BusinessMagazin

Tag: saracie

  • Retaileri: Măsurile fiscale anunţate vor sărăci populaţia şi vor afecta bugetul şi investiţiile

     Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) arată, de asemenea, că practica Guvernului de a schimba regulile jocului fără consultarea mediului de afaceri afectează în mod considerabil atractivitatea mediului de afaceri românesc şi reprezintă un puternic semnal de descurajare a investiţiilor.

    “Lărgirea artificială şi nejustificată a bazei de taxare nu stimulează funcţionarea economiei ci, dimpotrivă, încurajează evaziunea în detrimentul jucătorilor corecţi, care plătesc taxele şi respectă legea în România. Reluăm cu această ocazie o solicitare mai veche a AMRCR pentru Guvern, aceea de reducere generală a TVA, măsură care va stimula în mod real consumul şi va avea un impact pozitiv asupra bugetului”, a declarat într-un comunicat directorul executiv al AMRCR, Delia Nica.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul AMÂNĂ iar cupoanele sociale la preşcolari din familii sărace şi acordarea de 500 euro pentru nou-născuţi

     Guvernul va amâna şi termenul de la care trebuie asigurată finanţarea de bază în învăţământul preuniversitar particulare şi confesional acreditat.

    Legea educaţiei adoptată la începutul anului 2011 prevede, printre altele, că statul trebuie să asigure finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat, în limitele costului standard per elev/preşcolar.

    Aceeaşi lege stabileşte că statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul vieţii, prin acordarea unor cupoane sociale în scop educaţional, în funcţie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii. Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre de zi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Coşmarul bijutierilor din România: “Clasa politică vrea să arate că ia de la bogaţi ca să dea la săraci”

    “A fost o mişcare demagogică prin care clasa politică a vrut să arate că ia de la bogaţi ca să dea la săraci”, este părerea lui Alessandro Amato, italianul care deţine în România magazinele Cellini, Swarovski, Gucci şi Paul & Shark, în ce priveşte măsura guvernului de a introduce acciza pe lux ca metodă de a contrabalansa reducerea TVA la pâine. Sodo Migliori, compania care administrează mărcile Cellini, Swarovski şi Gucci, cu o cifră de afaceri estimată la 21 de milioane de euro, este una dintre cele mai mari care vor fi afectate de măsura de accizare a produselor de lux, care prevede ca pentru bijuteriile din aur să se plătească o taxă de un euro/gram la aurul de 14 K şi de doi euro/gram la aurul care depăşeşte această valoare. Excepţie de la această regulă fac verighetele. Astfel, un gram de aur tranzacţionat la bursa din Londra costă circa 40 de dolari, dar pe rafturile retailerilor autohtoni ajunge să îşi dubleze valoarea. Între lingoul de aur şi colierul cumpărătoarelor intervin costurile de prelucrare, valoarea impusă de brand, taxa pe valoare adăugată şi noua acciză pe lux.

    Cumulat cu celelalte produse catalogate ca fiind de lux de către Ministerul Finanţelor Publice, taxa ar aduce statului circa un milion de euro, potrivit reprezentanţilor pieţei, sumă care nu compensează gaura de 25 de milioane de euro rezultată din reducerea TVA la pâine, argumentul dat în scrisoarea de intenţie către FMI. „A fost o soluţie care a venit peste noapte şi care nu a făcut decât să copieze vechiul sistem de accize, care este aplicat şi în Republica Moldova„, spune Amato. El adaugă că România este singura piaţă din Uniunea Europeană unde sunt aplicate accize pe bijuteriile de lux. Acestea au mai existat până în 2010, dar au fost eliminate pentru a evita declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de infringement împotriva României şi aplicarea unor sancţiuni. Italianul este implicat în prezent în procedurile birocratice care ţin de introducerea acestei taxe, pe care le numeşte „hârţogărie inutilă”.

    „Este un chin. Pentru a face importul de bijuterii trebuie să plătim acciza în avans, iar aceasta nu mai depinde doar de Ministerul Finanţelor, ci şi de Direcţia Generală a Vămilor. Au apărut deja probleme referitoare la socoteli, documentaţie, personal la ghişeu care nu are timp pentru noi şi care întârzie acordarea autorizaţiei.„ Procedura despre care vorbeşte Amato este explicată de Daniela Zar, tax senior manager în cadrul ZRP Tax: comercianţii de bijuterii au obligaţia de a se înregistra ca plătitori de accize la autoritatea competentă, o acţiune destul de anevoioasă. În plus, retailerii au obligaţia de a plăti accizele înainte de a vinde produsele, fapt ce va afecta în mod negativ situaţia lichidităţilor firmelor.

    „Legea se aplică teoretic de la 1 septembrie, dar timp de o lună nu am putut reînnoi stocurile din cauza aprobărilor pe care trebuia să le primim de la autorităţi, acestea nefiind pregătite pentru introducerea taxei„, descrie şi Andreea Ioniţă Loukas, director general la Micri Gold, primul boutique de bijuterii de lux deschis pe piaţa locală, cu afaceri estimate la circa 2 milioane de euro.

  • Încă un judeţ se scufundă în sărăcie: “Vin zilnic zeci de clienţi care alimentează de 5 lei. Unii aduc doar monede”

    “La început îmi era jenă să merg cu zece lei la pompă, dar acum m-am obişnuit”, spune Alexandru F., un tânăr de 24 de ani, care a rămas fără serviciu anul trecut. Tânărul îşi mai permite să alimenteze cu cel mult zece litri pe lună, dat fiind că perioada în care mai primeşte indemnizaţie de şomaj se va termina în cursul verii. El conduce un autoturism Dacia 1310, din 1992, şi a lucrat timp de trei ani în distribuţie pentru un salariu de 1.500 de lei.

    “Vin zilnic zeci de clienţi care alimentează de cinci lei. Unii aduc doar monede”, spune Simona F., angajată de opt ani la una dintre benzinăriile de pe DN 15, care face legătura între nordul şi sudul judeţului. Angajata remarcă faptul că practicile de acest fel au început să apară începând cu anul 2010, iar singurii şoferi care alimentează de peste 100 de lei sunt cei aflaţi în tranzit. “Încasez cel mult zece plinuri pe zi”, mai spune angajata.

    “Mama mea lucrează la benzinărie şi zilnic sunt şoferi care alimentează cu până la 10 lei, fie că este vorba de tineri sau de bătrâni. Pretul carburanţilor este mare şi de aceea multe persoane alimentează doar cât au nevoie. Maşina e un bun folosit mai rar de cei care nu au un salariu cu care să poţi trăi bine”, spune Iulian Platon, un şofer harghitean.

    Salariul mediu net pe care îl câştigau angajaţii companiilor din Harghita la finalul anului trecut era, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, citate de gandul.info, de doar 1.064 de lei, cel mai mic din ţară. Câştigurile lor erau, la acea dată, cu 474 de lei mai mici decât media naţională şi cu 1.088 lei mai mici decât cele obţinute de către bucureşteni  – lideri în topul celor mai bine plătiţi salariaţi din România.

    Cu toate acestea, în România, preţul mediu al benzinei fără plumb este cel mai mic din Uniunea Europeană, în timp ce motorina cea mai ieftină se găseşte în Bulgaria, urmată de cea din România, după cum reiese din datele Comisiei Europene. Benzina vândută în România nu este cea mai scumpă din lume, dar românii dau aproximativ un sfert din venitul mediu zilnic pentru un galon de benzină (3,7 litri), măsura uzuală a combustibilului, în timp ce norvegienii plătesc cel mai mare preţ, dar ponderea este de doar 3,6%, potrivit unui top alcătuit de Bloomberg, citat de Ziarul Financiar. Un litru de benzină costă în medie în România 6,4 lei, iar unul de motorină circa 6,6 lei.

  • În ţările bogate, sărăcia se combate cu bani de la buget

    De la cca 19% în PIB în 2007, media ponderii cheltuielilor sociale în statele OECD a crescut la 22,1% în 2009, urmând să ajungă anul acesta la 21,9%, conform estimărilor din ultimul raport al organizaţiei pe tema cheltuielilor sociale.

    Franţa, cu o pondere a cheltuielilor sociale de 33% din PIB, şi Danemarca, Finlanda şi Belgia, cu cca 30%, sunt ţările cele mai generoase, în timp ce scăderea cea mai mare a cheltuielilor sociale a avut loc în Grecia, de la 24% în 2009 la 22% estimat pentru 2013. în SUA, aceste cheltuieli s-au majorat de la 17% din PIB în 2008 la 20% estimat pentru 2013.

     

  • Ţara în care homosexualii sunt veneraţi: sunt 55.000.000 de bărbaţi fără pereche

    Ca urmare, acum în India este un raport de 1.000 de bărbaţi la 930 de femei. Cum ţara are o populaţie de 1,5 miliarde de locuitori, un calcul sumar arată că aproape 55 de milioane de bărbaţi nu au pereche. În asta rezidă explicaţia pentru numărul foarte mare de violuri şi a faptului că în societatea indiană homosexualii sunt veneraţi în temple, apărând în poveşti mitologice.

    ”Îmbrăcaţi în saree (haine feminine), sunt peste tot – la cerşit, la colţ de stradă sau oriunde”, spune Tudor Marciş, care conduce în India Thermo Control Services and Expertise o afacere cu servicii de facility, property şi energy management pentru 40 de clădiri, în care îşi desfăşoară activitatea peste 250.000 de angajaţi.

    În ţara din celălalt capăt al lumii unde trăieşte acum 10 din 12 luni ale anului, nu există apă potabilă, iar în oraşe ca Mumbay la malul oceanului miros urât din pricina deversării apelor uzate, netratate. Într-o ţară în care nu există canalizare, ”acum sunt reclame la TV, radio şi panouri publicitare care îndeamnă la economisirea apei prin duşuri comune”, pentru că toate apele uzate sunt deversate direct în pământ. Or numai în Bangalore sunt 8 milioane de oameni.

    În plus, chiar şi acum, pentru căsătorie, femeia cumpără, cât se poate de concret, bărbatul; dacă familia sa este mai bogată decât a lui, ”el îi aparţine ei şi trebuie să facă tot ceea ce spune ea”, povesteşte Marchiş.

    În India, nivelul de educaţie este scăzut, iar masele nu au acces la şcolarizare superioară sau la servicii medicale. Într-o ţară în care câştigul mediu pe lună se plaseză în jurul a 100 de dolari, costul unei singure zile de spitalizare pleacă de la 150 de dolari. Sistemul medical este foarte bine pus la punct, dar tratamentele sunt accesibile doar celor cu bani. ”Zilele astea am pierdut un angajat. A murit pe bicicletă, în drum spre serviciu; a făcut infarct la 31 de ani”, exemplifică românul, care completează însă că societatea se schimbă acum, odată cu introducerea alimentaţiei pentru copiii care frecventează şcoala.

    În India contrastul este imens între traiul de zi cu zi al diferitelor pături sociale, aşa cum sunt contrastante şi mentalităţile, iar pentru a-şi ilustra ideea, românul povesteşte că diferenţele sunt ca ”între alb şi negru; gri nu prea există”. Totul este la superlativ, deopotrtrivă bogăţia şi sărăcia, în egală măsură. ”La ultima petrecere privată la care am fost, gazda a cheltuit peste 1 milion de dolari. Dar cei care serveau câştigă 100 de dolari pe lună şi dorm pe jos”.

    Iar preţurile locuinţelor pleacă de la 2.500 de dolari pe metrul pătrat şi pot ajunge până la zeci de mii, fiind atât de ridicate din cauza densităţii populaţiei (336,5 locuitori / km²) şi a cererii uriaşe, punctează Marchiş. Până la urmă, India este ţara care ca număr de locuitori (peste 1,2 miliarde) ocupă locul doi în lume, după China. Prin urmare, o casă nouă cu suprafaţă de 300 mp costă cel puţin 800.000 de dolari. În acelaşi timp, salariile pentru un muncitor necalificat ajung în India la  200 dolari pe lună. Un electrician poate primi 300 de dolari, un inginer între 500-800 de dolari lunar, iar un manager câştigă între 1.000-1.400 de dolari pe lună.

  • Apărătorul săracilor în faţa cămătăriei

     Yunus a fost al treilea născut din 14 fraţi într-o familie de musulmani în satul Bathua din regiunea Hathazari, Chittagong din Bangladesh. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, încurajat de tatăl lui, un bijutier de succes, să se educe. Cea mai mare influenţă a avut-o totuşi mama lui, care obişnuia să ajute orice sărac care îi bătea la uşă. În 1957, s-a înscris în cadrul departamentului de economie de la Universitatea Dhaka.

    După absolvire, Yunus a devenit asistent universitar în economie, iar apoi profesor lector de economie la colegiul din oraşul Chittagong. În acea perioadă, a pus pe picioare şi o afacere cu o fabrică de împachetat. În 1965 a obţinut o bursă de studiu în Statele Unite ale Americii. Astfel, în 1971  şi-a obţinut doctoratul  în economie în cadrul universităţii Vanderbilt pe tema dezvoltării economice. În timpul războiului de eliberare din Bangladesh (1971), Yunus a alcătuit un comitet şi a condus centrul de informaţii al ţării lui împreună cu alţi conaţionali din SUA, în scopul susţinerii eliberării.

    S-a întors acasă după război unde s-a angajat la Universitata Chittagong ca şef al departamentului de studii economice. Impresionat de foametea din  1974, a devenit din ce în ce ce mai implicat în proiecte de reducere a sărăciei şi a în-ceput un program de dezvoltare rurală. A propus o formă de guvernare la nivel de sate, dar aceasta a fost declarată ilegală şi neconstituţională. În 1976, în timpul unor vizite la gospodăriile sărace într-un sat din apropierea universităţii Chittagong, Yunus a observat că împrumuturile foarte mici ar putea să facă o diferenţă pentru o persoană săracă.

    Femeile din sat care făceau mobilă din bambus erau nevoite să facă împrumuturi cămătăreşti pentru a cumpăra materie primă, iar profitul lor era folosit pentru plata împrumutului. Băncile tradiţionale nu ar fi acordat împrumuturi mici din cauza riscului neplăţii. Ideea microcreditării era un model de afacere viabil din perspectiva lui Yunus. A împrumutat  27 de dolari americani pentru 42 de femei din satul respectiv, iar acestea au avut un profit de 0,02 dolari pentru fiecare împrumut. Câteva luni mai târziu, Yunus a reuşit să facă un împrumut de la banca Janata pentru a împrumuta la rândul lui săracii din satul respectiv. Instituţia fondată a continuat să se dezvolte şi să opereze cu împrumuturi de la alte bănci pentru proiectele lui.

    A ajuns astfel, până în 1982, la 28.000 de membri. În 1983, instituţia a început să funcţioneze ca bancă cu drepturi depline cu scopul împrumutării săracilor şi a fost numită Grameen Bank (Banca Satelor). Până în 2007, Grameen a împrumutat 6,38 miliarde de dolari pentru 7,4 milioane de clienţi. Succesul modelui de microfinanţare al băncii a inspirat eforturi asemănătoare în 100 de ţări în dezvoltare.  Muhammad Yunus a fost premiat în 2006 cu Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu banca Grameen, pentru eforturile de dezvoltare economică şi socială.  A fost astfel primul om din Bangladesh care a primit un Nobel. Yunus a anunţat că va folosi o parte din cei 1,4 milioane de dolari primiţi ca premiu pentru construirea unei companii care să producă mâncare ieftină, puternic nutrivită pentru săraci, iar restul spre un spital de oftalmologie pentru săraci.

    Profesorul Yunus a fost numit în decembrie de revista Fortune drept unul dintre cei mai mari 12 antreprenori ai erei contemporane. A primit 50 de doctorate onorifice de la universităţi din Argentina, Australia, Bangladesh, Belgia, Canada, Costa Rica, India, Italia, Japonia, Coreea, Liban, Malayesia, Rusia, Africa de Sud, Spania, Thailanda, Turcia, Anglia, SUA şi Peru. În 2011, Guvernul din Bangladesh l-a îndepărtat din funcţia de conducere a Grameen Bank, din motivul vârstei înaintate – 73 de ani. Se bănuieşte că înlăturarea lui a fost motivată politic.
     

  • Transformă gunoiul în bani. Ţara care a ieşit din sărăcie valorificând ce întreaga planetă aruncă

    Brazilia se pregateste de Cupa Mondiala din 2014, asa ca orasele trebuie sa arate mai bine ca oricand. Pe langa curatenia generala de care s-au apucat, brazilienii se dovedesc a fi si foarte inventivi.

    Cei care se ocupa cu preluarea gunoiului de pe strazi sunt adeptii transformarii oricarui material folosit in mobila, bijuterii sau opere de arta.

    Citiţi aici articolul integral

  • Desculţii din Cizmă: cum i-a sărăcit criza pe italieni

    Peste 16% dintre italieni nu şi-au permis anul trecut să consume alimente bogată în proteine măcar o dată la două zile, iar 9 milioane de oameni au renunţat la asistenţa medicală, fiindcă n-au bani. Economia a intrat în recesiune la sfârşitul lui 2011, iar OECD estimează că se va întoarce la o creştere modestă abia de la anul (0,4%), după ce va încheia anul în curs cu o scădere de 1,8%.

    “Ocuparea forţei de muncă va continua să se reducă, punând presiune pe bugetele gospodăriilor şi limitând cheltuielile de consum, iar pierderile băncilor vor împiedica o relansare a economiei prin credite pentru investiţii şi consum”, notează OECD. Rata şomajului în Italia este în prezent de 11,5%.

  • De unde să mai ia bani statul

    Comisia Europeană cere Bucureştiului, în recomandarea privind programul naţional de reformă pentru 2013, să găsească moduri de îmbunătăţire a colectării veniturilor, să egalizeze vârsta de pensionare între femei şi bărbaţi, să schimbe sistemul de pensii în aşa fel încât să stimuleze angajarea vârstnicilor, să majoreze investiţiile în educaţie şi formare profesională, să limiteze duratele de internări în spitale şi să cheltuiască mai eficient banii pentru combaterea sărăciei.

    “Reducerea sărăciei continuă să fie o problemă importantă. În 2011, 40,3% din populaţia României era expusă riscului de sărăcie şi de excluziune socială, aproape cu două treimi mai mult decât media UE de 24,2%”, arată documentul.

    CE recomandă României să finalizeze programul cu FMI-UE, care a fost prelungit cu trei luni şi va fi evaluat în data de 26 iunie de conducerea FMI. CE nu pomeneşte nimic despre necesitatea sau probabilitatea unui viitor nou acord, însă Guvernul a anunţat că ar vrea să încheie un nou acord după expirarea celui actual.