cu zonele rurale încă neatinse de peisajul modern, ceea ce ar putea fi biletul câştigător pentru turismul local şi şansa ca România să se poziţioneze ca lider la nivel european. „Noi putem să fim lideri europeni la acest tip de turism. Ar fi dezirabil să construim puţin şi bine, adiacent spaţiilor de cazare, mai bine facem o herghelie sau un spa în Sfântu Gheorghe, astfel încât să ne dezvoltăm din aprilie până în decembrie, decât să facem doar spaţii de cazare, nu aşa se face un turism sustenabil”, a spus Dragoş Anastasiu, proprietarul resortului de patru stele Green Village din Sfântu Gheorghe, Delta Dunării, în cadrul emisiunii emisiunii ZF 15 minute cu un antreprenor.

    Ion Eugen, primar, Jurilovca: „În primele întâlniri pe care le-am avut cu pescarii, le-am explicat că pot face şi altceva pe lângă pescuit, astfel încât să îşi asigure traiul de zi cu zi. A fost foarte greu să îi conving, ei trăiau numai în trecut, când prindeau tonele de peşte, ceea ce nu se mai întâmplă. Nu mai trebuie să ne uităm aşa mult în trecut că altfel nu mai mergem în viitor. Dezvoltarea comunei a început când localnicii şi-au introdus propriile case în zona de agroturism, apoi au mai construit câte o casă pentru turişti. La început erau foarte sceptici şi nu înţelegeau de ce ar veni turiştii în Jurilovca.”

    Delta Dunării nu are o infrastructură turistică foarte bine dezvoltată, existând puţine unităţi de cazare cu capacităţi mari, însă farmecul locului este creat tocmai de micile comunităţi locale care încă păstrează tradiţiile, dar şi de cadrul natural şi biodiversitatea Deltei. În ultimii ani, iniţiativele antreprenoriale, cât şi asociaţiile locale au reuşit să promoveze Delta Dunării astfel încât numărul turiştilor să crească, iar toate eforturile depuse de către toţi jucătorii implicaţi au dat roade. România nu are o strategie de promovare turistică la nivel naţional, iar atragerea turiştilor străini este încă o problemă cu care se confruntă sectorul, însă ce ar putea face autorităţile centrale ar fi să se uite către cea mai estică zonă a ţării şi să pună în aplicare la nivelul întregii ţări. Pentru a se putea dezvolta şi mai mult zona Deltei Dunării este nevoie de noi capacităţi de cazare, însă construirea unor hoteluri sau pensiuni noi trebuie să respecte arhitectura zonei, dar şi să ţină cont de restricţii având în vedere că este o rezervaţie naturală, parte din patrimoniul mondial al UNESCO. Cătălin Ţibuleac, preşedintele Asociaţiei de Management al Destinaţiei Turistice Delta Dunării, care se bazează pe un parteneriat public – privat şi care are ca obiectiv promovarea şi dezvoltarea zonei, spune că interes de investiţii există în continuare, însă Delta Dunării nu are nevoie de un turism de masă, ci mai degrabă de nişă, tocmai de aceea interesul este mai mare pentru construirea unor mici capacităţi de cazare. „Zona în sine nu permite construirea unor capacităţi mari de cazare, doar mici pensiuni, poate doar în Sulina şi Sfântu Gheorghe s-ar putea construi hoteluri mari. Avem o dezvoltare din ce în ce mai mare, dar trebuie să avem mare atenţie la modul în care se construieşte şi reabilitează”, atenţionează Cătălin Ţibuleac. El precizează faptul că turismul în Delta Dunării nu reprezintă doar o cazare şi o masă, ci e mai mult de atât, iar investitorii ar trebui să ţină cont de acest lucru. „Sunt localităţi care înainte nu erau cunoscute, dar au venit cu o ofertă turistică atractivă, au oferit şi altceva pe lângă cazare şi masă, oamenii se pot plimba cu caiac-canoe, sunt lucruri care apar ca noutate în peisajul Deltei”, spune el.

    Dorinţă de investiţii în Delta Dunării există, însă este nevoie de un capital financiar mult mai mare faţă de o dezvoltare într-o altă zonă a ţării, spune Dragoş Cătălinoiu Gociman, proprietarul platformei viziteazadelta.ro, unde sunt listate unităţi de cazare. „Vorbim de o investiţie cel puţin dublă, pentru că e nevoie de staţii de epurare, filtrarea apei, mijloace de transport, transportul materialelor, care este mai scump decât în mod normal. Investiţiile mari în Deltă sunt cele mai profitabile. Cu toate acestea, nu se poate investi în hoteluri mari pentru că nu există pământ, dar majoritatea investitorilor au optat pentru locaţii aerisite”, spune Dragoş Cătălinoiu Gociman. El precizează că Delta Dunării are nevoie de noi capacităţi de cazare, însă de forma unor complexuri de căsuţe. Delta Dunării va cunoaşte o dezvoltare şi anii următori, însă temerile activiştilor de mediu sunt că flora şi fauna Deltei ar putea fi ameninţate de noile construcţii şi numărul în creştere de turişti. Însă, exemplul pe care autorităţile statului ar trebui să îl urmeze este cel al satelor care au devenit o destinaţie turistică, dar nu şi-au pierdut din valoarea naturală şi culturală din cauza activităţilor turistice. Unul dintre antreprenorii care are în plan investiţii în Delta Dunării este Mohammad Murad, unul dintre cei mari mari proprietari de hoteluri din ţară. El urmează să investească circa 15-20 mil. euro într-un complex turistic destinat familiilor, care va avea şi o zonă de agrement.

    Dragoş Anastasiu, proprietarul resortului de patru stele Green Village din Sfântu Gheorghe, Delta Dunării: „Ar fi dezirabil să construim puţin şi bine, adiacent spaţiilor de cazare, mai bine facem o herghelie sau un spa în Sfântu Gheorghe, astfel încât să ne dezvoltăm din aprilie până în decembrie, decât să facem doar spaţii de cazare, nu aşa se face un turism sustenabil.”