BusinessMagazin

Tag: creare

  • Millennialii nu vor să cumpere casele baby boomerilor, creând o problemă majoră pentru piaţa imobiliară

    Cei din generaţia millennials, născuţi între 1981 şi 1996, tind să aibă stiluri de viaţa complet diferite decât cei din generaţia baby boomer, născuţi între 1946 şi 1964. De regulă, millennialii aşteaptă mai mult timp până să se căsătorească şi să aibă copii şi cheltuie mai mult pe sănătate şi experienţe decât pe bunuri materiale, potrivit Business Insider.

    Însă boomerii şi millennialii au gusturi total diferite şi în ceea ce priveşte tipurile de case, ceea ce creează o problemă semnificativă pentru sectorul imobiliar.

    În urmă cu 15 ani, boomerii construiau case impresionant de mari în state precum Florida, Arizona sau Carolina de Sud, potrivit Wall Street Journal. În prezent, confruntându-se cu efortul pe care îl reprezintă întreţinerea unor case atât de mari, se pregătesc să reducă din dimensiuni, singura problemă fiind aceea că tinerii nu sunt interesaţi să cumpere locuinţe de asemenea mărimi.

    „Casele construite înainte de 2012 se vând cu discounturi imense – uneori de 50%, şi mulţi proprietari sfărşesc vânzând pentru bani mai puţini decât au investit în case”, a declarat Candace Taylor, reporter WSJ.

    Pe lângă tendinţa de a alege locuinţe cu spaţii deschise, millennialii se îndreaptă în principal spre design-uri minimaliste şi uşor de întreţinut. De asemenea, casele trebuie să fie dotate cu aparate electrice silenţioase şi mobilă simplă şi elegantă.  Prin comparaţie, casele mari ale boomerilor sunt de cele mai multe ori construite în stil mediteranean sau toscan, stiluri ce nu mai sunt atât de căutate ca în ultimele decenii.

    Datoriile ce le acoperă studiile şi preţurile tot mai mari sunt principalii factori care îngreunează dorinţa tinerilor de a-şi cumpăra o casă. Millennialii sunt adesea văzuţi ca o generaţie care preferă să stea în chirie, dar mulţi dintre ei doresc să aibă o locuinţă stabilă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

  • Permissionless innovation: latura mai puţin ştiută a libertăţii de a inova

    Internetul a împlinit anul acesta 50 de ani. A creat între timp o revoluţie industrială şi socială şi a contribuit cu siguranţă la multe revoluţii populare. Se poate spune că internetul a dat startul unei noi ere. Iar această eră este marcată de un boom al inovaţiei. Internetul a oferit un mediu de viaţă şi dezvoltare propice inovaţiei. La rândul ei, inovaţia, mai ales în domeniul tehnologiei, a creat companii colosale, atât de puternice încât îşi creează propriile reguli şi se împotrivesc guvernelor care încearcă să le supravegheze activitatea şi să le limiteze libertatea de a inova, seva care le-a dat viaţă.

    Potrivit zeilor tehnologiei din Silicon Valley şi din alte centre tehnologice din SUA sau alte părţi ale lumii, inovaţia este, de obicei, leacul pentru aproape orice problemă socială, scrie The Washington Post. Dacă ar exista o frază inteligentă pentru a descrie acest mod de a gândi, aceasta ar fi „Tehnologia vine în ajutor!”.

    Singura problemă este că factorii de decizie guvernamentali şi autorităţile de reglementare, birocraţii din instituţiile statului, nu împărtăşesc întotdeauna această abordare. Primul lor instinct este de obicei să privească orice tehnologie nouă – drone, maşini fără şofer, inversarea extincţiei – ca pe ceva care poate prezenta un risc real pentru societate. Spun ei, tehnologia trebuie să fie reglementată şi controlată pentru a preveni ca lucrurile să nu scape de sub control.

    Aşa a apărut o nouă sintagmă – „inovaţie fără permisiune” – pentru a descrie abordarea politică favorizată de elita digitală. Sintagma înseamnă exact ceea ce pare că ar trebui să însemne: inovatorii nu ar trebui să ceară permisiunea nimănui înainte de a aduce o nouă tehnologie pe lume. În schimb, sarcina probei ar trebui să fie a autorităţilor de reglementare – acestea ar trebui să fie forţate să arate că există o ameninţare reală şi imediată pentru societate în acea tehnologie. Adică inovatorii vor să li se aplice principiul nevinovăţiei până la proba contrară. În lipsa unei astfel de dovezi, inovaţia ar trebui să fie lăsată să înflorească.

    În ultima jumătate de secol, companiile americane au ştiut o singură doctrină, răspândită de şcoala de ştiinţe economice de la Chicago: ele cunosc cel mai bine ce este de făcut,  iar reglementarea nu este bună la nimic. Concurenţa a încurajat inovaţia, care a devenit „inovaţie fără permisiune”, ceea ce a dus la „exploatare fără permisiune”, scrie John Letzing, editor pentru World Economic Forum, într-o analiză a schimbărilor din economia mondială din 1973, când fondatorul WEF, Klaus Schwab, a lansat primul manifest de la Davos, şi până în prezent. În urmă cu 50 de ani, o companie ca Patagonia, producător de top de articole outdoor care îşi identifică motivul existenţei cu salvarea planetei, n-ar fi avut probabil nicio şansă de supravieţuire.

    Refrenul lobbyului pentru companii sună şi astăzi de cele mai multe ori aşa: „deoarece reglementarea poate afecta profiturile, va afecta şi capacitatea noastră de a investi şi inova şi de aceea va afecta interesul public”. În SUA, refrenul apare la televizor, în reclamele marilor companii farmaceutice, scrie Tom Wheeler, fost preşedinte al Comisiei Federale pentru Comunicaţii din SUA, iar acum asociat la Center for Technology Innovation, pe blogul Institutului Brookings.

    Reţelele de telecomu-nicaţii şi furnizorii de internet se folosesc de argument pentru a ucide neutralitatea internetului. Marile companii de tehnologie se ascund în spatele principiului pentru a exploata intimitatea persoanei. Argumentul a primit forţe noi prin dezvoltarea internetului. Au apărut companii noi puternice, iar cele vechi, care au supravieţuit, s-au adaptat noilor condiţii. Tehnologia digitală a început să fie prezentată ca fiind ceva aproape magic. Orice interfera cu capacitatea companiilor de a-şi stabili propriile reguli pentru piaţa digitală ameninţa să distrugă această magie. Odată cu lupta companiilor pentru dereglementare, sau pentru evitarea regulilor impuse de guverne, a apărut termenul de inovare fără permisiune, motivul pentru care companiile se opun supravegherii activităţii lor de către guverne. Inovarea fără reguli ţine de mitul geniului din garaj, devenit imaginea întreprinzătorilor din lumea digitală. Rezultatul inovării fără permisiune a rezultat prea des în exploatare fără permisiune – modelul de business digital al companiilor a exploatat prea des utilizatorii transformând informaţii personale private în active corporate pentru a fi monetizate. Din cauza dereglementării, companiile au fost libere să-şi stabilească propriile reguli de comportament, inclusiv strângerea de date pentru crearea de monopoluri. Inovarea fără permisiune a devenit, în dogma corporate, baza „creşterii economice extraordinare” bazate pe internet. Orice tendinţă de reglementare sau de întărire a supravegherii în sector ar fi însemnat împiedicarea acestei creşteri sau chiar erodarea drepturilor omului. „Fără îndoială, inovarea fără permisiune a adus noi capabilităţi uimitoare”, spune Wheeler. Însă a adus şi „invazia fără permisiune” a intimităţii private, a produs „vătămări fără permisiune” unor pieţe cândva competitive şi „amestec fără permisiune” în procesele democratice.
    În 2014, John Naughton, profesor de înţelegerea tehnologiei la Open University din Marea Britanie, scria în The Guardian despre importanţa inovaţiei fără permisiune. Lucrul cel mai extraordinar despre internet este modul în care permite existenţa  inovaţiei fără permisiune. Acest lucru provine din două decizii cu efecte mari pentru viitor luate de creatorii internetului la începutul anilor ’70: că nu va exista proprietate sau control central şi că reţeaua nu va fi optimizată pentru o anumită aplicaţie: tot ce va face va fi să preia pachete de date dintr-o aplicaţie de la un capăt şi să facă tot posibilul pentru a livra pachetele respective la destinaţie. Dacă cineva avea o idee de aplicaţie care ar putea fi realizată folosind pachete de date (şi era suficient de inteligent pentru a scrie software-ul necesar), atunci reţeaua ar face-o pentru el, fără întrebări. Aceasta a avut ca efect coborârea dramatică a ştachetei pentru inovaţie şi a rezultat într-o explozie de creativitate.

    Ceea ce au creat designerii internetului, de fapt, a fost o maşinărie globală de răspândire a surprizelor. Webul a fost prima mare surpriză şi a venit de la un singur om – Tim Berners-Lee – care, cu un grup mic de asistenţi, a scris software-ul necesar şi a conceput protocoalele necesare pentru a implementa ideea şi apoi a lansat-o asupra lumii, punând-o pe serverul de internet al CERN în 1991, fără a fi nevoie să ceară permisiunea nimănui.

    În cartea sa din 2016 „Inovarea fără permisiune: cazul continuării libertăţii tehnologice cuprinzătoare”, Adam Thierer, cercetător la Mercatus Center, argumentează că dacă „principiul precauţiei” triumfă asupra „inovării fără permisiune”, rezultatul va fi mai puţine servicii, bunuri de calitate inferioară, preţuri mai mari, creştere economică mai lentă şi scădere în nivelul de trai în general.Atunci când politica publică este modelată de raţionamentul „principiului precauţiei”, spune el, aceasta reprezintă o ameninţare serioasă pentru progresul tehnologic, antreprenoriatul economic şi prosperitatea pe termen lung. În schimb, inovaţia fără permisiuni a alimentat succesul internetului şi cea mai mare parte a economiei moderne bazate pe tehnologie. „De asemenea, inovaţia fără permisiune va alimenta următoarea mare revoluţie industrială – dacă o vom permite.”
    Lucrurile s-au schimbat între timp. În lumea corporate a început să se dezvolte principiul inovării sociale, care ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra mediului şi societăţii. Tendinţa este izbitoare. Doar din 2014 numărul de companii certificate ca fiind „corporaţii de tip B”, companii cu angajamente verificate pentru echilibrarea profitului şi scopului existenţei prin abordarea unor probleme ca inegalitatea şi drepturile angajaţilor, a crescut cu 366%. Anul acesta, inovaţia socială a companiilor a luat forma capitalismului stakeholderilor – câteva zeci de companii mari americane s-au angajat să fie mai atente cu mediul, societatea, muncitorii, furnizorii etc. Este vorba de opusul „exploatării fără permisiune”, produsul „inovaţie fără permisiune”. Motivul schimbării de doctrină? În primul rând, investitorii activişti le fac viaţa din ce în ce mai grea companiilor. Apoi, politica şi opinia publică se schimbă în SUA, unde doi candidaţi principali ai democraţilor din cursa pentru alegerea în 2020 a concurentului final la preşedinţie, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, au promis schimbări majore în ceea ce priveşte modul în care sunt conduse companiile.
    Şi China practică inovaţia fără permisiune, spune belgianca Eleonore Pauwels, cercetătoare de etică la Universitatea Naţiunilor Unite din New York. În schimb, europenii „mizează pe a fi tipii buni”, spune ea. Acest lucru ar putea însemna, de exemplu, dezvoltarea de sisteme AI care necesită seturi de date mai mici, dar cu sporirea confidenţialităţii şi încrederii, şi care sunt mai transparente decât ale concurenţilor.

  • Când alţii concediază mii de oameni, o companie investeşte sute de milioane şi creează 10.000 de locuri de muncă

    Lanţul britanic de pub-uri JD Wetherspoon urmează să creeze 10.000 de locuri de muncă în Marea Britanie şi Irlanda în următorii patru ani. Reprezentanţii companiei au declarat că vor investi 200 de milioane lire sterline în pub-uri şi hoteluri noi, precum şi în extinderea celor existente.

    La fel ca în cazul altor comercianţi, ei au fost nevoiţi să se lupte cu costurile în creştere, inclusiv a salariului minim, a chiriilor şi a facturilor de energie. De asemenea, s-au confruntat cu nemulţumirile acţionarilor vizavi de cele peste 95.000 de lire sterline cheltuite în timpul campaniei pro-Brexit, fondatorul companiei, Tim Martin, fiind un susţinător al ieşirii din blocul comunitar.

    Wetherspoon a declarat că majoritatea investiţiilor de 200 de milioane de lire sterline vor avea loc în oraşele mici şi mijlocii; noi pub-uri vor fi deschise în Bourne, Waterford, Hamilton, Ely, Diss, Felixstowe, Newport Pagnell şi Prestatyn. De asemenea, compania va investi în oraşe importante, inclusiv Londra şi Dublin. Firma are în plan aproximativ 60 de pub-uri şi cel puţin patru hoteluri noi.

    Locurile de muncă vor fi create treptat şi vor îngloba funcţii de management, personal de bar, personal de bucătărie şi altele, cu normă întreagă şi part-time. Wetherspoon are în prezent 875 pub-uri şi 58 de hoteluri în Marea Britanie şi Irlanda şi o echipă de aproximativ 44.000 de angajaţi.

  • Economia Statelor Unite a creat 266.000 noi locuri de muncă în noiembrie, maxim al ultimelor 10 luni

    Economia Statelor Unite a creat 266.000 de noi locuri de muncă în noiembrie, cu mult peste aşteptările analiştilor, acesta fiind cel mai bun ritm din ultimele 10 luni, potrivit unui raport publicat vineri de Departamentul pentru muncă din Statele Unite, transmite Reuters.

    Industria a recuperat toţi cei aproximativ 43.000 de angajaţi General Motors care au fost în grevă în octombrie şi care au tras în jos noile locuri de muncă create în octombrie, care s-au cifrat la 128.000. Administraţia a adăugat 12.000 de noi locuri de muncă, iar industria a bifat doar 1.000 de angajări, fără revenirea angajaţilor GM, în contextul unor factori sezonieri. Industria medicală americană a ieşit şi ea în evidenţă cu numărul noilor angajări, care s-a ridicat la 60.200 de persoane (cel mai ridicat din martie), evoluţia per ansamblu indicând că economia Statelor Unite, cea mai mare din lume, va continua expansiunea pe termen scurt şi mediu.

    Raportul lunar al Departamentului pentru muncă a evidenţiat de asemenea câştiguri salariale constante şi că rata şomajului a revenit la 3,5%, ceea ce sugerează că cheltuielile consumatorilor, care reprezintă circa 70% din economia americană, vor impulsiona în continuare expansiunea economică, acum în al 11-lea an, cea mai lungă din ultimii aproape 150 de ani.

    Raportul a adăugat la alte rapoarte optimiste care creionează o imagine pozitivă asupra economie precum raportul privind deficitul comercial şi cel privind achiziţia de noi locuinţe. Împreună, datele ce arată o îmbunătăţire validează decizia Rezervei Federale (Fed) de luna trecută de a reduce dobânzile şi mai ales de a semnala o pauză în ciclul său de reducere a costului creditelor ce a demarat în iulie cu prima tăiere a ratei de politică monetară din 2008 încoace.

    În acest context, factorii de decizie de la nivelul Fed sunt aşteptaţi să evidenţieze rezilienţa economiei la următoarea întâlnire de politică monetară, ce va avea loc în 10-11 decembrie. Totuşi, tensiunile comerciale vor continua să reprezinte un risc fundamental ce va trebui luat în considerare de către banca centrală a Statelor Unite.

    “Acesta a fost un raport solid, cu o creştere solidă a salariilor, o nouă scădere a ratei şomajului şi o creştere decentă a câştigurilor pe oră”, spune Chris Low, economist şef la FHN Financial din New York. “Fed va vedea acest lucru ca o confirmare clară a deciziei lor de a opri reducerea dobânzilor.”

    O piaţă a muncii tensionată, cu o ocupare integrală a forţei muncă, generează creşteri de salarii constante. Câştigurile pe oră au urcat cu şapte cenţi, sau 0,2%, după o creştere de 0,4% în octombrie. Salariile au crescut cu 3,1% în noiembrie în ritm anual, de la un avans de 3,2% în luna octombrie faţă de luna octombrie 2018.

    Raportul, care consemnează cea mai mare creştere lunară a noilor locuri de muncă din ianuarie încoace, a venit cu mult peste media lunară de 180.000 de noi angajări consemnată în acest an. Economiştii chestionaţi de Reuters estimau că economia americană va crea 180.000 de locuri de muncă în noiembrie. Totodată, cifrele pentru septembrie şi octombrie au fost şi ele revizuite în sens pozitiv, fiind consemnate 41.000 de locuri de muncă adiţionale create în respectivele luni.

    Avansul angajărilor noi sugerează că războiul comercial al administraţiei Trump cu China, care a dus industria manufacturieră în recesiune, nu s-a extins încă în servicii, consum şi în economie per ansamblu.

    În timp ce Washingtonul lucrează cu Beijingul la un acord comercial în „primă fază”, Statele Unite au amplificat tensiunile cu alţi parteneri comerciali printre care Brazilia, Argentina şi Franţa. În trecut, Trump a apărat majorarea tarifelor vamale spunând că acestea sunt necesare pentru a proteja producătorii americani şi pentru a contracara acţiunile de devalorizare a monedelor de către partenerii de comerţ.

    Dolarul a înregistrat o oscilaţie pozitivă minoră pe fondul raportului, în raport cu un număr de alte şase valute, în timp ce randamentul obligaţiunilor trezoreriei americane au scăzut pe toate maturităţile, iar indicii bursieri americani au înregistrat şi ei un parcurs pozitiv la startul şedinţei de tranzacţionare de la Wall Street.

    Incertitudinile inerente războiului comercial purtat de administraţia Trump cu China au avut un impact asupra companiilor americane, cheltuielile cu investiţiile şi producţia marcând scăderi în ultimele 4 luni.

  • Tânăra din Bârlad care şi-a investit toate economiile într-o carte

    „Am plecat de la o convingere personală: fericirea începe cu mine, deci doar învăţând să mă iubesc pe mine voi reuşi să-i iubesc pe cei din jur şi implicit viaţa. Plecând de la a explica modul în care funcţionează iubirea în relaţia bărbat – femeie, am creat ebookul «Iubirea celor singuri», o carte cu viziunea iubirii”, spune Oana Rotaru.

    Ebookul este o extensie a blogului personal al tinerei, unde abordează de asemenea subiecte legate de dezvoltare personală. Proiectul cărţii electronice s-a născut în 2018, iar lansarea a avut loc în 2019.

    „Investiţiile au fost la nivelul timpului personal, resursă pe care o consider având rolul cel mai valoros, dar şi implicit prin site, imaginea produsului şi campania de promovare. Am investit o parte din banii economisiţi lucrând ca florist pe timpul verii – 800 de euro”, mai spune Oana Rotaru.

    În 2020, ea vrea să lanseze şi un audiobook, dar şi un program pe platforma online care să introducă publicul în sfera autocunoaşterii. Cea mai mare parte a cititorilor cărţii electronice sunt femei.

    „Targetul îl reprezintă persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani, 60% este format din public feminin. În esenţă, cei care au avut deja contact cu blogul sunt şi cumpărătorii ebookului. Ideea de bază pentru care doresc să citească ceea ce scriu este dorinţa de a înţelege un sentiment pe care cu toţii îl trăim, dar dintr-o perspectivă diferită, a generaţiei tinere.”

    Ebookul cu titlul „Iubirea celor singuri” costă 5,99 euro şi se cumpără direct de pe site-ul Oanei Rotaru.

    Autoarea cărţii s-a implicat, de-a lungul timpului, în diverse proiecte şi iniţiative pentru dezvoltarea personală, a tinerilor sau ajutorarea familiilor cu potenţial scăzut de a susţine educaţia copiilor. Vreme de patru ani, începând din 2015, Oana Rotaru a lucrat pentru Mireasa Group Bârlad, un business în organizarea de nunţi.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Chic Bijoux – producţie de bijuterii (Cluj-Napoca)
    Fondatori: Ioana Susan, Sorin Buiac
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 650.000 de euro
    Prezenţă: online
    Afaceri de la zero
    Dezvoltare personală prin tehnologie 

    Wild Thing – organizare de excursii (Bucureşti)
    Fondatori: Paul Călin, Silviu Dragomir, Monica Călin
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 50.000 de euro
    Prezenţă: excursiile sunt organizate în România şi în străinătate

    Creative Pill – creaţie de design pentru produse tehnologice (Bucureşti)
    Fondatori: Vlad şi Dragoş Iorgulescu
    Investiţie iniţială: 3.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 500.000 de lei (109.000 euro)
    Prezenţă: în România şi în străinătate

    Fala Português – cursuri de limbă portugheză (Bucureşti)
    Fondator: Cristina Niţu
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 18.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti (la Institutul Cervantes)

    Toppik – distribuţie de produse cosmetice pentru persoanele cu probleme de cădere a părului
    (Cluj-Napoca)
    Fondator: Ioan-Adrian Danciu
    Investiţie iniţială: 2.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de euro
    Prezenţă: online

  • Un desert uşor ca fulgul

    Cu ajutorul unui proces de producţie utilizat iniţial pentru obţinerea celui mai uşor material solid din lume în anii ’30, aerogelul, compania londoneză a reuşit să creeze un mereng (desert pe bază de albuş şi zahăr) care cântăreşte un gram. Folosind metoda de obţinere a aerogelurilor, care permite înlocuirea lichidului dintr-un gel cu gaz, Bompass & Parr înlocuieşte lichidul din albuşul de ou cu dioxid de carbon care apoi este adus în stare gazoasă şi eliminat, în urmă rămânând doar scheletul de albuş al merengului. 

  • Ce milionari a produs IT-ul din România

    După succesul cu antivirusul RAV, cumpărat de compania lui Bill Gates, Radu Georgescu a continuat să dezvolte businessuri de tehnologie remarcate şi apreciate la nivel internaţional. Astfel, în 2010 antreprenorul român a făcut al doilea exit prin vânzarea procesatorului de plăţi online ePayment grupului sud-african Naspers, iar în 2013 pe cel de-al treilea: vânzarea companiei de IT Avangate unui fond de investiţii cu active de 7 mld. dolari din Silicon Valley. A urmat şi al patrulea exit, în 2014, când Modulo Consulting, un integrator local de soluţii IT pentru operatori de comunicaţii, a cumpărat businessul Axigen – un software care permite companiilor să-şi creeze propriul server de mesagerie electronică (e-mail).

    Antreprenorul român nu s-a oprit însă aici, continuând să investească şi în alte business-uri de tehnologie prin intermediul fondului de investiţii Gecad Ventures. Totodată, el s-a alăturat şi unor investiţii făcute de Early Game Ventures, un fond de investiţii condus de Dan Călugăreanu, Cristian Munteanu şi Radu Stoicoviciu. Până acum, Early Game Ventures a finanţat o serie de start-up-uri locale printre care se numără Bunnyshell, Adiem, BookVitals şi RoboSelf Technology.

    Cu cele patru exituri de success, plus celelalte finanţări în domeniul tech, Radu Georgescu a fost practic cel care a deschis drumul, arătând că România este importantă pe harta inovaţiei tehnologice la nivel mondial. Lui i-au călcat pe urme mai multe nume noi, care au reuşit de asemenea să valideze la nivel internaţional afaceri demarate aici – unele dintre cele mai răsunătoare exemple fiind achiziţia LiveRail (iulie 2014), o idee născută la Cluj-Napoca, de către Facebook, într-o tranzacţie estimată la 500 mil. dolari, vânzarea start-up-ului Clever Taxi (iunie 2017) indirect către Daimler pentru circa 10 milioane euro şi succesul producătorului de ceasuri inteligente Vector Watch, care a fost cumpărat în 2017 de americanii de la Fitbit, companie achiziţionată luna aceasta de gigantul Google pentru suma de 2,1 mld. dolari.

    Pe lângă aceste deal-uri răsunătoare în industria IT la nivel global, pe piaţa locală s-au mai realizat o serie de tranzacţii în ultimii ani, o efervescenţă foarte mare fiind pe segmentul de comenzi online de mâncare, care a atras la rândul lui jucători internaţionali în România. Mai exact, platforma online pentru comenzi de mâncare hipMenu, fondată în 2013 în Cluj-Napoca, a fost cumpărată anul trecut de gigantul german Delivery Hero, care deţine şi platforma foodpanda pe plan local. De asemenea, tot anul trecut, platforma online pentru comenzi de mâncare Oliviera, înfiinţată în 2014 în Bucureşti şi cumpărată ulterior de grupul Hello Hungry din Bulgaria, a intrat în portofoliul olandezilor de la Takeaway.com. Aceştia au cumpărat cele două platforme, Oliviera.ro şi HelloHungry.bg, pentru o sumă de circa 10 milioane de euro.

    Totodată, în ultimii cinci ani, pe piaţa locală au apărut tot mai mulţi investitori de tip angel, precum şi fonduri de investiţii locale cu focus în zona de tehnologie. Astfel, dacă în urmă cu cinci ani start-up-urile locale erau nevoite să înfiinţeze businessuri în afara României şi să aplice la acceleratoare din străinătate, precum Seedcamp, hub:raum sau altele pentru a putea obţine finanţări substanţiale, astăzi există mai multe fonduri de investiţii locale. Câteva exemple pentru start-up-uri fondate în străinătate de români sunt TypingDNA, Appscend sau MEDIjobs.

    Printre primele fonduri de investiţii cu focus pe zona de tehnologie din România a fost 3TS Capital Partners, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii din Europa Centrală şi de Est, care administrează şi fondul 3TS Catalyst România. Acesta a investit de-a lungul timpului peste 10 milioane de euro în start-up-uri de tehnologie de pe plan local care activează în zona de comerţ electronic, soluţii cloud de tipul software as a service (SaaS), agenţii de turism online şi hardware (dispozitive wearable – ceasuri inteligente). Printre start-up-urile susţinute de 3TS Capital Partners s-au numărat SmartDreamers, Elefant.ro, Vola.ro, Simartis Telecom, Green Horse Games, Avocat.net, 123contactform, SmartBill, Marketizator (actualul Omniconvert) şi Vector Watch. Toate investiţiile realizate au fost de tipul cash-in – majorare de capital, perioada de investiţii tipică fiind cuprinsă între 3 şi 5 ani.

    Începând de anul trecut, pe piaţa locală a început să fie foarte activ şi fondul de investiţii GapMinder – proiect iniţiat de Dan Mihăescu, un manager cu experienţă în domeniul M&A (mergers and acquisitions) şi în mediul corporate, în multinaţionale precum Microsoft şi UPC, împreună cu Sergiu Roşca, antreprenor şi avocat de profesie. GapMinder a acordat până acum finanţări de peste 5 mil. euro pentru start-up-uri din România, din care 4 mil. euro în 5 companii – SmartDreamers, FintechOS, TypingDNA, Sypher şi Paybilla – şi peste 1 mil. euro în alte 25 companii selectate în cadrul programului de accelerare Techcelerator. Printre celelalte start-up-uri susţinute financiar de GapMinder se numără şi ialoc, TalentBrowse, MEDIjobs, undelucram.ro, AppSeed, Confidas, Cyscale, Flixier (o platformă de editare video online care măreşte semnificativ viteza de editare), OmniCare, Prokuria, Securifai şi Vetted.

    Cea mai recentă investiţie realizată de GapMinder este cea în platforma de e-fullfilment Frisbo, unde a contribuit la finanţarea de 1,2 milioane de euro împreună cu ROCA X, un alt fond de investiţii local axat pe start-up-uri tech, şi cu alţi investitori de tip angel.

    Grupul de antreprenori români care a pus bazele ROCA X – Liviu Stoleru, Lucia Costea, Oana-Ionela Luca, George-Mircea Târnoveanu şi Marius Alexe – alături de divizia de investiţii a CITR Group (prin CIT Resources şi CIT Restructuring), BT Asset Management şi Grampet SA, are în plan să ajungă la plasamente de 10 mil. euro în doi ani. Până acum, ROCA X a investit aproximativ 600.000 euro în cinci start-up-uri, dintre care trei de pe piaţa locală: Beez (o aplicaţie care ajută la economisirea banilor), Feexers (market­place pentru servicii de înfrumuseţare) şi Feeel (platformă digitală europeană care centralizează accesul la servicii de sănătate).

    În ceea ce priveşte valoarea totală a finanţărilor primite de un start-up local, UiPath – cel care a devenit primul şi singurul unicorn născut în România – conduce detaşat topul cu peste un miliard de dolari, sumă primită în patru runde de finanţare desfăşurate în 2017, 2018 şi 2019. De altfel, cea mai recentă finanţare primită de UiPath, de 568 mil. dolari (516,35 milioane euro), a reprezentat 97% din suma totală investită până acum anul acesta în start-up-urile de tehnologie din România, conform raportului Eastern Disruptors, realizat de Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), cea mai puternică organizaţie din sectorul de IT românesc.

    Ca atare, UiPath, compania fondată de Daniel Dines şi Marius Tîrcă pentru dezvoltarea de soluţii software de automatizare a proceselor repetitive din diferite industrii pe baza tehnologiei RPA (Robotic Process Automation), a pus din nou România pe harta inovaţiei tehnologice la nivel global. În prezent, unicornul este evaluat la 7 mld. dolari, având operaţiuni în toată lumea. UiPath are în total 53 de birouri în 20 de oraşe, în care lucrează agregat circa 3.000 de persoane. Dintre acestea, 1.000 lucrează în centrul de dezvoltare UiPath din Bucureşti şi alte 1.000 în sediul central din New York (SUA).

    În paralel cu exiturile de succes ale lui Radu Georgescu şi efervescenţa de pe piaţa locală în ceea ce priveşte finanţarea start-up-urilor de tehnologie, soţii Talpeş au arătat că se poate crea un produs software românesc care să fie vândut de aici în întreaga lume.

    Astăzi, Bitdefender este una dintre cele mai mari companii de securitate cibernetică şi software antivirus din lume. Veniturile anuale ale companiei depăşesc 120 de milioane de dolari, din care 40% provin de pe piaţa din America de Nord. Bitdefender, evaluată la 600 de milioane de dolari, are în prezent peste 1.400 de angajaţi în birouri din 11 ţări, sediul central al companiei rămânând la Bucureşti.

    Până acum însă niciun start-up local nu i-a călcat pe urme, abordarea unicornului UiPath fiind diferită: la scurt timp după primele finanţări de câteva zeci de milioane de dolari, compania românească a ales să îşi mute sediul central în SUA, la New York, majoritatea persoanelor crezând acum că UiPath este o firmă americană. Mulţi dintre investitorii străini obligă start-up-urile locale să se relocheze în Marea Britanie sau în SUA pentru a le acorda finanţări substanţiale. Acum însă, odată cu dezvoltarea ecosistemului local pentru susţinerea ideilor de afaceri, antreprenorii din România au la dispoziţie şi opţiuni de finanţare pe plan autohton cel puţin pentru demararea businessului şi extinderea în regiune. 

  • O ultimă rundă de aventuri

    Serialul creat de Mike Judge a fost unul dintre cele mai de succes sitcomuri ale HBO, dar plecarea lui T.J. Miller (Erlich) pare să fi însemnat şi începutul sfârşitului pentru Richard şi prietenii săi.

    Silicon Valley are ca subiect povestea (nefericită, de cele mai multe ori) a lui Richard Hendricks, un tânăr programator care visează să schimbe lumea. Alături de prieteni, Richard încearcă să revoluţioneze tot felul de tehnologii (sau, în noul sezon, să creeze un nou internet) şi să pună pe picioare o companie de succes. Lucrurile nu ies însă niciodată aşa cum îşi imaginează echipa, ducându-i pe tinerii programatori în situaţii cel puţin penibile. Numele companiei e Pied Piper, iar ceilalţi membri ai echipei sunt Jared, Gylfoyle, Dinesh şi Monica.

    Sezonul 6 a debutat la HBO pe 27 octombrie, iar strategia abordată de scenarişti e aceea de a se concentra pe partea întunecată a tehnologiei şi a luptei permanente dintre antreprenori şi finanţatori. Glumele nu pot lipsi, fiind totuşi vorba de un sitcom, dar dinamica dintre personaje vrea să evoce în primul rând nostalgie, nu absurditate, aşa cum s-a întâmplat în sezoanele anterioare.

    Pied Piper este acum o companie de succes, iar Richard se luptă cu problemele morale legate de noul internet, mai exact protecţia datelor personale. E un subiect „la modă” şi mă bucur că scenariştii nu s-au ferit să abordeze o temă delicată.

    Cel mai bun lucru la Silicon Valley e inteligenţa sa; este un sitcom, deci trebuie să provoace râsete, dar o face într-un mod mult mai subtil decât alte seriale de comedie. O face abordând subiecte despre care citim în fiecare zi, unele sensibile, îmbrăcându-le sub forma unor lucruri de care putem râde. Scenariştii fac asta dând un aer de superficialitate acestor subiecte, iar în asta cred că stă succesul de care s-au bucurat primele cinci sezoane.

    Subliniez faptul că Silicon Valley nu e un serial pentru cei pasionaţi de tehnologie, ci unul pentru oamenii care caută umor de calitate. Nu trebuie să fii expert ca să înţelegi glumele, pentru că ele sunt explicate pe înţelesul tuturor. Vorbim, repet, de unul dintre cele bune seriale de comedie produse de HBO.

    Finalul primului episod sugerează întoarcerea lui Jared în casa de la care a pornit totul, moment ce s-ar putea dovedi central în structura întregului sezon. Oricum ar fi, finalul serialului va aduce un gol pe care HBO va trebui, cumva, să îl umple; e o misiune ce se poate dovedi destul de dificilă.

    Notă: 8,5/10

  • După hotelurile pentru căţei şi pisici, urmează hotelurile pentru insecte. La ce s-a gândit un designer francez

    Un designer francez, Marlène Huissoud, a creat o serie de scaune intitulată „Please Stand By”, gândite ca adăposturi sau „hoteluri” pentru insecte polenizatoare, cum ar fi viespile, fluturii sau albinele solitare, impresionată de rezultatele unor studii care arată că peste 40% dintre speciile de insecte din lume sunt în declin, scrie Dezeen. Scaunele, confecţionate din materiale naturale, cum ar fi lutul nears sau lemnul, sunt prevăzute cu găurele de până la 10 centimetri şi permit insectelor să-şi facă cuib sau să hiberneze. Hotelurile pentru insecte au fost create cu ajutorul unor savanţi de la King’s College din Londra, au fost prezentate la o expoziţie de artă, iar în prezent li se caută o reşedinţă permanentă.

  • În mintea copiilor

    De la case bântuite la carusele ameţitoare, de la reproduceri în miniatură ale unor clădiri emblematice din mai multe ţări la un minicinematograf cu scurtmetraje care aduc pe ecran personaje din universul Lego, nu există loc în Legoland care să nu-i facă pe cei mici să-şi tragă părinţii de mână către o nouă fascinaţie. Din peisaj nu lipsesc nici românii.

    „Hai să ne activăm superputerile!”, îi spunea, într-o luni dimineaţă, în română, o puştoaică fratelui ei, într-unul din hotelurile tip castel din Legoland. O noapte de cazare acolo porneşte de la 220 de euro (1.640 de coroane daneze).

    Piesa de rezistenţă a oraşului Billund este însă Lego House, o construcţie făcută în jurul conceptului lego, în care totul, de la arhitectura clădirii la dinozaurii reproduşi în interior, este o reproducere a micilor cărămizi menite să creeze jucării pentru copii, dar şi pentru oamenii mari.
    „Am deschis Lego House în septembrie 2017, bazându-ne pe ideea de învăţare prin joacă. Este singura astfel de casă pe care am făcut-o şi va rămâne singura, pentru că vrem să fie asociată cu oraşul în care a luat naştere Lego”, explică Jesper Vilstrup, CEO al Lego House, care lucrează pentru grupul danez de 18 ani.

    Anul trecut, 245.000 oameni au trecut pragul casei Lego, iar estimările pentru 2019 arată că numărul ar putea ajunge la 275.000. Vizitatorii vin din toată lumea, mai exact din peste o sută de ţări – precum Germania, Olanda, Marea Britanie, dar şi Statele Unite ale Americii sau ţări asiatice. Majoritatea turiştilor sunt însă din Danemarca.

    Lego House este, practic, raiul oricărui pasionat de lego, mai mult sau mai puţin copil. Coloana vertebrală a clădirii este un copac făcut din 6,3 milioane de piese lego, cu o înălţime de 15,5 metri. De ce copac? Pentru că primele jucării făcute de Lego au fost din lemn, nu din plastic, fondatorul Ole Kirk Kristiansen orientându-se abia mai târziu către cuburile care aveau să-l facă faimos, poate, pentru eternitate.
    „Fiecare dinozaur are gura deschisă, nu fără motiv. Îi întrebăm pe copii dacă au idee ce sunete scoate un dinozaur şi ei ne spun că nu ştiu. Aşa că le-am pus câte o jucărie din lego fiecăruia sub picior pentru a le spune că sunetul pe care îl scoate un dinozaur este similar cu cel pe care îl scoate un părinte atunci când calcă pe o piesă lego rătăcită prin casă”, povesteşte ghidul din Lego House.

    „If you can think it, you can build it” (Dacă îţi poţi imagina ceva, îl poţi construi) – este sloganul după care se ghidează orice angajat al Lego, care a învăţat, în timp, că jucăriile nu sunt doar o formă de a le da copiilor o ocupaţie, ci o adevărată modalitate de educare.
    „Orice piesă de lego, chiar şi creată acum 60 de ani, este concepută în aşa fel încât să se potrivească şi astăzi cu una făcută acum, pentru a da naştere unei jucării noi”, povesteşte Signe Wiese, responsabilă cu predarea istoriei Lego în muzeul amenajat în casa în care a început totul, în anul 1932.

    Ea povesteşte şi că, în procesul de predare a businessului mai departe către copiii săi, fondatorul Lego – Ole Kirk Kristiansen – a fost cât se poate de sever, pentru a impune standardele de calitate pe care şi le dorea.

    „De pildă, când fiul său a împachetat un set de răţuşte pentru a fi vândute după ce le dăduse cu doar două straturi de lac în loc de trei, Ole Kirk Kristiansen l-a pus să le desfacă din ambalaje şi să le dea şi cu cel de-al treilea strat necesar. Nu a avut voie să se culce până nu a terminat”, spune Signe Wiese.

    De la înfiinţare şi până astăzi, Lego a rămas un business de familie, ajuns acum la cea de-a treia generaţie. Astfel, actualul proprietar este Kjeld Kirk Kristiansen, nepotul fondatorului.

    Jucării în era digitalului
    Billund este un oraş care abia numără 7.000 de locuitori şi orice atracţie acolo este în jurul Lego. Deşi atât de mic, oraşul are un aeroport – proporţional cu mărimea localităţii – tocmai pentru a facilita accesul numeroşilor turişti care vor să afle povestea cuburilor care le-au bucurat copilăria, chiar la ele acasă.

    În Billund, Danemarca, se află astfel sediul Lego, unde a fost construită prima fabrică de piese sub acest brand. Astăzi, există fabrici Lego în Cehia, Ungaria, China, Mexic.
    Vremurile s-au schimbat de la înfiinţare până acum, aşa că, într-o lume în care tehnologia s-a infiltrat în fiecare domeniu, nici măcar jucăriile Lego nu au scăpat de undele acestei influenţe. Aşa se face că există departamente întregi în cadrul grupului danez al căror scop este să insereze cât mai eficient tehnologia în jucăriile celor mici.

    Trendul este vizibil şi în Lego House, unde, de pildă, poţi crea din lego un peşte pe care ulterior îl poţi scana şi îl poţi urmări înotând agale într-un acvariu virtual. Sau, de ce nu, îţi poţi vedea eroul creat din câteva din milioanele de piese disponibile pe coperta unei reviste. Sau poţi, scanând brăţara de acces pe care o primeşti la intrare, să primeşti un set de şase piese lego pentru a crea una din cele peste o sută de milioane de combinaţii posibile.

    „Nu cred că jucăriile fizice vor dispărea vreodată. Şi acum 13 ani, când am venit eu la Lego, se vorbea despre dispariţia lor şi iată că încă există. Jucăriile şi tehnologia nu se exclud una pe alta”, spune Jamie Berard, expert în creaţie la Lego.
    Tocmai în acest context, producătorul danez a creat recent mai multe jocuri care combină piesele fizice cu realitatea augmentată, astfel încât copiii să se poată folosi şi de tabletă sau de telefon când se joacă. Lego Hidden, Lego Ninjago şi Lego Boost sunt doar câteva astfel de exemple.

    La Lego Hidden Side, de pildă, joaca presupune să construieşti o casă din piese lego, pentru ca apoi, folosindu-te de o aplicaţie, să găseşti fantomele din respectiva clădire. Tehnologie în joacă? Misiune îndeplinită.
    „Producţia unui astfel de joc durează, în medie, patru ani, din momentul în care ne vin primele idei până când livrăm jocul în cutie. Am testat, am făcut focus groupuri cu copii din diferite ţări, pentru a vedea care este feedbackul lor”, spune Luis Gomez, responsabil cu dezvoltarea acestui joc.

    Un joc Lego Hidden Side porneşte de la 20 de dolari, dacă are dimensiuni mai mici, putând ajunge şi la 130 de dolari.
    Mai ales când tehnologia este implicată în realizarea jocurilor Lego, creatorii acestora colaborează cu psihologi şi pedagogi pentru a-şi da seama când anume nivelul de tehnologie devine prea mare pentru educaţia celor mici. Chiar dacă unele jocuri sunt atât de complexe, încât stârnesc şi curiozitatea adulţilor.

    „Unele jucării sunt concepute pentru a putea fi folosite şi fără implicarea tehnologiei, aşa că părinţii sunt cei care decid dacă vor sau nu să-i iniţieze pe copii în această lume. Am lucrat cu psihologi de la Universitatea din Copenhaga pentru a înţelege până la ce nivel este în regulă să introducem tehnologia în jucăriile noastre”, spune Elisabeth Kahl-Backes, responsabilă de jucăriile Lego Duplo, destinate copiilor de până la cinci ani.
    S-ar zice aşadar că cerul este limita (Sky is the limit) când vine vorba despre inovaţie în lumea jucăriilor. De acord?

    Lego în România şi în lume
    Pe plan local, Lego a avut în 2018 vânzări de 104 milioane de lei, în creştere cu 13% faţă de anul anterior. Deşi nu a fost pentru prima dată când Lego a trecut de 100 milioane de lei afaceri, profitul din 2018 a fost cel mai mare de la înfiinţarea companiei, depăşind 2,6 milioane de lei, ceea ce înseamnă o creştere de 36% faţă de anul 2017.
    Lego are pe piaţa locală nouă magazine certificate, toate fiind amplasate în centre comerciale din oraşele mari ale ţării, precum Mega Mall, ParkLake, Sun Plaza, AFI Ploieşti sau City Park Constanţa.
    Magazinele din România sunt dezvoltate de retailerul de jucării Brick Depot, înfiinţat în 2013, controlat de mai mulţi antreprenori locali.
    Lego este prezent pe piaţa din România şi prin intermediul distribuitorilor de jucării, care duc jucăriile danezilor în magazinele de profil sau în supermarketuri.
    La nivel de grup, Lego a avut, în primul semestru din 2019, venituri de 14,8 mld. coroane daneze (1,9 mld. euro), în creştere cu 4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Profitul net a fost, în S1 2019, de 2,7 mld. coroane daneze (361 milioane de euro), în scădere cu 12% faţă de primele şase luni ale anului 2018. Din planurile grupului face parte expansiunea în China şi India. Danezii nu oferă date aferente fiecărei ţări în care sunt prezenţi.
    Pentru întreg grupul Lego lucrează peste 18.000 de angajaţi în toată lumea, dintre care 200 doar pentru Lego House.
    Până la sfârşitul anului 2019, grupul Lego vrea să depăşească numărul de 140 de magazine proprii în 35 de oraşe. În prezent, Lego are aproximativ 135 de magazine.
    Pe piaţa românească de jucării, companiile care înregistrează cele mai mari vânzări sunt Lego, Mattel, care produce păpuşa Barbie, şi Hasbro, care pune pe piaţă jocul Monopoly. Lego are o cotă de piaţă estimată de ZF la 8,6% în 2018.