Tag: top

  • Ce companii apreciază angajaţii din România: Microsoft, detronată de polonezii de la Kruk

    „Topul angajatorilor din România în 2019”, realizat de reprezentanţii platformei de resurse umane Undelucram.ro, plasează pe primele trei locuri în preferinţele angajaţilor de pe piaţa locală compania de recuperare de creanţe KRUK România, furnizorul de servicii de telecomunicaţii Nobel şi furnizorul de soluţii de comerţ electronic 2Checkout.

    Microsoft, care ocupa anul trecut poziţia I în acest clasament, a coborât în prezent până pe locul 5; industria IT are însă în continuare o pondere importantă în clasament, cinci din primele companii incluse în top 10 reprezentând această industrie.

    Clasamentul realizat de reprezentanţii undelucram.ro a fost alcătuit pe baza unui indice obţinut din media notelor acordate angajatorilor de către utilizatori (angajaţi sau foşti angajaţi) şi numărul de recenzii acordate pe platformă. Printre criteriile de evaluare se numără oportunităţile de avansare, pachetul salarial, managementul, timpul liber versus timpul la birou şi procedurile şi valorile companiei. Potrivit reprezentanţilor Undelucram.ro, pe platformă sunt înscrişi peste 450.000 de membri activi, iar în prezent pe aceasta există circa 300.000 de evaluări ale mediului de lucru, evaluări ale salariilor şi beneficiilor primite de către angajaţii din România.

    TOPUL ANGAJATORILOR 2019 la nivel naţional, indiferent de domeniul de activitate

    1. KRUK Romania

    2. Nobel

    3. 2Checkout

    4. Decathlon Romania

    5. Microsoft Romania

    6. Jysk Romania

    7. METRO SYSTEMS Romania

    8. Cegeka Romania

    9. NTT Data Romania

    10. Oracle Romania

     

    TOPUL ANGAJATORILOR 2019 pe categorii, în funcţie de domeniul de activitate

    Bănci/Instituţii financiare

    1. ING Romania

    2. Libra Internet Bank

    3. Raiffeisen Bank

    4. BCR – Banca Comerciala Romana

    5. Banca Transilvania

    BPO&Servicii

    1. Genpact Romania

    2. Stefanini Romania

    3. TELUS International Romania

    4. Accenture Romania

    5. WNS Global Services

    Retail

    1. Decathlon Romania

    2. Lidl Romania

    3. Kaufland Romania

    4. Carrefour Romania

    5. Altex Romania

    Consultanţă

    1. Deloitte Romania

    2. EY Romania

    3. KPMG Romania

    4. PwC Romania

    IT&C

    1. Nobel

    2. 2Checkout

    3. Microsoft Romania

    4. METRO SYSTEMS Romania

    5. Cegeka Romania

    Producţie

    1. Continental Automotive Group Romania

    2. E.On Romania

    3. Hella Romania

    4. Michelin Romania

    5. Emerson

    Telecomunicaţii

    1. Orange Romania

    2. Vodafone Romania

    3. Nokia

    4. Huawei Romania

    5. RCS&RDS

     

  • Cum se recrutează managerii?

    „Kapital HR a început când am crescut, când m-am maturizat, adică după mai bine de 15 ani de consultanţă. Experienţa în consultanţă te obligă să simţi business, să fii business”, spune Alina Conu, fondatoarea afacerii. Pe lângă serviciile de recrutare şi executive search, compania se axează şi pe servicii de performance management, assessment center, employer branding outplacement şi career coaching. Lansată în septembrie anul trecut, afacerea ei colaborează în prezent cu peste 50 de companii, atât multinaţionale, cât şi companii locale. „Încerc să cuprind industriile pentru care am oferit consultanţă: FMCG, automotive, construcţii, banking, profesii liberale.” Anul acesta compania a intermediat în jur de 200 de angajări.

    De profesie psiholog şi psihoterapeut, însă nepracticantă, Alina Conu şi-a format şi dezvoltat cariera în zona de business, mai exact în cea de consultanţă de afaceri şi resurse umane. „Echipele din care am făcut parte au fost companii de consultanţă de top, atât locale cât şi de renume internaţional”, subliniază antreprenoarea. Înainte de a porni în business pe cont propriu, cea mai mare parte a activităţii sale profesionale s-a axat pe zona de executive search, unde a lucrat cu peste 300 de companii şi a angajat peste 2.000 de persoane în poziţii de middle şi top management şi în roluri de experţi şi specialişti. Decizia de a intra în lumea antreprenoriatului a fost impulsionată şi de partenerul său de business. „Nu am început singură, resursa mea «suport» a fost şi este partenerul meu, de profesie avocat. Deşi silent partner în zona operaţională a businessului, el are un rol foarte important în zona de business development şi new market. El a fost primul care a crezut în mine, înainte ca eu să cred în Kapital HR. De altfel el mi-a insuflat încrederea de a face acest pas şi convingerea că voi şi reuşi”, subliniază ea.

    Antreprenoarea îşi aminteşte cu lux de amănunte modul în care a început dezvoltarea Kapital HR, în urmă cu aproximativ doi ani: „Îmi amintesc foarte clar prima zi în primul birou, împreună cu prima colegă, în faţa unui drum care părea foarte lung. Nu uit senzaţia de restart, de curat, de la zero, cu care am început. Apoi totul a decurs firesc”, povesteşte Alina Conu. De atunci, a schimbat deja un sediu, iar echipa a crescut până la şase membri: „Suntem o echipă complementară, avem un deschizător de drumuri, avem un analitic, un comunicator, un geek şi cel mai mare răbdător, care sapă după cele mai grele profiluri”.
    Ea spune că nu a avut o strategie de business sau de marketing foarte clar stabilită înainte de a porni la drum, însă lucrurile au evoluat natural: „Au existat însă mulţi ani de experienţă şi foarte multă pasiune, dorinţă de a crea”. În ceea ce priveşte serviciile oferite de companie, pe lângă serviciile de recrutare şi executive search, compania se axează şi pe servicii de management al performanţei, evaluarea angajaţilor, assessment center, employer branding outplacement şi career coaching. Potrivit Alinei Conu, preţul serviciului de career coaching variază între 300 şi 1.000 de euro, în funcţie de nivelul candidatului şi numărul de întâlniri de care este nevoie pentru fiecare persoană.

    „Interes există, însă cum nu putem oferi acest serviciu gratuit, o categorie destul de mare rămâne doar cu dorinţa. Este o investiţie din bani personali şi sigur că necesită multă determinare şi motivaţie”, punctează ea. A observat, de asemenea, că întâlnirile cu cei care apelează la acest serviciu sunt diferite de la un candidat la altul, dar toate au la bază un concept în care crede foarte mult: vocaţia şi misiunea fiecăruia. „Cred foarte mult în descoperirea vocaţiei şi a misiunii. Nu cred în ideea de serviciu şi loc de muncă. De altfel, din această abordare apare şi diferenţa dintre angajaţii şi oamenii de business de succes şi cei care au un simplu job care le asigură existenţa. Şi când spun de succes, mă refer la tot, inclusiv la cel material. Nu cred că un om care nu îşi exercită misiunea poate face bani cu adevărat. Doar supravieţuieşte”, spune antreprenoarea.

    Fondatoarea Kapital HR spune că anul acesta a avut proiecte de volum pentru un client din domeniul proiectare şi arhitectură, de care „suntem foarte mândri” şi proiecte axate pe recrutarea în poziţii de middle şi top management. „A fost anul managerilor financiari şi al managerilor de resurse umane. Am recrutat avocaţi pentru trei case mari de avocatură. Spre finalul anului am abordat nişat şi recrutarea de IT, motiv pentru care am integrat în echipă un consultant specializat în recrutarea de IT”, precizează antreprenoarea. Potrivit ei, preţurile practicate de companie sunt în acord cu cele din piaţă, se calculează raportat la salariul pe care compania angajatoare îl oferă viitorului angajat şi diferă în funcţie de nivelul poziţiei, de dificultate, cât şi în funcţie de urgenţa recrutării.

    Alina Conu mai spune că, până în prezent, nu a remarcat dezavantaje în munca de antreprenor în România, ci doar provocări. „Sigur că m-am lovit şi de alte impedimente, însă răspunsul este şablon: este frustrarea antreprenorului determinată de instabilitatea pieţei muncii din România – fiscalitate incoerentă, legislaţie a muncii, lipsă de specialişti şi fluctuaţii mari de personal. Contextul socio-economic este însă unul oportun pentru businessul nostru de recrutare.”  În plus, spune ea, chiar dacă înainte, când lucra în postura de angajat, muncea foarte mult, acum este cu atât mai mult conectată în permanenţă la tot ce se întâmplă în business: „Fac planuri, mă întâlnesc cu oameni, merg mult mai mult la evenimente. Partea frumoasă este că nu resimt oboseala”.

    În ceea ce priveşte modelul de business, Alina Conu spune că abordarea companiei faţă de client, care îi diferenţiază de ceilalţi jucători din piaţă, este „one planet, one office” (o planetă, un birou – n. red.), şi asta prin prisma semnării, în luna octombrie, a unui parteneriat cu compania spaniolă Catenon Executive Search; de altfel, acest parteneriat a facilitat intrarea companiei Catenon în Europa Centrala şi de Est, începând cu România. Cei de la Catenon au sesizat că, în ultimii ani, cererea pentru manageri în România crescuse foarte mult. Mai mult, piaţa locală fusese întotdeauna o foarte bună zonă pentru recrutarea locală şi internaţională. Din aceste motive şi bazându-se pe scenarii de business optimiste, favorabile, spaniolii de la Catenon au decis să demareze activitatea alături de Kapital HR. „Au urmat întâlniri, vizite la Bucureşti, vizita noastră la Madrid, negocieri, iar la finalul lunii octombrie am bătut palma şi suntem foarte încrezători în acest parteneriat. A fost un alt fel de proces de recrutare, ne-au ales dintre trei companii locale, lucru pentru care le mulţumim.” Cu aproape 20 de ani de experienţă, Catenon îşi desfăşoară afacerile în peste 100 de ţări din cinci continente, fiind listată şi pe bursă. Platforma companiei, construită pe baza sloganului «O planetă, un sediu», reduce distanţa geografică dintre candidaţi şi acţionari cu ajutorul cunoştinţelor care acoperă mai multe industrii, precum şi al capacităţii de prezentare virtuală a candidaţilor prin unelte precum Interviul Tehnic Filmat (Technical Filmed Interview). „Catenon beneficiază de mai multe inovaţii dezvoltate în jurul lumii. Ca urmare, putem încorpora cele mai noi tehnologii în procesul de selecţie”, notează Pablo Sanchez, managing director al diviziei pentru parteneriate.

    Ce aduce în plus acest parteneriat pentru Kapital HR? „Abordarea noastră este una tech-based, pentru că partenerul nostru Catenon abordează recrutarea la nivel global (global search) bazându-se pe data technology. Astfel, aducem în industria IT din România specialişti din India şi Turcia. În egală măsură, prin aceeaşi platformă am facilitat recrutarea candidaţilor din România cu experienţă în zona financiară pentru poziţii din ţările nordice. Oferim aşadar clienţilor noştri o abordare globală a recrutării”, explică Alina Conu. În plus, adaugă antreprenoarea, „am dezvoltat serviciile de recrutare pentru profesiile liberale sau vocaţionale: arhitecţi, avocaţi, medici”.

    Ca spune şi că, prin prisma parteneriatului cu Catenon, dată fiind expunerea internaţională, Kapital HR se poate compara acum cu orice reprezentanţă a unei companii internaţionale de executive search. „Această asociere, Kapital HR împreună cu Catenon, nu este o franciză, ci un parteneriat prin care dobândim o abordare internaţională, avem acces la proiecte internaţionale şi la metodologia dezvoltată de ei în ultimii 20 de ani. Este un model de business adaptat anului 2020, practic este vorba despre globalizare”, adaugă fondatoarea businessului. Printre planurile de viitor ale companiei se numără dublarea cifrei de afaceri anul viitor, precum şi deschiderea unui birou în Viena, alături de Catenon Executive Search.

    „Am făcut acest business cu intenţia clară de a creşte, nu doar pentru a nu mai avea şefi şi a avea mai multă libertate, aşadar avem planuri de dezvoltare”, subliniază antreprenoarea. În ceea ce o priveşte, Alina Conu spune că cea mai de succes recrutare pe care a făcut-o a fost însăşi echipa Kapital. „Nu avem recruiteri în companie, a fost parte din strategia mea să aduc în echipă oameni din business, oameni pasionaţi de oameni, cărora le sunt recunoscătoare că au avut încredere în mine atunci când Kapital HR era doar o poveste, o proiecţie.”

    Legat de criza de angajaţi din piaţă, antreprenoarea susţine că „nu există job care să nu îşi găsească candidatul potrivit. Există eventual o abodare deficitară”. Ce pretenţii au însă angajaţii de astăzi comparativ cu cei din generaţiile anterioare? „Nu mai caută doar un salariu bun. În urmă cu câţiva ani oamenii făceau schimbări profesionale pe diferenţe foarte mici la salariu. Acum se uită foarte mult la cultura organizaţiei, sunt foarte importante beneficiile, de tipul flexibilitate în program, posibilitatea de a lucra de acasă. În opinia mea, cel mai mult îi interesează relaţia cu managerul direct şi atmosfera”, susţine Alina Conu. De aceea, adaugă ea, pentru consultanţii de recrutare este important să înţeleagă cultura companiei pentru care recrutează, să cunoască managerul direct şi abia apoi să identifice candidatul potrivit, aşa făcându-se diferenţa între o recrutare de succes şi simpla ocupare a unui loc vacant. „Aş putea spune că asta ne diferenţiază: vrem să le oferim clienţilor noştri candidaţi care şi-au descoperit şi îşi exercită vocaţia şi misiunea, nu candidaţi care au acumulat câţiva ani de experienţă într-un job şi atât.” De asemenea, ea subliniază că este nevoie de o acordare a nevoilor între activitatea consultanţilor şi a clienţilor: „Atât pentru consultant, cât şi pentru client este foarte important să creionăm un profil realist, într-un buget corect şi să înţelegem că nu întotdeauna cel mai bun candidat este şi cel mai potrivit. În agenţiile de recrutare nu ajung joburi uşoare, din contră, ajung cele mai dificile. Dacă înţelegem ce căutăm, avem răbdare şi ţinem cont de piaţă, vine şi rezultatul”, adaugă ea.

    O altă tendinţă din piaţa muncii, notează Alina Conu, este migrarea angajaţilor mai tineri de la o companie la alta. „Nu prea mai este la modă să stai ani de zile la acelaşi loc de muncă. În continuare găsim candidaţi care au 7-10 ani într-o companie, dar în general oamenii fac schimbări mai repede. Depinde la ce segment de vârstă ne raportăm. Dacă vorbim de seniori, care acum au o poziţie de middle-top management, ei fac schimbări mai greu. Dacă vorbim de cei mai tineri, imediat fac schimbarea şi părerea mea este că nici nu trebuie judecaţi. Cred că până la o anumită vârstă este în regulă să schimbi mai multe joburi, pentru ca este important să îţi dai seama ce vrei, ce ţi se potriveşte. Până în jurul a 27 de ani, nu consider că un candidat este instabil dacă a facut mai multe schimbări.” Unii angajatori încă mai privesc cu ochi răi aceste schimbări, spune ea. „Cred însă că în ziua de azi nu mai trebuie acordată o atenţie exagerată acestui aspect. Chiar dacă a facut mai multe schimbări, îţi dai seama dacă un om este într-adevăr instabil şi nu te poţi baza pe el sau este într-o căutare, doreşte provocări.  Este foarte important să faci diferenţa asta. Sunt oameni care au au stat mult într-un job, 5-7 ani, după care au avut câteva schimbări repetate. Este evident că s-au obişnuit într-un loc, după care nu şi-au mai găsit o perioadă locul, până au descoperit din nou un job în care să se simtă confortabil. Nu poţi spune despre acel om că este instabil.” Iar dacă vorbim de calităţile unui recrutor, în opinia antreprenoarei cele mai importante atuuri sunt curiozitatea şi obiectivitatea. „Este foarte uşor să proiectezi pe candidaţi sau să te identifici cu ei şi este foarte important să fii tot timpul conştient de acest aspect. Şi, nu în ultimul rând, este nevoie să îţi placă oamenii şi să ai multă răbdare, să ştii să asculţi.”

    În ceea ce o priveşte, Alina Conu spune: „Am o abordare mai holistică asupra businessului. M-am temut să afirm asta până de curând, însă ultimii doi ani din viaţă mi-au demonstrat că aşa este şi mi-au dat încredere să pot vorbi deschis despre asta. Şi cred că asta că face parte din misiunea mea”. De asemenea, ea crede foarte mult în hotărâre şi în puterea intenţiei, dar în acelaşi timp în detaşarea de rezultat. „Am convingerea fermă că atâta timp cât ştim foarte clar şi credem în drumul nostru şi în destinaţie, lucrurile se aşază fix cum este necesar pentru a ajunge acolo.”

  • Dacia Duster a urcat pe primul loc în Europa în topul SUV-urilor mici, depăşind Renault Captur şi VW T-Roc. Preţul mediu al unui Duster este de 18.000 de euro

    Dacia Duster a câştigat o poziţie în topul vânzărilor SUV-urilor mici la nivel european, cu 166.225 de maşini noi înmatriculate în primele nouă luni, în creştere cu 18% faţă de perioada similară a anului trecut, potrivit carsalesbase.com, care centralizează statistici ale prodcătorilor şi ale Jato Dynamics. Mai mult, Duster urcă pe primul loc şi continuă creşterea în condiţiile în care 2019 este al doilea an întreg de vânzare al modelului. În plus, anul acesta Duster a venit cu noul motor de 1,33 litri pe benzină, dezvoltat de Renault alături de Mercedes-Benz şi care pe lângă cele două versiuni ale sale, de 130, respectiv 150 CP, vine atât cu tracţiune faţă, cât şi 4×4.

    Ani la rând Duster a ocupat locul al treilea, respectiv al doilea, în timp ce prima poziţie era deţinută de Renault Captur. Anul acesta însă, Captur a trecut la cea de-a doua generaţie. De asemenea, Peugeot 2008 care a deţinut locul secund după Captur va beneficia de o nouă generaţie în următoarele luni.

    Ford EcoSport, cel de-al doilea SUV produs în România, de asemenea a urcat o poziţie în clasament, ocupând locul al cincilea în topul celor mai vândute SUV-uri mici, după ce la finalul primului semestru ocupa locul al şaselea. Vânzările sale au urcat la nouă luni cu 12%, la aproape 94.000 de maşini. Pe locul secund în topul vânzărilor a urcat noul VW T-Roc, model care concurează direct atât cu Renault Captur, cât şi cu Ford EcoSport.

    Ford a demarat în octombrie anul acesta la Craiova producţia modelului Puma, cel de-al doilea SUV mic al gamei constructorului american, care va reprezenta aproximativ jumătate din producţia uzinei de la Craiova.

    La nivelul gamei Ford, la un nivel similar de echipare Puma este cu 2.000 de euro mai scumpă decât EcoSport, iar Puma este cu 1.500 de euro mai ieftină decât un Ford Focus cu o configuraţie similară. 

    La nivelul primelor zece luni, Ford EcoSport este al doilea cel mai bine vândut SUV mic de pe piaţa locală, după Duster, având o cotă din segment de aproape 11%, faţă de 37% câd are SUV-ul produs la Mioveni.

    Puma mizează pe noi echipamente pe care le aduce în segmentul SUV-urilor mici precum hayonul portbagajului acţionat electric, scaunele faţă cu masaj şi portbagajul cu o capacitate de 456 de litri, cel mai mare din segment, mai mare inclusiv decât cel al Daciei Duster. În plus, Puma va fi cel mai sigur automobil produs vreodată în România, fiind proiectat pentru a obţine cinci stele din cinci la testele de siguranţă EuroNCAP, faţă de patru stele în cazul EcoSport şi trei stele în cazul lui Duster.

    Gama de motorizări include motorul de 1,0 litri EcoBoost pe benzină, în trei versiuni – una de 125 CP „normală“, o a doua tot de 125 CP dar hibridă şi o a treia de 155 CP tot hibridă, care va fi oficial cea mai puternică maşină produsă local. Gama va include şi o versiune cu transmisie automată cu şapte trepte şi un motor diesel de 1,5 litri 120 CP cu AdBlue şi transmisie manuală cu şase trepte – acestea urmând a intra în ofertă în mai 2020 când uzina va ajunge la capacitate maximă.

    Livrările către clienţi vor demara în a doua jumătate a lunii ianuarie, când vor ajunge şi în showroomuri. Estimăm că Puma va fi al doilea cel mai bine vândut SUV mic din România.

  • Topul celor mai doriţi angajatori din România. Cum pot face companiile româneşti trecerea de la beer efect la cocktail efect

    Topul pe 2019 al celor mai doriţi angajatori din România, realizat de compania de cercetare şi consultanţă Catalyst Solutions, este ucigător pentru companiile româneşti.

    Din top 50 sunt numai 12 nume româneşti, dintre care au rămas în proprietatea unor antreprenori români numai 6 companii româneşti – Banca Transilvania, Bitdefender, UiPath, Dedeman, Digi şi MedLife. Restul de 6 nume româneşti sunt deja deţinute de multinaţionale, respectiv Petrom, BCR, BRD, eMag, Rompetrol, Regina Maria.

    Restul sunt multinaţionale.

    În top 10 se află numai un singur nume românesc, Petrom, şi acela controlat de o multinaţională, grupul austriac OMV.
    În rest, celelalte 9 companii din top 10 – Continental din Germania, Oracle din SUA, Microsoft din SUA, IBM din SUA, Bosch din Germania, Vodafone din Anglia, Amazon din SUA, Renault din Franţa, Orange din Franţa – sunt multinaţionale 100%.

    Cei 18.000 de repondenţi din studiul Catalyst, toţi cu studii superioare, au spus că preferinţele lor de job sunt prima dată multinaţionalele. În aceste condiţii, companiile antreprenoriale româneşti trebuie să se mulţumească cu ce rămâne de la multinaţionale.

    Pentru a atrage oameni buni, talentaţi, o firmă românească ar trebui să plătească cu 20-25% mai mult decât o multinaţională, iar pachetul de beneficii trebuie să fie mult mai generos.
    De ce ar prefera cineva să lucreze la Oscar Downstream, mai degrabă decât la Petrom?

    Cum poate atrage Altexul talente dacă prima opţiune a tinerilor este să se ducă la Oracle, Microsoft sau IBM?

    Cu foarte puţine excepţii, companiile româneşti sunt pe nicăieri din punctul de vedere al politicilor de a atrage talente, de a intra în topul celor mai doriţi angajatori.

    Antreprenorii români investesc prea puţin în brand, investiţia în marketing şi promovare este considerată un cost, sunt prea puţin prezenţi la târgurile de joburi, nu-şi scot în faţă liderii, în afara proprietarilor, şi nici nu se pune problema să vorbească atât de mult despre compania lor cât vorbesc liderii multinaţionalelor despre compania unde lucrează.

    Chiar dacă românii din multinaţionale îşi schimbă jobul plecând la o altă multinaţională, îşi vorbesc prea puţin de rău fostul angajator. Companiile româneşti nu prea dau importanţă părerii pe care o au angajaţii lor despre firma unde lucrează, despre ceea ce fac şi, mai ales, încotro vor să meargă.

    Este adevărat că firmele româneşti nu au bugetele de promovare ale multinaţionalelor şi nici politicile de brand, prin care tot timpul vor să fie în faţa potenţialilor angajaţi.

    Raul Ciurtin, fostul proprietar al Albalact, companie pe care a reuşit să o facă numărul 1 în industria lactatelor înainte să o vândă grupului francez Lactalis, spune că diferenţa dintre succes sau eşec într-o afacere este legată de echipă.

    Când pe piaţa muncii numărul angajaţilor era mai mare decât oferta, companiile româneşti nu aveau nicio problemă. Acum toţi se plâng şi constată că stau zile şi săptămâni în şir cu poziţiile deschise şi nu primesc niciun telefon. Dacă nu ai oameni, cu cine să faci business, cu cine să faci investiţiile, cu cine să faci vânzări?

    Multinaţionalele îşi spun întotdeauna povestea, au grijă de brandul lor şi, mai mult decât atât, oferă o promisiune.

    Poate ceea ce găsesc angajaţii când ajung în companie nu se potriveşte cu realitatea, dar asta nu este o problemă.

    În cazul companiilor antreprenoriale româneşti accentul cade mai puţin pe brand, pe nume, şi mai mult pe rezultatele imediate, care aduc cash pentru a se plăti salariile, furnizorii şi a face investiţii.

    Aceste clasamente despre top angajatori din România sunt extraordinare din perspectiva poziţionării pe piaţă şi în mintea angajaţilor. Dacă eşti pe listă, angajaţii te caută şi cred într-o promisiune. Dacă nu eşti pe lista lor, dacă au auzit prea puţin de tine, şansele de a-i atrage cu un job sunt extrem de mici sau o companie românească trebuie să plătească mai mult decât o multinaţională.

    Primul criteriu pe care îl vizează un angajat este legat de salariu şi pachetul de beneficii. Dar al doilea criteriu luat în considerare este cât de mare e compania pentrucare lucrează, ce poziţie are în piaţă şi cum este privită.

    Dragoş Gheban, şeful de la Catalyst, spune că acest lucru se cheamă cocktail efect, respectiv cât de mândru este cineva când spune într-o conversaţie unde lucrează.

    Acum întrebarea pentru companiile româneşti, cele care au mai rămas în top 100 sau în top 1.000, este cum pot să treacă de la beer efect la cocktail efect.

  • Enumeraţi în gând numele a top 20 de politicieni români. Acum încercaţi acelaşi lucru cu numele directorilor a top 20 de fabrici din România.

    Nu veti reusi sa va aduceti aminte nici macar 5 nume, poate nici unul.

    Ironic nu? Si desigur, nedrept. Pentru ca ei platesc pentru scoala si gradinita copiilor nostri. Pentru ca achita notele de plata la studiile de fezabilitate la autostrazi (nu puteam zice notele de plata la autostrazi, pentru ca nu se construiesc). Pentru ca ei dau bani pentru aparatura si medicamentele folosite in spitalele bune sau rele pe care le avem. Pentru ca ei sustin peste o suta de mii de joburi in tara, si creaza alte cateva sute de mii pe verticala si orizontala. Pentru ca ar putea conduce fara probleme orice minister in functie de specializarea pe care o au.

    In 2015 scriam intr-o opinie (https://www.zf.ro/opinii/dragos-damian-terapia-cluj-domnule-presedinte-iohannis-va-rog-sa-decorati-mai-multi-industriasi-din-romania-14914752) ca sunt industriasi care merita decorati si cunoscuti mai bine decat multi politicieni pentru ceea ce fac pentru Romania. Sper ca intre timp au fost decorati cativa dintre ei.

    Astazi, dupa 4 ani si un mix economic nesustenabil, l-as ruga pe Premierul Ludovic Orban sa aduca in consiliul consultativ pe care doreste sa-l creeze daca nu 20 atunci cel putin 10 directori generali ai celor mai mari fabrici din Romania, daca aspira ca politicile publice din urmatorul ciclu economic sa se axeze pe o economie de productie si export, cu valoare adaugata mare. Si nici nu ar trebui sa avem alte politici publice, la un deficit la balantei comerciale de 11 miliarde de Euro si un avans al importurilor mai mare decat rata inflatiei.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Studiu: Afacerile dezvoltatorilor de software vor depăşi pragul de 6 mld.euro în 2019;capitalul străin se află aproape la egalitate cu investiţiile locale

    Industria de software se menţine în topul industriilor cheie pentru economia României, cu un volum de afaceri de aproximativ 6,2 miliarde de euro în 2019, potrivit estimărilor KeysFin, care arată că este şi unul din cele mai echilibrate sectoare în ceea ce priveşte balanţa între capitalul străin şi cel românesc.

    Astfel, investitorii străini controlează 53% din capitalurile proprii pozitive ale companiilor de software din România, în timp ce ponderea investiţiilor locale a cunoscut un avans anual de aproximativ 5 puncte procentuale, ajungând astfel la 47% în 2018.

    Investitorii străini de pe piaţa de software locală provin din peste 60 de state, în top fiind Germania (10,7%), Luxemburg (7,3%), Olanda (7,2%), UK (5,5%) şi Cipru (cu 4,8% din total), ţări care controlează două treimi din totalul capitalurilor proprii străine.

    În ceea ce îi priveşte pe investitorii locali, aceştia provin atât din marile oraşe ale ţării, precum Bucureşti sau Cluj, cât şi din oraşe medii, precum Târgu-Mureş.

    „Creşterea investiţiilor locale cu 5% într-un singur an pe o piaţă atât de competitivă ne face să privim cu entuziasm spre viitorul software-ului românesc: ţara noastră începe să devină un hub regional nu doar pentru outsourcing, ci şi pentru start-up-uri de succes. Software-ul este una din puţinele industrii din România în care există echilibru între investiţiile locale şi cele străine, ceea ce reflectă o dezvoltare sănătoasă şi solidă a acestui domeniu.” a declarat Roxana Popescu, Managing Director al KeysFin.

    Cifra de afaceri a dezvoltatorilor de software din România a crescut anul trecut cu 12,6% faţă de 2017 şi cu 51,6% comparativ cu 2014, la 5,7 miliarde de euro .

    Mai mult, analizând datele de piaţă şi, totodată, ţinând cont de fluctuaţiile industriei, analiştii KeysFin estimează un avans de 10,4% al cifrei de afaceri a companiilor de software din România pentru 2019, depăşind pragul de 6,2 miliarde de euro.

    O parte importantă din piaţa locală de software este reprezentată de jocurile pe calculator, un domeniu care a crescut constant în ultimii ani. Astfel, cifra de afaceri a editorilor de jocuri (CAEN 5821) a crescut anul trecut cu 9% faţă de 2017 şi cu 46% faţă de 2014, iar pentru 2019 KeysFin estimează un avans de peste 13% , la peste 255 milioane de euro.

    În 2018, în România existau aproximativ 20.700 de companii de software-ului, cu 18,6% mai multe faţă de 2017 şi cu 30% faţă de 2014.

    Topul companiilor, după cifra de afaceri, a fost condus de Oracle România ( 206 mil.euro, 3,6% din total), IBM România (200 mil.euro – 3,5% din total), Ericsson Telecommunication România (170 mil. euro, 3% din total), SAP România (108 mil.euro) şi Endava România (aproximativ 108 mil.euro) .

    În ceea ce priveşte topul editorilor de jocuri (CAEN 5821), locul întâi după cifra de afaceri din 2018 este ocupat de Electronic Arts Romania (38 mil.euro–79% din total), urmat de King Games Studio (Bucharest) (2,4 mil.euro – 4,9% din total) şi de Green Horse Games (11 mil.euro – 2,2% din total).

    Industria de software din România îşi consolidează poziţia printre cele mai de succes sectoare ale economiei având în vedere că, dintre cele 20.700 companii analizate, 13.200 (64%) au înregistrat profit, 5.600 (27%) au fost in pierdere, iar celelalte au avut un rezultat nul în 2018.

    Numărul mediu de angajaţi din industria de software locală a crescut cu 2,9% faţă de 2017 şi cu 40% faţă de 2014, la peste 110,000 de angajaţi în 2018. Totuşi, se pare că instituţiile de învăţământ din România nu pot acoperi nevoia firmelor din acest sector care se ridică la aproximativ 15.500 de specialişti.

    Aşadar, pe fondul cererii masive a forţei de muncă din industria software, costul mediu pentru un angajat a crescut cu 54% în perioada 2014-2018, faţă de un avans de doar 8% al productivităţii medii per angajat. În opinia KeysFin, avansul costului mediu per angajat peste cel al productivităţii reprezintă un risc important pe termen mediu, cu impact direct asupra competitivităţii economiei locale.

    Pe de altă parte, experţii au remarcat că cea mai mare concentrare a forţei de muncă au avut-o companiile medii, cu 43% din total, urmate de companiile mici cu 21%. Cu toate acestea, peste jumătate din companiile locale de software, respectiv 10.400 de companii, nu au avut niciun angajat în 2018.

    Deşi a înregistrat o uşoară scădere a cifrei de afaceri a companiilor prezente aici, Bucureştiul rămâne principalul hub pentru industria software din România, cu un rezultat de peste 3,3 miliarde de euro, adică 58% din total în 2018. Pe locul al doilea din punct de vedere al cifrei de afaceri se situează judeţul Cluj (16%), care a înregistrat un avans de 1,5 puncte procentuale faţă de 2017, urmat de Timiş (5%), Iaşi (4.5%) şi Braşov (3%).

     

  • Topul celor mai mici dobânzi la credite de nevoi personale din România

    Dobânzile la creditele de nevoi personale în lei rămân încă ridicate în piaţa bancară din România, chiar dacă ecartul dintre dobânda medie la credite şi dobânda la depozite a scăzut la cel mai redus nivel din ianuarie 2018, de 6,46%.

    Băncile din România prac­tică o dobândă anuală efec­tivă (DAE) ce poate va­ria între 7,49% şi 15,99% pentru creditele de nevoi personale în lei, potrivit datelor agregate de ZF în baza simulatoarelor de credite de pe site-urile băncilor din România.

    Dobânzile pot varia la fiecare bancă în funcţie de tipul de dobândă aleasă, fixă sau variabilă, precum şi în funcţie de alţi factori precum virarea salariului la banca respectivă – ce aduce de obicei după sine o reducere de dobândă -, ni­velul de risc prezentat de client, venitul realizat şi comportamentul de plată.

    Astfel, analiza ZF este realizată în baza unor simulări de credit de nevoi personale în lei cu dobândă fixă, fără virarea venitului clienţilor la respectiva bancă, în valoare de 20.000 de lei, pe o perioadă de cinci ani – repre­zentând creditul standard de nevoi personale.

    Banca Tran­sil­vania, cea mai ma­re bancă din România în topul după active din 2018, practică un DAE de 12,39%, care se poate schimba în baza informaţiilor prezen­tate de respectivul client.

    În continuare, BCR, a doua bancă din piaţă, practică o dobândă DAE de 10,74% în aceleaşi condiţii de creditare; Însă, în funcţie de oferta personalizată pe comportamentul de plată, istoric, sumă, perioadă, dar şi alte elemente, DAE la BCR poate varia între 7,49% şi 17,51%.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Topul candidaţilor la prezidenţiale în funcţie de numărul de semnături pe care le-au strâns

    În acest moment, pe primul loc, cu peste 2,2 milioane de semnături strânse, se află preşedintele Klaus Iohannis. Acesta este urmat, cu 1,43 mililioane de semnături, de premierul Viorica Dăncilă. Pe locul trei în acest clasament, la mare distanţă, se află Dan Barna, cu 400.000 de semnături. Multe semnături, 360.000, a strâns şi Theodor Paleologu.

    Mircea Diaconu, candidatul susţinut de PRO România şi ALDE, este aşteptat sâmbătă la BEC. Ramona Bruynseels ar urma să meargă duminică.

    Sunt şi politicieni care nu au reuşit să strângă cele 200.000 de semnături necesare. Liviu Pleşoianu a anunţat că nu a întrunit numărul necesar pentru a candida la alegerile prezidenţiale.

    Vom actualiza clasamentul pe măsură ce noi candidaţi anunţă cifrele.

    Topul candidaţilor, în funcţie de numărul de semnături strânse:

    1. Klaus Iohannis (susţinut de PNL): 2.200.000

    2. Viorica Dăncilă (PSD): 1.437.000 de semnături

    3. Dan Barna (USR-PLUS): 400.000

    4. Theodor Paleologu (independent susţinut de PMP): 360.000

    5. Kelemen Hunor (UDMR): 270.000

    6. Viorel Cataramă (Dreapta Liberală): 230.000

    Cititi mai multe pe www.gandu.info

  • Ororile trăite de un model de top. “Falită, înfometată şi bolnavă”

    Un model de top din Noua Zeelandă a povestit despre ororile pe care le-a trait în industria modei, declarând că a fost plătită puţin, a fost forţată să sară peste mese şi expusă clienţilor care au exploatat-o sexual.

    Kizzie Amoore a anunţat pe Instagram că va lua o pauză de la jobul său, după opt ani în care a fost exploatată.

    Tânăra a mai adăugat că e timpul ca cineva să vorbească despre partea întunecată a acestui domeniu, scrie Daily Mail.

    “Industria atrage tinere modele pe care le evaluează doar după aspectul fzic. În multe situaţii nici nu aveam ce să mănânc. Iar în ciuda problemelor clare de sănătate, medicul mi-a eliberat o adeverinţă potrivit căreia eram aptă de muncă”, a declarat Kizzie.

  • The Economist: Viena rămâne oraşul cu cele mai bune condiţii de viaţă din lume

    În 2018, a fost pentru prima dată când un oraş european s-a situat pe primul loc în acest top realizat anual de Economist Intelligence Unit, divizie a The Economist Group. Viena punea astfel capăt supremaţiei oraşului australian Melbourne, care fusese liderul acestui top timp de şapte ani.

    Fiecăruia dintre cele 140 de oraşe i se acordă un punctaj (de la 0 la 100), în categorii diverse, precum standarde de viaţă, criminalitate, infrastructură, acces la educaţie, sistem de sănătate, stabilitate economică şi politică.

    Viena a obţinut un scor “aproape ideal” de 99,1, Melbourne – de 98,4, podiumul fiind completat de Sydney, tot din Australia, cu 98,1.

    Deşi topul 10 este dominat de Australia, Canada şi Japonia, Europa are cele mai bune rezultate la nivel general. Opt oraşe din topul 20 se află în nordul Europei, cu Copenhaga (Danemarca) pe locul al nouălea, Zurich, Frankfurt şi Geneva, pe poziţiile 11, 12, respectiv 14.

    Helsinki, Amsterdam şi Hamburg apar şi ele în topul 20, în timp ce Berlin şi Luxemburg ocupă poziţiile 21, respectiv 23.

    Honolulu este oraşul american cel mai bine poziţionat, pe 22, iar Atlanta, Pittsburgh, Seattle şi Washington apar în topul 40.