Sute de companii internaţionale, nume mari precum Halliburton, Rolls-Royce şi Samsung, contau pe o obscură firmă din Monaco să le obţină afaceri cu guverne din ţări din Orientul Mijlociu, Africa şi fosta URSS. Firma, Unaoil, nu câştiga întotdeauna contracte datorită competenţei, ci, în multe cazuri, mituind cu milioane de dolari oficiali corupţi, informează Ziarul Financiar.
Corupţia este o cauză a instabilităţii politice, iar instabilitatea politică nu este nicăieri mai periculoasă ca în state precum Siria, Libia şi Irak.
Ce face Unaoil şi care au fost clienţii firmei arată o anchetă jurnalistică efectuată de Huffington Post şi de partenerul său australian Fairfax Media. Printre sursele de informaţii sunt mii de emailuri şi documente interne ale Unaoil ajunse la jurnalişti prin diferite surse.
Unele din companiile implicate au o lungă istorie de probleme cu legea din cauza scandalurilor de corupţie. Multe dintre companiile care au lucrat cu această firmă au negat că au legătură cu fapte de corupţie.
Documentele Unaoil nu arată cleptocraţi corupţi din lumea a treia strângând cu uşa companii occidentale neajutorate, ci cum Unaoil, lucrând pentru puternice companii vestice, ia în râs agenţiile anticorupţie şi corupe încet printr-o reţea secretă de intermediari oficiali străini din ţările producătoare de petrol, începând cu mici cadouri şi excursii de cumpărături şi terminând cu mite grase.
Un grup de tineri din Cluj-Napoca şi-au făcut o misiune din a-i convinge pe oameni să citească mai mult. Înlocuirea „selfie-ului“ cu o fotografie cu o carte pe faţa utilizatorului, transport public gratuit pasagerilor care citesc sau reduceri pentru cititori la cabinetele stomatologice sunt câteva dintre acţiunile care le-au adus un număr de peste 55.000 de fani pe Facebook şi premisele unei comunităţi mai informate şi mai creative.
„Cititul este o activitate care ne hrăneşte şi pe care ar merita să o facem în fiecare zi. Nu toată ziua, dar în fiecare zi”, descrie Victor Miron motivul pentru care a iniţiat campania de promovare a lecturii „Cărţile pe faţă.“ Concret, aceasta constă într-o serie de acţiuni menite să demonstreze că lectura dezvoltă creativitatea, indiferent că vorbim despre proiecte precum „căsuţe de cărţi“ aflate în parcuri, gratuităţi pentru cititori sau chiar şi existenţa unor service-uri auto cu bibliotecă, unde, dacă mergi cu maşina la reparat, primeşti o carte la schimb.
Totul a pornit însă de la prima acţiune a campaniei, cea de la care i se trage şi numele: „A-ţi da cărţile pe faţă” înseamnă ca utilizatorii să posteze pe Facebook o fotografie în care îşi acoperă parţial sau total faţa cu o carte. Poza este postată, de preferat, la profil. „Ne dăm cărţile pe faţă deoarece credem că ne reprezintă. Cărţile ne recomandă mai mult decât culoarea ochilor”, explică Miron.
Originar din Cluj-Napoca, tânărul lucrează ca marketing manager în cadrul unui service auto şi şi-a câştigat deja statutul de social media influencer pe baza campaniei „Pe drumul cel bun”, proiect de responsabilitate socială care promovează bunele maniere la volan, curtoazia între participanţii la trafic, care provoacă oamenii la un comportament civilizat pe stradă şi în maşini, cât şi prin comunitatea de consum colaborativ „Use Together“ (o comunitate online în care poţi împrumuta, oferi sau schimba obiecte personale cu alţi membri, gratuit).
Ideea proiectului „Cărţile pe faţă“ a început să se contureze la final de 2013, când Victor Miron şi-a propus să reînceapă să citească mai mult. A respectat acest deziderat şi, după trei săptămâni în care a citit cel puţin câte o oră pe zi, a constatat că este mult mai creativ. „Văzând că mie îmi face bine să citesc, am îndrăznit să le propun şi altora“, povesteşte el. „Şi‑a dat pentru prima dată, cărţile pe faţă” în ianuarie 2014, fără să conştientizeze că acesta era debutul unei reale campanii de promovare a lecturii. De altfel, timp de trei săptămâni nimeni nu i-a urmat exemplul. A câştigat totuşi implicarea a sute de oameni în proiect, după ce a reuşit să convingă librăria Bookstory să ofere o reducere de 10% persoanelor care au o astfel de fotografie pe Facebook.
Acţiunile de promovare a lecturii prin astfel de colaborări au continuat şi au ajuns până acum la 20. Printre acestea se află un cabinet stomatologic „anti-cariat“, unde pacientul primeşte reducere dacă pagina sa de Facebook are o fotografie cu „cărţile pe faţă“ (până în prezent a ajuns la trei astfel de cabinete în ţară), ori distribuirea a zeci de mii de semne de carte cu mesajul „Dacă aştepţi un semn pentru a citi o carte, acesta este semnul“. Potrivit lui Miron, cel mai greu de realizat a fost proiectul de implementare a transportului gratuit Travel by Book, prin care şi-au propus să ofere transport public gratuit, dacă pasagerul citea pe parcursul călătoriei. I-au adresat această propunere primarului oraşului Cluj-Napoca, în direct, la radio, în martie 2014, propunându-i ca în ultima zi din lună cine merge cu autobuzul citind să nu plătească bilet. Chiar dacă ideea a plăcut, implementarea ei a fost amânată. În cele din urmă, gratuitatea a fost implementată la Cluj-Napoca în două ediţii, timp de cinci zile, iar ştirea despre eveniment a făcut înconjurul lumii după ce a apărut în The Independent, BBC Book Club sau pe France 2. „Am primit mesaje de la oameni de pe toate continentele care voiau să implementeze această gratuitate”, spune Miron.
România este o ţară a contrastelor, locul unde se îmbină modernul cu tradiţionalul, cu peisaje montane impresionante sau câmpii idilice, dar şi cu oraşe sărace şi cu o infrastructură şubredă. Cu toate acestea, mai mulţi români sunt hotărâţi să se dedice promovării României.
Zig Zag prin România este un proiect care vine în ideea sprijinirii turismului românesc. Este vorba despre un grup de tineri antreprenori, cu vârste între 22 şi 29 de ani, din regiunea Moldovei, „tineri hotărâţi să promoveze locurile spectaculoase şi oamenii cu adevărat valoroşi cu care ar trebui să ne mândrim”, iar din echipă fac parte şi voluntari „cu spirit patriot”.
Cum vor să facă asta? Cum altfel decât să trăiască şi să povestească. „Demersul cel mai important e că povestim, povestim şi iar povestim”, mărturisesc tinerii. Ei pleacă în drumeţie în fiecare judeţ din ţară, unde „zigzăguiesc” cel puţin 30 de zile. Filmează, fotografiază şi vorbesc cu oameni. „Datorită research-ului online şi cercetării teritoriale, în judeţele cu potenţial mai mare am zigzaguit chiar şi 70 de zile”, spune Marian Oancia, manager de proiect.
Din echipa principală fac parte 10 tineri: Adelina Elena Ababei – marketing manager; Laura Chihaia – bloggeriţă; Cosmina Carmen Ciocan – manager de proiecte; Ştefăniţă Ciubotaru – PR proiect; Radu Mihail Dascălu- manager conţinut; Cristian Constantin Milea – consultant vânzări şi planificare turistică; Florin Minea – web developer & web designer; Marian Oancia – manager proiect; Dumitru Pascariu – manager vânzări; şi Mihai Sîrbu – manager multimedia. Lor li se alătură alţi opt voluntari şi treizeci de colaboratori.
Au pornit la drum cu „banii strânşi în urma demisiilor de la joburi” şi care „au acoperit doar plata cazării în primul judeţ, Botoşani”. Nu puteau continua aşa. Aveau nevoie să stabilească un plan pentru finanţare. „Am creat servicii multimedia şi web. Oferim pachete de promovare şi pachete de marketing, grafică& design şi copywriting”. Au mers mai departe şi au încheiat parteneriate cu companii din domeniul hotelier, restaurante, închirieri auto, tipografii, magazine IT sau producţie publicitară. „După 19 luni de călătorie am reuşit să dăm viaţă la sute de parteneriate pe plan local. Ne apropiem de o mie.”
Serviciile oferite de Zig-Zag prin România (clipuri promoţionale, şedinţe foto, dezvoltare site-uri sau copywriting) sunt menite să susţină proiectul. Momentan funcţionează în regim de barter (aproximativ 90%) şi în regim cash (10%). „Practic prin acest schimb ne oferim timpul şi energia pentru a lăsa în judeţele prin care am trecut materiale care contribuie la dezvoltarea turistică şi economică a fiecărei zone”, adaugă Oancia.
Ce s-a materializat până acum? „În 19 luni de călătorie s-au strâns 17 cărţi turismo-educaţionale şi interviuri cu peste 800 de români deosebiţi din toate domeniile de activitate. Suntem milionari în fotografii. Am atins 1.000.000 de fotografii dedicate atracţiilor turistice şi avem montate 15 clipuri inovative cu o dinamică deosebită gen timelapse şi hyperlapse”, spun ei.
Clipurile video realizate prin tehnica timelapse (tehnică fotografică ce surprinde o acţiune sau activitate amplă şi este redată într-un interval de timp scurt) au atras mii de vizualizări pe YouTube. Astfel de clipuri reprezintă o metodă foarte facilă de a prezenta diferitele aspecte dintr-un oraş sau judeţ într-o formă accesibilă. Dar asta nu înseamnă şi că sunt uşor de realizat sau că se fac într-un timp scurt. „Pentru o secundă de timelapse este nevoie de minimum 30 de fotografii ce urmează a fi prelucrate şi montate. Durata depinde de intervalul de timp dintre fotografii. Odată, am fotografiat timp de 2-3 ore o ploaie de stele“, povesteşte Oancia. „Realizarea unui clip (timelapse/ hyperlapse) pentru un judeţ înseamnă fotografierea obiectivelor turistice pe întreaga perioadă a şederii noastre acolo. Ulterior, fotografiile sunt prelucrate şi montate sub forma unui video de aproximativ 3 minute. Adesea, toată această activitate înseamnă peste 320 de ore de lucru şi peste 10.000 de fotografii preluate pe judeţ. Este implicată munca a peste 5 persoane, membri, voluntari şi colaboratori.”
Planurile Zig Zag sunt măreţe, iar fondatorii vor un proiect cu o continuitate pe termen lung şi vor să creeze „cea mai interesantă carte de vizită a României. O carte de vizită autentică a valorilor româneşti: oameni şi locuri”. De asemenea, la finalul călătoriei prin România, creatorii proiectului doresc înfiinţarea unui muzeu care va cuprinde toate suvenirurile şi cadourile primite din toate judeţele (tablouri, vase din ceramică, cărţi, sculpturi şi altele). Mai mult, vor să dezvolte centre de dezvoltare a turismului românesc şi centre de educaţie nonformală. În acest sens au pornit colaborări la nivel internaţional cu 11 ţări în domeniul educaţiei nonformale (Croaţia, Bulgaria, Turcia etc.), iar următorul pas este traducerea tuturor materialelor în limba engleză.
Nu este o glumă, ci o încercare a prefecturii Aichi din Japonia de a promova turismul din zonă. Prefectura caută şase ninja pricepuţi în cuvinte, dar şi capabil să se dea peste cap, scrie Japan Times.
Nu este obligatorie cunoaşterea limbii japoneze, deşi este de preferat ca doritorul să ştie japoneză. În schimb, obligatorie este cunoaşterea limbii engleze. Totuşi nu este de ajuns, candidaţii trebuie să “ştie să facă salturi periculoase în spate, să facă mişcări de dans sau să lanseze shuriken (arme tradiţionale japoneze) şi să aibă cunoştinţe solide de istorie medievală”, spune Satoshi Adachi, şeful departamentului de promovare a turismului din prefectură.
Cei angajaţi vor avea un contract pe un an şi vor fi plătiţi cu 1400 de euro pe lună.
Persoanele majore, indiferent de naţionalitate, pot aplica pentru aceste locuri de muncă până pe 22 martie. Candidaţii admişi vor urma o lună de antrenamente în Japonia, urmând să înceapă noua slujbă la 1 mai. Ei trebuie să lucreze 30 de ore pe săptămână, îndeosebi în weekend-uri şi în zilele de sărbătoare.
Lanţul de magazine de tip discount Lidl are la aceleaşi produse în România şi Polonia diferenţe de preţ de până la 67%, arată datele companiei de cercetare de piaţă Hipercom Consulting. Astfel, Lidl are în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, cu un salariu mediu net de circa două ori mai mare decât cel de 400 de euro din România, preţuri mai mici la salam, iaurt sau unt comparativ cu piaţa locală. La polul opus, în România sunt preţuri mai mici la hrană uscată pentru pisici, la tarte cu creveţi şi legume şi la roşii uscate în ulei.
Pentru această comparaţie Hipercom Consulting a ales aceleaşi produse, sub acelaşi brand şi la acelaşi gramaj. Pentru a face comparaţia de preţ au fost alese produsele promovate în cataloagele Lidl din cele două ţări, unde compania promovează săptămânal câteva zeci de articole alimentare şi nealimentare. Spre deosebire de ceilalţi retaileri care pariză atât pe branduri naţionale şi internaţionale, cât şi pe mărci private, Lidl promovează în cataloage în special mărci proprii. De altfel, acestea reprezintă circa 80% din totalul produselor aflate pe rafturile magazinelor Lidl.
O fostă lideră a unui cartel de droguri şi o fostă detectivă care a investigat cartelul au pozat dezbracăte într-o încercare bizară de a promova pacea.
Perechea a fost de acord să pozeze pentru numărul controversat al revistei Soho: este vorba de fosta lideră de guerilla al cartelului FARC, Ana Pacheco şi de fosta poliţistă, Isabel Londono.
Cele două femei au renunţat la carierele lor, însă în articolul Daily Mail nu se specifică de ce.
“La început am fost surprinsă că m-au întrebat dacă vreau să pozez nud cu un membru guerilla, dar mi-a plăcut mesajul campaniei. Noi în Columbia suntem obişnuiţi cu imagini puternice şi trebuia să facem ceva şocant pentru a face mesajul campaniei înţeles”, a spus ea.
Şi Ana Pacheco a ezitat la început, dar a decis să accepte propunerea revistei. “Este timpul să cer iertare celor care le-am făcut rău”, a declarat Pacheco.
În acelaşi timp, ea a adăugat că “de când eram mică visul meu a fost să fiu un model sau să fiu actriţă, iar acum visul meu s-a împlinit”.
Aproximativ 74% dintre companiile din România utilizează reţelele sociale pentru promovare, vânzare sau recrutare, conform unui studiu Ernst&Young. Dintre utilizatori, 91% spun că utilizarea reƫelelor sociale le oferă un avantaj competitiv faƫă de companiile care nu folosesc reƫele sociale. Doar 53% dintre respondenţi generează oportunităţi de vânzare prin social media, potrivit computerblog.ro.
Cam 21% dintre respondenƫi au afirmat că utilizarea reƫelelor de socializare face parte din strategia de comunicare a companiei, în creştere cu două procente faƫă de 2014, conform studiului EY România, Social media şi mediul de afaceri românesc 2015.
Studiul, ajuns la cea de-a treia ediţie anuală, analizează răspunsurile a 270 de reprezentanţi ai unor companii din diverse industrii din România cu privire la modul în care acestea abordează marketing-ul prin intermediul reţelelor de socializare şi impactul pe care acest tip de marketing îl are în prezent în activitatea lor.
Platforma “vedetă” şi anul acesta în România rămâne Facebook cu 92% din răspunsuri (93% la nivel global), urmată de LinkedIn cu 75% (71% la nivel global) şi de YouTube cu 37% (55% la nivel global). În România se remarcă creşteri semnificative ale utilizării LinkedIn (+14% faƫă de 2014), YouTube (+8% faƫă de 2014) şi Twitter (+8% faƫă de 2014), notează sursa citată.
Laurenţiu Ispir, care a lucrat, în ultimii 10 ani, ca Investment Officer şi Investment Director al companiei de investiţii cu origini suedeze ORESA, a fost promovat Managing Director, şi impreună cu Cornel Marian va coordona activităţile fondului. Laurenţiu Ispir este primul redactor şef al Business Magazin, coordonând revista în 2004 şi 2005.
Vlad Tabacu, Investment Analyst şi Officer pentru ORESA în ultimii 5 ani, a fost promovat Investment Director. Noua structură a echipei de management reflectă angajamentul în creştere al ORESA pentru România, obiectivele noastre pe termen lung şi încrederea pe care o avem în această piaţă. Portofoliul nostru constă acum din cinci companii, cu o cifră de afaceri consolidată de peste 130 de milioane de euro şi cu peste 1,000 de angajaţi. În următorii ani dorim să continuăm dezvoltarea acestor companii şi să facem investiţii noi, care să crească dimensiunea portofoliului la 7-8 companii, a declarat Fredrik Stenmo, Preşedintele Advisory Board al ORESA.
ORESA este activă în România din 1997 şi a investit până în prezent mai mult de 100 de milioane de euro pe această piaţă, în companii bine cunoscute precum LaFântâna, Medicover, Credisson, Brewery Holdings sau Flanco. Portofoliul actual al ORESA cuprinde cinci companii care sunt lideri de piaţă în sectoarele lor: Fabryo-Atlas Paints, Somaco, RTC, Romanian Business Consult şi Kiwi Finance.
Strategia de investiţii a ORESA este de a dezvolta, împreună cu antreprenori sau echipe de management, companii lideri de piată în sectoare favorite precum servicii business-to-business, servicii financiare, materiale de construcţii, bunuri de larg consum sau retail şi distribuţie. ORESA a fost, de-a lungul prezenţei sale în România, unul dintre cei mai activi şi de succes investitori de private equity de pe piată. Avem una dintre cele mai mari echipe din piaţă, un portofoliu extins de companii şi un proces continuu de a identifica oportunităţi noi de investiţii, spune Cornel Marian.
Nu este o glumă, ci o metodă de promovare a dezvoltatorului imobiliar Damac. Clienţii care achiziţionează vile sau apartamente (care au un preţ de pornire de 188.401 de dolari) primesc un Lamborghini Huracan, BMW 730i, BMW x6 xDrive 35i şi alte automobile de lux, în funcţie de ce proprietate este achiziţionată, informează site-ul rushlane.com
Promoţia a început pe 1 ianuarie 2016 şi se termina pe 1 februarie 2016. În funcţie de preţul de vânzare al proprietăţii, automobilul oferit diferă. în cazul celor mai scumpe case, aflate pe “palmierul” artificial Palm Jumeirah, cumpărătorii vor găsi în garaj un Lamborghini Huracan.
Clienţii îşi primesc automobilele dacă plătesc cel puţin 20% din preţul proprietăţii achiziţionate.
Promoţia nu este nouă, Damac făcând acelaşi lucru şi anul trecut când a oferit un Lamborghini Aventador pentru clienţii săi.
Damac Properties a vândut până acum în Dubai peste 14.000 de locuinţe, alte 35.000 fiind în costrucţie (septembrie 2015).
Pentru zborul demonstrativ cu al nouălea model de 787 am plecat spre Amsterdam tot cu KLM, iar la îmbarcare m-a întâmpinat un steward în vârstă, aranjat în ţinuta binecunoscută a membrilor echipajelor de zbor, care vorbea o engleză perfectă. Întâmpina călătorii cu un „hello” sau „bună ziua”. Doi britanici vorbeau în spatele meu despre cât de bine vorbeşte stewardul româna şi despre cât de bine cunoaşte România. Unul dintre ei era convins că avea o soţie româncă sau pe cineva în ţara noastră deoarece româna vorbită de el nu era una învăţată la şcoală, ci, mai degrabă, dobândită din conversaţii. Îşi dăduse seama de asta mai demult, când mai călătorise cu el şi acesta îi povestise despre Transilvania sau despre alte locuri din România când zburau deasupra acestora.
Stewardul cu pricina ştia că mergeam la Amsterdam pentru o călătorie cu noua vedetă a flotei KLM, un Boeing 787-9, un gigant destinat curselor lungi, intercontinentale. Înainte să ajung să văd exact cum arată noua aeronavă KLM, stewardul, al cărui nume l-am ratat, mi-a arătat fotografii pe telefonul mobil cu aeronava din hangar. Mi-a confirmat că avionul va zbura iniţial la Abu Dhabi, apoi la Dubai şi mai târziu spre Rio de Janeiro. „Aeronava este o soluţie pentru zborurile lungi. Vom zbura în Dubai, Canada, peste tot”, a spus mai târziu Pieter Elbers, CEO-ul KLM. „O să vă placă, sunt sigur. Şi eu abia aştept să zbor cu acest avion”, mi-a mărturisit însoţitorul de zbor.
Imediat ce am aterizat şi am ieşit din Schiphol, hubul care leagă Amsterdamul cu toată lumea, vântul mi-a fluturat paltonul şi mi-am dat seama că nu venisem pregătit pentru vremea rece cu pale de vânt tăioase şi duşuri de ploaie. Nu a fost prima dată când am vizitat capitala Olandei, oraşul cu 165 de canale, recunoscut în lume pentru districtul unde vitrinele cu becul roşu aşteaptă clienţii, pentru cafenele unde, pe lângă cafe latte sau cappuccino, se găsesc şi ţigările cu marijuana, dar la fel de cunoscut şi pentru arhitectura sa unică. Amsterdam mi-a redevenit familiar abia după ce am ajuns cu trenul în gara centrală a oraşului, locul unde pleacă mii de trenuri în fiecare zi către aeroport sau către alte oraşe naţionale sau internaţionale. O gară cu 15 linii de tren pe unde trec 250.000 de oameni în fiecare zi, potrivit amsterdam.info. Imediat cum ieşi din Amsterdam Centraal, oraşul se deschide, iar bulevardul Damrak, chiar şi pe o vreme vitregă, abundă de oameni, turişti şi localnici.
În jur de 15-20 milioane de oameni vizitează Amsterdam în fiecare an. Un adevărat hub al planetei, după cum îl descria o reclamă pe lângă care am trecut. În două zile am auzit cel puţin 7-8 limbi diferite. De înţeles: statisticile spun că în oraş sunt prezente nu mai puţin de 170 de naţionalităţi. Sâmbătă noaptea străzile plouate erau pline de oameni, chiar şi străduţele late de doi metri clocoteau, dar cele mai multe dintre vitrinele roşii pe care miile de turişti veniseră să le vadă erau închise, cu draperiile trase şi becurile stinse. Localurile erau însă ticsite cu oamenii care urmăreau meciul de fotbal „El Clasico”, duelul Real Madrid – Barcelona, iar intrările localurilor erau blocate de fumători, nepregătiţi să întâmpine frigul pe deplin.
A doua zi dimineaţă am mai dat o fugă pe canalele Amsterdamului. De data aceasta, peisajul era aproape pustiu, turiştii probabil încă dormeau. Oraşul era atât de liniştit, încât nu ai fi ghicit că este o atracţie turistică pentru milioane de oameni, ci mai degrabă un oraş de provincie. Asta mi-a convenit de minune, pentru că am reuşit să mă plimb nestingherit pe poduri, să fotografiez canalele şi clădirile. Numai că, din nou, vremea nu a ţinut cu mine şi m-a obligat să mă plimb cu mâinile în buzunare şi cu gulerul paltonului ridicat. Am intrat să mă încălzesc într-o cafenea şi apoi am făcut din nou drumul spre aeroport.
KLM a organizat mai multe zboruri pentru a-şi promova noua aeronavă. Reprezentanţi de companii, oameni de afaceri, jurnalişti, dar şi entuziaşti au avut ocazia să experimenteze zborul cu Boeing‑ul 787-9. Am mers cu autobuzul trei‑patru kilometri până în locul unde era parcat avionul. O prezenţă impunătoare. Are 62 de metri lungime şi în jur de 25.000 de kilograme, iar aripile se întind pe 60 de metri. Are o capacitate maximă de 294 de pasageri şi locurile sunt împărţite între world business class, economy comfort şi economy.
Dacă locurile de la economy sunt aranjate în mod tradiţional (3-3-3), clasa business se prezintă într-o aranjare diferită (1-2-1). Un loc la fereastra din dreapta, unul la cea din stânga şi două locuri în mijloc. Fiecare loc este spaţios, complet întins ajunge la 2 metri, ca un fotoliu, fiecare având acces pe culoar. „Anul trecut ne‑am hotărât să schimbăm ceva şi am decis să ne întoarcem spre client. Ştim cât de obositoare pot fi cursele de 9-10 ore şi am dorit să facem zborul mai plăcut şi mai relaxant pentru pasagerii noştri. După un zbor cu 787-9 te vei simţi mai bine, vei coborî mai fresh din avion. Am decis să facem astfel locurile ca atunci când un pasager se aşază pe scaun, să intre în lumea lui, să nu fie deranjat de ceilalţi”, a spus Elbers. Scaunele se acţionează electric prin câteva butoane aflate la îndemână, se pot pune în poziţie dreaptă sau se pot întinde ca un pat. Pe lângă o consolă mică de jocuri şi un monitor touchscreen rabatabil, aeronava oferă şi Wi-Fi, însă doar până la 3.000 de metri înălţime.
Nu numai segmentul de business prezintă îmbunătăţiri. Potrivit companiei, şi pasagerii de la economy se vor bucura de scaunele îmbunătăţite, care se rabatează cu 40% mai mult decât scaunele obişnuite. De asemenea, pasagerii au ecrane tactile unde pot vedea filme, acces la prize pentru a-şi încărca dispozitivele electrice, dar se pot bucura şi de privelişti mai bune, datorită ferestrelor mari. Spre deosebire de alte aeronave, 787-9 este construit din material compozit, dar şi din aluminiu, iar din acest lucru rezultă un interior mai spaţios şi posibilitatea creării unor ferestre mai mari. Interiorul aeronavei a fost realizat de designerul olandez Hella Jongerius, ea fiind responsabilă pentru organizarea zonei de business class 1Ă2Ă1. Deşi sunt aranjate altfel, densitatea de locuri este aceeaşi ca la un 787-9 normal, anume 30 de locuri. KLM a comandat 15 aeronave de acest fel, urmând ca alte şase să se alăture flotei în curând. Planurile companiei vizează însă ca în 3 ani să ajungă la 50 de aeronave 787-9, potrivit spuselor lui Pieter Elbers, CEO-ul KLM.
Zborul de o oră deasupra Olandei a trecut într-o clipă şi nu a arătat deloc ca un zbor normal. Foarte puţini oameni au rămas în scaunele lor, cei mai mulţi se aflau pe culoar povestind, alţii fotografiau interiorul şi studiau atent fiecare detaliu al designului, iar alţi admirau priveliştea superbă.
A doua zi după acest zbor demonstrativ, aeronava KLM a făcut prima cursă, aterizând pentru prima dată în Abu Dhabi. Compania va avea şapte curse săptămânale între Amsterdam şi Abu Dhabi.
