BusinessMagazin

Tag: timp

  • De ce atât de mulţi angajaţi din România au relaţii amoroase la locul de muncă

    Un loc de muncă este caracterizat, de cele mai multe ori, de rigori, norme bine stabilite şi un comportament obiectiv manifestat faţă de toţi angajaţii. Pe de altă parte, dragostea presupune exact opusul: o preferinţă iraţională pentru o persoană în defavoarea alteia şi un comportament haotic, fără rigori. Ce se întâmplă când cele două universuri se întâlnesc?

    În mod normal, aş fi început un astfel de articol cu un exemplu de caz relevant pentru temă, însă, imediat ce am început să mă gândesc la găsirea unuia, au început să mi se ciocnească în minte poveşti de la locurile de muncă ale tuturor prietenilor mei. Toţi sunt familiarizaţi cu genul acesta de relaţii, fiind fie implicaţi direct într-o astfel de situaţie, ca martori, fie uneori, ca  victime colaterale ale unei relaţii la birou. ”Aş fi putut să am 100 de relaţii la birou – hai, poate nu chiar 100, da’ 90 sigur da“, îmi spune când am adus vorba despre acest subiect un prieten, angajatul unei multinaţionale, care lucrează de 15 ani în aceeaşi companie. ”

    Chiar directoarea de resurse umane are o astfel de relaţie acum. Pleacă de la birou la intervale de timp diferite faţă de un coleg; însă el o aşteaptă cu maşina în apropierea biroului. Un alt coleg şi-a luat concediu concomitent cu o colegă care şi-a luat concediu medical – problema e că, fiind în acelaşi departament, cei rămaşi trebuie să se ocupe acum de munca amândurora“, îmi povesteşte amicul meu, angajat într-o companie cu circa 2.000 de oameni răspândiţi la nivel naţional.

    Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, o astfel de relaţie nu este dezvăluită de cei implicaţi, de cele mai multe ori semnele sunt evidente pentru restul angajaţilor, iar ”discuţiile“ de la ţigară sau de la pauza de prânz se concentrează în jurul acestora – chiar mai mult poate decât în cazul în care actorii implicaţi ar fi ales transparentizarea relaţiei lor. Amicul meu spune că ”din principiu“ nu a cedat unei astfel de tentaţii; cele mai multe studii spun însă că oamenii mint în ceea ce priveşte relaţiile la birou chiar mai mult decât în legătură cu cantităţile de alcool consumate.

    Fenomenul este unul global – situaţiile de acest tip sunt deopotrivă comune pe piaţa locală, cât şi în alte părţi ale globului. Statisticile internaţionale citate de Financial Times arată că două treimi dintre angajaţi au avut o relaţie cu un coleg de muncă la un moment dat, 1 din 10 cu un şef, iar un sfert dintre angajaţi şi-au cunoscut partenerii în birou. în România, un studiu publicat anul trecut de platforma de recrutare eJobs spune că mai mult de 56% dintre români au avut o relaţie la locul de muncă. Dintre acestea, 45% au fost relaţii serioase, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură. Mai mult, 25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor – 28%, în timp ce la bărbaţi aceasta a fost de 20%.
    ”Este o realitate cotidiană. Eu consider că procentul este chiar mai mare decât atât“, consideră psihoterapeutul Constantin Cornea; iar spusele lui pot fi justificate de faptul că majoritatea celor care au o astfel de relaţie nu sunt dispuşi să recunoască. Psihoterapeutul clasifică aceste relaţii în mai multe categorii: relaţiile din interes, care se nasc pentru a păstra un post sau pentru a avansa; relaţii bazate pe sex, în care doi colegi îşi îndeplinesc fantasmele; relaţii care merg în paralel cu cele oficiale ori relaţii care se consumă dramatic, provocând concedierea unuia dintre cei doi, dacă nu pleacă din companie de bună voie.

    Din punctul de vedere al psihoterapeutului, explicaţia pentru care se ajunge, de cele mai multe ori, la relaţii amoroase la locul de muncă este simplă şi se leagă mai ales de timpul petrecut la birou. ”La serviciu omul îşi petrece cel mai mult timp, se comportă şi se îmbracă cel mai bine, iar aceste elemente îl fac uşor de identificat şi eventual de dorit de o colegă. |n mintea colegei se vor bate două imagini: eventual a soţului şi a colegului. Cu soţul, odată cu trecerea timpului, nu mai are foarte multe în comun, ba, din contră, s-au dezvoltat diferit de când s-au căsătorit, iar acum au viziuni diferite faţă de viaţă.“ Pe de altă parte, cu un coleg dezvoltă un alt tip de relaţie. ”Cu colegul se ajută, se sprijină şi comunică mai uşor. Colegul este mereu disponibil şi dispus să ajute, pe când soţul tinde doar să reproşeze. Colegul complimentează modul în care se îmbracă, coafează sau comunică. Iar soţul este de cele mai multe ori nepăsător şi nu remarcă schimbările pe care le face, hainele pe care şi le cumpără“, descrie psihoterapeutul motivele pentru care, de multe ori, relaţiile la birou se întâmplă în cazul angajaţilor căsătoriţi.

    Vorbind la modul general, atractivitatea de la birou se leagă de apropierea de un comportament ideal în acest cadru al angajaţilor. ”|n fond, la serviciu, oamenii arată şi se comportă în general cât mai aproape de o formulă ideală. Pentru că vor să îşi păstreze jobul sau să îşi construiască o carieră. Şi din acest motiv nu îşi permit să aibă comportamente incorecte“, explică el motivele pentru care relaţiile dintre colegi sunt atât de des întâlnite.

    CITITI AICI MATERILAUL INTEGRAL 

  • Revoluţie la ANAF: Ce trebuie să ştie toţi contribuabilii din România. Vedeţi aici anunţul Fiscului pentru această lună

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pune la dispoziţia contribuabililor, pentru a zecea lună consecutivă, o serie de webinarii.

    Webinariile oferite de ANAF au o durată de două ore şi înscrierile se pot efectua până la data şi ora începerii seminariilor, în limita locurilor disponibile. De asemenea, seminariile sunt înregistrate şi vor fi publicate pe canalul de Youtube al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

    Regulamentul pentru buna desfăşurare a seminarilor este următorul, conform informaţiilor oficiale:

    1. Accesaţi link-ul de participare cu cel puţin 5 minute înainte de începerea seminarului;

    2. În timpul seminarului microfoanele participanţilor vor fi închise de moderator.

    3. Întrebările vor fi adresate doar în timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri.

    4. În timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri vă puteţi înscrie pentru adresarea întrebărilor prin ridicarea măinii (raise hand), moment în care, în funcţie de numărul de întrebări, moderatorul vă va porni microfonul.

    5. La întrebările din cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri se va răspunde în plen, în funcţie de numărul şi de complexitatea acestora.

    Seminariile aferente lunii februarie 2023 sunt:

  • În timp ce Europa stă cu ochii aţintiţi pe Ucraina, un nou conflict care fierbe de zeci de ani stă să înceapă în mijlocul Balcanilor

    În timp ce Europa stă cu ochii pe conflictul ruso-ucrainean şi pregăteşte noi mutări pentru a ajuta Ucraina, un alt conflict stă să înceapă.  Tensiunile dintre Serbia şi Kosovo au escaldat la niveluri periculoase în ultimul an şi ar putea degenera curând într-o problemă mai mare pentru NATO şi UE, scrie Bloomberg.

    Balcanii au însemnat pentru mult timp volatilitate politică şi etnică, iar situaţia s-a înrăutăţit în ultima perioadă, din cauza războiului în care a fost implicată Ucraina. Tensiunile au escaladat din vară, după ce Kosovo le-a spus sârbilor care trăiesc în ţară că trebuie să adopte aceleaşi cărţi de identitate şi plăcuţe de înmatriculare ca şi majoritatea etnică albaneză.

    Preşedintele sârb Aleksandar Vucic şi-a petrecut chiar ultimele zile din decembrie încercând să calmeze situaţia, după ce locuitorii din nordul Kosovo au blocat străzile şi s-au confruntat cu poliţia.

    Pentru cei din afara Balcanilor, problema ar putea părea banală. Situaţia în care sunt însă implicate cele două state este îmbibată de viziuni politice şi etnice total opuse şi tocmai pe acest fond poate degenera într-un conflict în toată regula.

    Un diplomat de la Belgrad, care a cerut să rămână anonim, a declarat că este şocant să vezi cum Europa flirtează cu un al doilea conflict în ultimele luni. Un alt diplomat, aflat în capitala Kosovo, Pristina, a declarat că felul în care a evoluat situaţia în ultima perioadă începe să semene din ce în ce mai tare cu tensiunile care au dus la războiul din anii ’90.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • În timp ce Europa stă cu ochii aţintiţi pe Ucraina un nou conflict care fierbe de zeci de ani stă să înceapă în mijlocul Balcanilor

    În timp ce Europa stă cu ochii pe conflictul ruso-ucrainean şi pregăteşte noi mutări pentru a ajuta Ucraina, un alt conflict stă să înceapă.  Tensiunile dintre Serbia şi Kosovo au escaldat la niveluri periculoase în ultimul an şi ar putea degenera curând într-o problemă mai mare pentru NATO şi UE, scrie Bloomberg.

    Balcanii au însemnat pentru mult timp volatilitate politică şi etnică, iar situaţia s-a înrăutăţit în ultima perioadă, din cauza războiului în care a fost implicată Ucraina. Tensiunile au escaladat din vară, după ce Kosovo le-a spus sârbilor care trăiesc în ţară că trebuie să adopte aceleaşi cărţi de identitate şi plăcuţe de înmatriculare ca şi majoritatea etnică albaneză.

    Preşedintele sârb Aleksandar Vucic şi-a petrecut chiar ultimele zile din decembrie încercând să calmeze situaţia, după ce locuitorii din nordul Kosovo au blocat străzile şi s-au confruntat cu poliţia.

    Pentru cei din afara Balcanilor, problema ar putea părea banală. Situaţia în care sunt însă implicate cele două state este îmbibată de viziuni politice şi etnice total opuse şi tocmai pe acest fond poate degenera într-un conflict în toată regula.

    Un diplomat de la Belgrad, care a cerut să rămână anonim, a declarat că este şocant să vezi cum Europa flirtează cu un al doilea conflict în ultimele luni. Un alt diplomat, aflat în capitala Kosovo, Pristina, a declarat că felul în care a evoluat situaţia în ultima perioadă începe să semene din ce în ce mai tare cu tensiunile care au dus la războiul din anii ’90.

    Avertismentul că se pregăteşte ceva mai mare este o amintire a rănilor încă nevindecate din ultimul război din Europa anterior conflictului ruso-ucrainean – şi nu este nicio coincidenţă că tensiunile au început să iasă din noul la suprafaţă în timp ce războiul Ucrainei continua să se desfăşoare de aproape un an.

    Menţinerea păcii în Kosovo este o misiune foarte complicată. Serbia consideră Kosovo o parte vitală a sa, aşa cum Putin vede Ucraina ca un teritoriu care trebuie să se întoarcă la Rusia pentru că acolo îi este locul de fapt. Tensiunile dintre majoritatea albaneză şi cei 100.000 de sârbi care încă trăiesc în nordul ţării au început să oscileze după bombardamentele NATO din 1999 care s-au soldat cu alungarea armatei lui Slobodan Milosevic.

    Procesul de reconciliere în care au fost implicate cele două ţări a început să stagneze în 2008, când guvernul de la Pristina a declarat unilateral independenţa faţă de Serbia. Crearea statului a fost susţinută de aproximativ jumătate ţările lumii, inclusiv de SUA şi de toate statele membre ale UE, cu excepţia a cinci dintre ele, dar, în mod critic, nu şi de Serbia, Rusia şi China.

    Atât pentru Kosovo, cât şi pentru Serbia, obiectivul final este aderarea la UE. Bruxelles le-a transmis clar ambelor naţiuni că realizarea acestui obiectiv ţine de capacitatea celor două state de a ajuns la pace şi stabilitate. Trimişii de la Bruxelles au făcut în 2013 presiuni asupra liderilor Serbiei şi Kosovo pentru a îi determina să accepte un nou acord de pace elaborat de UE.

    Ambele state sunt conduse de lideri cu un trecut politic foarte conflictual. Vucic, în vârstă de 52 de ani, fost ministru al informaţiilor pentru Milosevic, şi-a consolidat poziţia în Serbia cu o victorie electorală zdrobitoare anul trecut. El a echilibrat cu pricepere interesele Serbiei, păstrând un picior pe calea UE şi, în acelaşi timp ţinând  o uşă deschisă pentru cooperarea cu Rusia. Acest lucru a devenit mai dificil de când cu războiul din Ucraina. Vucic a denunţat invazia lui Putin, dar a refuzat să se alăture efortului de sancţionare al UE, în timp ce guvernul său de la Belgrad a menţinut legăturile cu Rusia.

    Albin Kurti, în vârstă de 47 de ani, un radical de stânga care a fost cândva deţinut politic în Serbia, s-a opus acordului UE între Kosovo şi Serbia din 2013. În cel de-al doilea tur al său în calitate de prim-ministru, el a făcut o prioritate din afirmarea suveranităţii Kosovo – chiar dacă asta înseamna să antagonizeze şi mai mult sârbii.

    Pe 27 decembrie şi 28 decembrie, Vucic s-a îndreptat spre Raska, un mic oraş din Serbia, situat la nord de oraşul Mitrovica din Kosovo.

    Populaţia sârbă locală a ascultat apelul său de a demonta toate baricadele, în ciuda tensiunilor care atingeau cote alarmante.

    „Regiunea trebuie să rămâna paşnică, orice alt scenariu ne poate duce pe toţi la dezastru”, spunea Vucic la Raska.

  • (P) Cea mai bună temperatură de setat pe termostat pentru a economisi bani

    Am intrat bine în teritoriul iernii, cu temperaturi mai scăzute care au cuprins o mare parte a naţiunii. Aerul rece poate fi o plecare binevenită de la temperaturile ridicate ale verii, dar vine şi cu facturi de încălzire care ar putea costa cu 17% mai mult decât anul trecut.

    Înainte de a porni centrala (sau pompa de căldură), o reglare rapidă a unui termostat de centrală vă poate ajuta să vă menţineţi factura de utilităţi mai mică pe parcursul lunilor de iarnă.

    Aici vom explica cea mai bună setare a termostatului dvs. inteligent pentru a vă ajuta să economisiţi energie în această iarnă, de ce funcţionează şi ce altceva puteţi face pentru a vă încălzi casa în mod eficient.

    Cel mai bine este să vă menţineţi termostatul la 20 grade C în cea mai mare parte a zilei în timpul sezonului de iarnă. Pentru o eficienţă maximă, ar trebui, de asemenea, să desemnaţi opt ore pe zi în care să reduceţi temperatura de pe termostat de centrală cu 7-10 grade. Urmând această rutină, este posibil să vă puteţi reduce din nou costurile anuale cu energia cu până la 10%.

    În funcţie de programul dvs. şi de preferinţele dvs. în materie de confort, puteţi decide dacă preferaţi să vă păstraţi casa mai răcoroasă în timpul zilei sau noaptea. Unii oameni preferă să dea căldura la termostatul de centrală mai încet noaptea, când se pot cuibări sub pături şi nu vor observa condiţiile mai reci. În plus, dormitul la temperaturi mai scăzute poate fi legat de obţinerea unui somn mai odihnitor.

    Pentru alţii, ar putea avea mai mult sens să dea un termostat de centrală mai încet în timpul zilei, când sunt la serviciu. Odată ajunşi acasă, puteţi ridica temperatura la un nivel mai confortabil.

    Cea mai bună tehnică pentru a rămâne răcoros, dar şi pentru a minimiza costurile cu utilităţile în timpul verii, este să vă menţineţi casa mai caldă decât de obicei atunci când nu este nimeni acasă şi apoi să reglaţi temperatura la un nivel cât mai ridicat posibil, în mod confortabil, atunci când sunteţi acasă. Experţii au sugerat ca locuinţele să fie menţinute la 25 de grade Celsius atunci când sunt acasă în timpul zilei.

    De asemenea, sugerează ca termostatul să fie setat la 27 C când dormiţi şi la 29 C când nu sunteţi în casă pentru economii maxime – recomandări care au fost întâmpinate cu dispreţ şi neîncredere pe reţelele de socializare.

    Dacă setarea termostatului undeva la 26 de grade sună prea cald, atunci o bună regulă de bază de urmat este de a regla termostatul cu 7 până la 10 grade mai sus faţă de setarea normală timp de opt ore pe zi, astfel încât să puteţi economisi până la 10% pe an.

    Ce face ca 20 grade C să fie cea mai bună temperatură pentru iarnă? Este la capătul inferior al temperaturilor interioare confortabile pentru unii oameni, dar există un motiv bun pentru a vă păstra casa mai răcoroasă în timpul iernii. Atunci când casa dvs. este setată la o temperatură mai scăzută, aceasta va pierde căldura mai încet decât dacă temperatura ar fi mai ridicată. Cu alte cuvinte, menţinerea casei dvs. la o temperatură interioară mai rece o va ajuta să reţină căldura mai mult timp şi va reduce cantitatea de energie necesară pentru a menţine casa confortabilă. Ca urmare, veţi economisi energie şi bani.

    O concepţie greşită frecventă este aceea că setarea aparatului de aer condiţionat la o temperatură mai mică decât cea normală vă va răci casa mai repede. Dar, de fapt, un aparat de aer condiţionat va răci cu adevărat casa doar cu 5 până la 10 de grade mai puţin decât în exterior; orice altă setare nu va răci casa mai mult şi va duce la cheltuieli inutil de mari.

    În plus, o setare mai ridicată a temperaturii interioare în timpul verii va încetini, de fapt, fluxul de căldură în locuinţa dumneavoastră, ceea ce duce la economii de energie şi bani.

     

     

  • Capcana din maşinile şoferilor: Detaliul pe care conducătorii auto îl ignoră zilnic şi le poate aduce o amendă de 725 lei

    Poliţia rutieră face o dată la un timp acţiuni de control de rutină. Pe lângă verificarea legalităţii actelor, ele pot să însemne şi verificarea accesoriilor pe care nu vrem să le folosim vreodată, adică o trusă de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante şi un stingător de incendiu.

    Trusa medicală, extinctorul sau triunghiurile reflectorizante pot să vă aducă amenzi ori dacă nu le aveţi pe toate, ori dacă nu sunt conforme legii. Această greşeală a şoferilor se încadrează în clasa a II-a de sancţiuni cu patru sau cinci puncte-amendă, asfel că amendat va fi de 590 de lei sau de 725 de lei.

    Conform Ordinului nr. 987/2007 pentru aprobarea conţinutului minim al trusei sanitare auto:

    Ambalajul trusei sanitare auto trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

    a) să asigure o etanşeitate corespunzătoare pentru protejarea conţinutului faţă de praf, umezeală, carburanţi şi uleiuri, printr-un sistem de închidere ferm;

    b) să fie dimensionată corespunzător, în vederea depozitării şi asigurării integrităţii componentelor din conţinutul trusei sanitare auto.

    Eticheta trusei sanitare auto trebuie să conţină denumirea produsului, denumirea şi adresa producătorului şi denumirea şi adresa persoanei responsabile de introducerea produsului pe piaţă, după caz.

    La expirarea termenului de valabilitate al componentelor trusei sanitare auto, acestea pot fi înlocuite de utilizator cu produse cu aceleaşi caracteristici, introduse pe piaţă cu respectarea cerinţelor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 911/2005.

     

  • 2022 a fost anul scumpirilor în imobiliare. Ce urmează?

    Conform celui mai recent sondaj desfăşurat în rândul utilizatorilor OLX şi Storia.ro – platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri, anul 2022 a fost perceput ca un an al scumpirilor. Întrebaţi ce dificultăţi imobiliare au întâlnit în anul 2022, 53% dintre respondenţi au menţionat în primul rând creşterile de preţ apărute în cazul locuinţelor, ratelor dobânzilor şi utilităţilor, iar 21% au afirmat că valoarea avansului necesar achiziţiei a depăşit bugetul pe care-l aveau disponibil.

    Pentru 47% dintre respondenţii care au cumpărat o proprietate în 2022, procesul de la începerea căutarii până la finalizarea achiziţiei a durat sub 3 luni, în timp ce pentru 23% dintre respondenţi a durat între 3-6 luni, pentru 12% între 6 şi 12 luni, iar 18% au avut nevoie de peste 12 luni pentru a căuta şi finaliza achiziţia unei locuinţe. Întrebaţi cât de uşor se aşteptau să fie întregul proces de căutare şi achiziţionare, cei mai mulţi dintre români au răspuns că se aşteptau la un nivel mediu de dificultate (40%), urmat de unul uşor (29%). Pentru 46% dintre aceştia, procesul a decurs aşa cum se aşteptau, în timp ce 29% au afirmat că a fost mai uşor sau mult mai uşor decât credeau. Cu toate acestea, 25% dintre respondenţi sunt de părere că procesul de căutare şi achiziţionare a unei locuinţe a fost mai greu şi mult mai greu decât îşi imaginau. 

    42% dintre cei care au achiziţionat o proprietate au afirmat că au avut şi momente în care au întrerupt căutarea locuinţei dorite. Principalul motiv amintit a fost faptul că proprietăţile de interes pentru ei la momentul respectiv le depăşeau bugetul (37%), urmat de un procent de 26% de respondenţi care au urmărit contextul economic (inflaţie şi rate). În acelaşi timp, 56% dintre respondenţi au întrerupt căutările şi pentru a aştepta să vadă cum evoluează alţi factori relevanţi, precum contextul geopolitic sau preţul locuinţelor. În ceea ce priveşte compromisurile făcute, 32% au afirmat că au fost nevoiţi să suplimenteze bugetul, iar 22% că au schimbat zona de căutare. Cu toate acestea, alţi 32% dintre cei care au cumpărat afirmă că nu au fost nevoiţi să facă niciun compromis în alegerea locuinţei.

    42% dintre vânzătorii de proprietăţi din 2022 au oferit reduceri de preţ, unii chiar şi de peste 10%

    23% dintre vânzătorii imobiliari au dezvăluit că în 2022 şi-au vândut proprietăţile chiar la preţul cerut, în timp ce 21% au oferit o reducere de 1-3%, iar 21% dintre ei au oferit discounturi de peste 10% din preţul cerut iniţial. Totuşi, au existat şi români care şi-au vândut proprietăţile la un preţ mai ridicat decât solicitaseră iniţial, respectiv un procent de 5% dintre respondenţii studiului. Pentru vânzători, procesul până la găsirea cumpărătorului a durat mai degrabă sub 3 luni (50%) sau între 3 şi 6 luni (27%). Dar au existat şi vânzători (16%) care au fost nevoiţi să aştepte mai mult de un an găsirea cumpărătorilor, întrucât aceasta a fost cea mai dificilă etapă din proces. 52% dintre proprietarii care şi-au vândut imobilele în 2022 declară că nu au colaborat cu niciun agent, iar 23% au colaborat cu un singur agent imobiliar, în timp ce 25% au colaborat cu mai mulţi agenţi. La capitolul aşteptărilor, 37% dintre vânzători au afirmat că procesul de vânzare a decurs aşa cum îşi imaginau încă de la început, în timp ce alţi 30% au perceput acest proces ca fiind mult mai uşor decât se aşteptau. A existat totuşi şi un procent de 9% care a resimţit întregul proces mult mai greu decât părea.

    Pentru aproape 60% dintre proprietari cel mai dificil a fost să găsească chiriaşi serioşi

    Timpul de găsire a chiriaşilor pentru proprietăţile avute a variat. 30% dintre proprietari şi-au găsit chiriaşi între una şi două săptămâni, 17% în maximum o lună, 22% au găsit chiriaşi după căutări care au durat între una şi trei luni, alţi 22% au găsit chiriaşi după trei luni, iar 9% au găsit într-o săptămână. Proprietarii se aşteptau ca procesul să aibă o dificultate medie şi în mare măsură aşteptările le-au fost confirmate. 59% au afirmat că găsirea unui chiriaş serios a reprezentat cea mai dificilă parte, urmată de negocierea preţului (27%).

    Când vine vorba despre partea administrativă, 9% declară că nu au încheiat un contract cu chiriaşul, 74% au declarat că au contract şi că este şi înregistrat, iar alţi 9% au specificat că au contract, dar nu e înregistrat. La capitolul preţurilor, 48% dintre proprietari au dezvăluit că au primit chiar preţul cerut pe chirie, iar 17% au negociat între 1% şi 5% din preţul iniţial, conform sondajului.

    Negăsirea proprietăţii potrivite, motivul principal invocat de cei care au avut intenţii de cumpărare care nu        s-au concretizat 

    Conform sondajului, 77% dintre respondenţii care NU au finalizat acţiuni imobiliare anul trecut au declarat că iniţial şi-ar fi dorit să cumpere proprietăţi (57%), să vândă (11%), să închirieze proprietăţi în calitate de chiriaşi (6%) sau să închirieze în calitate de proprietari (2%), însă intenţiile lor nu s-au concretizat din cauza unor factori diverşi. Fie nu au găsit proprietatea pe care şi-o doreau (41%), nu au găsit cumpărătorul/chiriaşul potrivit (17%) sau li s-au schimbat circumstanţele personale (25%), fie intenţia nu a mai avut sens pentru ei din punct de vedere financiar (8%), ori au avut alte motive (25%). Sondajul a fost realizat de Storia.ro  – platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri, ca parte din iniţiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul îşi propune să contribuie la transparentizarea informaţiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriaşilor, proprietarilor, agenţilor şi dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susţine să ia decizii corecte, în cunoştinţă de cauză. 

     

  • 2022 a fost anul scumpirilor în imobiliare. Ce urmează?

    Conform celui mai recent sondaj desfăşurat în rândul utilizatorilor OLX şi Storia.ro – platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri, anul 2022 a fost perceput ca un an al scumpirilor. Întrebaţi ce dificultăţi imobiliare au întâlnit în anul 2022, 53% dintre respondenţi au menţionat în primul rând creşterile de preţ apărute în cazul locuinţelor, ratelor dobânzilor şi utilităţilor, iar 21% au afirmat că valoarea avansului necesar achiziţiei a depăşit bugetul pe care-l aveau disponibil.

    Pentru 47% dintre respondenţii care au cumpărat o proprietate în 2022, procesul de la începerea căutarii până la finalizarea achiziţiei a durat sub 3 luni, în timp ce pentru 23% dintre respondenţi a durat între 3-6 luni, pentru 12% între 6 şi 12 luni, iar 18% au avut nevoie de peste 12 luni pentru a căuta şi finaliza achiziţia unei locuinţe. Întrebaţi cât de uşor se aşteptau să fie întregul proces de căutare şi achiziţionare, cei mai mulţi dintre români au răspuns că se aşteptau la un nivel mediu de dificultate (40%), urmat de unul uşor (29%). Pentru 46% dintre aceştia, procesul a decurs aşa cum se aşteptau, în timp ce 29% au afirmat că a fost mai uşor sau mult mai uşor decât credeau. Cu toate acestea, 25% dintre respondenţi sunt de părere că procesul de căutare şi achiziţionare a unei locuinţe a fost mai greu şi mult mai greu decât îşi imaginau. 

    42% dintre cei care au achiziţionat o proprietate au afirmat că au avut şi momente în care au întrerupt căutarea locuinţei dorite. Principalul motiv amintit a fost faptul că proprietăţile de interes pentru ei la momentul respectiv le depăşeau bugetul (37%), urmat de un procent de 26% de respondenţi care au urmărit contextul economic (inflaţie şi rate). În acelaşi timp, 56% dintre respondenţi au întrerupt căutările şi pentru a aştepta să vadă cum evoluează alţi factori relevanţi, precum contextul geopolitic sau preţul locuinţelor. În ceea ce priveşte compromisurile făcute, 32% au afirmat că au fost nevoiţi să suplimenteze bugetul, iar 22% că au schimbat zona de căutare. Cu toate acestea, alţi 32% dintre cei care au cumpărat afirmă că nu au fost nevoiţi să facă niciun compromis în alegerea locuinţei.

    42% dintre vânzătorii de proprietăţi din 2022 au oferit reduceri de preţ, unii chiar şi de peste 10%

    23% dintre vânzătorii imobiliari au dezvăluit că în 2022 şi-au vândut proprietăţile chiar la preţul cerut, în timp ce 21% au oferit o reducere de 1-3%, iar 21% dintre ei au oferit discounturi de peste 10% din preţul cerut iniţial. Totuşi, au existat şi români care şi-au vândut proprietăţile la un preţ mai ridicat decât solicitaseră iniţial, respectiv un procent de 5% dintre respondenţii studiului. Pentru vânzători, procesul până la găsirea cumpărătorului a durat mai degrabă sub 3 luni (50%) sau între 3 şi 6 luni (27%). Dar au existat şi vânzători (16%) care au fost nevoiţi să aştepte mai mult de un an găsirea cumpărătorilor, întrucât aceasta a fost cea mai dificilă etapă din proces. 52% dintre proprietarii care şi-au vândut imobilele în 2022 declară că nu au colaborat cu niciun agent, iar 23% au colaborat cu un singur agent imobiliar, în timp ce 25% au colaborat cu mai mulţi agenţi. La capitolul aşteptărilor, 37% dintre vânzători au afirmat că procesul de vânzare a decurs aşa cum îşi imaginau încă de la început, în timp ce alţi 30% au perceput acest proces ca fiind mult mai uşor decât se aşteptau. A existat totuşi şi un procent de 9% care a resimţit întregul proces mult mai greu decât părea.

    Pentru aproape 60% dintre proprietari cel mai dificil a fost să găsească chiriaşi serioşi

    Timpul de găsire a chiriaşilor pentru proprietăţile avute a variat. 30% dintre proprietari şi-au găsit chiriaşi între una şi două săptămâni, 17% în maximum o lună, 22% au găsit chiriaşi după căutări care au durat între una şi trei luni, alţi 22% au găsit chiriaşi după trei luni, iar 9% au găsit într-o săptămână. Proprietarii se aşteptau ca procesul să aibă o dificultate medie şi în mare măsură aşteptările le-au fost confirmate. 59% au afirmat că găsirea unui chiriaş serios a reprezentat cea mai dificilă parte, urmată de negocierea preţului (27%).

    Când vine vorba despre partea administrativă, 9% declară că nu au încheiat un contract cu chiriaşul, 74% au declarat că au contract şi că este şi înregistrat, iar alţi 9% au specificat că au contract, dar nu e înregistrat. La capitolul preţurilor, 48% dintre proprietari au dezvăluit că au primit chiar preţul cerut pe chirie, iar 17% au negociat între 1% şi 5% din preţul iniţial, conform sondajului.

    Negăsirea proprietăţii potrivite, motivul principal invocat de cei care au avut intenţii de cumpărare care nu        s-au concretizat 

    Conform sondajului, 77% dintre respondenţii care NU au finalizat acţiuni imobiliare anul trecut au declarat că iniţial şi-ar fi dorit să cumpere proprietăţi (57%), să vândă (11%), să închirieze proprietăţi în calitate de chiriaşi (6%) sau să închirieze în calitate de proprietari (2%), însă intenţiile lor nu s-au concretizat din cauza unor factori diverşi. Fie nu au găsit proprietatea pe care şi-o doreau (41%), nu au găsit cumpărătorul/chiriaşul potrivit (17%) sau li s-au schimbat circumstanţele personale (25%), fie intenţia nu a mai avut sens pentru ei din punct de vedere financiar (8%), ori au avut alte motive (25%). Sondajul a fost realizat de Storia.ro  – platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri, ca parte din iniţiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul îşi propune să contribuie la transparentizarea informaţiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriaşilor, proprietarilor, agenţilor şi dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susţine să ia decizii corecte, în cunoştinţă de cauză. 

     

  • Opinie Ana Maria Gardiner, Lighthouse Communication: Comunicarea de criză – cum îţi pregăteşti compania pentru situaţii-limită

    Când apare o criză, necesitatea de a comunica este imediată. Dacă operaţiunile comerciale sunt întrerupte, clienţii vor dori să ştie cum vor fi afectaţi. La fel şi celelalte părţi interesate, de la angajaţi şi furnizori până la partenerii de afaceri. Oricine este influenţat de business-ul aflat în criză va dori să ştie că situaţia este sub control. Indiferent de industrie, dimensiune sau resursele disponibile, toate companiile sunt susceptibile la crize. Ele apar, în cele mai multe cazuri, atunci când te aştepţi mai puţin. Iar când apar, organizaţia  trebuie să fie capabilă să se mobilizeze.  Fără un răspuns eficient la criză, un business poate dispărea fiindcă îşi va pierde credibilitatea, clienţii, perspectivele de dezvoltare.

    Schimbările de amploare ale mass-media, mai ales reacţia imediată pe care platformele de social media o facilitează pentru consumatori, dar şi un mediu concurenţial tot mai puternic obligă organizaţiile să se pregătească din timp. Nu mai este suficient să răspunzi rapid la criză, ci să fii strategic, adică să te pregăteşti, să te organizezi din timp pentru ea. Multe organizaţii sunt capabile să prospere după criză, deci să transforme o situaţie-limită într-o oportunitate de a-şi consolida afacerea. Însă chiar dacă nu toate companiile care au trecut printr-un astfel de moment au apelat la specialişti în comunicare şi management de criză pentru a-l depăşi, absolut toate companiile care au ieşit câştigătoare dintr-o criză au făcut-o cu ajutorul acestor specialişti. Nu există manageri care să poată livra şi implementa o strategie de criză fără ajutorul unor experţi în domeniu, oricât de pricepuţi ar fi în business-ul lor. Iar liderii autentici ştiu asta. Şi mai ştiu că dezvoltarea unui plan în avans, pe timp de ,,pace”, oferă o mai bună claritate asupra situaţiilor critice. În plus, deciziile luate calculat, fără presiunea momentului de criză, au rezultate mult mai bune. 

    Cum te pregăteşti pentru a gestiona necunoscutul? 

    Prevenirea activă a crizelor este cea mai bună metodă de a reduce impactul pe care orice situaţie negativă îl poate avea asupra companiei. Aceasta înseamnă planificarea anticipată a unui astfel de eveniment. Iată principalii paşi în pregătirea pentru criză: 

    1. Realizarea unui audit general şi identificarea potenţialelor riscuri şi vulnerabilităţi

    Prevenirea crizelor este strâns legată de managementul riscului, însemnând  identificarea, deci anticiparea, acelor situaţii de risc, cu potenţial de a se transforma în crize. Mai înseamnă punerea în aplicare a unui sistem de prevenire a unor astfel de evenimente de risc şi atenuarea impactului lor în cazul în care acestea apar.

    În acest proces, se întocmeşte şi o listă cu punctele slabe ale companiei pe toate laturile – de la operaţiuni, resurse umane, date financiare şi juridice, până la potenţiale accidente de muncă, potenţiale dezastre naturale, atacuri cibernetice etc.

    1. Analiza tuturor documentelor relevante pentru gestionarea şi comunicarea crizelor

    Documentele vizate pot include, dar nu se limitează la: etosul mărcii care acoperă viziunea, misiunea şi valorile, manualul şi liniile directoare de comunicare corporativă, conformitatea, maparea părţilor interesate, revizuirea funcţională, analiza SWOT, evaluarea riscurilor, planul de continuitate a afacerii, organigrama, managementul furnizorilor, serviciul management, acţionariat, date financiare

    1. Stabilirea celulei de criză

    Celula de criză este formată din reprezentanţi ai managementului companiei, specialişti în comunicare, oameni-cheie din organizaţie, chiar autorităţi dacă este cazul. Cu toţii au un rol important în caz de criză şi trebuie pregătiţi să acţioneze coordonat. 

    Comunicarea „pe o singură voce” este necesară mai ales într-o situaţie de criză, de aceea trebuie desemnat un purtător de cuvânt din cadrul celulei. Acesta trebuie să deţină toate informaţiile care pot influenţa parcursul situaţiei de criză, pentru că doar astfel poate deţine controlul asupra mesajului livrat public. Tot el este cel care va comunica în mass-media şi va oferi informaţii tuturor părţilor interesate. 

    Purtătorul de cuvânt trebuie să fie un comunicator priceput. De aceea, dacă nu este un specialist în comunicare, trebuie să participe la o serie de traininguri în care să înveţe cum să relaţioneze cu jurnaliştii şi cum să vorbească în public.

    1. Crearea unui manual de criză şi a unui plan de gestionare a crizei

    Manualul de criză este un instrument foarte util şi este ca o foaie de parcurs prin care sunt punctate toate etapele de gestionare a crizei, alături de responsabili. Documentul pregăteşte compania pentru reacţia rapidă şi permite gestionarea cât mai firească  a fiecărei operaţiuni, fie că vizează mersul afacerii, fie comunicarea în situaţia de criză.

    Nivelul de detaliu depinde de evaluarea complexităţii organizaţionale, a dimensiunii, structurii şi numărului de riscuri identificate.

    Manualul de criză trebuie să includă, printre altele: 

    ●      Proceduri de răspuns la situaţii de criză – orice situaţie pentru care o organizaţie doreşte să fie pregătită.

    ●      Politici legate de gestionarea crizelor: Ce este necesar în ceea ce priveşte securitatea informaţiilor? Ce li se permite angajaţilor să distribuie pe social media pe parcursul crizei? Cine se ocupă de relaţia cu mass-media? – sunt doar câteva întrebări al căror răspuns ajută organizaţia să navigheze spre ieşirea din criză.

    ●      Protocoale de notificare şi răspuns pentru echipa de răspuns la criză. Cine/ce face, atunci când se întâmplă o criză şi când ar trebui să fie informat?

    ●      Proceduri de notificare de urgenţă. Cum vei discuta cu părţile interesate, atât interne, cât şi externe, în timpul unei crize?

    ●      Purtătorul de cuvânt. Ce ar trebui să facă purtătorii de cuvânt din primul minut al unui eveniment de criză?

    ●      Mesaje cheie pentru publicul intern şi extern. Constuirea unui răspuns standard, cât mai personalizat, care să permită o reacţie imediată în situaţia de criză. Niciun stakeholder / parte interesată nu vrea să aştepte prea mult o reacţie, ci vrea sî vadă că organizaţiei îi pasă de toţi cei care contribuie la parcursul ei .

    ●      Instrumente suplimentare de sprijin în cadrul răspunsului la criză. Liste de verificare utile şi alte resurse de economisire a timpului pot fi construite pentru a ajuta în situaţii-limită.

     

    1. Organizarea unei simulări de criză 

    Simularea de criză nu este un test pe care organizaţia îl poate trece sau rata, ci o oportunitate de a exersa luarea deciziilor sub presiune. Este o PRACTICĂ, nu un examen, deci ar trebui făcută în mod regulat – măcar o dată pe an.

    Organizaţia trebuie să-şi dezvolte capacitatea de a pregăti şi rula simulări sub îndrumarea specialiştilor în comunicare de criză. 

    De asemenea, simularea de criză ajută la familiarizarea cu manualul de criză – exersând comunicarea şi coordonarea în diferite moduri: „studiu de caz”, masă rotundă, „joc de rol”.

    Există multe beneficii ale simulării crizelor: dezvoltă abilităţi de conducere, creează conştientizare internă, este o oportunitate de team building, ajută la identificarea vulnerabilităţilor.

    Tacticile eficiente de gestionare a crizei trec prin trei etape de bază: 

    ·      etapa de dinainte de criză (pregătire şi prevenire);

    ·      etapa de răspuns la criză (gestionarea efectivă a crizei); 

    ·      etapa post-criză (recuperare şi analiză, integrarea lecţiilor învăţate).

    Faza de pre-criză

    Identificarea riscurilor, stabilirea celulei de criză, crearea unui plan de gestionare a crizei şi a unui manual de criză, instruirea angajaţilor, punerea în aplicare a politicii legate de criză în operaţiunile zilnice, toate acestea alcătuiesc etapa de pregătire.

    Planurile eficiente de gestionare a crizelor ar trebui să includă instrucţiuni specifice privind comunicarea de criză şi, în multe cazuri, evaluarea riscurilor, continuitatea activităţii şi planificarea managementului situaţiilor de urgenţă.

    Piesa ratată cel mai des în acest pas este antrenamentul. Uneori, şi dintr-o varietate de motive, organizaţiile vor finaliza planuri complete de criză, dar nu se vor angaja în instruire privind rolurile echipei de criză sau utilizarea efectivă a planului. 

    Asta înseamnă că execuţia planului într-un scenariu din viaţa reală va fi mai greu de pus în practică, iar lipsa de pregătire poate fi determinantă. De aceea, este indicat ca organizaţiile să facă periodic simulări de criză.

    Faza de răspuns la criză

    Echipa de criză este pregătită prin simulări, fiecare ştie ce are de făcut, iar sesiunile de formare sunt supuse testului suprem: aplicarea în lumea reală. 

    În situaţii de criză, transparenţa este necesară în comunicarea cu mass-media. Se poate să nu ai răspuns la unele întrebări, dar un specialist te va ajuta să oferi informaţiile care pot mulţumi audienţa în toate etapele crizei. 

    De multe ori e mai bine să segmentezi comunicarea publică în funcţie de informaţiile care îţi sunt aduse la cunoştinţă într-o situaţie de criză prelungită, de pildă, decât să nu comunici deloc, în aşteptarea concluziilor finale. Publicul, acţionarii, clienţii vor aprecia mai mult să spui că revii cu informaţii suplimentare decât să îi ignori şi să nu comunici deloc.

    Ideal este ca într-o situaţie de criză să fie folosite toate canalele de comunicare, pentru ca mesajul să ajungă la toate părţile interesate. Condiţia de bază este controlul cât mai bun al mesajului şi ingerinţa cât mai redusă a factorilor externi care pot deteriora informaţia. De pildă, internetul este pe primul loc la viteza de propagare a mesajului, dar există vulnerabilităţi inclusiv în ceea ce priveşte componenta de fake-news. De aceea, echipa de comunicare trebuie să monitorizeze atent felul în care se rostogoleşte criza în spaţiul virtual şi să intervină eficient la nevoie. Un expert va şti să cântărească oportunitatea alegerii unui canal de comunicare în favoarea altuia. 

    Faza post-criză 

    Are loc atunci când afacerea revine la rutina normală. În această fază, echipa de comunicare de criză poate începe activităţile de reparare a reputaţiei pentru a reconstrui imaginea şi credibilitatea brandului.  

    Câteva practici eficiente pentru gestionarea fazei post-criză:

    ·      Furnizează orice informaţie cu privire la cauza crizei sau actualizări privind victimele părţilor interesate de îndată ce echipa companiei devine conştientă de aceasta;

    ·      Ţine la curent părţile interesate cu privire la încercările de recuperare, inclusiv dezvoltarea investigaţiilor;

    ·      Analizează eficienţa echipei de comunicare în criză şi celulei de criză pentru a optimiza procesul de management al crizei. 

    Aşadar, cunoaşte-ţi vulnerabilităţile, pregăteşte-te şi exersează scenariul cel mai rău, pentru a nu fi surpins dacă se întâmplă. Abordează schimbarea cu optimism, şi asigură-te că oamenii din organizaţie sunt pregătiţi să răspundă corect şi rapid. 

  • Schimbare istorică făcută de una dintre cele mai mari companii din lume. Aceştia schimbă total modul în care angajaţii îşi vor lua concediul

    Microsoft nu va mai monitoriza timpul de vacanţă pentru lucrătorii din SUA începând cu 16 ianuarie, potrivit unui anunţ intern consultat de Business Insider.

    „Nu veţi mai înregistra în mod oficial perioada de concediu”, se arată în anunţ. „Modul în care ne facem munca s-a schimbat dramatic. Şi, pe măsură ce ne-am transformat, modernizarea politicii noastre de concediu către un model mai flexibil a fost un pas natural.”

    Concediul va necesita în continuare aprobarea managerului, aşa cum este standard pentru companiile cu timp de vacanţă „nelimitat”. Angajaţii care nu au intrat în concediu până la data de 15 ianuarie vor primi o plată în aprilie. 

    „Începând cu 16 ianuarie 2023, Microsoft îşi modernizează politica de concediu, migrând către un model mai flexibil”, a declarat un purtător de cuvânt al Microsoft pentru Insider. 

    Angajaţii plătiţi cu ora şi cei care lucrează în afara SUA nu sunt eligibili pentru politica de concediu nelimitat din cauza legilor şi reglementărilor diferite, se arată în nota de informare. Angajaţii Microsoft din afara SUA îşi vor păstra beneficiile de concediu existente.

    Microsoft a experimentat în trecut şi alte beneficii pentru angajaţi, cum ar fi încercarea unei săptămâni de lucru de patru zile la filiala sa japoneză în august 2019. Experimentul a constatat că productivitatea la birou a crescut cu 39,9% faţă de luna august anterioară.

    De asemenea, Microsoft se numără printre alţi titani din domeniul tehnologiei care au permis majorităţii angajaţilor să lucreze de acasă cu jumătate de normă. Anul trecut, compania a încercat să îi readucă pe angajaţi la birou cel puţin jumătate din săptămână, dar în luna iunie a recunoscut că planul în cauză nu va putea fi aplicat în cursul anului 2022.