Tag: planetă

  • Cronică de film: Maze Runner: The Scorch Trials

    Cei care au văzut prima parte a francizei the Maze Runner, printre care mă număr şi eu, aşteptau cu o oarecare doză de curiozitate continuarea poveştii bazate pe cartea lui James Dashner. The Scorch Trials aduce câteva completări la conceptul primului film, explicând cauzele care au dus la devastarea planetei.

    Filmul este plin de acţiune, urmărind aventurile celor care au evadat din labirint. Ei se confruntă acum cu pericolele prezente la tot pasul într-o lume distrusă de un virus despre care nu ştim prea multe. Partea a treia va oferi, cel mai probabil, ceva lămuriri în această privinţă.

    Din punctul de vedere al calităţii actoriceşti, The Scorch Trials nu este genul de film care să propună actori pentru premii. Este un film plin de efecte speciale şi de personaje realizate pe calculator; cred că nici măcar regizorul Wes Ball nu şi-a propus să dezvolte prea mult această latură. Tot pe regizor cade vina şi pentru cele câteva stângăcii care sunt evidente de-a lungul filmului.

    Proiectul The Maze Runner a fost gândit, încă de la început, ca o serie în trei părţi, lansările având loc în 2014, 2015 şi 2017. Primul film s-a bucurat de un succes moderat la box office, cu încasări de 350 de milioane de dolari la nivel global, iar partea a doua pare să îi calce pe urme. Până în prezent, în cele opt săptămâni ce au trecut de la lansare, The Scorch Trials a generat venituri de peste 300 de milioane de dolari din vânzarea de bilete. Luând în calcul şi bugetul de 61 de milioane de dolari, producătorii vor fi cu siguranţă mulţumiţi de performanţele filmului.

    Filmul este regizat de Wes Ball, care a semnat şi The Maze Runner, cunoscut mai mult pentru documentarele sale decât pentru lungmetraje. În distribuţie îi regăsim pe Dylan O’Brien (The Internship, High road, The first time), Kaya Scodelario (Tiger house, Skins, The truth about Emanuel), Thomas Brodie-Sangster (Game of thrones, Phantom halo, Rain) şi Patricia Clarkson (The green mile, Shutter Island, Vicky Cristina Barcelona).

    Una peste alte, The Scorch Trials este un film care se aseamănă cu prima parte a seriei: este dinamic şi urmează o reţetă a succesului de care Hollywood pare să nu se mai sature, şi anume distrugerea aproape totală a planetei.

    Cât va mai ţine acest subiect rămâne de văzut, dar mi-e greu să cred că acesta este ultimul film cu viruşi şi zombi despre care vom vorbi în viitorul apropiat.
     

  • Cea mai friguroasă aşezare de pe planetă. Cum trăiesc oamenii la -71 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Mulţi dintre cei care au maşini preferă să le ţină toată ziua pornite, de teamă că n-ar mai putea să le pornească iar, relatează Dailymail. Iar săpatul unei gropi de înmormântare poate dura, în Oymyakon, chiar şi trei zile, pentru că pământul trebuie încălzit cu cărbuni încinşi pentru a putea fi săpat.

    Iarna poate părea grea, adeseori, penru oricare dintre noi, dar puţini sunt cei care s-au confruntat cu situaţii extreme, aşa cum fac adesea locuitorii din Oymyakon, sat în care din pricina frigului nici măcar nu pot ateriza avioane.Valea Oymyakon, plasată în nord estul Rusiei, este cunoscută şi ca Polul Frigului, cu o temperatură frecventă de -50 de grade Celsius pe perioada iernii. În 1993 a căştigat titlul de cea mai friguroasă aşezare de planetă după ce temperatura a scăzut în termometre până la -98 de grade celsius, potrivit Wired.

    Fotograful Amos Chapple nu a putut rezista şi a mers până în Oymyakon pentru a vedea cum trăiesc oamenii. El a călătorit peste 10.000 de mile pentru a ajunge acolo şi a mers două zile cu maşina din cel mai apropiat oraş, Yakutsk , aflat la aproximativ 600 de mile distanţă. Chapple a povestit că a întâmpinat dificultăţi deoarce aparatul de fotografiat îngheţa. “Când interiorul camerei de fotografiat îngheţa nu mai aveam ce să fac. Mă adăposteam înapoi la căldură”, a spus el. A încercat să fotografieze deschis la geacă pentru a ţine aparatul aproape de corp şi îşi ţinea respiraţia când fotografia ca aburul expirat să nu apară în imagini.  

    Aşezarea găzduieşte în jur de 500 de persoane şi era, în 1920, un popas pentru crescătorii de reni, care opreau în Oymyakon ca să adape animalele la izvoarele termale. Guvernul sovietic însă, în dorinţa de a determina populaţiile nomade să se aşeze, a făcut în Oymyakon o aşezare.

    Locuitorii se confruntă cu situaţii în care cerneala din stilouri îngheaţă, ochelarii de asemeni iar bateriile se descarcă. Chiar dacă zona ar avea semnal pentru telefoane mobile, aparatele nu ar putea să funcţioneze în aceste condiţii.

    În mod ironic, Oymyakon înseamnă, în traducere, “apă care nu îngheaţă”, graţie izvoarelor termale din apropiere. Locuitorii sunt obişnuiţi cu condiţii de trai greu de imaginat, iar şcoala se închide doar când temperaturile sunt mai scăzute de -52 grade Celsius. Aşezarea se află la 750 metri deasupra nivelul mării, iar lungimea zilei variază de la 3 ore iarna până la 21 de ore în timpul verii, când temperaturile cresc şi peste 30 de grade Celsius.

     

  • Cronică de film: Everest

    Everest este un film de supravieţuire care impresionează atât prin peisajele uluitoare, cât şi prin dramatismul evenimentelor prezentate. Filmul relatează evenimentele de pe 10 şi 11 mai 1996, atunci când mai multe persoane au fost prinse de o furtună în timp ce se aflau pe munte. Dezastrul din 1996 a atras atenţia lumii întregi şi a ridicat numeroase semne de întrebare referitoare la modul cum expediţiile pe Everest au devenit comerciale.

    Este povestea mai multor alpinişti care au încercat să atingă vârful Everest, care, la 8.848 de metri, este cel mai înalt de pe planetă. Filmul evenimentelor din acele zile a fost relatat în mai multe cărţi semnate de membri ai expediţiei: nu mai puţin de şapte astfel de volume au fost publicate până acum. Scenariştii William Nicholson şi Simon Beaufoy au avut astfel sarcina de a realiza o versiune completă şi cât mai obiectivă a celor întâmplate. În mare măsură, au reuşit.

    Cauzele accidentului din 1996 rămân, până în ziua de astăzi, necunoscute. Filmul prezintă ca o posibilă explicaţie numărul mare de alpinişti care au încercat să atingă vârful în aceeaşi zi, precum şi întârzierile cauzate de mai multe funii de suport care erau desprinse. Unul dintre personajele principale, Boukreev, este portretizat ca unul dintre cei mai activi salvatori, deşi jurnalistul Jon Krakauer l-a acuzat în cartea sa de neglijenţă.

    Everest este regizat de Baltasar Kormakur, de origine islandeză, cunoscut mai ales pentru filme indie precum 101 Reykjavik, The Sea sau Contraband. Actorii din rolurile principale fac ceea ce trebuie, reuşind să transmită sentimentul de disperare cu care trebuie să se fi confruntat cei de pe munte. Filmul nu este o înşiruire de efecte speciale, drept pentru care poate fi vizionat la o sală normală de cinema. Nu e însă genul de film pe care recomand să îl urmăriţi acasă, pentru că veţi pierde mult din experienţa vizionării.

    Jason Clarke (Terminator: Genisys, Marele Gatsby, Dawn of the Planet of the Apes) şi Jake Gyllenhaal (Nightcrawler, Brokeback Mountain, Enemy) sunt cei care dau filmului acea doză de realism care desparte Everest de blockbustere precum San Andreas sau The day after tomorrow. Aceştia şi, bineînţeles, faptul că povestea din Everest este una reală. Mi-a mai atras atenţia numărul mare de actori cu un istoric solid în spate care au acceptat roluri secundare, precum Keira Knightley, Robin Wright sau Tom Goodman-Hill.

    În concluzie, Everest este un film de urmărit, cu un joc actoricesc mai mult decât decent şi un scenariu bine închegat, care nu are prea multe momente „de umplutură“. Pentru cei care apreciază acest gen, cât şi pentru cei care preferă filme fără explozii sau mii de gloanţe, Everest e o metodă excelentă de a petrece puţin peste două ore.

  • Cum au scăzut 1% cei mai bogaţi la 0,7%

    Este vorba de acel magic 1% din cetăţenii planetei care deţineau jumătate din averea mondială. Acum procentul a scăzut. Nu vă îngrijoraţi, bogaţii au rămas tot bogaţi, dar acum piramida averilor lumii are în vârf 0,7%, care deţin jumătate din bogăţie, în timp ce 71% din cetăţenii planetei au averi mai mici de 10.000 de dolari.

    Practic avem de-a face, conform analiştilor de la Credit Suisse, care au întocmit studiul anual asupra evoluţiei averilor lumii, cu o accentuare a inegalităţilor în distribuţia averii.

    Noutatea este reducerea, pentru prima dată după 2008, a numărului celor foarte bogaţi, cu averi mai mari de un milion de dolari, al căror număr este în acest an de 34 de milioane în întreaga lume. Cu totul, cei foarte bogaţi deţin 112.900 miliarde de dolari, adică 45,2% din averea mondială.

    Inegalitatea în distribuţia averii a devenit un subiect la modă în ultima perioadă, drept doavadă stau atât analiza efectuată de Thomas Piketty în „Capitalul în secolul XXI“, dar şi acordarea premiului Nobel pentru economie, în acest an, lui Angus Deaton, profesorul de la Princeton în vârstă de 69 de ani specializat în analiza inegalităţii.

    Conform Credit Suisse, în jur de 20% din locuitorii ţărilor dezvoltate intră în categoria celor cu averi mai mici de 10.000 de dolari, dar ponderea creşte în India sau în Africa până la 90%. Statele Unite este ţara cu cei mai mulţi milionari, ponderea americanilor în clubul bogaţilor crescând la 46% în acest an, faţă de 41% anul trecut. Europa a pierdut 2 milioane de milionari.

    Interesantă este şi analiza topului, a vârfului piramidei celor mai bogaţi. Astfel, 123.800 de persoane, din care circa jumătate sunt americani, au averi mai mari de 50 de milioane de dolari, iar 1.337.700 de pământeni au averi între 10 şi 50 de milioane de de dolari. 

    Pe regiuni, doar americanii şi chinezii au înegistrat creşteri ale averilor, cu 3,2%, respectiv 5,9%. În Europa averile au scăzut în medie cu 12,5%, în America Latină cu 18,5% iar în zona Asia – Pacific cu 12%. Practic, averea europenilor a scăzut cu 10.664 miliarde dolari, în timp ce avuţia totală a americanilor a crscut cu 3.897 miliarde dolari. Practic, averile cetăţenilor din Belgia, Spania, Austria, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Polonia, Portugalia, Norvegia, România, Turcia, Rusia şi Ucraina au înregistrat scăderi cuprinse întrre 15 şi 40% din valoare.

  • Cea mai pură apă de pe planetă se găseşte în România! APA-VIE de la 1.300 de metri altitudine. Galerie FOTO

    Una dintre cele mai mistice zone ale României se află în Munţii Bucegi. Legende despre peşteri miraculoase, poteci care te teleportează în alte lumi, stânci cu puteri paranormale… poveşti care se pierd în negura timpului şi pe care localnicii le atribuie dacilor. Apa-vie este una dintre poveştile locului, un lichid cu proprietăţi de necontestat, care vindecă orice rană, orice boală. Dincolo de legendă, există şi adevăr: în munţii Bucegi se află cascada cu cea mai pură apă din lume!

  • Pericol pentru Pământ! Unii dintre cei mai mari savanţi ai lumii, printre care şi români, investighează ceea ce ar putea reprezenta distrugerea Planetei

    Unii dintre cei mai mari savanţi ai lumii investighează un pericol care ar putea duce la distrugerea Pământului.

    Cercetători din Cluj şi din Bucureşti se află în această echipă de elită care are rolul de a analiza acest mare pericol.

    Pericol pentru Pământ! Unii dintre cei mai mari savanţi ai lumii, printre care şi români, investighează ceea ce ar putea reprezenta distrugerea Planetei

  • Atracţia marţiană. Cine şi când va ajunge pentru prima oară pe planeta roşie

    „Suntem prinşi într-o mare de gheaţă. Ne-am spus toate poveştile care ne-au trecut prin cap, reale şi imaginare. Timpul cântăreşte greu deasupra noastră, în timp ce întunericul avansează încet“, a scris Frederick Cook pe 21 martie 1898 în jurnalul său de călătorie. Cook se înscrie astfel în şirul nesfârşit de eroi prin care omenirea şi-a depăşit fragilitatea şi a îmblânzit sălbăticia.

    Frederick Cook a făcut parte din primul echipaj care a explorat pe timp de iarnă Antarcticul. El a fost doctorul echipajului şi s-a aventurat alături de alţi 18 oameni în această expediţie. Echipa era format din nouă belgieni, şase norvegieni, doi polonezi, un român şi un american. Biologul român Emil Racoviţă a fost primul care a studiat viaţa animalelor din Antarctic. Acesta a rămas în istoria ştiinţei ca descoperitor al balenei cu cioc. A fost o expediţie grea, în condiţii de neimaginat, pe durata căreia un tânăr belgian de 21 de ani şi-a pierdut viaţa.

    La mai bine de o sută de ani distanţă, NASA a anunţat că a găsit semne care indică prezenţa apei pe planeta Marte. Aceste semne sunt dovezi spectrale ale prezenţei sărurilor hidratate pe planeta roşie, fâşii de sare hidratată ce apar pe scoarţa planetei şi sunt în mod direct asociate cu fluxurile de apă care curg în mod periodic pe Planeta Roşie, ceea ce ar duce la posibilitatea susţinerea vieţii omeneşti în viitor.

    Descoperirea a stârnit reacţii în lumea întreagă şi a readus în prim-plan expediţia omului pe Marte. NASA a trimis vehicule automate în 2004 şi în 2012, Opportunity şi Curiosity. Maşinării care chiar acum explorează suprafaţa planetei şi studiază climatul şi evoluţia scoarţei planetei, iar în 2020 se plănuieşte trimiterea unui alt vehicul menit să testeze tehnologia extragerii oxigenului din atmosfera planetei, iar prima misiune de explorare cu echipaj uman pe orbită este programată pentru anul 2033, urmată de aterizarea în 2039.

    Între timp însă SpaceX, programul spaţial al lui Elon Musk, ar putea ajunge primul pe Marte. Musk a declarat că vrea să trimită 1 milion de oameni pe Marte, iar primii ar trebui să ajungă până în 2030. Acesta şi-a anunţat planurile de a trimite oameni pe planeta roşie încă din 2007, iar în 2014 SpaceX a început să lucreze la Mars Colonial Transporter, o navă care ar putea trimite în spaţiu 100 de oameni. Elon Musk a promis să ofere mai multe detalii despre modul cum vrea să realizeze acest lucru la finalul anului. Conform unei case de pariuri din Las Vegas, SpaceX are cele mai mari şanse să ajungă pe Marte, cu o cotă de 5 la 1, pe când NASA are o cotă de 80 la 1.

    Şi alte entităţi şi-au manifestat dorinţa de a trimite oameni pe Marte. Mars One este una dintre ele şi vrea ca, peste 10 ani, un grup de patru oameni să aterizeze pe suprafaţa aridă şi prăfuită a lui Marte. Este proiectul care a făcut vâlvă, mai ales atunci când au anunţat că 200.000 de oameni s-au oferit voluntari pentru o misiune fără întoarcere. Număr care se pare că a cam fost umflat de vreo 10 ori, cel real fiind undeva la 2.000 de oameni, conform lui Joseph Roche, unul dintre candidaţii care şi-au povestit experienţa în cadrul Mars One.

    Roche are un doctorat în fizică şi astrofizică şi a ajuns pe o listă de 100 de candidaţi selectaţi pentru această călătorie. Te-ai gândi că, pentru a călători în spaţiu, este nevoie de oameni bine pregătiţi şi testaţi riguros. Ei bine, aici lucrurile devin tragicomice. Procesul de selecţie al Mars One este unul simplu: candidatul completează un chestionar, încarcă un videoclip pe site-ul companiei şi este supus unei examinări medicale din partea unui doctor, pe care chiar candidatul trebuie să-l găsească. Iar la final este supus unui interviu de 10 minute prin Skype. În comparaţie, şi testarea la Masterchef este mai riguroasă. Pe lângă asta au apărut multe probleme, care fac ca proiectul să pară mai mult o glumă proastă decât ceva realist, printre care faptul că Mars One crede că are nevoie de doar 6 miliarde de dolari pentru a realiza această călătorie şi faptul că le cere tuturor candidaţilor bani pentru sponsorizare, iar proiectul chiar avea în spate un reality show, care s-a retras de curând.

    În plus fizicianul teoretician, Gerard ’t Hooft, care apare pe site-ul Mars One în calitate de consultant, a spus că planul de a începe colonizarea pe Marte din 2025 este unul nerealist. O expediţie umană pe Marte o să aibă loc în următorii 100 de ani, nu peste 10 ani, după cum se laudă Mars One, şi va fi nevoie de mult mai mulţi bani, este de părere Hooft.

    Popularitatea Planetei Roşii a crescut şi mai mult datorită Hollywoodului. Marte a fost surprinsă pe film încă din 1924 prin pelicula Aelita: Queen of Mars, apoi alte zeci de producţii şi-au imaginat lumea Planetei Roşii, fie ca pe un wild west cu alieni şi mutanţi precum în Total Recall, fie ca pe una pustie ca în Red Planet. Cea mai recentă producţie este The Martian (regizat de Ridley Scott, cel care ne-a adus Alien), o peliculă în care astronautul Mark Watney, interpretat de Matt Damon, a rămas singur pe planetă şi trebuie să supravieţuiască şi să găsească un mod de a contacta oamenii de pe Pământ.

    Întrebarea rămâne, odată ajuns acolo, ce este de făcut? Cu toţii ştim că Planeta Roşie nu este prietenoasă, ci chiar un pic mortală. Însă nu tot timpul a fost aşa, în urmă cu miliarde de ani Marte se asemăna foarte mult cu Pământul, avea o atmosferă densă, avea râuri şi emisfera de nord era acoperită de un ocean cu o adâncime de 11 metri. Între timp, apa a îngheţat, iar atmosfera s-a subţiat, în prezent fiind compusă în proporţie de 95% din CO2.

    Dacă oamenii ar ajunge pe Marte, aceştia ar supravieţui doar într-un fel acvariu care i-ar proteja de radiaţii şi de atmosfera toxică, dar omenirea nu se poate dezvolta într-un asemenea mediu şi am fi nevoiţi să modelăm planeta după chipul şi asemănarea Pământului: terraformarea planetei. Iar primul pas ar fi introducerea unor gaze de seră care să încălzească şi eventual să topească gheaţa, apoi după ce clima ar deveni mai caldă ar urma cultivarea plantelor pentru fotosinteză, lucru care ar transforma CO2 în oxigen. Odată cu eliberarea oxigenului, în atmosferă se va forma un strat de ozon în jurul planetei care va proteja omenirea de razele ultraviolete.

    Viitorul umanităţii este în spaţiu, o spune şi Stephen Hawking. Poate peste 100 de ani nu o să vorbim doar de o „ploaie în luna lui Marte“, ci de una chiar pe Marte.
     

  • Un nou film de animaţie: Gardianul Lunii

    Într-un univers în care ziua şi noaptea se află sub atenta grijă a unor gardieni legendari, Mune, un mic spiriduş al nopţii, este ales să devină Gardianul Lunii, spre surprinderea tuturor. |n ciuda unei staturi deloc impunătoare şi a lipsei sale de experienţă în coordonarea unei echipe, simpaticul personaj trebuie să ghideze Luna în noapte şi să vegheze asupra Lumii Viselor. Când novicele şi inocentul Mune pierde Luna din greşeală, echilibrul planetei este în pericol, iar Soarele cade în mâinile lui Necross, lordul lumii subterane, şi întreaga planetă se scufundă în întuneric.

    Pentru a salva omenirea, Mune trebuie să facă echipă cu noul Gardian al Soarelui, egoistul Sohone şi cu Glim, o făptură agilă, dar plăpândă, din ceară. Distribuită de Freeman Entertainment, animaţia ”Mune: Gardianul Lunii„ ajunge din 11 septembrie la cinema în versiune 3D dublată sau subtitrată.

  • Cel mai pur aer de pe planetă se respiră în România! 7 locuri cu efect terapeutic. Galerie FOTO

    Deşi pare greu de crezut, în România se respiră mai bine decât în Elveţia! Ce-i drept, doar în anumite zone ale ţării, pe care le poţi transforma în destinaţii inedite pentru vacanţele tale. Iată care sunt locurile mioritice unde poţi face o „cură” zdravănă de aer proaspăt, dincolo de betoanele şi noxele citadine…

  • Bogaţii lumii au pierdut luni 124 de miliarde de dolari, aproape cât PIB-ul României

    400 cei mai bogaţi oameni de pe planetă au pierdut luni, 24 august, 124 de miliarde de dolari, astfel încât valoarea totală a averilor deţinute de ajuns la 3.860 de miliarde de dolari.

    24 de miliardari au înregistrat scăderi considerabile ale averii. Printre ei se numără Bill Gates, fondatorul Microsoft, care a rămas fără 3,2 miliarde de dolari şi Jeff Bezos, de la Amazon, care a pierdut 2,6 miliarde de dolari, conform Bloomberg. Averea mexicanului Carlos Slim este la cel mai de jos nivel din 2012 încoace, după ce a pierdut 1,6 miliarde de dolari.

    Antrenate de scăderea pieţei chineze, bursele din întreaga lume au scăzut luni cu procente record, iar preţurile mărfurilor cotate la bursă se află la un minim de 16 ani. Ţiţeiul a scăzut sub 45 de dolari barilul.

    Deprecierea averilor vine după declinul de săptămâna trecută, cânt bogaţii lumii au pierdut alte 182 de miliarde de dolari; numai vineri averile lor s-au redus cu 76 de miliarde de dolari.