BusinessMagazin

Tag: rusia

  • Cine este Robert Fico, controversatul premier slovac de 59 de ani care a fost împuşcat miercuri în plină stradă

    Robert Fico este un politician slovac care ocupă în prezent funcţia de prim-ministru al Slovaciei din 2023, după ce anterior a ocupat această funcţie între 2006 şi 2010 şi între 2012 şi 2018. El a fondat Partidul Direcţia – Democraţia Socială (Smer) în 1999 şi a condus partidul încă de la înfiinţare. Fico deţine recordul de cel mai longeviv prim-ministru din istoria ţării, având în total peste 10 ani de mandat. Ales pentru prima dată în Parlament în 1992 (pe când se afla în Cehoslovacia), el a fost numit ulterior în Consiliul Europei. În urma victoriei partidului său în alegerile parlamentare din 2006, a format primul cabinet Fico. Poziţiile politice ale lui Fico au fost descrise ca fiind populiste.

    După alegerile parlamentare din 2010, Fico a fost membru al opoziţiei în parlament, deţinând efectiv poziţia de lider al opoziţiei. În urma unei moţiuni de cenzură împotriva cabinetului Iveta Radičová, Fico a fost numit din nou prim-ministru după ce a condus Smer la o victorie electorală zdrobitoare în alegerile parlamentare din 2012, câştigând 83 de locuri şi formând un guvern cu majoritate absolută în Parlament, prima astfel de situaţie din 1989. În 2013, Fico şi-a declarat oficial candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2014. Fico a pierdut alegerile în faţa rivalului său politic Andrej Kiska în al doilea tur de scrutin, la 29 martie 2014.

    La 15 martie 2018, din cauza crizei politice generate de asasinarea lui Ján Kuciak, Fico şi-a prezentat demisia preşedintelui Andrej Kiska, care l-a însărcinat apoi în mod oficial pe vicepremierul Peter Pellegrini cu formarea unui nou guvern.

    În timpul alegerilor parlamentare din 2023, Fico a candidat în cadrul unei campanii pentru încetarea sprijinului militar acordat Ucrainei în timpul invaziei acesteia de către Rusia. Partidul său, Direcţia – Social Democraţia (Smer), a obţinut cele mai multe voturi în alegeri, cu 22,95% din voturi şi câştigând 42 de locuri. Fico a format o coaliţie cu Vocea – social-democraţiei (Hlas) şi Partidul Naţional Slovac şi şi-a început cel de-al patrulea mandat de prim-ministru la 25 octombrie. Guvernul Fico a refuzat categoric să se alăture unei coaliţii conduse de Cehia, formată din aproximativ 20 de state, în vederea obţinerii de ajutor militar pentru Ucraina.

    Cariera Politică 

    Fico s-a născut la 15 septembrie 1964, în oraşul Topoľčany, în nord-vestul regiunii Nitra. Tatăl său, Ľudovit Fico, a fost operator de stivuitor, iar mama sa, Emilie Ficová, a lucrat într-un magazin de încălţăminte. Are doi fraţi; fratele său Ladislav este antreprenor în domeniul construcţiilor, iar sora sa, Lucia Chabadová, cu paisprezece ani mai mică, este procuror. Fico a crescut şi a locuit împreună cu familia sa în satul Hrušovany, până la vârsta de şase ani, când s-au mutat în oraşul vecin Topoľčany.

    Cariera politică a lui Fico a început în anii 1990, când s-a alăturat Partidului Stângii Democratice (SDL), care ulterior a fuzionat cu alte partide pentru a forma Partidul Direcţia – Social Democraţie (SMER-SD). În 1992, a devenit membru al Adunării Federale Cehoslovace, reprezentând Slovacia. A fost apoi secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

    În 2006, Fico a condus SMER-SD la victoria în alegerile parlamentare, devenind pentru prima dată prim-ministru al Slovaciei. Ulterior, a deţinut această funcţie până în 2010. Sub conducerea sa, Slovacia a cunoscut o creştere economică şi a aderat la zona euro în 2009.

    După o scurtă perioadă de timp în care a fost liderul opoziţiei, Fico a revenit în funcţia de prim-ministru în 2012, în urma unei noi victorii a SMER-SD în alegerile parlamentare. În cel de-al doilea mandat al său a continuat dezvoltarea economică şi a depus eforturi pentru combaterea corupţiei.

    Fico a demisionat din funcţia de prim-ministru în 2018, pe fondul tulburărilor politice care au urmat asasinării jurnalistului de investigaţie Ján Kuciak şi a logodnicei sale. Cu toate acestea, el a rămas influent în cadrul SMER-SD şi în politica slovacă.

    De-a lungul mandatului său, Fico a fost o figură dominantă în politica slovacă, cunoscut pentru abordarea sa pragmatică şi pentru atenţia acordată problemelor socio-economice. Stilul său de conducere a fost caracterizat de un angajament faţă de politicile de bunăstare socială şi de menţinerea poziţiei Slovaciei în cadrul Uniunii Europene.

    Robert Fico este căsătorit şi are un fiu. Pe lângă limba sa maternă, slovaca, vorbeşte fluent engleza şi rusa.

    Relaţia cu Rusia 

    Relaţia lui Robert Fico cu Rusia a fost un subiect de analiză şi dezbatere de-a lungul carierei sale politice. Fico este cunoscut pentru menţinerea unor legături strânse cu Rusia, atât pe plan diplomatic, cât şi economic, ceea ce a atras atât laude, cât şi critici pe plan intern şi internaţional.

    Din punct de vedere economic, guvernele lui Fico au urmărit parteneriate energetice cu Rusia, în special în sectorul gazelor naturale. Slovacia, la fel ca multe ţări europene, se bazează în mare măsură pe importurile de gaze ruseşti, iar administraţia Fico a încercat să asigure aprovizionarea stabilă cu energie, promovând în acelaşi timp eforturile de diversificare energetică pentru a reduce dependenţa de resursele ruseşti.

    Din punct de vedere politic, Fico a pledat pentru un angajament pragmatic cu Rusia, subliniind importanţa menţinerii dialogului şi a cooperării în ciuda tensiunilor geopolitice. Abordarea sa a fost adesea considerată ca fiind un realism pragmatic, încercând să echilibreze legăturile istorice ale Slovaciei cu Rusia cu angajamentele sale faţă de integrarea europeană şi alianţele transatlantice.

    Criticii l-au acuzat pe Fico că este prea conciliant cu Rusia, în special în urma unor evenimente precum anexarea Crimeei şi conflictul din estul Ucrainei. Unii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la reticenţa percepută a Slovaciei de a se alinia pe deplin la sancţiunile occidentale împotriva Rusiei ca răspuns la aceste acţiuni.

    Relaţia personală a lui Fico cu liderii ruşi, inclusiv cu preşedintele Vladimir Putin, a fost, de asemenea, un punct de dispută. În timp ce susţinătorii susţin că astfel de relaţii pot facilita dialogul diplomatic şi cooperarea economică, detractorii avertizează împotriva potenţialului de influenţă nejustificată sau de compromitere a intereselor naţionale ale Slovaciei.

    În ciuda acestor critici, Fico şi-a apărat abordarea, subliniind importanţa menţinerii unor relaţii externe echilibrate şi a urmăririi unei cooperări pragmatice cu toţi partenerii internaţionali, inclusiv cu Rusia. Cu toate acestea, complexitatea poziţiei geopolitice a Slovaciei, aflată între Europa de Vest şi Europa de Est, continuă să modeleze dinamica relaţiei sale cu Rusia sub conducerea lui Fico.

     

  • Statele Unite pun piciorul în prag: Washingtonul a avertizat Raiffeisen că accesul băncii la sistemul financiar american ar putea fi restricţionat din cauza afacerilor extinse din Rusia

    Raiffeisen Bank International a fost avertizată în scris de Trezoreria SUA că accesul său la sistemul financiar american ar putea fi restricţionat din cauza afacerilor sale cu Rusia, potrivit unei persoane care a consultat scrisoarea, raportează Reuters.

    La 6 mai, secretarul adjunct al Trezoreriei, Wally Adeyemo, a trimis o scrisoare către RBI, exprimându-şi îngrijorarea cu privire la prezenţa RBI în Rusia, precum şi la o afacere de 1,5 miliarde de dolari cu un magnat rus sancţionat, afacere la care banca a renunţat între timp, potrivit persoanei menţionate, care a solicitat anonimatul din pricina caracterului privat al informaţiilor oferite.

    În timp ce afacerea legată de Oleg Deripaska a fost abandonată de Raiffeisen la câteva zile după sosirea scrisorii, sursa a declarat că preocupările Trezoreriei SUA cu privire la afacerile băncii austriece în Rusia rămân cât se poate de proeminente.

    Avertismentul reprezintă cel mai puternic semnal adresat de SUA celei mai mari bănci occidentale din Rusia, urmând o lungă perioadă de presiuni exercitatea din partea Washingtonului, care analizează de mai bine de un an afacerile RBI cu Moscova.

    În timp ce multe guverne şi corporaţii occidentale au redus radical legăturile cu Moscova de când aceasta a invadat Ucraina în urmă cu mai bine de doi ani, Austria rămâne legată de Rusia prin intermediul unor conducte de gaz critice, Viena servind în continuare drept un centru de tranzit pentru numerarul venit din Rusia.

    Acţiunile Raiffeisen au scăzut cu 3% la deschiderea şedinţei de tranzacţionare, devenind astfel cea mai slabă dintre băncile europene.

    Un purtător de cuvânt al Raiffeisen a declarat că RBI a „redus semnificativ” activităţile din Rusia şi a luat măsuri ample pentru a reduce riscurile generate de sancţiuni.

    „RBI va continua să lucreze pentru deconsolidarea filialei sale din Rusia”, a declarat purtătorul de cuvânt pentru Reuters.

  • Adrian Sârbu: Europa are şansa să se refacă ca o altă Americă din punct de vedere al structurii instituţionale, al guvernanţei

    “N-o să ne putem confrunta nici militar, nici economic şi nici tehnologic cu o Americă. Care America, ce interes are? Are interesul de a-şi asocia Europa ca piaţă şi principala evoluţie economică a Europei e că, din punct de vedere energetic, a ieşit de sub controlul Rusiei, ceea ce e foarte bine. (…) America ce are? Un congres, un parlament clar ales (…)”

    “Prin ce vot? Fiecare cu fiecare. Individual, fiecare congresmen e ales individual. După aia ce ai? Un executiv foarte clar, cu atribuţiile lui, nu o bucată de preşedinte cu o bucată de Consiliul Uniunii Europene, o

    bucată de Consiliul European, la noi o bucată de preşedinte care nu ştii ce face (…) Europa asta trebuie să arate ca Statele Unite (…) Deci, ajungem inevitabil la un lider al Europei, asta e părerea mea.”

    “E bine să unim Europa, să avem lideri şi clar şi structură, ca America. (…) Şi eu susţin tare şi o să spun de ce. Dar ţi-am dat exemple, de ce vorbeşte Macron, domnule, e fragilă Europa? Nu mai e fragilă, că e

    America, atenţie că-ţi transferă răspunderea acuma, în iulie. Nemo, nu e nevoie să mai fie second Europa. Europa să nu mai fie UE, zona euro. Nu, să fie Europa (…)”

    “Europa are şansa să se refacă ca o altă Americă din punct de vedere al structurii instituţionale, al guvernanţei. Şi ţi-am propus aici, şi tu ai fost de acord. Până şi voi aţi fost de acord. Domnule, în primul rând, ne uităm la viitor, viitorul Europei e al oraşelor. De ce? Europa este continentul cu cele mai multe oraşe, cele mai dezvoltate, cu cea mai mare moştenire, dar cu patrimoniul cel mai mare, că de-aia a fost

    transformată Europa într-un muzeu acuma şi într-un Versailles nesfârşit şi într-o Italie nesfârşită, ş.a.m.d. Foarte bine, că face bani. Deci Europa trebuie să se bazeze pe oraşe. Care oraşe, pentru că tot Europa era originea knowledge-ului american şi european, să fie centre de knowledge. Deci Europa să se întoarcă şi să investească în knowledge. (…)

    “După care… sunt un teritoriu micuţ. Ce-mi trebuie mie Orbani, Iohannişi şi alţi Nehammeri. Nu, domnule, ţările europene să fie statele americane. Guvernator ales, parlament ales, toată lumea aleasă, toate funcţiile alese. Şi ce avem? Avem un preşedinte al Europei, care este executivul. Deci nu mai am un Michel, o Ursulă, noi nu mai ştiu care rotative. Am un parlament cu o cameră sau două, aleşi unu câte unu. Mă, dar americanii de ce pot să aleagă 400 de oameni, unu câte unu?

    Am un guvern cu principalele funcţii, adică preşedintele care e executiv ales direct şi am o Europă, care e clară, ca structură, ca funcţiuni, curăţată de această muşiţă a bugetarilor (…) care să muncească, să producă, inclusiv să plătească taxe, nu să fie plătiţi din taxe şi să generăm mai mult decât putem. Pentru că mai avem o situaţie. În ultimii 20 de ani Europa a crescut 3%. America a crescut vreo 40%.”

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News:

    Eşti pregătit să votezi direct un singur conducător al Europei care să îndeplinească funcţiile de preşedinte şi premier simultan pentru toate statele UE, iar în ţara ta să alegi doar un guvernator şi un parlament?

    DA- 52%

    NU- 48%

  • Adrian Sârbu: Europa are şansa să se refacă ca o altă Americă din punct de vedere al structurii instituţionale, al guvernanţei

    “N-o să ne putem confrunta nici militar, nici economic şi nici tehnologic cu o Americă. Care America, ce interes are? Are interesul de a-şi asocia Europa ca piaţă şi principala evoluţie economică a Europei e că, din punct de vedere energetic, a ieşit de sub controlul Rusiei, ceea ce e foarte bine. (…) America ce are? Un congres, un parlament clar ales (…)”

    “Prin ce vot? Fiecare cu fiecare. Individual, fiecare congresmen e ales individual. După aia ce ai? Un executiv foarte clar, cu atribuţiile lui, nu o bucată de preşedinte cu o bucată de Consiliul Uniunii Europene, o

    bucată de Consiliul European, la noi o bucată de preşedinte care nu ştii ce face (…) Europa asta trebuie să arate ca Statele Unite (…) Deci, ajungem inevitabil la un lider al Europei, asta e părerea mea.”

    “E bine să unim Europa, să avem lideri şi clar şi structură, ca America. (…) Şi eu susţin tare şi o să spun de ce. Dar ţi-am dat exemple, de ce vorbeşte Macron, domnule, e fragilă Europa? Nu mai e fragilă, că e

    America, atenţie că-ţi transferă răspunderea acuma, în iulie. Nemo, nu e nevoie să mai fie second Europa. Europa să nu mai fie UE, zona euro. Nu, să fie Europa (…)”

    “Europa are şansa să se refacă ca o altă Americă din punct de vedere al structurii instituţionale, al guvernanţei. Şi ţi-am propus aici, şi tu ai fost de acord. Până şi voi aţi fost de acord. Domnule, în primul rând, ne uităm la viitor, viitorul Europei e al oraşelor. De ce? Europa este continentul cu cele mai multe oraşe, cele mai dezvoltate, cu cea mai mare moştenire, dar cu patrimoniul cel mai mare, că de-aia a fost

    transformată Europa într-un muzeu acuma şi într-un Versailles nesfârşit şi într-o Italie nesfârşită, ş.a.m.d. Foarte bine, că face bani. Deci Europa trebuie să se bazeze pe oraşe. Care oraşe, pentru că tot Europa era originea knowledge-ului american şi european, să fie centre de knowledge. Deci Europa să se întoarcă şi să investească în knowledge. (…)

    “După care… sunt un teritoriu micuţ. Ce-mi trebuie mie Orbani, Iohannişi şi alţi Nehammeri. Nu, domnule, ţările europene să fie statele americane. Guvernator ales, parlament ales, toată lumea aleasă, toate funcţiile alese. Şi ce avem? Avem un preşedinte al Europei, care este executivul. Deci nu mai am un Michel, o Ursulă, noi nu mai ştiu care rotative. Am un parlament cu o cameră sau două, aleşi unu câte unu. Mă, dar americanii de ce pot să aleagă 400 de oameni, unu câte unu?

    Am un guvern cu principalele funcţii, adică preşedintele care e executiv ales direct şi am o Europă, care e clară, ca structură, ca funcţiuni, curăţată de această muşiţă a bugetarilor (…) care să muncească, să producă, inclusiv să plătească taxe, nu să fie plătiţi din taxe şi să generăm mai mult decât putem. Pentru că mai avem o situaţie. În ultimii 20 de ani Europa a crescut 3%. America a crescut vreo 40%.”

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News:

    Eşti pregătit să votezi direct un singur conducător al Europei care să îndeplinească funcţiile de preşedinte şi premier simultan pentru toate statele UE, iar în ţara ta să alegi doar un guvernator şi un parlament?

    DA- 52%

    NU- 48%

  • Adrian Sârbu, ALEPH NEWS: Uniunea Europeană s-a născut puţin greşit. Trăim o criză de leadership în marile democraţii. Europa e în pericol

    “În primul rând, pentru a vota un şef al Europei trebuie să avem nu un consens, dar o majoritate a votanţilor europeni, a celor care locuiesc în Uniunea Europeană pentru că, din punctul meu de vedere, din nefericire, Serbia, Bosnia, Albania, Macedonia de Nord nu sunt în Europa. Marea Britanie regretă, din nefericire. În primul rând, ei ar trebui să simtă că au nevoie de Europă. O Europă şi nu o Uniune Europeană.” (…)

    “Primul lucru pe care aş vrea să încercăm să-l lămurim: domnule, ce disponibilitate au europenii către mai multă integrare? O dată şi doi, evident, de ce e nevoie de un şef al Europei? Trăim o criză de leadership.

    Şi unde trăim criza de leadership? În marile democraţii. Suntem într-o criză istorică, şi anume nişte non-democraţii, nu vorbim de iliberalisme, non-democraţii, dictaturi, neocomunisme (…) această bucată de lume care vine cu nişte fake-uri agresive, de gen multipolaritate, de gen reîmpărţire echitabilă a resurselor şi acceselor la tehnologie şi a pieţelor,(…) au o particularitate îngrijorătoare, au lideri puternici. Democraţiile noastre, şi în primul rând Uniunea Europeană, n-are lider deloc (…)”

    “După părerea mea (…) Uniunea Europeană s-a născut puţin greşit. (…) e o caprovarză de când s-a născut ea. Şi de bine ce i-a fost, şi nouă, de bine ce ne-a fost, a ajuns în această criză şi a venit domnul Macron şi i-a dat diagnosticul. (…) Europa e în stare de pericol din cauza Rusiei, o dată. E în stare de pericol din cauza nedezvoltării tehnologice. Europa nu e nici America, nici China. (…) Domnule, suntem în ceasul al unşpelea. Lucrurile pot degenera foarte rapid. (…)

    Vedem că încet-încet, Trump îşi rezolvă lucrurile şi ameninţările lui că vă abandonez lui Putin pot deveni realitate. (…) evident că într-o situaţie de criză, Macron zice <domnule, au plecat americanii>. Când pisica, nu e acasă joacă şoarecii pe masă. Cine-i şoarecele cel mai gras? Şoarecele-Macron. (…) dincolo de situaţia asta, noi vedem că devine tot mai obiectivă realitatea unei Europe fragile, fragile.” (…)

    “Deci, ce spun eu, domnule, vrem să avem un lider a Europei. Întâi, trebuie să avem o Europă. (…) Ca să votăm un lider, despre care eu cred că se va arăta şi sigur se va arăta. De ce? Pentru că această criză în care ne aflăm îl va aduce în faţă. E obiectiv şi va fi, în general, în principiu, un lider de natură militară sau economică. Nu aceşti politruci. (…)”

    “Zelenski e un om ca noi toţi. E un om ca acel european pe care noi astăzi nu-l vedem. Şi dacă, doamne fereşte, Europa va fi într-o situaţie de criză militară, o să ne arate că va ţine piept lui Putin. Da, ăla nu-l vedem, cum nu l-am văzut pe Zelensky. E un om ca oricare dintre noi, dar într-un anumit moment s-a dovedit că e un lider, un lider, cum îţi place ţie este atunci când cere momentul. (…)

    “Sper să nu te superi pe noi, că eu cel puţin, nu sunt de acord că nu crezi că Europa trebuie integrată, pentru că altfel nu va supravieţui şi dezintegrarea Europei te lasă pe tine la mâna ruşilor şi într-o situaţiemilitară, doamne fereşte, (…) în care toţi vecinii tăi nu-i sunt prieteni României (…)”

    “Eu cred că această criză în care ne aflăm este o uriaşă oportunitate pentru liderii europeni când spun lideri, nu ăştia care sunt pe aici, poate şi unii dintre ei. Iacă-tă, că s-a trezit Macron şi eu cred că el face puţin mai înţelept decât Iohannis, Nemo. Şi anume. Mai are cred 3 ani de mandat şi se gândeşte <mă, peste 3 ani, dacă răsucesc eu Europa asta şi o fac ca America? Sunt singurul lider care poate să fie al Europei>. Şi dacă el se crede în stare, fiind un om deştept, de meserie e economist finanţist, vede lucrurile.” (…)

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News:

    Eşti pregătit să votezi direct un singur conducător al Europei care să îndeplinească funcţiile de preşedinte şi premier simultan pentru toate statele UE, iar în ţara ta să alegi doar un guvernator şi un parlament?

    DA- 52%

    NU- 48%

  • Anunţ uluitor al Rusiei: am eliminat 6.460 de soldaţi ucraineni într-o săptămână. Două tancuri americane Abrams şi trei tancuri germane Leopard au fost distruse

    În buletinul său săptămânal, ministerul adaugă că mai multe vehicule militare ucrainene au fost distruse în lupte, inclusiv trei tancuri Abrams de fabricaţie americană şi trei Leopards germani. Au fost confirmate şi ştirile din zilele precedente conform cărora două sate din regiunea Harkov şi unul din regiunea Doneţk au fost cucerite.

    „Ca răspuns la încercările regimului de la Kiev de a deteriora instalaţiile energetice şi industriale ruseşti, Forţele Armate ale Federaţiei Ruse au lansat 27 de atacuri” cu drone şi rachete din mijloace aeriene şi maritime, inclusiv rachete hipersonice Kinjal, se mai arată în buletin.

    Printre ţintele atinse, spune Ministerul Apărării, se numără „facilităţile din sectorul energetic, întreprinderile complexului militar-industrial şi infrastructura feroviară a Ucrainei”, precum şi „sisteme de apărare aeriană, arsenale, depozite de combustibil, ateliere de producţie şi reparaţii” de ambarcaţiuni fără pilot şi drone aeriene şi puncte de desfăşurare temporară a formaţiunilor naţionale şi a mercenarilor străini”.

    Harkov lovit de bombe N-am văzut niciodată aşa ceva

    Un bombardament puternic este în desfăşurare în regiunea Harkov, în estul Ucrainei, unde trupele ruse încearcă să spargă linia de apărare a Kievului. Oraşul Vovchansk este în flăcări, relatează presa ucraineană. La radioul public, şeful administraţiei militare a oraşului Vovcensk, Tamaz Gambaraşvili, a declarat că civilii părăsesc zona oraşului şi aşezările din apropiere care erau sub atacul rusesc.
     
    „De la trei dimineaţa ruşii au tras cu rachete, folosind artilerie şi tunuri antiaeriene”, a spus Gambaraşvili, raportând că cetăţenii au vorbit despre „bombamente nemaivăzute până acum în zonă”. Potrivit lui Gambaraşvili, cea mai mare parte a populaţiei fuge independent, alţii sunt ajutaţi de poliţie şi voluntari. Momentan, nu există încă informaţii despre vreo victimă, deoarece atacurile sunt în desfăşurare, dar autorităţile locale vorbesc despre distrugeri grave.
     
    Ucraina este în aşteptarea primirii armamentului promis de occidental.

    Zelensky, ciocniri brutale la Harkov, ruşii respinşi deocamdată: armata noastră ştia de această ofensivă, eram pregătiţi

    „Forţele de Apărare ucrainene au oprit ofensiva rusă în regiunea Harkov în această dimineaţă”, a declarat preşedintele Volodimir Zelenski pentru Ukrinform, raportat de Rbc-Ukraine. „Între 7 şi 8 dimineaţa a avut loc o luptă acerbă de artilerie. În acel moment, ofensiva rusă a fost oprită”, a spus el.
     
    Potrivit preşedintelui, Forţele Armate ucrainene erau pregătite pentru această acţiune a ruşilor. „Ucraina i-a înfruntat. Armata noastră, comanda noastră ştiau asta şi şi-au calculat forţele pentru a înfrunta inamicul cu foc. Acum este o luptă brutală în zonă”, a adăugat el.
     
     

  • Cine câştigă de pe urma războiului dintre Israel şi Hamas? Pentru Putin, războiul din Gaza rămâne un izvor nesecat de beneficii, în timp ce pentru Biden poate fi lovitura fatală în cursa pentru Casa Albă

    Nu există nicio dovadă potrivit căreia Vladimir Putin ar fi implicat direct în măcelul îngrozitor comis de Hamas asupra a 1.200 de civili israelieni anul trecut. Cu toate acestea, Rusia a fost unul dintre principalii beneficiari ai incidentului. Pentru a ajunge la această concluzie, este necesar să ne ridicăm întrebarea „cine a pierdut cel mai mult în urma acestui eveniment?”. Potrivit FT, răspunsul cel mai logic din punct de vedere geopolitic este Joe Biden. 

    Soarta a făcut ca barbaria comisă de Hamas să aibă loc pe 7 octombrie, întâmplător, ziua de naştere a lui Putin. Instabilitatea geopolitică generată de acest eveniment a reprezentat un cadou bine împachetat pentru Moscova, întrucât liderului de la Kremlin îi este acum mult mai uşor să descrie „ordinea internaţională liberală” a lui Biden ca pe o carcasă malefică de minciuni lipsită de orice esenţă. Biden a declarat clar că va susţine Israelul până la capăt dacă Curtea Penală Internaţională va emite vreo acuzaţie împotriva premierului israelian Benjamin Netanyahu şi a colegilor săi, chestiune care vine în dezavantajul reputaţiei SUA, în contextul în care acelaşi preşedinte a susţinut punerea sub acuzare de către CPI a lui Putin pentru presupusele sale crime de război din Ucraina.

    Marea ironie constă în faptul că, până la 7 octombrie, Putin şi Netanyahu şi-au purtat un soi de admiraţie reciprocă. Fiecare recunoştea în celălalt un lider puternic care ar face tot ce este necesar pentru a se menţine la putere. De asemenea, un alt punct comun dintre cei doi lideri a fost dispreţul purtat pentru liberalii americani şi pentru democraţii „binefăcători” în general. Deşi aceste sentimente continuă să existe între cei doi, de la invazia din 2022 în Ucraina şi, în special, de la 7 octombrie, Rusia s-a îndepărtat de Israel şi s-a aliat cu Iranul, principalul inamic al Tel-Avivului.

    Iranul a trimis Rusiei vaste rezerve de drone pe care să le folosească împotriva Ucrainei. Rusia, la rândul său, a renunţat la orice pretenţie de a fi imparţială între Iran şi Israel, ceea ce a încercat cu delicateţe să facă timp de mulţi ani. De asemenea, Moscova a primit o delegaţie de înalţi oficiali Hamas la trei săptămâni după atacurile asupra Israelului, o mişcare ostilă îndreptată în mod tacit către Tel-Aviv. 

    Ecuaţia este destul de simplă şi poate fi enunţată la fel de simplu: tot ceea ce este rău pentru Biden este benefic pentru Putin. Întrucât este singurul „apărător” al unei aşa-numite „ordini internaţionale bazate pe reguli stricte de egalitate” în alegerile prezidenţiale din 2024, o victorie a lui Biden ar reprezenta o veste proastă pentru Moscova, deoarece ar genera un nou impuls pentru o contraofensivă a armatei ucrainene în 2025 – şi nu numai.

    La polul opus, o victorie a lui Donald Trump ar însemna capitularea forţată a Ucrainei în faţa condiţiilor ruseşti la masa negocierilor. În relaţie directă de legătură, lucrurile stau astfel în ceea ce priveşte cursa pentru Casa Albă de anul acesta: cu cât va fi mai mult haos în Gaza de acum şi până în noiembrie, cu atât mai greu îi va fi lui Biden să îl învingă pe Trump. Acesta este motivul pentru care mişcarea Forţelor de Apărare ale Israelului în estul Rafah din această săptămână este atât de periculoasă pentru Biden. 

    În cea mai mare parte, Putin este un beneficiar pasiv al repercusiunilor operaţiunilor FDI în Gaza. Cu toate acestea, rămâne posibil ca echipa lui Biden, condusă de Antony Blinken, secretarul său de stat, şi Bill Burns, directorul CIA, să găsească o modalitate de a determina Israelul şi Hamas să accepte o încetare a focului şi eliberarea unor ostatici, lucru care ar schimba radical situaţia internaţională. 

    Desigur, eşecul de a asigura o încetare a focului ar putea însemna alte mii de morţi în rândul civililor din Gaza, o posibilă foamete din cauza restricţionării ajutorului umanitar şi mai multe proteste în campusurile americane, ducând, totodată la o divizarea tot mai mare a Partidului Democrat şi, implicit, la pierderea treptată a sisţinerii electorale a actualului preşedinte american.

  • Putin s-a investit pentru un nou mandat de preşedinte al Rusiei. ”Vrem o nouă ordine mondială, în care Rusia trebuie să fie o mare putere. Suntem deschişi la dialog cu Occidentul, dar numai pe picior de egalitate şi în condiţiile puse de noi”

    Vladimir Putin a depus marţi jurământul în funcţia de preşedinte al Rusiei pentru a cincea oară în cariera sa politică, raportează CNBC.

    Aliaţii lui Putin l-au lăudat pe liderul rus înaintea ceremoniei de învestire de la Kremlin, spunând că societatea este consolidată în jurul preşedintelui, care a preluat funcţia pentru prima dată în urmă cu 24 de ani.

    Guvernul rus va demisiona după ceremonie, urmând ca în următoarele săptămâni să aibă loc o remaniere. Cei care urmăresc îndeaproape politica rusă sunt curioşi în prezent care dintre aliaţii lui Putin – dintre care cei mai mulţi ocupă posturi ministeriale de foarte mulţi ani – vor fi păstraţi alături de liderul rus şi care dintre aceştia vor fi retrogradaţi.

    Naţiunile occidentale au boicotat ceremonia, având în vedere invazia în curs a Rusiei în Ucraina, SUA şi Marea Britanie fiind printre ţările care au refuzat să trimită diplomaţi la inaugurare.

    Cu toate acestea, preşedintele rus Vladimir Putin a declarat marţi, în timp ce depunea jurământul pentru un nou mandat de şase ani, că Rusia nu exclude dialogul cu Occidentul, dar că acesta trebuie să se desfăşoare pe picior de egalitate şi în condiţiile impuse de Moscova, potrivit Reuters.

    Putin a mai declarat că Rusia este deschisă la dezvoltarea relaţiilor cu alte ţări spre o bună cooperare la nivel internaţional. Liderul de la Kremlin a declarat că Rusia doreşte o nouă ordine mondială, în mijlocul căreia aceasta să joace rolul unei superputeri de neignorat.

  • Vladimir Putin va depune jurământul pentru un nou mandat de preşedinte al Rusiei

    Peste doar două zile, Vladimir Putin va depune jurământul pentru un nou mandat de şase ani în funcţia de preşedinte al Rusiei, scrie Sky News.

    Marţi, liderul rus va pune mâna pe o copie a Constituţiei şi va promite că o va respecta.

    El a obţinut o majoritate zdrobitoare în alegerile generale din Rusia la începutul acestui an, pe fondul unor acuzaţii generalizate de fraudare a voturilor, intimidare şi corupţie.

    Putin este deja cel mai longeviv lider rus (sau sovietic) de la Iosif Stalin încoace.

    În discursul său privind starea naţiunii din februarie, el a promis că va îndeplini obiectivele Moscovei în Ucraina şi că va face tot ceea ce este necesar pentru „a ne apăra suveranitatea şi securitatea cetăţenilor noştri”.

    El a afirmat atunci că armata rusă a „dobândit o experienţă de luptă uriaşă” şi că „deţine cu fermitate iniţiativa şi desfăşoară ofensive într-o serie de sectoare”

    Jurământul are loc cu două zile înainte de Ziua Victoriei, cea mai importantă sărbătoare a Rusiei, care celebrează cucerirea Berlinului de către Armata Roşie sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. Înfrângerea Germaniei naziste face parte integrantă din identitatea rusă modernă – şi din justificarea de către preşedinte a războiului din Ucraina ca fiind o luptă comparabilă.

     

  • Sancţiunile occidentale aplicate Rusiei încep să-şi facă efectul: Gigantul rus Gazprom a raportat prima pierdere anuală din ultimii 24 de ani

    Gigantul energetic rus Gazprom a înregistrat cea mai mare pierdere financiară din ultimii 24 de ani, după ce vânzările de gaze s-au înjumătăţit ca urmare a războiului din Ucraina condus de Vladimir Putin, scrie Financial Times.

    Pierderea de 629 miliarde de Rbs (6,9 miliarde de dolari) în 2023 subliniază modul în care invazia preşedintelui rus în Ucraina a devastat monopolul de stat al gazelor naturale, ducând la prăbuşirea vânzărilor în Europa, principala sa sursă de venit.

    Veniturile Gazprom au scăzut cu aproape 30% de la an la an, la 8,5 mld. rbs, vânzările de gaze scăzând de la 8,4 mld. rbs la 4,1 mld. rbs. Acţiunile companiei listate la Moscova au scăzut cu peste 4,4% la aflarea veştii. Majoritatea analiştilor ruşi se aşteptau ca aceasta să obţină un mic profit.

    Analiştii au declarat că pierderile au arătat cum Gazprom, cândva un “campion naţional” bogat în bani care şi-a folosit poziţia puternică asupra aprovizionării cu energie a Europei ca armă geopolitică, nu a reuşit să se adapteze la pierderea pieţei UE.

    Veniturile Gazprom din vânzările de gaze în afara Rusiei au scăzut de la 7,3 mld. rbs în 2022 la 2,9 mld. rbs anul trecut, o scădere despre care analiştii au spus că a fost determinată în principal de pierderea vânzărilor sale europene.

    Între timp, ţările europene au avut un succes mai mare decât se aşteptau în găsirea unor surse alternative de gaz: Ponderea Rusiei în importurile de gaze ale Europei a scăzut de la 40% în 2021, ultimul an complet înainte de invazie, la 8% în 2023, potrivit datelor UE.

    Rezultatele au arătat că ceea ce a fost cândva afacerea principală a Gazprom – vânzarea de gaze către Europa – a devenit o piatră de moară generatoare de pierderi, compensată doar parţial de profiturile din vânzările sale de petrol, au declarat analiştii.

    Profitul din petrol, condensat de gaz şi produse petroliere a crescut la 4,1 miliarde de Rbs, cu 4,3% mai mult decât în anul precedent, ceea ce arată cum exportatorii ruşi au reuşit să navigheze cu succes printre încercările occidentale de a limita veniturile Kremlinului din vânzările de energie.

    Costurile operaţionale şi cheltuielile de capital ale Gazprom au crescut şi ele anul trecut, chiar dacă vânturile din faţă pentru companie au devenit clare, contribuind şi mai mult la pierderi.

    Celelalte căi de export ale Gazprom au crescut uşor anul trecut, dar tot au reprezentat doar între 5 şi 10% din vânzările europene pierdute, potrivit analiştilor.

    Kremlinul şi Gazprom au trâmbiţat creşterea achiziţiilor chinezeşti de gaz rusesc ca pe un eventual înlocuitor. Totuşi, aceste exporturi au fost de numai 22 de miliarde de metri cubi anul trecut, faţă de 230 de miliarde de metri cubi pe an, cât exporta Rusia în medie în deceniul de dinaintea invaziei din Ucraina.

    Conducta Power of Siberia 2, amânată de mult timp, este planificată pentru a trimite gaze din zăcămintele care alimentau cândva Europa, dar ar necesita ani de zile pentru a fi construită şi tot nu ar compensa pierderile Gazprom în Europa, spun analiştii.

    “Pierderea veniturilor din Europa este o problemă de nerezolvat fără a se întoarce în Europa”, a declarat Craig Kennedy, un cercetător afiliat la Harvard şi fost vicepreşedinte la Bank of America. “Era o subvenţie încrucişată a restului afacerii şi în sfârşit sunt forţaţi să arate acest lucru în conturi”.