Gheorghe Bordeianu, un inginer din Bacău, a inventat motorul care funcţionează pe bază de hidrogen. Băcăuanul şi-a pus în practica invenţia ataşând maşinii sale (un Cielo cumpărat la mâna a doua din Spania) un dispozitiv care funcţionează cu un amestec de apă, oţet, cola sau chiar urină.
Maşina poate fi considerată ecologică deoarece arde hidrogen şi elimină oxigen. Gheorghe Bordeianu şi-a testat maşina şi la RAR, iar rezultatele în privinţa emisiilor au fost zero.
În fiecare dintre cele patru staţii investiţia în branding s-a ridicat la valoarea de 50.000 de euro, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. “În România există căteva sute de staţii fără brand, care deşi sunt bine amplasate nu au vizibilitatea şi forţa necesare pentru a ieşi în evidenţă în raport cu lanţurile deja recunoscute. Reţeaua în franciză Ţiriac Energy Sincro este soluţia la această problemă. Vizăm staţiile poziţionate atât în zone urbane, cât şi pe drumurile naţionale, pentru a crea o reţea puternică, 100% antreprenorială, care să livreze clienţilor calitate în acord cu numele pe care îl poartă.”, a declarat Remus Hîrceagă, director general Ţiriac Energy.
Adiţional reţelei de benzinării în franciză Ţiriac Energy – Sincro, compania are în plan poziţionarea în zonele urbane, dar şi în cele de tranzit, a 150 de staţii de carburant inovatoare fără personal, self-service, care mizează pe rapiditate şi pe nevoia clienţilor de a alimenta uşor şi în proximitate. Acestea vor opera sub titulatura Ţiriac Energy – Prompt
Potrivit prinţului, oraşul va funcţiona independent de „cadrul guvernamental existent“.
Proiectul va fi susţinut de fonduri de peste 500 miliarde de dolari din partea guvernului saudit, fondul suveran al ţării şi investitori locali şi internaţionali.
Şeful ISU Cluj, Ion Moldovan, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că sistemele de alarmare publică sunt un mijloc prielnic de a informa şi a avertiza populaţia mai ales în cazul furtunilor şi fenomenelor extreme care s-au abătut în ultima perioadă asupra României.
”Nu pot spune că sunt suficient de mulţumit de modul de funcţionare a sistemului de alarmare publică de la nivelul judeţului Cluj datorită faptului că unii factori decidenţi din unităţile administrativ – teritoriale ignoră aceste lucruri. Este un aspect foarte important care pe noi ne ajută în avertizarea populaţiei şi vom lua măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.
Sunt multe sirene de alarmare care nu funcţionează în comune, dar şi în Cluj-Napoca, şi vom lua măsuri, chiar amenzi, împotriva celor care nu ştiu să îşi facă treaba aşa cum ar trebui. Responsabilii de aceste sisteme de alarmare, inclusiv primarii, nu ar trebui să se joace cu acest aspect. Ştim ce s-a întâmplat cu furtunile care s-au abătut asupra noastră, iar aceste sisteme sunt un mijloc prielnic de a informa şi a avertiza populaţia. În ultimul timp s-au constatat fenomene extreme într-un interval scurt de timp, iar sirenele ne pot ajuta”, a spus Moldovan.
„Am mers pe propunerea colegilor din comisie ca şi în cazul Agenţiei Naţionale de Presă să mergem pe aceleaşi criterii care există deja la Televiziunea Română şi Radioul Public. Atunci când lucrurile par să nu se îndrepte în direcţia bună acolo, Parlamentul se poate uita pe raport şi poate să ia o decizie în privinţa directorului general, lucru care până acum nu era stipulat într-o lege care funcţiona deja de aproape 14 ani. Este vorba de modificarea a două articole. Din punctul acesta de vedere, ceea ce a reieşit foarte clar din dezbaterile din comisie este că ar trebui să se aibă în vedere o discuţie mai amplă pentru că vorbim despre o lege care până la urmă este foarte veche şi ar trebui adusă cumva la nivelul anului 2017”, a declarat preşedintele Comisiei de cultură, senatorul PSD Radu Preda.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Whitney Wolfe, co-fondator Tinder, cea mai cunoscută aplicaţie de dating, a creat o altă aplicaţie de dating, Bumble, la scurt timp după ce a părăsit compania.
Bumble funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Tinder, unde utilizatorii se văd şi dacă se plac pot iniţia o conversaţie, însă Bumble le-a dat puterea femeilor. Aici femeile preiau controlul şi pot iniţia conversaţia. Bumble s-a lansat în urmă cu un an şi se laudă cu peste 5 milioane de conversaţii pornite de femei şi cu rată de creştere săptămânală de 15%.
Tinder s-a născut în 2012 într-un incubator de start-up-uri, iar acum compania este evaluată la 750 de milioane de dolari.
În cadrul incubatorului l-a întâlnit pe Sean Rad unde au lucrat la un alt proiect, dar care nu a mers. Mai târziu s-au gândit să facă o aplicaţie de dating şi aşa a apărut Tinder, nume pe care Wolfe l-a dat.
Din echipa Tinder au făcut parte şi Chris Gulzcynski şi Justin Mateen. De cel din urmă, Wolfe s-a îndrăgostit şi cei doi au format un cuplu timp de aproape un an de zile. Relaţia s-a terminat când, potrivit Wolfe, Mateen a devenit violent.
Se pare că disputa dintre cei doi a forţat-o să demisioneze din companie. Wolfe nu a cedat uşor şi l-a dat în judecată, proces care a fost soluţionat, în cele din urmă. Wolfe a căştigat 1 milion de dolari şi acţiuni în cadrul companiei.
Experienţa a marcat-o iar prin următorul proiect voia să promoveze comportamentul online responsabil. Nu voia o altă aplicaţie de dating, dar a fost convinsă de un prieten, Andrey Andreev. Cei doi l-au recrutat pe Chris Gulzcynski, alt co-fondator Tinder şi pe Sarah Mick, responsabilă de design în cadrul Tinder. La finalul lui 2014 aplicaţia a fost lansată.
Bumble forţează femeile să facă primul pas şi să contacteze bărbatul, dacă nu fac asta în 24 de ore contactul dispare. “Nu vrem să fim sexisti, nu asta e ideea. Ştiu că foarte mulţi tipi s-au săturat să facă primul pas şi în plus, de ce trebuie ca femeile să aştepte ca barbaţii să facă primul pas?”, a spus Wolfe. “La noi, 60% dintre potriviri (compatibilităţi) se transformă în conversaţii”, a adăugat ea.
Aplicaţia este disponibilă doar pe iOS, sistemul de operare Apple.
Whitney Wolfe, co-fondator Tinder, cea mai cunoscută aplicaţie de dating, a creat o altă aplicaţie de dating, Bumble, la scurt timp după ce a părăsit compania.
Bumble funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Tinder, unde utilizatorii se văd şi dacă se plac pot iniţia o conversaţie, însă Bumble le-a dat puterea femeilor. Aici femeile preiau controlul şi pot iniţia conversaţia. Bumble s-a lansat în urmă cu un an şi se laudă cu peste 5 milioane de conversaţii pornite de femei şi cu rată de creştere săptămânală de 15%.
Tinder s-a născut în 2012 într-un incubator de start-up-uri, iar acum compania este evaluată la 750 de milioane de dolari.
În cadrul incubatorului l-a întâlnit pe Sean Rad unde au lucrat la un alt proiect, dar care nu a mers. Mai târziu s-au gândit să facă o aplicaţie de dating şi aşa a apărut Tinder, nume pe care Wolfe l-a dat.
Din echipa Tinder au făcut parte şi Chris Gulzcynski şi Justin Mateen. De cel din urmă, Wolfe s-a îndrăgostit şi cei doi au format un cuplu timp de aproape un an de zile. Relaţia s-a terminat când, potrivit Wolfe, Mateen a devenit violent.
Se pare că disputa dintre cei doi a forţat-o să demisioneze din companie. Wolfe nu a cedat uşor şi l-a dat în judecată, proces care a fost soluţionat, în cele din urmă. Wolfe a căştigat 1 milion de dolari şi acţiuni în cadrul companiei.
Experienţa a marcat-o iar prin următorul proiect voia să promoveze comportamentul online responsabil. Nu voia o altă aplicaţie de dating, dar a fost convinsă de un prieten, Andrey Andreev. Cei doi l-au recrutat pe Chris Gulzcynski, alt co-fondator Tinder şi pe Sarah Mick, responsabilă de design în cadrul Tinder. La finalul lui 2014 aplicaţia a fost lansată.
Bumble forţează femeile să facă primul pas şi să contacteze bărbatul, dacă nu fac asta în 24 de ore contactul dispare. “Nu vrem să fim sexisti, nu asta e ideea. Ştiu că foarte mulţi tipi s-au săturat să facă primul pas şi în plus, de ce trebuie ca femeile să aştepte ca barbaţii să facă primul pas?”, a spus Wolfe. “La noi, 60% dintre potriviri (compatibilităţi) se transformă în conversaţii”, a adăugat ea.
Aplicaţia este disponibilă doar pe iOS, sistemul de operare Apple.
„Suntem bucuroşi şi mândri că am reuşit să încheiem un parteneriat între două branduri 100% româneşti. Brewtiful se integrează perfect în demersul librăriilor Cărtureşti de a se reinventa constant şi de a oferi clienţilor săi noi experienţe, iar locul este menit să devină o destinaţie pentru toţi cei care cunosc faptul că lectura şi cafeaua se îmbină armonios”, a precizat Aida Saru, Project Manager Brewtiful.
În incinta noului coffee spot, clienţii regăsesc cafea de specialitate de ultimă recoltă, cu un punctaj foarte mare, alături de ustensile pentru preparat cafeaua acasă, cărţi de specialitate şi accesorii pentru servire. Ca şi în celelalte locaţii din Cluj-Napoca, Timişoara, Constanţa şi Baia Mare, meniul cuprinde sortimente precum espresso, long black, flat white, cappuccino, piccolo latte şi latte, preţurile pentru acestea pornind de la 7 lei. Cafeaua este preparată de către specialişti barista artizani, pregătiţi de către profesionişti în tehnica şi arta cafelei de specialitate.
Până la finalul anului, Brewtiful plănuieşte dublarea numărului de francize din reţea, atât pe plan local, cât şi internaţional, echipa urmând să deschidă la începutul lunii octombrie un coffee spot în Nuremberg, Germania. Potrivit companiei, valoarea achiziţiei pentru un espresso bar la cheie se ridică la 35.000 euro, bugetul total acoperind echipamentele, taxa de intrare în franciză, softul de gestiune, trainingul de specialitate pentru barista şi evaluările successive ulterioare pentru acesta.
Brewtiful este un concept retail-in-retail de master franchise, boutique coffee point de înaltă calitate, destinat retailerilor care doresc să rafineze interacţiunea cu clientul in store.
Acesta a fost şi principalul obiectiv al mandatului său început în urmă cu şase ani în România, când a acceptat să treacă din postura de reprezentant al francizorului în cea de dezvoltator al francizatului pentru expansiunea pe piaţa locală a unor branduri globale precum KFC şi Pizza Hut.
Mark Hilton, CEO-ul Sphera Franchise Group, îşi începe discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO glumind pe tema faptului că nu are nicio legătură cu familia Hilton, care stă în spatele unuia dintre cele mai puternice branduri globale din HoReCa. Îşi clarifică apoi originile: „Sunt britanic, de fapt – galez; pentru galezi, este o diferenţă destul de mare”. Hilton a crescut într-un oraş de coastă din Regatul Unit, în apropierea mării şi cu munţii în spate, loc pe care îl descrie drept fantastic pentru un copil, dar pentru un adolescent, „îngrozitor, fiindcă tot ce aveam în zonă erau oile şi nimic altceva”.
A studiat management hotelier şi de catering la Oxford Brookes (1983-1987) şi şi-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanţelor de vară din studenţie. A lucrat în hoteluri, baruri şi restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experienţă despre care îşi aminteşte amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.
Teza sa de absolvire a vizat Teoria şi Practica Achiziţiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcţie, chiar dacă îşi imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalităţii. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziţii. „Oamenii care mă cunosc ştiu că nu mă prea pricep la motoare de maşini şi tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenţi foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câţiva ani şi apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deţinea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuşi influenţat de grupul hotelier care poartă acelaşi nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deţine hotelurile Hilton. „Aşadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”
Îşi aminteşte că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani şi în momentul în care se recomanda la recepţia hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanţii hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton şi aveau tendinţa să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcţie în divizia de achiziţii a companiei. Datorită experienţei sale anterioare, a devenit responsabil de achiziţia echipamentelor pentru Pizza Hut şi KFC în regiunea Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa şi Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanţii afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”
A urmat apoi o perioadă de şase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanţ de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanţul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeaşi poziţie în Polonia. După ce s-a consultat cu soţia sa, a ales Polonia, şi a deţinut acest rol în 1997 şi 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilităţi la nivelul Europei Centrale şi de Est; de altfel, în această perioadă a făcut şi primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deţine brandurile KFC şi Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de ţări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar şi altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziţie lucra cu francizaţii şi avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.
„Pe parcursul carierei mele, am avut o educaţie corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înţeleg cum gândeau antreprenorii, cum îşi cresc afacerile, care sunt diferenţele între lumea corporate şi lumea antreprenorială. A fost o etapă educaţională pentru mine să înţeleg diferenţele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanţă împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „seminţe de rodie” şi în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creşterii, prosperităţii şi al învăţatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanţă. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanţă.”
Între timp, avusese mai multe discuţii cu Lucian Vlad, fondatorul şi proprietarul businessului KFC şi Pizza Hut pe piaţa românească. Îl cunoştea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia şi avea responsabilităţi regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experienţă de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România şi de care îşi aduce aminte şi acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriţă în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia şi să le spun angajaţilor de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienţi.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine şi existau oameni foarte buni care lucrau în organizaţie, obişnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajaţi. De altfel, şi această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut şi că am învăţat atât de multe de la el”, descrie Hilton relaţia construită cu unul dintre acţionarii Sphera Franchise Group.