Spuneam că este ceva neobişnuit pentru că maşina cu propulsie cu hidrogen, având emisii zero, este un concept nou, pe care mai mulţi producători de automobile mizează, chiar dacă ideea motoarelor alimentate cu hidrogen nu este ceva nou. De fapt, primul motor cu combustie internă realizat de către Francois Isaac de Rivaz în 1807, funcţiona cu un amestec de hidrogen şi oxigen. Benzina avea să fie folosită la astfel de motoare abia în 1870.
Automobilul pe care am avut ocazia să îl încerc este modelat pe un BMW Grand Turismo serie 5, construit din oţel şi fibră de carbon, dotat cu un motor electric de 180 kW, 245 cai-putere, cu tracţiune pe puntea din spate şi care poate atinge o viteză maximă de 180 km/h. În momentul de faţă, automobilul sprintează de la 0 la 100 de km/h în 8,4 secunde. Pentru comparaţie, o Dacia Logan, în funcţie de model, parcurge aceaşi distanţă între 10 şi 13 secunde. „Deşi maşina în starea actuală merge chiar foarte decent, cred că ar putea fi mai sportivă”, spune Merten Jung, şeful diviziei de dezvoltare a propulsiei cu hidrogen de la BMW.
Maşina este dotată cu o baterie pentru stocarea energiei şi un rezervor pentru hidrogen gaz comprimat. Stocarea hidrogenului se realizează la o presiune de 700 bari, dar compania germană lucrează şi la o soluţie de presiune criogenică de 350 bari, lucru care ar mări autonomia vehiculului şi mai mult, deoarece densitatea gazului este mai mare la o presiune de 350 bari.
Deşi poate suna puţin SF pentru şoferul obişnuit, alimentarea cu hidrogen se realizează la fel de uşor ca şi alimentarea tradiţională, la o benzinărie normală, la o pompă obişnuită şi nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Hidrogenul vine sub formă lichidă din staţie şi se transformă în gaz în interiorul maşinii. Mai departe, pilele de combustie transformă hidrogenul în energie electrică. Motorul electric BMW este sprinten, are zvâc, iar plecarea accelerată de la stop te împinge în scaun. Când maşina prinde viteză, motorul electric este precum un ghepard, rămas însă fără glas.
Lăsând la o parte faptul că un astfel de automobil nu poluează mediul înconjurător, sistemul ar fi şi o soluţie casnică de stocare a energiei electrice. Casele dotate cu panouri solare produc mai multă energie, iar surplusul este risipit, pentru că nu poate fi stocat. Energia produsă în timpul zilei ar putea fi folosită pentru a genera hidrogen din apă. Hidrogenul generat este stocat în soluţii similare cu rezervoarele pentru automobil şi ulterior, printr-o tehnologie asemănătoare cu cea din automobil, poate fi generată electricitate atunci când este necesară pentru consum.
Până când se va ajunge la acest proces 100% ecologic, hidrogenul este fabricat fie prin electroliză, fie prin procesarea gazelor naturale. „Un mare avantaj al tehnologiei cu pilă de combustie este acela că poţi utiliza componente care există deja la motoarele pe benzină sau motorină şi sunt ieftine. Vehiculele electrice sunt foarte bune pentru zonele urbane, dar când vorbim de distanţe mari, tehnologia pilei de combustie este viitorul într-o lume cu emisie zero. Cele două sisteme nu se află în competiţie, ci se completează reciproc”, este de părere Merten Jung.
Până când autoturismele de acest fel vor fi parcate la fiecare colţ de stradă, trebuie rezolvată problema infrastructurii. În prezent, există 50 de staţii cu hidrogen în Germania, în California în jur de 40, iar cele mai multe se regăsesc în Japonia, în jur de 100; acolo se plănuieşte ca până în 2025 să se ajungă la 800 de staţii. Planurile pentru Europa sunt mai puţin ambiţioase: 400 de staţii de alimentare cu hidrogen până în 2023.
Hidrogenul este mai prietenos cu mediul, dar va fi şi mai ieftin decât benzina sau motorina? Puţin probabil, spun cei de la BMW, vor fi preţuri competitive deşi nu se ştie cu exactitate cât de scump va fi hidrogenul. Merten Jung invocă studii care spun că în momentul de faţă hidrogenul s-ar vinde cu 8 euro pe kilogram, însă asta se poate schimba.
BMW a lucrat la tehnologia actuală alături de Toyota, cu care a încheiat un parteneriat în 2013. Inginerii celor două companii se întâlnesc o dată pe lună şi schimbă idei, când în Germania, când în Japonia. Şi alţi constructori au apelat la parteneriat de acest gen. Daimler cooperează cu Ford, dar şi cu alianţa Renault-Nissan în acest domeniu.
Va fi lansat automobilul în serie? Încă nu s-a stabilit acest lucru, deşi nemţii pomenesc o dată de lansare după 2020. „Preţul componentelor va scădea de-a lungul următorilor ani. Începând cu 2020 vrem să avem un sistem care să ne permită să scădem preţul automobilului. Mai lucrăm la putere, la greutate”, afirmă Jung. În momentul de faţă un obstacol în stabilirea unui preţ competitiv este o componentă cheie, o membrană laminată cu un catalizator, în compoziţia căruia intră destul de multă platină, după cum spune Merten Jung.
BMW nu este singurul producător de automobile care analizează hidrogenul ca posibilitate de a alimenta maşina. Marele rival al BMW, Mercedes-Benz, nu numai că are în dezvoltare o astfel de maşină, dar are şi o dată de lansare. Potrivit presei străine, Mercedes Benz GLC F-Cell ar putea fi lansat în 2017, la un preţ de 71.000 de dolari, iar autonomia va fi undeva între 400 şi 480 km. Nu se ştie încă dacă va fi produs un număr mic de vehicule, precum au făcut Hyundai sau Toyota cu automobilele lor alimentate cu hidrogen sau modelul va fi produs în serie. Nici cel de-al treilea mare producător de automobile german, Volkswagen, nu se lasă mai prejos, iar în ianuarie la show-ul auto de la Detroit a prezentat automobilul concept alimentat cu hidrogen Audi H-Tron Quattro, care se încadrează în caracteristicele tehnice ale celorlalte autoturisme: încărcare rapidă, autonomie între 400 şi 500 km şi emisii zero.
Vehiculele alimentate cu hidrogen există sau sunt pe cale să apară într-un număr mult mai mare în următorii ani. Trebuie doar să-şi găsească cumpărătorii, însă aceştia au nevoie, în primul rând, de staţii de alimentare cu pompe de hidrogen.
