Preşedintele SUA Donald Trump a cerut în repetate rânduri Rezervei Federale americane să reducă dobânzile pentru a stimula creşterea economică şi consumul prin ieftinirea creditului, ceea ce banca centrală a SUA, cea mai puternică astfel de instituţie din lume, se fereşte să facă de teama inflaţiei.
De asemenea, tot în repetate rânduri preşedintele Trump a lăsat într-un fel sau altul să se înţeleagă că l-ar vrea înlocuit pe preşedintele Fed Jerome Powell, al cărui mandat expiră anul viitor. În lumea occidentală, cei mai mulţi şefi de bănci centrale şi analişti apreciază că ceea ce face administraţia de la Washington reprezintă atacuri asupra independenţei băncii centrale americane. Astfel de amestecuri ale politicului în politicile unei bănci centrale s-au mai văzut. Turcia, unde preşedintele Recep Erdogan a schimbat de mai multe ori conducerea băncii centrale doar pentru a se confrunta cu reacţiunea pieţelor este un exemplu.
Şi Erdogan îşi făcuse la un moment dat un obicei în a cere băncii centrale să scadă dobânzile. Un alt exemplu este banca naţională a Ungariei, unde premierul Viktor Orban şi-a pus de două ori la conducere oameni de încredere. Cu primul a dat greş, acesta devenind unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai politicilor bugetare ale guvernului Orban şi, bineînţeles, nu a dat curs cererilor premierului de a reduce dobânzile. A doua încercare pare un succes. În mod normal, politicile acestor două bănci centrale au doar efecte locale.
Însă cu Fed lucrurile stau altfel, deoarece acestă bancă centrală este cea mai influentă din lume. De aceea, presiunile pe care le face Trump asupra ei au stârnit reacţii în toată lumea occidentală. The Wall Street Journal, portavocea pieţelor financiare din SUA, scrie că pierderea independenţei de către Fed creează riscuri globale. Joachim Nagel, preşedintele Bundesbank, banca centrală a Germaniei, a avertizat asupra pericolelor pe care le poate produce erodarea independenţei Fed.
„Independenţa este AND-ul băncilor centrale“, a spus el, citat de Bloomberg. „Nu trebuie să ne jucăm cu această independenţă deoarece efectele vor fi enorme şi se extind dincolo de graniţele SUA. Independenţa este o însuşire esenţială pentru noi, şi există dovezi empirice că independenţa îmbunătăţeşte stabilitatea preţurilor.“ Stabilitatea preţurilor este una din principalele misiuni ale celor mai multe bănci centrale. În SUA, atacurile lui Trump asupra lui Powell au atras mai mulţi executivi de bănci în apărarea Fed. Directorul executiv al Goldman Sachs, David Solomon, directorul Bank of America, Brian Moynihan, şi Jane Fraser de la Citigroup au declarat că puterea băncii centrale de a opera fără interferenţe din partea Casei Albe sau amestec politic este esenţială pentru economia şi pieţele financiare americane.
Înaintea lor Jamie Dimon, directorul executiv al JPMorgan şi cel mai cunoscut executiv bancar din lume, a declarat acelaşi lucru. Protejată de amestecul Casei Albe, Rezerva Federală a servit din ce în ce mai mult drept ancoră pentru pieţele americane şi globale, intervenind pentru a stabiliza corabia în timpul crizei financiare din 2008-2009, în criza provocată de pandemia de COVID-19 şi cu ocazia altor şocuri din ultimii ani. Economiştii atribuie capacitatea băncii centrale de a ajuta la menţinerea stabilităţii în mare parte puterii sale de a lua măsurile pe care le consideră necesare, indiferent de politic. „Politicienii cred aproape întotdeauna că ratele dobânzilor ar trebui să fie mai mici decât sunt atunci“, a explicat Alan Blinder, economist la Universitatea Princeton şi fost vicepreşedinte al Fed.
„Acesta este principalul motiv pentru care avem nevoie de o bancă centrală independentă.“ Posibilitatea ca acest paravan de protecţie să se prăbuşească are potenţialul de a influenţa pieţele într-un moment imprevizibil pentru economie. SUA încă îşi revin după ani de inflaţie record, iar datele recente arată că presiunile asupra preţurilor din războaiele comerciale ale lui Trump încep să se intensifice.
Băncile centrale şi investitorii din întreaga lume aşteaptă următoarea mişcare a Rezervei Federale. Economiştii se tem că o schimbare fără precedent în centrul tuturor acestor probleme ar putea creşte incertitudinea şi submina credibilitatea Fed atunci când va izbucni următoarea criză. Acest lucru ar putea conta nu doar pentru economia SUA, ci şi pentru economiile altor ţări. Atunci când în trecut pieţele din întreaga lume au scăzut, cum ar fi în timpul crizei datoriilor ruseşti din 1998, Fed le-a sărit în ajutor. Posibilitatea Fed de a face asta se bazează pe capacitatea sa de a menţine fluxul de credit atunci când pieţele îngheaţă, spune economistului Jeremy Stein de la Universitatea Harvard. Pentru ca acest lucru să se poată întâmpla este nevoie ca mii de angajaţi ai Fed să poată interveni rapid. Stein se teme că ameninţările la adresa independenţei Fed vor eroda în timp talentul şi experienţa vastă a specialiştilor băncii. Fed a participat frecvent la acţiuni de salvare în lumea financiară internaţională, cum ar fi în Mexicul în 1982 şi din nou în 1995, adesea pentru a preveni o reacţie în lanţ de panică şi împiedica destabilizarea sistemul financiar global. Fed menţine linii de „swap“ în baza cărora împrumută dolari băncilor centrale străine, care apoi împrumută dolari propriilor bănci comerciale atunci când acestea au probleme. Fed a colaborat de obicei cu administraţiile aflate la putere în timpul acestor acţiuni de salvare. Nu este clar dacă o Fed aflată sub controlul lui Trump ar participa la fel de uşor la astfel de eforturi sau ar ataşa condiţii diferite legate de celelalte priorităţi ale preşedintelui. O critică adusă Rezervei Federale după criza financiară din 2008-2009 a fost că nu a conştientizat pe deplin amploarea bulei preţurilor locuinţelor şi ale activelor ipotecare. Nu toată lumea este de acord că Fed s-a culcat atunci pe o ureche, însă o bancă centrală politizată ar putea fi mai înclinată să privească în altă parte pe măsură ce se acumulează excesul financiar. O altă îngrijorare este că, atunci când Rezerva Federală intervine pentru a ajuta pieţele, aceasta nu face decât să încurajeze investitorii să îşi asume şi mai multe riscuri ulterior, ei presupunând că banca centrală îi va salva dacă apar probleme. De aceea, este nevoie de o Fed independentă pentru a cântări riscurile şi stabili direcţiile de acţiune.