BusinessMagazin

Tag: spatiu

  • Barul secret despre care nu se ştie aproape nimic si pe care îl poţi închiria cu 100 de dolari de om, pentru o oră

    N.D.Austin, deţinătorul barului, a pus bazele acestui concept după ce l-a ajutat pe un prieten să se împace cu soţia, creând o atmosferă perfectă, într-un spaţiu intim, în care puteau petrece timp doar ei doi. Se pare că spaţiul mic i-a ajutat pe aceştia, iar succesul l-a inspirat pe Austin să creeze ceva permanent în acest sens.

    Cu circa şase luni în urmă, a deschis Phantom Tollbooth – un bar misterios, despre care nu se ştie aproape nimic, nici măcar adresa sa. Acesta a devenit popular din auzite, după ce mai multe vedete au dscutat despre el. „E posibil să devină o afacere, să nu reprezinte doar un proiect de amuzament” a declarat Austin.

    Despre cum funcţionează au vorbit câţiva norocoşi care au fost deja acolo. În primul rând, trebuie să îţi faci o rezervare online; apoi, Austin îţi trimite pe e-mail o adresă în care să te întâlneşti cu el sau cu partenerul său, care te va escorta către spaţiul respectiv, unde vei fi servit cu mini-cocktail-uri. Este o experienţă intimă, neindicată pentru cei claustrofobi. 

  • Ce şanse au România şi Bulgaria să facă parte din Schengen

    Ţvetanov, unul dintre liderii partidului de guvernământ GERB, a participat la conferinţa “Criza refugiaţilor şi dezvoltarea proceselor de migraţie”, relatează site-ul agenţiei Focus.

    “Evaluările experţilor în privinţa Bulgariei au arătat că ţara este pe deplin pregătită să adere la spaţiul Schengen. Bulgaria şi România au avut indicatori chiar mai buni decât unele state membre din cadrul grupului Schengen. În ciuda acestei nedreptăţi, Bulgaria va continua să îşi îndeplinească angajamentele şi să colaboreze cu partenerii săi europeni, întrucât suntem conştienţi de responsabilitatea de a fi o frontieră externă a UE”, a spus Ţvetan Ţvetanov.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Cele trei litere din limba română pe care le folosim cel mai puţin. Au apărut în alfabet abia în 1982

    Alfabetul român din prezent conţine 31 de litere: a, A (a); ă, Ă (ă); â, Â (î din a); b, B, (be); c, C (ce); d, D (de); e, E (e); f, F (fe); g, G (ghe); h, H (he); i, I (i); î, Î (î din i); j, J (je); k, K (ca); l, L (le); m, M (me); n, N (ne); o, O (o); p, P (pe); q, Q (kü sau chǐu); s, S (se); ş, Ş (şe); t, T (te); ţ, Ţ (ţe); u, U (u); v, V (ve); w, W (dublu ve); x, X (ics); y, Y (i grec); z, Z (ze).

    Din 1860 şi până în 1982 a inclus 27 de litere. Odată cu apariţia primului Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), în 1982, grafia română s-a îmbogăţit cu literele q, w, y ca urmare a apariţiei mai multor neologisme care începeau cu aceste litere.

    Acestea sunt considerate de către lingvişti litere „aparte“ deoarece sunt folosite numai în neologisme şi nume proprii străine, nefiind utilizate atât de des.

    „Q“ este a douăzecea literă a alfabetului limbii române şi a şaptesprezecea literă din alfabetul latin. „Q“ este şi simbol pentru mulţimea numerelor raţionale, dar şi pentru puterea reactivă. Litera mică „q“ este şi o unitate de măsură pentru greutăţi – quintal – folosită mai ales pentru cereale, fiind egală cu o sută de kilograme.

    În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) dn 1998 sunt 19 cuvinte care încep cu litera „Q“.

    „W“ este a douăzeci şi opta literă a alfabetului limbii române şi a douăzeci şi treia literă din alfabetul latin. Litera a fost inventată de scriitori anglo-saxoni în secolul al VII-lea. „W“ este şi simbol pentru watt (unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă) şi wolfram (element chimic, metal dur, cenuşiu-deschis sau cenuşiu-închis, lucios, folosit la fabricarea oţelurilor speciale şi a filamentelor pentru becuri electrice). În DEX-ul din 1998 se regăsesc 33 de cuvinte care încep cu această literă, printre acestea fiind week-end sau whisky.
     

    Cititi mai multe pe www. descopera.ro

  • De ce şi-a mutat una dintre cele mai mari companii din lume ANGAJAŢII în COPAC – GALERIE FOTO

    La 3,6 metri deasupra pământului, casa are ziduri din lemn, este racordată la curent, are wi-fi şi chiar un şemineu. Casa a fost realizată de Pete Nelson, care face parte din show-ul TV “Treehouse Masters” şi Microsoft susţine că un astfel de spaţiu ajută angajaţii să fie mai fericiţi, mai creativi.

    Microsoft, spre deosebire de alte companii din regiune, are un campus de 500 de acri cu pădure şi spaţii verzi. Două case au fost construite, iar a treia va fi terminată până la finalul anului.

    Acum conducerea trebuie doar să găsească o soluţie la îmbulzeala care sigur se va întâmpla. Cine nu ar vrea să lucreze în aer liber într-un copac. 

  • De ce şi-a mutat una dintre cele mai mari companii din lume ANGAJAŢII în COPAC – GALERIE FOTO

    La 3,6 metri deasupra pământului, casa are ziduri din lemn, este racordată la curent, are wi-fi şi chiar un şemineu. Casa a fost realizată de Pete Nelson, care face parte din show-ul TV “Treehouse Masters” şi Microsoft susţine că un astfel de spaţiu ajută angajaţii să fie mai fericiţi, mai creativi.

    Microsoft, spre deosebire de alte companii din regiune, are un campus de 500 de acri cu pădure şi spaţii verzi. Două case au fost construite, iar a treia va fi terminată până la finalul anului.

    Acum conducerea trebuie doar să găsească o soluţie la îmbulzeala care sigur se va întâmpla. Cine nu ar vrea să lucreze în aer liber într-un copac. 

  • Oraşul care luptă contra tiraniei maşinilor asupra spaţiului public

    Bucureştiul are poate cel mai aglomerat şi agresiv trafic auto dintre capitalele UE, deşi România este unul dintre campionii Europei la producţia de biciclete. Multe se duc la export. În Berlin, agresivi sunt bicicliştii cu cei care merg pe pistele lor. Şi bicicliştii nu sunt puţini. Au dus o luptă grea pentru ca autorităţile să le construiască piste şi ca şoferii să-i respecte. Şi totuşi berlinezii nici nu pot visa la programele de bike-sharing gratuite din Bucureşti.

    În Bologna sau Florenţa bicicliştii trec nepăsători prin intersecţii pe biciclete vechi care scârţâie. Centrele vechi sunt ale lor. Foarte rar sunt claxonaţi de câte vreun şofer de autobuz exasperat. în Paris poţi vedea adesea cozi de maşini urmând în linişte vreun biciclist care nu poate merge mai repede. Şoferii n-au voie să-l grăbească, pentru a nu-l pune în situaţia de a face greşeli.

    În Belgia şi Elveţia aproape jumătate din populaţie merge pe bicicletă. În Finlanda, ponderea este de 60%. În Danemarca şi Olanda, aproape toată lumea merge pe bicicletă. Copenhaga şi Amsterdam sunt cele mai prietenoase oraşe din lume în ceea ce priveşte mersul pe bicicletă. De fapt, spre Ţara Lalelelor merge o mare parte din producţia fabricilor de biciclete din România. Vehiculul pe două roţi are un rol din ce în ce mai important în mobilitatea urbană în Europa şi cel mai important rol în Amsterdam. Dar nici acolo nu poate fi singura soluţie. Revista Politico are un serial despre mobilitatea urbană. Episodul Amsterdam este despre cum capitala olandeză experimentează cu prezentul şi viitorul transportului.

    Pentru a avea o imagine a provocărilor de planificare urbană cu care se confruntă Amsterdamul, nu trebuie căutat mai departe de Damrak, bulevardul larg care trece prin inima capitalei olandeze.

    Mii de biciclete se luptă pentru spaţiu cu maşini, tramvaie şi cu mulţimea de pietoni. Strada se varsă în piaţa largă care găzduieşte gara centrală a oraşului – un nod pentru liniile locale, regionale şi internaţionale – şi intrarea principală în sistemul de metrou. După colţ, vapoarele de croazieră descarcă mii de călători de o zi care se îngrămădesc spre cele mai bune locuri de belvedere ale oraşului. Cei care călătoresc cu rucsacul în spate se îndreaptă spre cafenelele din cartierul cu lumini roşii din apropiere.

    Ceea ce face ca Amsterdam să fie diferit de alte oraşe care se luptă pentru a muta masele prin centrele urbane aglomerate este dorinţa sa de a experimenta diferite soluţii pentru această problemă. Este cu mult în faţă în ceea ce priveşte bicicletele şi este un entuziast prim adoptator al mai multor soluţii de înaltă tehnologie cum ar fi autovehiculele autonome şi aplicaţiile de transport la comun. Uber a ales oraşul pentru sediul său european, iar o serie de întreprinzători de renume caută să-şi pună amprenta.

    Toate acestea fac ca oraşul să fie un banc de probă pentru restul Europei, în condiţiile în care autorităţile urbane de pe întregul continent se chinuie să deplaseze oamenii reducând în acelaşi timp poluarea şi asigurându-se că oraşele rămân locuibile.

    ”Amsterdam este un laborator de mobilitate pentru alţii“, spune Jemilah Magnusson de la Institutul pentru Politici de Transport şi Dezvoltare din New York. ”Accentul pus pe ciclism este ceea ce face ca orice altceva din Amsterdam să funcţioneze.“
    Cea mai izbitoare diferenţă dintre Amsterdam şi majoritatea oraşelor europene este bicicleta. ”Amsterdam a deschis calea în lupta contra tiraniei maşinilor asupra spaţiului public“, povesteşte Jorrit Nuijens, consilier local pentru partidul de stânga GroenLinks. Discuţia are loc la o bere în cafeneaua sa preferată, puţin mai departe de traficul de pe canalul circular interior. ”Am putea fi în continuare un exemplu pentru oraşele înghesuite din întreaga lume.“

    După Copenhaga, Amsterdam este oraşul cu cel mai aglomerat trafic de biciclete din Europa, bicicleta reprezentând o treime din toate călătoriile. În oraşe precum Varşovia şi Roma, unde ponderea este de doar 1%, bicicletele sunt mai degrabă vehiculele curierilor şi ale războinicilor de birou îmbrăcaţi în costume speciale din plastic. În Amsterdam, bicicletele sunt pentru toată lumea – căştile şi şorturile scurte de biciclist sunt o raritate.

    Bicicletele trebuie să împartă drumurile cu autoturismele, autobuzele şi cu pietonii, iar pe măsură ce volumul creşte, construirea de benzi pentru biciclete se dovedeşte pur şi simplu insuficientă. Oraşul experimentează idei cum ar fi înlăturarea semafoarelor la intersecţii pentru a încuraja o conducere mai prudentă şi construieşte segmente de benzi mai late pentru biciclete, care să înconjoare centrul oraşului şi pe care maşinile sunt oaspeţii.

    ”Este o luptă pentru spaţiu“, spune Alain Flausch, fostul şef al operatorului de metrou din Bruxelles STIB şi acum preşedinte al UITP, un club de operatori globali de tranzit în masă.

    Lucas Harms, cercetător al Institutului de Evaluare a Politicilor de Transport din Olanda, crede că noile trucuri folosite în Amsterdam pot fi surse de inspiraţie pentru alte oraşe care se străduiesc să creeze spaţiu pentru moduri mai ecologice de transport.

    Pentru a evita soarta superautostrăzilor pentru biciclete ale Londrei, care sunt adesea blocate, Amsterdamul experimentează cu intervenţii mici şi orientate pentru a diminua blocajele din oraş.

    ”Este un fel de acupunctură urbană“, explică Harms. Măsurile includ proiecte inovatoare pentru benzile de biciclete, cum ar fi ”punga cu cartofi prăjiţi“, care se lărgeşte în intersecţiile cu trafic, şi benzile ”banane“, care oferă mai mult spaţiu în curbe.
    Aceste experimente sunt posibile deoarece Amsterdamul are o istorie foarte diferită faţă de alte oraşe mari europene.
    La fel ca mai toată Europa, Ţările de Jos au cunoscut o motorizare rapidă după război. La început, rata călătoriilor cu bicicleta a scăzut, plonjând de la 80% din toate călătoriile în anii 1950 la mai puţin de 30% la începutul anilor 1970, înainte de a-şi reveni încet în ultimele decenii.

    O iniţiativă cetăţenească numită ”Opriţi uciderea copiilor“ a prins amploare după ce au fost raportate mai mult de 3.500 de decese legate de accidente de maşină în 1971. Protestele, plus şocul petrolier şi revoltele împotriva construirii unei linii de metrou în 1975 au anihilat planurile de a forţa autostrăzile prin centrul oraşului.

    ”Numărul maşinilor a crescut rapid în anii 1960“, povesteşte Harms. ”Oamenii îşi dădeau seama că îşi distrug cartierele. Acesta a fost un punct de cotitură pentru o discuţie cu privire la rolul pe care ar trebui să îl aibă maşina în societatea noastră.“
    Oraşe care au continuat să dărâme brutal – cum ar fi Bruxellesul şi-au închis centrul în cercuri de autostrăzi – aşa cum a făcut Parisul – privesc acum la Amsterdam ca la un model pentru transportarea oamenilor prin oraş fără a distruge clădirile sau a ucide ritmul vieţii urbane. Mişcarea civică din Olanda care a oprit autostrăzile din anii 1970 este încă vie – deşi ţintele sale sunt acum mai mici.

    Consilierul Nuijens din partea GroenLinks a dat ca exemplu campania partidului său pentru reducerea numărului de locuri de parcare de pe strada Elandsgracht, deosebit de aglomerată, care trece prin cartierul Jordaan. El spune că dedicarea a 80% din suprafaţa drumului maşinilor care reprezintă doar 30% din utilizatori este de neconceput şi că ar trebui rezervat mai mult spaţiu pentru pietoni şi spaţiu public.

     

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.

  • Floria extinde reţeaua de florării în aeroportul din Otopeni

    Investiţia în preluarea şi reamenajarea florăriei pentru a respecta standardul vizual din reţeaua Floria se ridică la peste 50.000 euro. Spaţiul va intra într-un program de modificare în următoarele luni, pentru a se încadra în conceptul Floria.

    “Planurile de dezvoltare ale reţelei de florării Floria vizează extinderea, fie prin preluarea unor florării funcţionale pe care să le reamenajăm după conceptul Floria, fie prin francizarea conceptului alături de parteneri. Nu excludem nici lansarea unor florării Floria noi, în măsura în care găsim spaţii potrivite, însă ne interesează mai mult preluarea unor florării deja existente” declară Andreea Uceanu, Director General Reţeaua Floria, compania care administrează florăriile Floria în cadrul grupului omonim.

    În 2017, reţeaua de florării Floria s-a extins cu 3 spaţii noi: Floria Băneasa, deschisă în cadrul Băneasa Shopping City în martie, Floria Ploieşti, florărie preluată la jumătatea anului şi noua florărie din Aeroportul Otopeni.

    Investiţia totală pentru extinderea reţelei de florării în acest an depăşeşte 100.000 euro.

    “Pe de-o parte anul acesta am urmărit consolidarea poziţiei, în special în zona de online unde suntem lideri de câţiva ani deja prin Floria.ro, dar şi pentru florăriile deja deschise. Însă pe de altă parte, e important să continuăm dezvoltarea, atât în segmental corporate, unde prin divizia de amenajări am semnat proiecte importante, precum şi prin preluări de spaţii noi care duc brandul Floria mai aproape de cumpărătorii din offline. Noi am pornit din online, unde brandul este foarte cunoscut şi prima opţiune pentru un public larg în ceea ce priveşte transmiterea de flori către cineva drag, dar este esenţial să fim cât mai prezenţi şi offline, încât brandul să devină prima opţiune şi pentru achiziţia de flori din florării. Din perspectiva aceasta, florăria din Otopeni, de la Terminalul Sosiri, este un spaţiu ideal, pentru că pune în vederea publicului posibilitatea de a-i surprinde plăcut pe cei aşteptaţi” adaugă Andreea Uceanu.

    Pentru următorul an, Grupul Floria are în vedere dezvoltarea cu spaţii noi în oraşele situate la 150-200km de Bucureşti, prin preluarea de florării funcţionale, sau prin deschiderea de florării noi.  În paralel, are loc un program de dezvoltare a reţelei de parteneri ai Floria.ro, cu florării din toată ţara care să gestioneze comenzile locale înregistrate pe platforma www.floria.ro.

    Grupul Floria administrează în prezent florăria online www.floria.ro prin firma Floria Network SRL, florăriile Floria (Dorobanţi, Ion Câmpineanu, Afi Cotroceni, Băneasa Shopping City, Otopeni şi Ploieşti) şi evenimentele şi amenajările corporate prin Reţeaua Floria, precum şi depozitul en-gros de flori lansat anul trecut, prin Floria International Wholesale SRL.

  • Philips Lighting şi Renault colaborează pentru pentru modelul Symbioz, automobilul interconectat cu locuinţa

    Parcat în casa inteligentă, modelul Symbioz poate fi  folosit ca o cameră suplimentară, confortabilă, mobilată şi modulară. Interiorul maşinii a fost inspirat de design-ul unei sufragerii. Maşina se conectează şi interacţionează cu toate dispozitivele şi aparatele din casă, fiind un spaţiu ideal pentru lucru sau pentru relaxare. Sistemul său de operare este afişat controlând sistemul de iluminat inteligent al locuinţei. 

    „Symbioz este cu adevărat un proiect unic care ne-a permis să lucrăm cu proiectanţi, designeri, ingineri, academicieni, arhitecţi, start-up-uri şi sociologi pentru a redefini graniţele dintre experienţa clienţilor, tehnologie şi design, cu scopul de a crea o experienţă completă. Viziunea pe care o împărtăşim cu Philips Lighting ne permite ca, prin intermediul iluminatului, să întărim conexiunea dintre locuinţă şi maşină”, spune Laurens van den Acker, Senior Vice President, Corporate Design.

    Casa are încorporat sistemul de iluminat Philips HUE în hol şi bucătărie, care porneşte automat înainte ca maşina să ajungă pe aleea casei. Când Renault Symbioz este parcată, luminile se aprind automat în casă datorită soluţiilor  Phillips Luminous Surfaces, pentru a crea o atmosferă primitoare. De asemenea, o platformă specială poate ridica maşina până la primul etaj al casei. Cilindrul central care înconjoară platforma este aprins cu 5.368 de lumini dinamice Philips Colour Kinetics iW Flex,  care îşi schimbă culoarea pentru a ilustra conectivitatea dintre maşină şi casă (de exemplu, atunci când autovehiculul se încarcă sau este în aşteptare)

    “Această colaborare cu Renault ilustrează perfect modul în care iluminatul conectat cu LED-uri este conceput pentru a interacţiona cu diferite platforme şi dispozitive, cu scopul de a simplifica şi a îmbunătăţi viaţa oamenilor”, explică Pierre-Yves Panis, Chief Design Officer în cadrul Philips Lighting.