Într-o piaţă de media care peste tot în lume îşi caută viitorul şi veniturile iar în România chiar mai mult, orice an în care putem să vă salutăm şi să scriem despre voi, despre businessul românesc, despre antreprenorii români, despre managerii români şi expaţii care conduc marile companii, despre afaceri, despre branduri şi tendinţe, despre cele mai puternice personaje ale lumii, este un an câştigat.
Durata medie de viaţă a unei companii în România este de 7 ani, deci Business MAGAZIN este cu mult peste acest indicator.
Business MAGAZIN a avut şansa şi privilegiul de a prinde cele mai interesante şi spectaculoase vremuri ale României din punct de vedere economic şi de business.
Am pornit în octombrie 2004, când businessul românesc căpăta ceva încredere şi putere şi cu toţii aşteptam să intrăm în Uniunea Europeană. Am văzut pe viu cum a dat peste noi norocul creşterii economice şi ne întrebam de unde vine, pentru că nu se putea ca peste noapte economia României să se fi schimbat atât de mult. Ne-am obişnuit repede să trăim pe credit, iar consumul şi traiul mai bun l-am plătit din overdraft. Când toată lumea arunca cu bani în dreapta şi-n stânga, ne-am pus câteva întrebări, dar nu am vrut să stricăm petrecerea. Nu că am fi ştiut că vine vreo furtună.
Am trăit pe viu la propriu şi la figurat căderea economiei de după 2008, în care am fost martori şi am scris despre prăbuşiri îngrozitoare în afaceri. Sub ochii noştri au căzut antreprenori români, companii şi branduri care reuşiseră în anii de boom să înregistreze un succes extraordinar. Recuperarea de după criză a durat mult mai mult şi cred că ţine şi astăzi. Businessul românesc încă poartă semnele anilor de criză, pentru că cicatricile încă nu s-au acoperit.
Businessul de media s-a schimbat fundamental, chiar dacă povestea unui antreprenor, a unei companii, a unui brand a rămas aceeaşi. Poveştile se citesc în continuare, indiferent cum ajung la cititor, prin print, prin online, prin Google, prin Facebook, prin Instagram sau prin video. Nu am văzut cum Google şi Facebook vin peste noi atât de repede şi oricum, dacă am fi văzut, nu am fi putut face mai mult decât facem acum. Facebook şi Google sunt prietenii noştri pentru că şi prin intermediul lor putem ajunge la voi, putem vorbi cu voi, dar în final ne iau toţi banii.
La fel ca la început, aşa cum şi-a propus, Business MAGAZIN vrea să scrie povestea unui antreprenor cu bune şi cu rele (dacă sunt), vrea să vorbească cu şefii marilor companii din România (Meet the CEO) şi încearcă să găsească personaje care nu se află neapărat în prima linie, ci poate sunt acei consultanţi sau brokeri care au puterea de influenţă.
Cifrele din businessul românesc sunt mult mai mari decât cele din 2004, companiile şi brandurile sunt mult mai aşezate, trendurile sunt mult mai “liniştite” la vârf. Marile companii au reuşit să se instaleze cu bine, primele 1.000 de companii din România, multinaţionale şi firme româneşti, controlând 50% din business.
Restul de 399.000 de firme, din cele 400.000 active, încearcă să supravieţuiască cu ce a rămas.
În acest context şi pe această piaţă încercăm să descoperim noua generaţie de antreprenori şi de businessuri, care poate peste 14 ani vor intra în top 1.000.
Am fi vrut să-l descoperim cu mult înainte de a ajunge mare pe Daniel Dines de la UiPath, cel mai valoros start-up românesc ever, care la ultima strângere de fonduri, de 225 de milioane de dolari, a ajuns la o evaluare de piaţă de 3 miliarde de dolari.
Poate vom avea şansa să găsim următorul unicorn românesc înainte ca el să fie cumpărat de cei mari.
Pentru că de la reapariţia capitalismului în România în 1990 au trecut deja 28 de ani, în prim-plan încep să iasă URMAŞII, adică cei care au preluat sau vor prelua conducerea afacerilor făcute de părinţii lor, sau cei care vor ajunge la conducerea companiilor de pe piaţă, aşa cum părinţii lor au început în anii ’90.
Printr-o coincidenţă, acest număr din Business MAGAZIN îl are pe copertă pe Daniel Farmache, unul dintre directorii Electrogrup Infrastructure, o companie care vrea să se internaţionalizeze şi să fie în prima linie a schimbărilor din industria telecom sau energie. Daniel Farmache este fiul lui Stere Farmache, cel care a redeschis în 1995 Bursa de Valori Bucureşti şi a condus-o aproape
15 ani.
În businessul românesc au început să-şi facă simţită prezenţa tot mai mulţi urmaşi, care au misiunea dificilă de a duce businessul românesc mai departe. Unde vor reuşi să ajungă, vom vedea.
Business MAGAZIN trebuie să scrie şi povestea lor, dar şi a celor care vor apărea de nicăieri şi care prin ambiţie, determinare, noroc şi viziune vor ieşi din rând.
La fel ca la început, povestea şi istoria voastră sunt şi povestea noastră.
Tag: poveste
-
Urmaşii – VIDEO
-
14 ani în care am încercat „să îmblânzim“ Excelul
Nu am putut să nu mă întreb – asta avea să fie activitatea mea de atunci încolo? La fel ca mulţi alţii, credeam pe atunci că presa de business, economică, ar fi „aridă”, împânzită cu cifre. Aveam şi eu să aflu cu Business MAGAZIN că cifrele din Exceluri sunt cele mai frumoase atunci când reuseşti să desluşeşti povestea din spatele lor. Am atenuat „şocul cifrelor” în aceeaşi săptămână: în drum spre muncă, în fosta parcare Ciclop dintre Piaţa Romană şi Universitate, „nişte băieţi” vindeau biciclete Pegas. Votul de încredere acordat de Dorin Oancea, coordonatorul de atunci al revistei, şi transformarea subiectului cu care m-am întors în redacţie într-unul de copertă m-au ajutat să înţeleg fascinaţia poveştilor din spatele cifrelor şi modul în care acestea sunt repere ale succesului în business. Am înţeles atunci unul dintre principalele roluri ale revistei – cel de „căutător de talente” în lumea businessului. În cei şase ani şi trei luni în care am continuat să lucrez aici, am observat cum „Bicicletele Pegas din zodia Capitalismului”, cum am intitulat atunci articolul despre Atelierele Pegas, au evoluat de la investiţia de 70.000 de euro, bani strânşi de la părinţi şi prieteni, la un business „serios“, cu investiţii de la Iulian Stanciu şi planuri pentru deschiderea unei fabrici, cum îmi povestea în primul interviu Andrei Botescu, care voia încă de pe atunci să depăşească producţia de altădată de la Tohan de 14.000 de biciclete pe an.
Primul număr al revistei însă, scris de Dorin Oancea, publicat la începutul lui octombrie 2008, oferea un răspuns la o întrebare validă şi astăzi, relevant în continuare pentru atenţia cu care Business MAGAZIN a realizat radiografia economiei locale: Cât costă România? Articolul prezenta situaţia domeniului public al statului. Fondatorul Microsoft, Bill Gates, ar fi putut cumpăra întreaga zestre a statului român, la valoare de inventar – aceasta era concluzia la care a ajuns Businesss MAGAZIN după ce a analizat aproape 12.000 de pagini ale declaraţiei de avere a României.
De atunci, Business MAGAZIN a publicat mii de poveşti, analize de afaceri, fenomene interne sau internaţionale. A încercat mereu să aducă politicul cu picioarele pe pământ, a fost o sursă de inspiraţie pentru cei care vor să realizeze ceva şi să se realizeze, a scris despre tineri antreprenori care au construit afaceri şi au făcut bani buni, a scris despre români care conduc afaceri din străinătate, dar şi despre expaţi care au ales România pentru dezvoltarea lor – şi, de cele mai multe ori, a familiilor lor.De asemenea, de-a lungul anilor, sub umbrela Business MAGAZIN, nume ce a pornit la drum ca o revistă, am dezvoltat şi alte produse – cataloagele anuale – 100 Tineri Manageri de Top, 100 cei mai admiraţi CEO, Cele mai puternice femei din business, Cele mai inovatoare companii din România, am organizat conferinţe, dezbateri şi gale. Poveştile Business MAGAZIN nu au cum să lipsească din mediul online. De 9 ani, site-ul revistei facilitează accesul cititorilor la subiectele pe care le dezvoltăm în print, dar şi la cele mai importante ştiri ale zilei. Din 2010, revista Business MAGAZIN este prezentă şi pe Facebook, iar de un an prezentăm lumea din ce în ce mai alertă a businessului şi în formate video. Totuşi, indiferent de proiectele derulate, menţinem filosofia ilustrată de Dorin Oancea într-unul din materialele sale: „Jurnalismul nu este pe hârtie sau online – este despre cum îţi respecţi interlocutorul şi cititorul despre normalitatea unei societăţi”.
Dacă în septembrie 2004 redacţia Business MAGAZIN scria primul material la ultimul etaj al unei clădiri de birouri din strada Tudor Arghezi, în spatele Teatrului Naţional, şi număra 15 oameni, între timp birourile redacţiei s-au schimbat de vreo cinci ori, iar echipa, cel puţin pe atât. Suntem mai puţini şi avem mai multe proiecte ca niciodată, însă ne asumăm să continuăm proiectul ambiţios început de predecesorii noştri.
După Laurenţiu Ispir, Mona Dîrţu, Ionuţ Bonoiu, Dorin Oancea şi Ioana-Mihai Andrei, preiau, împreună cu talentaţii (şi workaholicii mei colegi), misiunea de a îmblânzi în continuare Excelul.Vă mulţumim că sunteţi alături de noi!
-
Două românce au creat un business unic în România, interzis până acum adulţilor – VIDEO
Piscina Urbană este „jobul de după job” pentru Ana Vişian şi Adina Zanet, două tinere din Bucureşti, cu experienţă profesională în media şi advertising.
După o discuţie la o terasă, pe timp de vară, cele două au decis să facă un business dintr-o cameră cu bile – cu 100.000 de bile mai exact – asemănătoare spaţiilor de joacă de acest tip destinate copiilor. Au investit în proiect 25.000 de euro, din care aproape jumătate au fost fonduri europene. Acum, Piscina Urbană a devenit unul dintre locurile preferate ale angajaţilor din Capitală, care vin aici să se relaxeze după orele de muncă şi să uite, uneori, că sunt adulţi.
-
Povestea lui Tibi Uşeriu, filmată de Ana Preda, este nominalizată la Prix Europa
Pentru premiul lansat de Parlamentul European împreună cu Comisia Europeană au fost înscrise 590 de producţii de la televiziuni precum BBC, ZDF, YLE, ORF şi France Télévisions.
25 de producţii au fost nominalizate, iar Ana Preda a reuşit să impună singurul film românesc.
Filmul va rula la Berlin şi Postdam între 14 şi 19 octombrie, iar câştigătorul va fi prezentat la gala Prix Europa în ultima zi de proiecţii.
Această nominalizare implică intrarea automată a documentarului “Pe Cale” în altă preselecţie internaţională, cea a festivalului FIPADOC, care va avea loc la Biarritz, în Franţa, între 22 şi 27 ianuarie 2019.
Festivalul Prix Europa a fost lansat în anul 1987. Este unul dintre cele mai importante festivaluri paneuropene care militează pentru Europa şi diversitatea sa culturală. Evenimentul este susţinut de o alianţă formată din 26 de organizaţii publice media europene, între care se numără EBU, BBC, France Télévisions, ORF, ZDF, TVP şi Czech TV.
Documentarul “Pe Cale – despre voinţă şi schimbare” vorbeşte despre transformarea lui Tibi Uşeriu. Fost infractor condamnat pentru jaf armat şi închis într-un penitenciar de maximă securitate în Germania, ajutat de familia lui, Tibi devine ultramaratonist de succes şi activist social. Povestea copilăriei sale, din păcate, este încă realitatea multor copii din România: violenţă în familie şi în afara ei, lipsă de educaţie şi de îndrumare reală din partea părinţilor şi a profesorilor.
“Când nu mai poţi, mai poţi un pas”, spune campionul Tibi Uşeriu, triplu câştigător al uneia dintre cele mai dure competiţii din lume, ultramaratonul 6633 Arctic, în 2016, 2017 şi 2018.
-
Povestea celui mai proaspăt MILIARDAR din Rusia. Cum a reuşit acesta să facă bani din cea mai mare slăbiciune a Rusiei
Serghei Studennikov este unul dintre aceştia. El a deschis primul magazin de băuturi lângă hubul industrial Chelyabinsk, din partea asiatică a Munţilor Urali, în urmă cu mai mulţi ani, scrie Bloomberg. În prezent, lanţul său Krasnoe & Beloe este cel mai profitabil din ţară, cu 6.700 de unităţi în 57 din cele 85 regiuni.
Vânzările de alcool au crescut în 2017 cu 50%, la 215 miliarde ruble (3,3 miliarde dolari) şi cu 40% în 2018, Serghei devenind cel mai proaspăt miliardar din Rusia, potrivit Bloomberg Billionaire Index. Având finanţare de la bănci de stat precum Sberbank şi VTB, Studennikov, care a prins gustul vodcii ilegale în timpul unei prohibiţii din anii 1980, a spus că NU doreşte să încetinească ritmul.
„Deschidem ŞASE MAGAZINE NOI pe zi”, a declarat mogulul alcoolului într-un interviu acordat în holul unui hotel din Moscova.
Extinderea agresivă a poziţionat Krasnoe & Beloe (Roşu & Alb) în faţa celor de la Dixy şi Auchan şi i-a provocat la duelul comercial pe cei de la Lenta, pentru locul trei în topul celor mai mari lanţuri ruseşti, obiectiv care trebuie îndeplinit până în 2021, potrivit Infoline, un grup de cercetare din St. Petersburg. Liderii de piaţă X5 şi Magnit, care au investit ani de zile în „spionarea” reciprocă a strategiilor de marketing, au început să negocieze tacit.Studennikov are un plan simplu şi anume comercializarea unui volum mic de alimente alături de alcool şi nu invers. Spaţiile de pe rafturi sunt alocate acelor furnizori care oferă cel mai mic preţ. Numărul produselor ajunge la 1.300 şi două treimi reprezintă alcoolul.
„Alcoolul a devenit cea mai profitabilă categoria pentru retailerii alimentari, dar Krasnoe & Beloe influenţează masiv piaţa”, a declarat Ivan Fediakov, şeful Infoline. „Ei oferă o gamă variată de bere, vin şi alcool la preţuri mici şi ameninţă chiar şi supermarketurile, prin vânzarea de alimente”.
Un magazin obişnuit Krasnoe & Beloe oferă 800 de tipuri de alcool, inclusiv bere Corona, whiskey Jack Daniels şi vin Barton & Guestier – când preţul este corect.
Mogulul negociază mereu cu furnizorii, precum şi cu cei peste 100.000 de angajaţi. Foştii asistenţi de magazin, care primau 25.000 ruble pe lună (380 dolari) în unele regiuni, spun că deseori erau obligaţi să achite din buzunar inventarul nevândut, la finele lunii, o practică pe care patronul o consideră „motivaţională”.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
-
Povestea tribului pe cale de dispariţie. Aceştia au fost împinşi aproape de dispariţie de către europeni care i-au înrobit şi de fermierii care le-au furat terenurile.
Grupul se află în conflicte permanente cu companiile care vizează defrişarea arborilor amazonieni de pe teritoriul lor, pentru câştiguri economice. Chiar şi în zonele încă neatinse ale pădurii tropicale, care se întinde pe frontiera de vest a Braziliei cu Peru, grupurile izolate sunt mereu pe fugă, pentru a scăpa de exploatările forestiere ilegale, dar şi de alte probleme, precum traficul de droguri. Aceştia au fost împinşi aproape de dispariţie de către coloniştii europeni care i-au înrobit şi de fermierii care le-au furat terenurile.
Totuşi, ei trăiesc în armonie completă. Majoritatea familiilor Awá adoptă mai multe animale sălbatice ca animale de companie, iar uneori femeile le alăptează până când cresc complet. Populaţia indigenă încă mai vânează cu arcuri şi săgeţi, adună miere sălbatică şi bazează aproape în întregime pe sursele de apă din păduri.
Guvernul brazilian a intervenit pentru a proteja şi păstra grupul. Iniţial, Awá a adoptat un stil de viaţă nomad în jurul anului 1800 pentru a scăpa de atacurile şi invaziile bruşte ale europenilor. În timpul secolului al XIX-lea, atacurile coloniştilor din regiune s-au intensificat, la fel şi defrişările.
De la mijlocul anilor 1980, unii locuitori ai triburilor s-au mutat în aşezările puse la dispoziţie de guvern. Cu toate acestea, în cea mai mare parte, au reuşit să-şi menţină modul de viaţă tradiţional, conectaţi cât mai puţin sau deloc cu lumea exterioară.
În 1982, guvernul brazilian a primit un împrumut de 900 milioane de dolari de la Banca Mondială şi Uniunea Europeană. O condiţie a împrumutului era ca terenurile anumitor popoare indigene, inclusiv Awá, să fie demarcate şi protejate.
Chiar dacă au fost necesari 20 de ani şi multă presiune din partea unor organizaţii nonguvernamentale până când guvernul Brazilian a pus în practică angajamentul de a contribui la protejarea acestor triburi, totuşi, acestea au fost salvate. Fără intervenţia guvernamentală, foarte probabil că Awá şi cultura lor ar fi dispărut.
-
Povestea unui spion. De ce s-a luptat unul dintre cele mai periculoase servicii secrete din lume pentru a-i obţine ceasul
Aşa a aflat întreaga lume povestea lui Eli Cohen. De ce s-ar preta o agenţie atât de temută şi de respectată la recuperarea unui obiect cu o valoare strict simbolică? Dincolo de sfera relaţiilor publice, o ştire atât de curioasă, de neobişnuită, îndeamnă la explorarea unei teme fluide, puţin studiate, precum cea a culturii organizaţionale din sânul serviciilor de informaţii.Cine a fost Elyiahu ”Eli” Ben-Shaul Cohen1? Născut în 1924 în Alexandria, Eli Cohen s-a implicat încă din tinereţe în mişcarea sionistă din Egipt. S-a speculat chiar sprijinul său pentru operaţiuni desfăşurate de serviciul militar de informaţii israelian (Aman). Se cunoaşte că a fost în atenţia Frăţiei Musulmane şi a Mukhabaratului, poliţia secretă egipteană. Odată cu înăsprirea situaţiei evreilor din Egipt, a căror persecuţie atinge cote dramatice după Criza Suezului, Cohen a ajuns în Israel (1956) unde a fost angajat ca analist în Aman, pentru ca mai apoi să devină operativ în Mossad.În pregătirea misiunii care l-a consacrat, a fost trimis în Argentina (1961), legendat ca om de afaceri libanez de origine siriană (alias Kamal Amin Taabet). S-a infiltrat rapid în anturajul personalului ambasadei siriene din Buenos Aires şi a fost invitat să meargă să investească în Siria. S-a mutat astfel la Damasc (1962) unde a pătruns în cele mai înalte cercuri politice şi militare. În ianuarie 1965, Cohen a fost capturat, judecat şi condamnat la moarte. Pe parcursul detenţiei sale de câteva luni, autorităţile israeliene au depus eforturi diplomatice intense pentru a-i obţine graţierea. O serie de politicieni şi diplomaţi vest-europeni, inclusiv Papa, au solicitat clemenţă, dar fără succes. Pe 18 mai, Cohen era spânzurat în Piaţa Marjeh din Damasc, sub privirile şi în uralele unui public numeros.
-
Povestea puştiului de 15 ani care a transformat banii primiţi de la bunica într-o afacere de 100.000 de dolari
Erik Finman este un adolescent din Idaho, SUA, în vârstă de 15 ani care, spre deosebire de alţi copii de vârsta sa, nu a cheltuit banii primiţi de la bunica pe haine sau dulciuri ci i-a investit în monede digitale.
Finman a primit de la bunica sa 1.000 de dolari cu ocazia sărbătorilor de Paşte pe care i-a investit în cumpărarea de monede Bitcoin, în urma vânzării cărora a câştigat 100.000 de dolari, potrivit entrepreneur.com. Finman îi datorează fratelui mai mare ideea de a folosi monedele Bitcoin. A primit 0.2 monede de la el apoi, cu banii de la bunica sa, a cumpărat mai multe. Le-a vândut un an mai târziu şi a câştigat 100.000 de dolari, când preţul monedelor Bitcoin s-a ridicat la 1.200 de dolari.
A utilizat câştigul pentru a lansa Botangle.com, un start-up prin care distribuie tutoriale video online contra cost. Botangle este un serviciu e-learning pe 59 de teme care includ, bineînţeles, detalii despre investiţiile în Bitcoin şi antreprenoriat, alături de programare, matematică avansată, efecte speciale 3D şi cursuri de nutriţie. Finman crede în moneda Bitcoin atât de mult încât îşi plăteşte chiar şi cei 20 de angajaţi cu bani digitali. “Vreau să popularizez această modalitate de plată fiindcă sunt convins că va aduce schimbări uriaşe, mai mult decât îşi poate imagina cineva acum, la fel cum era Internetul în anii ‘90” a declarat tânărul antreprenor pentru publicaţia Mashable.