„Nu cred că ne aflăm încă în criză, dar absenţa unor măsuri care să limiteze deficitul bugetar ar putea să ne ducă acolo. Anumite decizii politice sunt necesare, am văzut dezbaterile din spaţiul public despre impozitarea progresivă şi taxa fixă, eliminarea pensiilor speciale, eliminarea unor avantaje de tip fiscal, toate aceste pachete de măsuri au nevoie de decizie politică, apoi ele pot fi cu uşurinţă implementate“.
Pe piaţa imobiliară din Suedia, construcţia de noi locuinţe a scăzut la mai mult de jumătate în primul trimestru, în condiţiile în care una dintre cele mai grave crize imobiliare din lume continuă să se agraveze, scrie Bloomberg.
Numărul total de locuinţe noi care au intrat în faza de construire a fost de 7.437 în primul trimestru, faţă de 16.675 în aceeaşi perioadă a anului 2022, potrivit datelor Statistics Sweden. Deşi cele mai recente cifre vor fi probabil revizuite substanţial din cauza unui decalaj în raportare, direcţia de deplasare a sectorului este clară.
„Ne aflăm în cea mai gravă criză de după anii ’90. Construcţia de noi locuinţe se va reduce cu peste 50% în următorii doi ani”, a declarant Anna Broman de la Federaţia Suedeză de Construcţii.
Comisia Europeană se aşteaptă ca Suedia să sufere cea mai mare contracţie economică din Uniunea Europeană în acest an, în condiţiile în care ratele mai mari ale dobânzilor vor afecta cheltuielile de consum şi o piaţă imobiliară în care se preconizează că preţurile vor continua să scadă după o recentă revenire.
În centrul problemelor Suediei se află o piaţă imobiliară disfuncţională, care nu numai că a cimentat diviziunile sociale, dar le-a şi dus la extrem.
Boomul imobiliar al ţării – care a dus la o creştere a preţurilor cu aproape 250% în ultimii 20 de ani – a fost alimentat de costurile de împrumut foarte mici şi de o penurie de proprietăţi de închiriat. Această lipsă de locuinţe a împins familiile mai sărace în locuinţe supraaglomerate. Totodată i-a împins pe alţii să cumpere – valoarea totală a creditelor ipotecare a crescut cu 459% în ultimii 20 de ani.
Înainte de cea mai recentă criză, datoria gospodăriilor, inclusiv ipotecile şi datoriile de consum, au crescut vertiginos la peste 200% din venitul disponibil, potrivit celor mai recente date ale OCDE din 2021. Acest nivel este dublu faţă de cel din Germania.
Banca centrală consideră că împrumuturile imobiliare reprezintă cel mai mare risc din sistemul financiar suedez şi a avertizat cu privire la impactul creşterii datoriei gospodăriilor asupra tuturor elementelor economice , de la consum la falimente şi credite neperformante.
Traderii de gaze din Europa s-a trezit dintr-o dată cu prea multă marfă, rod al eforturilor europenilor de a înlocui gazele ruseşti toxice cu alte surse sau chiar cu alte forme de energie, al măsurilor de reducere a consumului, al încetinirii activităţii economice în marii consumatori şi nu în ultimul rând al iernii blânde care a trecut.
Ca rezultat, sunt şanse ca la vară preţurile gazelor să devină negative – producătorii vor plăti pentru a fi scăpaţi de marfă, scrie Bloomberg, care citează traderii participanţi la târgul energetic de la Essen, Germania. Astfel, se pare că Europa nu doar că a ieşit din criza de energie care a declanşat o criză a costului vieţii fără precedent, dar o şi lasă în urmă cu viteză. Dar încotro se îndreaptă? UE a scăpat de dependenţa de gaze ruseşti, însă a rămas dependentă de importuri şi prin urmare încă este vulnerabilă.
În ceea ce este o premieră pentru Ungaria, această ţară est-europeană va primi anul acesta 100 de milioane de metri cubi de gaze naturale din Azerbaidjan. Este o cantitate neînsemnată dacă este comparată cu consumul anual de 10 miliarde de metri cubi de gaze sau cu importurile de aproape 5 miliarde mc de gaze de la grupul rus Gazprom. Este însă o primă etapă spre un contract pe termen lung pentru importul de gaze azere şi încă un pas spre diversificarea resurselor energetice.
Azerbaidjan este o ţară exportatoare de gaze, dar nou intrată în acest joc, care are ca ţintă principală imensa piaţă a UE şi este considerată, aşa cum spun şi autorităţile ungare, o alternativă mai mică la Rusia. Ungaria este un caz special pe scena energetică a UE deoarece nu vrea să iasă de pe orbita energetică a Rusiei. Totuşi, vrea diversificare. Spre Azerbaidjan s-au îndreptat şi alte state europene, în special cele din Europa de Est, pentru a înlocui gazele ruseşti. Altele au găsit scăpare din criza energetică în alte părţi. În cazul Germaniei, locul Rusiei ca furnizor principal de gaze a fost luat anul trecut de Norvegia, care a acoperit peste 30% din cererea celui mai mare consumator de energie din UE.
De altfel, importurile Germaniei de gaze şi petrol ruseşti erau în februarie cu 99,8% mai mici decât în aceeaşi lună a anului trecut. Importurile de cărbune s-au prăbuşit cu 93%. Berlinul a anunţat că Germania nu va mai cumpăra anul acesta petrol rusesc, preferând ţiţeiul din Kazahstan. Acest lucru înseamnă că Rusia va avea totuşi o oarecare influenţă asupra aprovizionării cu energie a industriei germane deoarece petrolul kazah tranzitează teritoriul său în drumul spre UE. Rusia a reprezentat anul trecut cel mai mare furnizor de petrol pentru Germania. Polonia nu mai importă gaze ruseşti, dar a cumpărat anul trecut cantităţi record de gaze naturale lichefiate de la producători precum SUA, devenit principalul furnizor, şi Qatar şi îşi mai aduce acest combustibil preţios tocmai din Norvegia, prin propriul gazoduct.
Anul trecut, GNL au acoperit o treime din consum. De asemenea, cea mai mare economie est-europeană şi-a majorat semnificativ capacitatea de generare de energie din surse regenerabile, dar a rămas dependentă de cărbune, din care o bună parte este importat. Cehia, cea mai matură economie est-europeană, şi-a redus dependenţa de gazele ruse de la 97% la 3-4% în doar opt luni şi la zero în primul trimestru al acestui an. Acest lucru a fost posibil datorită diminuării consumului, care a coborât cu 13% în primele trei luni din 2023, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Combustibilul rusesc a fost înlocuit cu gaze naturale şi GNL din Norvegia, Belgia şi Olanda, acestea anungând în ţară prin Germania.
Cehia încă depinde de petrolul rusesc, dar acţionează pentru a-şi reduce vulnerabilităţile. O primă manevră făcută în acest sens a fost să se asigure că poate importa mai mult ţiţei printr-o conductă care vine din Italia şi ajunge în Germania. În plus, guvernul de la Praga înlocuieşte furnizorul rus de combustibil nuclear pentru centrala atomică de la Dukovany cu unul american. A avea mai mulţi furnizori mici de energie este cu siguranţă mai bine decât a avea unul singur şi mare pentru că acest lucru înseamnă diversificare şi concurenţă. Dar nu este ceva care să reducă vulnerabilităţile sub cota de pericol.
Spre exemplu, Azerbaidjanul, încurajat de dezvoltarea unui nou zăcământ uriaş de gaze şi de eforturile europenilor de a fugi cât mai departe de gazele ruse, curtează statele din Balcani şi din Europa de Est pentru a-şi majora exporturile de gaze. Ceea ce ar putea îngrijora sunt acordurile pe care compania de petrol şi gaze a statului azer SOCAR le încheie cu Gazprom. Printr-o astfel de înţelegere Azerbaidjan a importat anul acesta gaze ruse. Combustibilul cel mai probabil nu a ajuns pe piaţa europeană, spun analiştii, ci a fost destinat consumatorilor azeri, scopul importurilor fiind de a permite Azerbaidjanului să-şi onoreze contractele de export către UE. Însă astfel de înţelegeri arată cum importurile europene din Azerbaidjan depind într-o oarecare măsură şi de Moscova.
Pe piaţa imobiliară din Suedia, construcţia de noi locuinţe a scăzut la mai mult de jumătate în primul trimestru, în condiţiile în care una dintre cele mai grave crize imobiliare din lume continuă să se agraveze, scrie Bloomberg.
Numărul total de locuinţe noi care au intrat în faza de construire a fost de 7.437 în primul trimestru, faţă de 16.675 în aceeaşi perioadă a anului 2022, potrivit datelor Statistics Sweden. Deşi cele mai recente cifre vor fi probabil revizuite substanţial din cauza unui decalaj în raportare, direcţia de deplasare a sectorului este clară.
„Ne aflăm în cea mai gravă criză de după anii ’90. Construcţia de noi locuinţe se va reduce cu peste 50% în următorii doi ani”, a declarant Anna Broman de la Federaţia Suedeză de Construcţii.
Comisia Europeană se aşteaptă ca Suedia să sufere cea mai mare contracţie economică din Uniunea Europeană în acest an, în condiţiile în care ratele mai mari ale dobânzilor vor afecta cheltuielile de consum şi o piaţă imobiliară în care se preconizează că preţurile vor continua să scadă după o recentă revenire.
În centrul problemelor Suediei se află o piaţă imobiliară disfuncţională, care nu numai că a cimentat diviziunile sociale, dar le-a şi dus la extrem.
Boomul imobiliar al ţării – care a dus la o creştere a preţurilor cu aproape 250% în ultimii 20 de ani – a fost alimentat de costurile de împrumut foarte mici şi de o penurie de proprietăţi de închiriat. Această lipsă de locuinţe a împins familiile mai sărace în locuinţe supraaglomerate. Totodată i-a împins pe alţii să cumpere – valoarea totală a creditelor ipotecare a crescut cu 459% în ultimii 20 de ani.
Înainte de cea mai recentă criză, datoria gospodăriilor, inclusiv ipotecile şi datoriile de consum, au crescut vertiginos la peste 200% din venitul disponibil, potrivit celor mai recente date ale OCDE din 2021. Acest nivel este dublu faţă de cel din Germania.
Banca centrală consideră că împrumuturile imobiliare reprezintă cel mai mare risc din sistemul financiar suedez şi a avertizat cu privire la impactul creşterii datoriei gospodăriilor asupra tuturor elementelor economice , de la consum la falimente şi credite neperformante.
Nu există nimic care să îţi strice începutul călătoriei mai mult decât să descoperi că compania aeriană ţi-a pierdut bagajele pe drum. Din păcate, datele recente arată că nu doar că criza bagajelor pierdute devine tot mai gravă, ci că va atinge cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani…
Şi nu vorbim doar despre o scădere minoră: un raport recent arată că industria aeriană pierde mai multe bagaje decât în orice alt moment din ultimul deceniu, ridicând întrebări foarte valide cu privire la motivul pentru care serviciul de relaţii cu clienţii al companiilor aeriene ar trebui să fie permis să scadă atât de rapid şi constant în timp ce profiturile acţionarilor continuă să crească.
Cercetările, prezentate în raportul Baggage Insights 2023 realizat de furnizorul de tehnologie aviaţională SITA, relevă o creştere alarmantă a bagajelor nemanipulate, cu un impresionant număr de 26 de milioane de bagaje pierdute în 2022. S-au identificat mai mulţi factori responsabili, inclusiv lipsa de personal, reluarea călătoriilor internaţionale şi creşterea congestionării aeroporturilor în perioadele de vârf.
Comparând statisticile din ultimul an cu cele din 2021, numărul bagajelor pierdute s-a aproape dublat, crescând de la 4,35 la 7,6 bagaje la 1.000 de călători. Nu doar că acesta este un nivel mai ridicat faţă de anul trecut, dar este şi o creştere semnificativă faţă de perioada pre-pandemică, când se pierdeau 5,6 bagaje la 1.000 de călători în 2019. Chiar dacă numărul persoanelor care călătoresc cu avionul este încă mai mic comparativ cu zilele de glorie pre-pandemie – 3,2 miliarde în comparaţie cu 4,5 miliarde, respectiv – creşterea aparent bruscă a numărului de călători a prins industria nepregătită într-un fel. În combinaţie cu reducerea personalului ca rezultat al concedierilor cauzate de COVID, aceasta a creat blocaje neprevăzute pentru aeroporturi, companii aeriene şi personalul de la sol.
Dintre toate bagajele nemanipulate, 80% au fost întârziate, 7% au fost pierdute sau furate, iar 13% au fost deteriorate, o scădere norocoasă. Europa s-a dovedit a fi cea mai slabă performantă, cu un îngrijorător număr de 15,7 bagaje nemanipulate la 1.000 de pasageri, o creştere de trei ori faţă de anul anterior. America de Nord a raportat 6,35, în timp ce Asia a înregistrat doar trei.
Sursa: dmarge.com, articol tradus folosind ChatGPT
Subiectele săptămânii trecute au fost:
Disputa dintre ANPC şi bănci are ca subiect acuzaţiile aduse de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului împotriva băncilor pe motiv că acestea îşi înşelă clienţii, persoanele fizice, prin modul de calcul al ratelor la bancă.
ANPC acuză băncile că impun clienţilor un scadenţar al plăţii ratelor prin care la început se plăteşte mai mult dobândă şi mai puţin din principalul creditului, ceea ce face ca acestor clienţi să le scadă soldul creditului mai greu.
De asemenea, în discuţie este şi faptul că băncile nu au anunţat clienţii în momentul acordării creditului că dobânzile vor creşte, ceea ce le vor pune mari probleme în rambursarea ratelor.
În replică, băncile acuză ANPC de vendetă, susţinând că acestor clienţi care solicită un credit li se prezintă variantele de rambursare, respectiv în rate fixe sau rate descrescătoare, iar decizia finală aparţine clientului.
Când cineva vrea să ia un credit primul lucru pe care îl întreabă nu este cât este dobânda, ci câţi bani poate să ia cu veniturile pe care le are.
90% dintre clienţi nu ştiu cât este dobânda la creditul pe care îl au. Ei primesc pe telefon cât este rata de plată (poate ar fi bine ca băncile să spună în mesajul în care anunţă cât este rata, cât este dobânda în procente, cât înseamnă dobânda în valoare nomonală şi cât înseamnă principalul).
Pentru un client cel mai important lucru este care este suma maximă pe care poate să o ia cu veniturile pe care le are, având în vedere că rata formată din principal şi dobânda nu poate să fie mai mare de 40% din veniturile clientului.
În aceste condiţii, băncile vin cu doua variante: plata unor rate lunare egale sau plata unor rate lunare descrescătoare. În prima variantă, la rate lunare, suma maximă pe care cineva o poate lua este mai mare decât suma pe care o poate lua dacă ar plăti rate descrescătoare.
La rate lunare egale, dobânda este mult mai mare la început, iar principalul este mult mai mic.
La rate descrescătoare, principalul este egal pe toată durata creditului, iar dobânda are o pondere mai mică în rata lunară de plată.
Dar prima rată este mult mai mare decât rata la rate lunare egale.
La solicitarea ZF, Exim-Banca Românească a venit cu un exemplu legat de cele două variante.
Diferenţa fundamentală dintre ele este că dacă ai rate egale, adică dobânda are o pondere mult mai mare la început, suma pe care poţi să o iei este mai mare, având în vedere că analiza de scoring se face la prima rată a creditului, respectiv la ponderea ratei în totalul veniturilor din momentul acordării creditului.
Bineînteles că clienţii vor alege o rată lunară de plată mai mică ca să poată să ia o sumă mai mare de credit.
Este adevărat că în această variantă, când dobânda este mai mare la început, acest lucru înseamnă şi venituri mai mari pentru bănci, iar dacă principalul scade mai lent în rate descrescătoare, soldul creditelor băncilor este mai mare, ceea ce le conferă un avantaj mai mare pe termen scurt.
Dar în esenţă, la finalul unui credit, un client va plăti aceeaşi sumă, indiferent dacă rambursarea se face în rate descrescătoare sau egale.
Oricum, această modalitate de rambursare în rate egale, ceea ce înseamnă că principalul scade mai lent, nu este o invenţie românească, a băncilor din România pentru aş înşela clienţii.
Poate ar fi bine ca băncile să aibă semnătura clientului când accesează un credit pentru cele două variante de rambursare, astfel încât să nu mai existe discuţii.
Când este criză toata lumea se uita cu mânie către bănci, bancherii fiind principalii responsabili, alături de politicieni, de ceea ce se întâmplă rău, de creşterea inflaţiei, de război, de explozia dobânzilor, băncile sunt de vină şi când clienţii nu mai plătesc creditele (unii chiar nu mai pot să plătească din varii motive, dar alţii chiar nu mai vor să plătească, iau banii şi fug cu ei), băncile sunt de vină când firmele nu mai obţin profit ca înainte pentru că trebuie să plătească dobânzi mai mari, băncile sunt de vină când resping dosarele de creditare şi nu îndeplinesc visul antreprenorilor de a face o afacere fără să pună un ban, băncile sunt de vină că fac profit împrumutând statul şi mai puţin companiile, băncile sunt de vină că duc profitul în afară şi nu îl împart cu poporul, etc.
Aceste acuzaţii sunt peste tot în lume la adresa băncilor, nu numai în România.
Am asistat la finalul anului trecut la o discuţie între premierul Ciucă şi principalii oameni de afaceri, antreprenori români, în care, nici mai mult nici mai puţin, o parte din aceştia cereau naţionalizarea băncilor, să avem noi băncile noastre ca să putem să luăm credite mai ieftine (nu contează că tot aceeaşi antreprenori cereau dobânzi cât mai mari la depozitele bancare, pentru că avem inflaţie mare şi valoarea banilor scade, dar dobânzi cât mai mici la credite. Şi cine să acopere diferenţa? Statul, Banca Naţională, că are bani).
Problema este, ironic, că băncile fac acum profit prea mare, ceea ce atrage atenţia asupra lor în actualul context de criză.
Anul trecut, un an de criză cu explozia inflaţiei şi a dobânzilor la credite, băncile au facut un profit de 10,4 miliarde lei, un maxim istoric. Ce să facă băncile dacă clienţii, atât personele fizice, cât si companiile reuşesc să îşi plătească ratele la bancă. Unde să ascundă băncile acest profit?
Apropo de cât profit fac băncile: Dedeman, cea mai mare afacere românească, deţinută de fraţii Pavăl, a raportat pentru 2022 un profit net de 1,7 miliarde lei, adică 346 milioane euro, exact cât a raportat şi BCR, deţinută de grupul austriac Erste, a doua bancă de pe piaţă. Banca Transilvania a raportat un profit de 2,5 miliarde de lei.
În aceste condiţii, bineînteles că bancherii sunt făcuţi cămătari, sug sângele poporului, bagă firmele care suferă în faliment şi iau toţi banii oamenilor prin creşterea ratei la credit, astfel încât aceştia nu mai rămân cu nimic după salariu.
Nu ai cum să discuţi raţional pe marginea acestui subiect, iar faptul că ANPC vine cu acuzaţiile legate de modul de rambursarea a creditelor, dă şi mai mult apă la moară criticilor băncilor.
Având în vedere criza, având în vedere ascensiune naţionalismului, populismului, patriotismului poate ar fi mai bine ca băncile să nu mai facă profit, ca să nu existe motiv de nemulţumire. Mai ales ca la anul vom avea alegeri extrem de tensionate iar băncile vor fi în prima linie, ca ţap ispăşitor.
Nu există nimic care să îţi strice începutul călătoriei mai mult decât să descoperi că compania aeriană ţi-a pierdut bagajele pe drum. Din păcate, datele recente arată că nu doar că criza bagajelor pierdute devine tot mai gravă, ci că va atinge cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani…
Şi nu vorbim doar despre o scădere minoră: un raport recent arată că industria aeriană pierde mai multe bagaje decât în orice alt moment din ultimul deceniu, ridicând întrebări foarte valide cu privire la motivul pentru care serviciul de relaţii cu clienţii al companiilor aeriene ar trebui să fie permis să scadă atât de rapid şi constant în timp ce profiturile acţionarilor continuă să crească.
Cercetările, prezentate în raportul Baggage Insights 2023 realizat de furnizorul de tehnologie aviaţională SITA, relevă o creştere alarmantă a bagajelor nemanipulate, cu un impresionant număr de 26 de milioane de bagaje pierdute în 2022. S-au identificat mai mulţi factori responsabili, inclusiv lipsa de personal, reluarea călătoriilor internaţionale şi creşterea congestionării aeroporturilor în perioadele de vârf.
Comparând statisticile din ultimul an cu cele din 2021, numărul bagajelor pierdute s-a aproape dublat, crescând de la 4,35 la 7,6 bagaje la 1.000 de călători. Nu doar că acesta este un nivel mai ridicat faţă de anul trecut, dar este şi o creştere semnificativă faţă de perioada pre-pandemică, când se pierdeau 5,6 bagaje la 1.000 de călători în 2019. Chiar dacă numărul persoanelor care călătoresc cu avionul este încă mai mic comparativ cu zilele de glorie pre-pandemie – 3,2 miliarde în comparaţie cu 4,5 miliarde, respectiv – creşterea aparent bruscă a numărului de călători a prins industria nepregătită într-un fel. În combinaţie cu reducerea personalului ca rezultat al concedierilor cauzate de COVID, aceasta a creat blocaje neprevăzute pentru aeroporturi, companii aeriene şi personalul de la sol.
Dintre toate bagajele nemanipulate, 80% au fost întârziate, 7% au fost pierdute sau furate, iar 13% au fost deteriorate, o scădere norocoasă. Europa s-a dovedit a fi cea mai slabă performantă, cu un îngrijorător număr de 15,7 bagaje nemanipulate la 1.000 de pasageri, o creştere de trei ori faţă de anul anterior. America de Nord a raportat 6,35, în timp ce Asia a înregistrat doar trei.
Sursa: dmarge.com, articol tradus folosind ChatGPT
Germania a fost motorul economic al Europei timp de decenii, conducând regiunea printr-o serie acerbă de crize istorice. Cu toate astea, rezistenţa colosului vestic se destramă, ameninţând bunăstarea întregului continent.
Decenii întregi de politică energetică defectuoasă, eliminarea treptată a maşinilor cu motoare cu combustie şi o tranziţie lentă către noile tehnologii reprezintă cele mai grave ameninţări la adresa prosperităţii Germaniei de la reunificare. Din nefericire, spre deosebire de anii 1990, clasa politică nu are capacitatea de a aborda eficient problemele structurale care macină scheletul ţării, conform analiştilor Bloomberg.
„Suntem naivi ca societate deoarece, în aparenţă, totul pare să fie în regulă”, a declarat Martin Brudermüller, directorul general al BASF SE, pentru Bloomberg. „Avem de-a face cu aceste probleme care se tot acumulează în Germania. Constat cu deznădejde că ne aşteaptă o perioadă de schimbări violente la care nu ştiu cum vom reacţiona. Mi-e teamă că nu toată lumea înţelege acest lucru”.
În timp ce Berlinul a dat dovadă de eficienţă în încercarea de a depăşi crizele din trecut, perspectivele analiştilor din prezent nu sunt la fel de optimiste. Pe măsură ce riscul penuriei de energie se profila, coaliţia cancelarului Olaf Scholz era măcinată de dispute pe diferite teme, situaţie care a reliefat slăbiciunile de care guvernul ţării suferă.
În pofida faptului că Scholz a declarat în ianuarie pentru Bloomberg că Germania va trece peste criza de energie din Rusia în acest an fără a intra în recesiune, datele publicate joi au arătat că, de fapt, economia s-a contractat din octombrie 2022.
Potrivit eonomiştilor, creşterea economică a Germaniei va rămâne în urma Europei în anii următori, Fondul Monetar Internaţional estimând că Berlinul va fi economia cu cele mai slabe performanţe din G-7 în 2023. Cu toate acestea, Scholz a dat din nou dovadă de entuziasm.
„Perspectivele economiei germane sunt foarte bune”, a declarat el reporterilor la Berlin după cele mai recente date economice. Prin deblocarea forţelor pieţei şi reducerea birocraţiei, „suntem gata să abordăm provocările cu care ne confruntăm”.
Analiştii economici sunt de părere că ultimele cifre publicate ar putea să nu ilustreze o situaţie singulară, ci un semn al crizei care va urma.
Germania se află în situaţia de a nu fi capabilă să satisfacă în permanenţă nevoile energetice ale bazei sale industriale, de a fi puternic dependentă de ingineria de modă veche şi îndelung îngreunată de lipsa de agilitate politică şi comercială în procesul de orientare către sectoarele cu creştere rapidă. Această serie de provocări structurale indică o trezire la realitate pentru o putere europeană care s-a obişnuit cu bunăstarea fără restricţii.
Pe piaţa imobiliară din Suedia, construcţia de noi locuinţe a scăzut la mai mult de jumătate în primul trimestru, în condiţiile în care una dintre cele mai grave crize imobiliare din lume continuă să se agraveze, scrie Bloomberg.
Numărul total de locuinţe noi care au intrat în faza de construire a fost de 7.437 în primul trimestru, faţă de 16.675 în aceeaşi perioadă a anului 2022, potrivit datelor Statistics Sweden. Deşi cele mai recente cifre vor fi probabil revizuite substanţial din cauza unui decalaj în raportare, direcţia de deplasare a sectorului este clară.
„Ne aflăm în cea mai gravă criză de după anii ’90. Construcţia de noi locuinţe se va reduce cu peste 50% în următorii doi ani”, a declarant Anna Broman de la Federaţia Suedeză de Construcţii.
Comisia Europeană se aşteaptă ca Suedia să sufere cea mai mare contracţie economică din Uniunea Europeană în acest an, în condiţiile în care ratele mai mari ale dobânzilor vor afecta cheltuielile de consum şi o piaţă imobiliară în care se preconizează că preţurile vor continua să scadă după o recentă revenire.
În centrul problemelor Suediei se află o piaţă imobiliară disfuncţională, care nu numai că a cimentat diviziunile sociale, dar le-a şi dus la extrem.
Boomul imobiliar al ţării – care a dus la o creştere a preţurilor cu aproape 250% în ultimii 20 de ani – a fost alimentat de costurile de împrumut foarte mici şi de o penurie de proprietăţi de închiriat. Această lipsă de locuinţe a împins familiile mai sărace în locuinţe supraaglomerate. Totodată i-a împins pe alţii să cumpere – valoarea totală a creditelor ipotecare a crescut cu 459% în ultimii 20 de ani.
Înainte de cea mai recentă criză, datoria gospodăriilor, inclusiv ipotecile şi datoriile de consum, au crescut vertiginos la peste 200% din venitul disponibil, potrivit celor mai recente date ale OCDE din 2021. Acest nivel este dublu faţă de cel din Germania.
Banca centrală consideră că împrumuturile imobiliare reprezintă cel mai mare risc din sistemul financiar suedez şi a avertizat cu privire la impactul creşterii datoriei gospodăriilor asupra tuturor elementelor economice , de la consum la falimente şi credite neperformante.
Într-un raport, Vivek Murthy, şeful departamentului de sănătate publică pentru Statele Unite, recomandă să se ia măsuri pentru a limita accesul pe reţelele sociale, iar limitele de vârstă ale celor care participă la ele să fie respectate.
Din pricina reţelelor sociale, doi din trei părinţi din SUA cred că a fi mamă sau tată astăzi este mai dificil decât era acum 20 de ani. „Reţelele sociale pot dăuna profund sănătăţii mintale a copiilor, în special a adolescenţilor”, avertizează Vivek Murthy, şeful de sănătate publică al Statelor Unite, chirurg general.
„Suntem în mijlocul unei crize de sănătate mintală a tinerilor şi mă tem că reţelele sociale sunt un factor important al acestei crize, trebuie să o rezolvăm urgent”, a observat el din SUA, unde subiectul este fierbinte, la doar câteva zile după TikTok a fost interzis în Montana, iar Utah a devenit primul stat care a ridicat la 18 ani vârsta necesară pentru a avea acces la un cont de social media fără acordul explicit al părinţilor.
Într-un raport de 19 pagini, acest medic american de origine indiană, autor printre altele al unei cărţi apreciate, „Împreună: puterea de vindecare a conexiunilor umane într-o lume făcută de singurătate”, nu trece cu vederea efectele pozitive ale reţelelor sociale, precum „spaţiul de exprimare”, cu „posibilitatea de a crea comunităţi şi reţele pentru schimbul de informaţii, împărtăşirea intereselor”, dar îndeamnă politicienii şi companiile să implementeze o protecţie mai mare pentru cei mai tineri, amintind că aceştia se află în faze critice ale dezvoltării creierului. „Este vorba de maximizarea beneficiilor şi reducerea daunelor, pentru a crea un mediu mai sigur şi mai sănătos pentru copii”.
Se poate influenţa calitatea somnului
„Adolescenţii nu sunt doar adulţi mai tineri – a subliniat el într-un interviu pentru New York Times – ci se află într-o fază diferită de dezvoltare şi într-o fază critică a dezvoltării creierului”. În special, raportul notează că „utilizarea frecventă a reţelelor sociale poate fi asociată cu modificări în zona creierului care gestionează emoţiile şi în cortexul prefrontal (important pentru controlul impulsurilor, moderarea comportamentului social), putând creşte sensibilitatea faţă de recompense şi pedepse sociale”.
Platformele de social media sunt pline cu „conţinut extrem, neadecvat şi dăunător”, inclusiv conţinut care „poate normaliza” auto-vătămarea, tulburările de alimentaţie şi alte comportamente autodistructive. Hărţuirea cibernetică este răspândită. „La începutul adolescenţei, când se formează identităţile şi un sentiment de valoare de sine, creierul în curs de dezvoltare este deosebit de susceptibil la presiunile sociale”, aminteşte Murthy.
Utilizarea reţelelor sociale poate influenţa comportamentul alimentar şi calitatea somnului. Iar adolescenţii care petrec mai mult de trei ore pe zi pe reţelele de socializare au de două ori mai multe şanse de a experimenta simptome de depresie şi anxietate.
95% dintre adolescenţi au spus că frecventează cel puţin o platformă, iar mai mult de o treime au spus că folosesc mai multe „aproape constant”, potrivit cercetărilor citate în dosar. Deşi vârsta minimă necesară pentru majoritatea site-urilor este de 13 ani, 40% dintre copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani le frecventează. Deci, filtrele nu funcţionează. Motiv pentru care Murthy le cere politicienilor şi companiilor să „acţioneze urgent” pentru a proteja tinerii de potenţiale pericole.