BusinessMagazin

Tag: it

  • Cum reuşeşte un antreprenor pasionat de tehnologie să îi înveţe pe copii să programeze încă de la grădiniţă

    Antreprenorul Cristian Lăcraru, care a pus pe piaţă conceptul Şcoala IT, vrea să extindă businessul şi în alte oraşe în următorii doi ani, pe listă fiind Cluj-Napoca şi Braşov.

    „Ideea de a face o şcoală de IT a venit din pasiunea pentru tehnologie. Backgroundul meu este unul tehnic, am terminat Electronică la Universitatea Politehnică. Am văzut cât de rapid este avansul tehnologic, iar scopul meu a fost să-i învăţăm pe cei mici cum să înţeleagă tehnologia şi cum să o manevreze, să ştie şi ce se află în spatele ecranului“, a spus Cristian Lăcraru.
    Publicul-ţintă al Şcolii IT îl reprezintă copiii cu vârste între 5 şi 12 ani, după ce din programul pilot a reieşit că la vârste mai mici, chiar dacă sunt atraşi de roboţi, copiii nu reţin elementele pe care le învaţă.
    Investiţia iniţială în business, în 2009, a fost de circa 5.000 de euro şi a presupus echipamentele pentru un laborator.
    În prezent, Şcoala IT lucrează cu grădiniţe şi şcoli primare, dar are programe şi pentru gimnaziu, liceu. Un curs de robotică şi programare costă 50-60 de lei pe şedinţă, sumă care include şi echipamentele, consumabilele, roboţii cu care vine Şcoala IT.

  • Sectorul IT din Europa Centrală şi de Est, în pas cu Occidentul

    Potrivit unor studii citate de reprezentanţii şcolii de programare Codecool, se preconizează că în anul 2020 pe piaţa europeană a muncii va fi un deficit de peste 670.000 de profesionişti în domeniul IT. În prezent este nevoie de personal calificat, mai mult decât oricând, pentru a permite Europei să îşi consolideze competitivitatea la nivel global, ţinând cont că inovarea în domeniul digital a devenit un factor-cheie. Întrucât decalajele ce ţin de salarii şi de ratele de angajare încep să dispară în Estul şi Vestul Europei, noi provocări precum competenţele diferenţiate, schimbările profesionale şi lipsa aptitudinilor de comunicare din domeniul IT trebuie să fie gestionate printr-un   sistem complex de educaţie şi formare profesională.

    Un studiu Codecool referitor la rata de angajare, salariile şi alte aspecte-cheie din domeniul IT din Europa evidenţiază nevoia acută de a descoperi noi principii de cooperare între factorii de decizie europeni, întreprinderi, învăţământul superior şi actorii din sectorul educaţiei private, pentru a putea genera forţă de muncă de calitate în acest sector.

    Forţa de muncă digitală din Europa: aproape 9 milioane de profesionişti 

    În 2018, circa 8,9 milioane de profesionişti au lucrat ca specialişti în domeniul IT&C în Uniunea Europeană – ceea ce reprezintă peste 3,9% din forţa totală de muncă din ţările participante la studiu. Acest lucru înseamnă că, în numai 10 ani, numărul de specialişti IT&C din Europa a crescut cu mai mult de 40%. În timp ce acţiunile de angajare sunt în continuare cele mai ridicate în Europa Occidentală, majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, precum Cehia, Slovenia şi Ungaria deja depăşesc sau se apropie de media europeană.
    În timp ce extinderea ocupării forţei de muncă în domeniul IT dovedeşte că Europa ţine pasul cu liga mondială, cererea de competenţe în domeniul digital continuă să crească într-un ritm alert. În 2020, se preconizează că piaţa europeană a muncii va înregistra un deficit de peste 670.000 de profesionişti IT.
    Numărul de respondenţi care susţin că au întâmpinat dificultăţi în angajarea de forţă de muncă digitală în Europa Centrală şi de Est continuă să crească, Ungaria depăşind media (60%), în timp ce România (45%) şi Polonia (37%) se apropie cu paşi repezi – nu într-o manieră pozitivă.

    Cât valorează competitivitatea?

    Ca urmare a creşterii constante a cererii de pe piaţă, salariile din domeniul IT sunt extrem de competitive pe tot globul. Cu toate acestea, câştigurile depind fundamental de factori precum ţară, sex, vârstă, nivel de educaţie şi tipul de job. Salariile sunt de asemenea mai ridicate în cadrul companiilor mari, iar freelancerii tind să câştige mai mult decât angajaţii din firme. După cum arată statisticile, Europa este în continuare împărţită în două în ceea ce priveşte nivelul salariilor în domeniul IT. În acelaşi timp, creşterea salariilor în Estul Europei este cu mult peste nivelul inflaţiei ceea ce înseamnă o mărire reală a salariului de peste două ori mai mare decât rata din Europa de Vest. Industria IT a crescut recent în Europa de Est cu 7%, datorită cererii semnificative pentru serviciile IT tradiţionale din Europa Occidentală şi din SUA.

    Concret, în România, salariile în domeniul IT au crescut cu o rată anuală compusă de 11,53%. În Ungaria, conform ultimului sondaj al companiei Hays, salariile inginerilor de software de pe posturile de junior sunt de aproximativ 1672 de euro în medie, crescând exponenţial cu experienţa dobândită. Profesioniştii din domeniul IT din Polonia pot fi la fel de mulţumiţi, întrucât câştigă de două ori mai mult decât angajaţii din industria construcţiilor şi din sectorul de afaceri, având un salariu mediu de 1914 euro.

    În ceea ce priveşte nevoia de a forma profesionişti calificaţi în domeniul IT în număr cât mai mare, aproape toată Europa se confruntă cu aceleaşi provocări. Educaţia şi formarea axate pe competenţe devin din ce în ce mai importante deoarece un număr considerabil de posturi noi în zona IT necesită cunoştinţe de management şi comunicare, precum şi cunoştinţe lingvistice şi experienţă în managementul de proiect din diferite industrii, pe lângă cunoştinţelele de programare. Potrivit Eurostat, mai mult de două treimi din totalul specialiştilor IT au finalizat un nivel terţiar (ceea ce înseamnă clasificarea internaţională standard în domeniul educaţiei) al studiilor în Uniunea Europeană, care oferă cunoştinţe aprofundate, în timp ce programa este mai puţin flexibilă şi orientată către practică. 
     

  • Viaţa dincolo de iPhone: Apple raportează cifre trimestriale peste aşteptări

    Apple a publicat miercuri o creştere a veniturilor trimestriale peste aşteptări, evoluţie bazată parţial pe vânzările puternice pe segmentul de dispozitive portabile, inclusiv căşti fără fir AirPods, care au compensat rezultate slabe înregistrate de iPhone, relatează postul CNBC.

    Apple a anunţat că veniturile din trimestrul care s-a încheiat pe 28 septembrie au fost de 64 miliarde dolari (3,03 dolari/acţiune), depăşind estimarea analiştilor, de 62,99 miliarde de dolari (2,84 dolari/acţiune).

    Comparativ cu perioada similară a anului trecut, veniturile companiei au urcat 2%.

    Însă veştile nu au fost în totalitate bune pentru Apple. Vânzările de telefoane iPhone au scăzut cu 9% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Pe de altă parte, vânzările de dispozitive portabile au crescut cu 54% în perioada analizată.

    Cea mai mare parte a veniturilor realizate de Apple au fost obţinute pe continentul american, în timp ce vânzările în Europa, Japonia şi China au scăzut uşor faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

  • Dacă vreţi salarii mai mari, trebuie să cheltuiţi şi să vă îndatoraţi mai mult

    Braşovul este istoric un oraş industrial de genul Timişoara şi Sibiu, cu investiţii străine dar şi româneşti în producţie.
    Clujul este un oraş mult mai antreprenorial, cu multe afaceri locale în servicii, mai mult decât în producţie.
    Timiş este al doilea judeţ din România, după zona Bucureşti-Ilfov, în atragerea investiţiilor străine, cu peste 4 miliarde de euro. Braşovul a atras investiţii străine de aproape 2,5 miliarde de euro, mai mult decât Clujul, care are aproape 2 miliarde de euro. Zona Bucureşti-Ilfov are investiţii străine de peste 40 de miliarde de euro.
    Într-un oraş ca Braşovul, industrial, şi mai puţin antreprenorial, oamenii sunt obişnuiţi cu rutina fabricii, pontează la ora 7, ies din schimb la ora 15, la ora 16 sunt acasă, se odihnesc o oră, după care se ocupă de treburile casei, la ora 21 sunt în pat. Aşa este şi la Timişoara.
    Poate Iulius Town, care prin întregul complex, prin clădirile de birouri, va atrage alte joburi va schimba comportamentul local din industrie spre servicii.
    Dacă nu ar fi fost turiştii şi întâlnirile de business, piaţa de restaurante din Braşov ar fi fost la limita de avarie, pentru că nu se poate susţine local.
    Într-un oraş industrial, salariile nu cresc aşa cum se întâmplă într-un oraş antreprenorial care se bazează mai mult pe servicii.
    În Bucureşti salariul mediu depăşeşte 3.500 de lei net, în Cluj este de 3.100 de lei net, în timp ce în Timiş salariul mediu net este de 2.900 de lei, în Sibiu este de 2.800 de lei, iar în Braşov de 2.700 de lei. Iaşiul a recuperat puternic şi a ajuns la 2.700 de lei net.
    Cei care lucrează în oraşe industriale, în fabrici, au mai puţine alternative decât cei din oraşele care se bazează pe servicii. Nu sunt atât de multe companii şi de obicei există o „înţelegere” în privinţa grilelor salariale.
    Deşi toată lumea invocă lipsa de personal şi şomajul extrem de scăzut, în Timiş ajungând la 2% faţă de o medie naţională de aproape 4%, salariile nu cresc atât de rapid.
    În oraşele industriale, puterea de negociere a angajaţilor este foarte redusă şi nu prea au unde să se ducă.
    Având în vedere acest lucru, la care se adaugă rutina clară zilnică, fără excese şi fără cheltuieli inutile, nu există o presiune constantă şi puternică pentru a încerca să obţină salarii mai mari.
    Cheltuielile sunt foarte clare, iar gradul de îndatorare este mai redus.
    Dacă ar fi fost în Bucureşti, unde consumul este în floare, susţinut de credite, unde banii se aruncă mult mai uşor într-o vizită la mall, comportamentul ar fi fost altfel, în sensul că ar fi existat o presiune constantă pentru a obţine un salariu mai mare, pentru a plăti ratele la bancă şi apoi chiar pentru a lua credite mai mari.
    În oraşele care se bazează mai mult pe servicii, mobilitatea este mult mai ridicată şi presiunea pe salarii creşte.
    Într-un oraş industrial ca Braşovul poţi să intri într-o fabrică şi să rămâi mult timp acolo, fără ca vechimea şi experienţa obţinută să fie recompensate foarte mult.
    La fel este peste tot în lume, în oraşele industriale sunt salarii mai mici, în timp ce în oraşele de servicii presiunea este mai mare din partea angajaţilor pentru a obţine salarii mai mari, pentru că au cheltuieli mai mari, fiind în oraşe de consum.
    Pare un paradox, dar pentru a obţine salarii mai mari, trebuie să ai şi cheltuieli mai mari şi datorii mai mari, pentru a exista o presiune de-a te mişca din loc.
    Asta nu înseamnă că este un îndemn să cheltuiţi mai mult sau să faceţi datorii mai mari. 

  • Studiu: României îi lipsesc anual peste 15.400 de specialişti IT

    Potrivit reprezentanţilor şcolii de programare Codecool, în ciuda faptului că România are printre cei mai mulţi ingineri per capita şi depăşeşte ţări precum SUA, India, China sau Rusia, statisticile arată că ne lipsesc anual peste 15,400 de profesionişti IT.

    Ei mai spun că, în urma realizării, în parteneriat cu Brainspotting, a unui studiu care identifică principalele bariere şi provocări cu care se întâlnesc companiile din segmentul IT când vine vorba de recrutarea de personal, dar şi oportunităţile care se întrevăd, la care au răspuns companii ca: eMag, Finastra, Luxoft, GoPro, Garmin, Playtika, Raiffeisen Bank, IBM România, DB Global Technology, a reieşit că  63% dintre companii văd o barieră în calitatea talentului ca nivel de experienţă  şi abilitatea de a livra proiecte complexe, 46% dintre companii văd o barieră în aşteptările salariale şi 33% dintre companii văd o barieră în calitatea soft skill-urilor forţei de muncă şi timpul consumat pentru ocuparea rolurilor dedicate specialiştilor.

    Studiul arată că sunt câteva măsuri care trebuie implementate pentru ca România să ajungă unul dintre cele mai puternice huburi de IT din Europa: creşterea numărului de absolvenţi sau a pool-ului de oameni de tehnologie, care se poate atinge prin creşterea numărului de absolvenţi, reconversia profesională şi meţinerea şi repatrierea talentului – prin roluri cu însemnătate şi responsabilitate asupra proiectelor; creşterea calităţii abilităţilor, prin adaptarea curriculei universitare, investiţiile la nivelul fiecărei organizaţii în dezvoltarea abilităţilor angajaţilor şi sprijinirea industriei pentru a-şi asuma o componentă socială, dar şi menţinerea scutirii de taxe.

    Reprezentanţii Codecool mai remarcă faptul că în România cele 5 universităţi politehnice de top, 59 de universităţi de stat şi 174 de universităţi private de formare a studenţilor în principalele specializări tehnice oferă doar 9.500 de absolvenţi pe an, aproape 1/3 dintre ei în Bucureşti. Pentru că angajatorii vizează creşterea de două cifre în numărul de angajaţi pe an, decalajul talentelor a trecut pragul a 15.400 de profesionişti pe an. În România, cred aceştia, nevoia de specialişti IT ar putea ajunge într-un an la o proporţie alarmantă de până la 24% din necesarul forţei de muncă în următorii 3 ani. Pentru a continua iniţiativa studiului, Codecool, start-up-ul de educaţie IT din Budapesta intrat în februarie 2019 pe piaţa din România, a început cursurile de programare în noul său sediu din Bucureşti, cursurile fiind deschise tuturor celor care sunt interesaţi de programare sau vor să facă o reconversie profesională.
     

  • Opinie – Maxim Frolov, vicepreşedinte vânzări globale, Kaspersky Lab: Cinci greşeli care transformă trainingul de securitate cibernetică din companii într-o pierdere de bani

    În ciuda acestor estimări, unele companii sunt sceptice în ceea ce priveşte instruirea personalului în domeniul securităţii cibernetice. Mai exact, reprezentanţii lor cred că oamenii, fie că sunt conştienţi de potenţiale ameninţări, fie că nu sunt, vor face mereu greşeli. Nu este o risipă din banii companiei să investească în cursuri care nu generează rezultatele dorite?
    Adevăratul scop al instruirii în domeniul securităţii cibernetice este mai mult decât simpla conştientizare, este să schimbe comportamentul online al unui angajat, nu doar să informeze despre ameninţări şi măsuri.
    Bazându-ne pe mai mult de 20 de ani de cercetări în domeniul cibernetic şi furnizând servicii de securitate pentru a elimina „factorul uman“ dintre ameninţările cibernetice, am constatat că următoarele cinci greşeli pot face ca formarea în domeniul securităţii informatice să nu aibă rezultatele dorite.

    Formatul ineficient
    Învăţarea şi dezvoltarea în cadrul unei companii pot veni sub diferite forme: o prelegere ţinută de un angajat ori de un vorbitor extern sau un curs pe calculator. Un format de curs care se potriveşte unei firme s-ar putea să nu meargă pentru alta, astfel încât companiile ar trebui să aleagă un format care s-a dovedit eficient pentru atingerea unui anumit set de competenţe.
    Din experienţa noastră, o prelegere plictisitoare nu este potrivită pentru un curs de formare menit să îmbunătăţească abilităţile practice ale angajaţilor în materie de securitate cibernetică. Folosind un format online, puteţi îmbina mai multe tipuri de conţinut (video, text, teste) şi adăuga elemente de gamificare care transformă o lecţie dintr-o obligaţie plictisitoare în ceva mult mai amuzant şi interactiv. Mai mult, un curs online le permite angajaţilor să progreseze în ritmul propriu şi să dedice mai mult timp subiectelor complicate. Aceste lucruri sunt aproape imposibile atunci când angajaţii participă la cursuri tradiţionale.
    Aceeaşi calificare pentru toate rolurile
    Există convingerea că responsabilitatea securităţii informatice a unei companii le aparţine tuturor, deoarece acţiunile oricui pot afecta întreaga companie. Aşadar, este tentant să introduci cursuri de conştientizare în domeniul securităţii, cu scopul de a transforma fiecare angajat într-un profesionist în securitate cibernetică.
    Cu toate acestea, conţinutul unui curs de formare în domeniul securităţii, care ar fi util pentru anumiţi angajaţi, depinde de sistemele şi informaţiile pe care le au la dispoziţie. Să înveţi oamenii nişte lucruri pe care nu le vor folosi niciodată (în special la locul de muncă) nu este eficient din punctul de vedere al costurilor. Pur şi simplu, pentru a evita atacurile în masă, toată lumea ar trebui să ştie cum să identifice site-urile evident periculoase, cum ar fi cele care solicită actualizarea software-ului. Personalul care are acces la informaţii sensibile şi la sistemele de importanţă critică pentru afacere ar trebui să participe la un curs mai avansat şi să poată recunoaşte mesajele false personalizate.

    Excesul de informaţii
    Adesea, formarea în domeniul securităţii este concepută pentru a acoperi simultan toate subiectele importante. Însă acest tip de format nu produce mari schimbări de comportament, deoarece este puţin probabil să fie asimilate toate informaţiile.
    Conţinutul este reţinut cel mai bine atunci când este livrat în module mici. Dacă o lecţie scurtă (care nu va consuma mult din timpul de lucru) este dedicată unui singur subiect şi oferă un număr rezonabil de doze de informaţie, este mult mai probabil ca oamenii să poată să reţină cum ar trebui să reacţioneze în cazul unei anumite ameninţări.

    Lipsa de practică şi repetiţie
    Uneori există conţinut bun în traininguri, dar nu este memorat aşa cum ar trebui din cauza lipsei de repetiţie. Se ştie, însă, că repetiţia e mama învăţăturii.
    Cursurile de instruire în domeniul securităţii au adesea un public neinteresat, care poate ascultă instrucţiunile, dar nu este motivat să le înveţe. Companiile ar trebui, prin urmare, să ţină cursuri care fac ca subiectele să fie uşor de reţinut, subliniind aspectul cel mai important de mai multe ori. De exemplu, pentru a evidenţia importanţa parolelor complexe, acest subiect ar trebui să fie consolidat şi menţionat de mai multe ori pe tot parcursul cursului: în lecţii despre protecţia informaţiilor sensibile, social media, e-mail etc.

    Lipsa relevanţei pentru viaţa reală
    Modalitatea de rezolvare a problemei reprezentate de angajaţi poate părea evidentă – creşterea gradului de conştientizare şi informarea acestora cu privire la regulile şi politicile generale de securitate informatică. Din nefericire, această strategie nu va funcţiona atunci când scopul ar trebui să fie schimbarea comportamentului.
    Majoritatea angajaţilor nu au o pregătire în domeniul securităţii sau în IT, în general. Este posibil, prin urmare, să nu înţeleagă ce ar trebui să facă, dacă îi sfătuim să-şi menţină aplicaţiile actualizate şi să fie atenţi la deschiderea anexelor de e-mail suspecte. Pentru a depăşi această barieră de comunicare, pregătirea ar trebui să se realizeze prin simularea situaţiilor potenţiale cu care un angajat s-ar putea confrunta – cum ar fi lucrul cu e-mailuri sau navigarea pe internet în căutarea unui site pentru a-şi descărca serialele preferate.Pentru a avea succes, instruirea în domeniul securităţii informatice trebuie să se desfăşoare într-un mod care nu numai că acoperă toate subiectele esenţiale, ci le face uşor de înţeles şi de reţinut.
    Atunci când angajaţii sunt obligaţi să-şi petreacă ore întregi în sesiuni de training, pe un subiect care nu face parte din responsabilităţile lor, poate fi dificil pentru companii să se asigure că aceştia preiau recomandările. În schimb, dacă trainingul nu durează prea mult şi este uşor de înţeles, este mult mai probabil să ducă la un număr mai mic greşeli şi la o mai bună securitate.

  • Cum se reinventează un oraş. Cluj-Napoca – Silicon Valley de România

    După dispariţia treptată a majorităţii întreprinderilor din marea industrie socialistă, oraşul s-a reinventat şi, profitând de absolvenţii de informatică de la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN) şi Universitatea ”Babeş-Bolyai” (UBB), a reuşit să se dezvolte şi să fie recunoscut ca un pol puternic de IT la nivel naţional.

    Startul primelor firme din IT care ofereau servicii de outsourcing s-a dat în anii 1997 1998, acestea având maxim 5 angajaţi şi fiind înfiinţate de specialişti care au activat în domeniul de IT în străinătate şi au revenit în ţară. Piaţa a crescut constant timp de 10 ani, iar în anul 2007 au început să apară firme mai mari, cu clienţi exclusiv pe plan internaţional, dar şi firme multinaţionale. După criza din 2008, piaţa IT clujeană a cunoscut o creştere mai accentuată şi s-a ajuns ca, în prezent, 30% din startup-urile clujene să fie din domeniul IT iar unul din 11 angajaţi să lucreze în acest domeniu (20.000 angajaţi în total).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum s-a schimbat dramatic România: Din mormanul de fiare ale petrochimiei răsar acum roboţii. În timp ce Rafo intră oficial în faliment, cu bazele matematicii învăţate în Oneşti, care l-a ajutat să creeze UiPath, Daniel Dines, primul miliardar român din IT, vrea acum ca fiecare om din lume să aibă robotul lui

    Pe 12 septembrie a apărut în celebra revistă americană Forbes, ediţia SUA, povestea lui Daniel Dines, creatorul UiPath, cel mai valoros start-up din IT pornit din România, care a ajuns să fie evaluat în primăvară la 7 miliarde de dolari, când a strâns peste jumătate de miliard de dolari de la un grup de investitori.

     A doua zi, cineva din Bucureşti, dar care este din Oneşti, mi-a dat un SMS: “Sper că ai observat ce produce Oneştiul!”.

    Într-o discuţie din 2018 la ZF Live, Daniel Dines, din Oneşti, a spus că a învăţat bazele şi să iubească matematica la liceu, de la un profesor cu har. În 1997 el a venit la Facultatea de Matematică din Bucureşti, dar nu i-a prea plăcut acolo. Cu Matematica şi Informatica din şcoală şi din facultate, el a plecat apoi, la începutul anilor 2000, la Microsoft, în Statele Unite, unde a învăţat cu ce se mănâncă industria IT. În 2005 s-a întors în ţară pentru a vedea ce poate face singur, pe cont propriu.

    Peste zece ani, alături de Marius Tîrcă a creat UiPath care, în numai şase ani, a ajuns cel mai valoros start-up din IT pornit din România şi care, prin roboţii creaţi, automatizează procesele repetitive din companii.

    Revista Forbes spune că Daniel Dines are peste 20% din acţiuni deci, pe hârtie, ar avea 1,4 miliarde de dolari, ceea ce nu este de ici de colo pentru cineva care a pornit din Oneşti.

    Nu este mai bogat decât Ion Ţiriac sau fraţii Pavăl de la Dedeman, conform unei analize făcute de Business Magazin.

    Daniel Dines spune în interviul din Forbes că viziunea lui este ca fiecare om să aibă robotul lui, aşa cum Bill Gates a spus în anii ’80 că fiecare om va avea calculatorul lui.

    După o săptămână de la apariţia articolului din Forbes, pe 19 septembrie, apare ştirea că Tribunalul Bacău a decis oficial falimentul Rafo Oneşti, celebra rafinărie din nordul ţării, care în anii ’90 şi începutul anilor 2000 era în top 10 cele mai mari companii din România, cu afaceri de peste 600 de milioane de dolari.

    Dacă istoria este adevărată, aşa cum am auzit-o eu, celebrul oligarh rus, Roman Abramovici, patronul clubului de fotbal Chelsea Londra, şi-a început afacerile la începutul anilor ’90, când imperiul sovietic se prăbuşea, cu nişte produse petroliere de la rafinăria din Oneşti.

    După ce a trecut prin mâinile lui Iacubov, Marian Iancu, a unor ruşi, ucraineni, moldoveni, culminând cu un acţionar înregistrat la Viena, în Austria, Rafo a căzut treptat după 2008, ajungând acum în faliment.

  • Francezii de la Atos se îndreaptă spre afaceri de 100 mil. euro în România cu o echipă de peste 2.300 de oameni. În 2018, afacerile au fost de 88,5 mil. euro, plus 21%

    Atos IT Solutions and Services S.R.L., subsidiara locală a grupului francez cu acelaşi nume, unul dintre cei mai mari integratori IT&C din Europa, a înregistrat în 2018 o creştere a businessului de 21%, cifra de afaceri netă ajungând astfel la 412 milioane lei (88,5 mi­lioane euro), conform datelor raportate la Ministerul de Finanţe.

    Profitul net s-a situat la 52 mi­lioane lei (circa 11,2 milioane euro), cu 2% mai mult în 2017. Din 2011 şi până în prezent, afacerile locale ale grupului francez s-au majorat în fiecare an, cu rate de creştere cuprinse între 20 şi 50%.

    „Am reuşit să menţinem un ritm de creştere pozitiv de la an la an, ceea ce ne încurajează să continuăm investiţiile în România. Concret, anul trecut am extins divizia de big data şi cybersecurity, precum şi centrele de R&D (cercetare-dezvoltare – n. red.) şi dezvoltare de produse pentru identity & access management şi comu­nicaţii“, a declarat pentru ZF Cătălina Dodu, country manager pentru Atos în România.

    Activitatea Atos din România se împarte între divizia de infrastructură IT, prin intermediul căreia se furnizează servicii de tip managed services, servicii de outsourcing, virtualizare şi cloud, şi divizia de integrare de sisteme IT, la care se adaugă şi divizia de big data şi securitate cibernetică.

    Aceasta din urmă a fost înfiinţată la finalul lui 2016 la Timişoara, unde grupul francez avea deja un centru. În total, Atos are cinci centre în România – unul în Bucureşti şi câte două în Braşov şi Timişoara. În medie, integratorul IT&C francez a avut 2.090 de angajaţi anul trecut în România, cu 219 mai mult decât în 2017, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. În prezent, în cele cinci centre Atos din ţară lucrează peste 2.300 de persoane.

    Integratorul IT&C francez a intrat pe piaţa locală în 2011 prin achiziţia Siemens IT Solutions and Services din Germania. De atunci şi până în prezent, Atos şi-a majorat atât veniturile, cât şi echipa locală. Mai exact, cifra de afaceri a subsidiarei locale a crescut de aproape opt ori, iar numărul mediu de angajaţi de circa şapte ori.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

  • Cine este tânărul care vinde cele mai multe televizoare din România

    „Legat de parcursul internaţional, pentru moment mă concentrez pe dezvoltarea carierei mele la nivel local, dar nu exclud pe viitor explorarea unor altor oportunităţi”, a spus Ciprian State într-un interviu pentru realizarea profilului său din catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2019.

    Ciprian State ocupă funcţia de head of product for TV, AV&IT categories la Samsung, companie ce a avut în 2018 o cotă de peste 40% pe piaţa locală de televizoare.

    Un moment-cheie al carierei sale a fost orientarea spre marketingul de produs, în anul 2005, după o experienţă iniţială în servicii clienţi şi suport vânzări. „Un alt moment cheie a fost perioada din Romtelecom/Telekom România, unde am învăţat foarte multe despre modul în care decizii strategice importante legate de infrastructură sunt transpuse în realitate şi mi-am dezvoltat şi completat perspectiva asupra pieţei de telecomunicaţii prin focusul pe serviciile TV, o componentă cheie a pachetelor de servicii consumer.”

    Experienţa sa internaţională constă într-un stagiu de consultanţă de patru luni în Kenya, în cadrul grupului Orange, precum şi experienţa educaţională a programului de MBA al Sheffield University. „Lucrând mult timp în grupuri internaţionale şi fiind implicat în zona de strategie de business, am experienţă în a gândi din perspectivă internaţională şi regională, datorită imperativului de a fi la curent cu bunele practici internaţionale din industrie şi de a le implementa local sau, uneori, de a le exporta pe cele locale la nivel internaţional.”