Tag: Birou

  • Poliţistă locală din Oradea, fotografiată cu picioarele pe birou şi ochii în telefon la serviciu.Reacţia şefilor

    Poliţista locală este detaşată la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor Oradea pentru a asigura ordinea în instituţie. Potrivit orădeanului, incidentul a avut loc miercuri, în jurul orei 13:40.

    „Am întrebat politicos de unde pot să îmi ridic cartea de identitate şi mi-a răspus sec: «Uită-te pe listă», fără să îmi spună unde e aia”, a declarat Alex Cătană, pentru ebihoreanul.ro. Cetăţeanul s-a aşezat la coada formată în faţa unui ghişeu de unde şi-a ridicat peste 10 minute noua carte de identitate.

    Revoltat însă de atitudinea poliţistei, care nu a vrut să îşi ridice ochii din telefon, i-a făcut o fotografie pe care a postat-o apoi pe grupul „Oradea suntem noi” de pe Facebook. Şeful SPCLEP Oradea, Nicoleta Cherei, a declarat că a aflat despre atitudinea poliţistei locale de pe internet. „Am fost la o şedinţă în Primărie, iar când am revenit la birou m-a sunat cineva să îmi spună ce imagini circulă pe internet.

    Poliţista nu este angajata serviciului, aşa că atunci când am primit fotografia am transmis-o mai departe şefilor săi care îi evaluează activitatea”, a declarat Nicoleta Cherei. Şefa serviciului este nemulţumită de situaţia creată pentru că atitudinea funcţionarei umbreşte activitatea întregului serviciu. „Pot munci colegii mei mult şi bine pentru a elibera documentele în termenul cel mai scurt, dacă orădeanul se loveşte de o astfel de atitudine, tot efortul lor e degeaba”, scrie ebihoreanul.ro.

     


     

  • Care sunt noile planuri ale lui Ioannis Papalekas, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari de pe piaţa locală

    „Avem pe masă cel puţin 2-3 proiecte pe săptămână, din logistică sau birouri, motiv pentru care analizăm multe oferte. Ne uităm inclusiv la piaţa hotelieră, atât la cea din Bucureşti cât şi din Varşovia. Din acest motiv ne-am uitat şi la Palatul BCR din Piaţa Universităţii, care poate fi atât o clădire de birouri, cât şi un hotel. Ne uităm la hoteluri şi este posibil să cumpărăm unul, însă nu vom investi activ în acest sector. Este o piaţă mai dificilă deoarece nu există un contract de închiriere şi trebuie să ne asumăm un risc operaţional, a explicat Dimitris Raptis concentrarea lor pe investiţii, precizând că nu este exclusă extinderea în domenii noi.
    Discuţia despre hotelurile bucureştene vine în contextul în care la final de 2017 cei de la Cerberus alături de Revetas au cumpărat hotelul Radisson Blu de pe Calea Victoriei de la Elbit Imaging în schimbul a 169 de milioane de euro. Mai mult, lituanienii de la Apex Alliance au scos la vânzare hotelul Hilton Garden Inn din Centrul Vechi, unde mai au alte trei hoteluri în construcţie, iar cei de la JLL au la vânzare palatul BCR din Piaţa Universităţii, ce ar urma să se transforme într-un hotel de 5 stele. În ceea ce priveşte valoarea portofoliului din România, Dimitris Raptis a subliniat că până la finalul anului, acesta va ajunge la 1,4 miliarde de euro, în funcţie de evoluţia lucrărilor la GW Campus şi Square. Globalworth va investi alături de Global Vision 35,5 milioane de euro în viitorul proiect Global Logistics Chitila din partea de nord-vest a Capitalei. Acesta va avea o suprafaţă de aproximativ 77.000 de metri pătraţi. Recent, Globalworth a finalizat şi prima fază a extinderii proiectului său logistic din Timişoara, proiect gestionat de Global Vision. Odată cu noul proiect, Globalworth, care este şi cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia, vine pe piaţă cu brandul Global Logistics, care va îngloba toate proprietăţile sale logistice.
    „Am anunţat recent proiectul de la Chitila, însă ne uităm şi la alte 3-4 proiecte, în principal la dezvoltări. De asemenea, analizăm şi ce este la vânzare, însă piaţa logistică este foarte competitivă, mai competitivă decât cea de birouri pentru că sunt jucători puternici, iar logistica se concentrează pe dezvoltări. Vom continua să investim în acest segment, însă birourile vor reprezenta partea dominantă a portofoliului, a subliniat Dimitris Raptis.
    În octombrie 2018, Globalworth a demarat extinderea proiectului Global Logistics Timişoara, care a atins un grad de închiriere de 100%. Global Logistics Timişoara II oferă potenţialul de extindere cu 140.000 de metri pătraţi şi va fi dezvoltat pe un teren de peste 30 de hectare. Prima fază a proiectului, de aproape 18.000 de metri pătraţi, a fost deja finalizată şi compania se află în negocieri avansate pentru închirierea suprafeţei livrate.
    Global Vision a cumpărat anul trecut un tren de aproape 100 de hectare în apropierea Portului Constanţa şi a demarat procedurile pentru a dezvolta un proiect industrial cu o valoare estimată la 200 de milioane de euro, unde poate dezvolta un total de 550.000 – 600.000 mp de centre logistice.
    „Analizăm şi proiecte noi precum Global Vision Constanţa, care nu este doar un proiect logistic, ci unul amplasat lângă port, care poate fi utilizat în mai multe moduri. La Oarja acum avem doar pe Renault, însă acolo există teren pentru expansiune, însă nu ne uităm la ceva specific, a precizat Dimitris Raptis.
    Gigantul imobiliar va demara în perioada următoare pregătirea pentru două noi proiecte de birouri, Globalworth West şi Luterană. Globalworth West va fi dezvoltat pe lotul de teren de 7.600 mp lângă birourile Renault Business Connected, de asemenea dezvoltate de Globalworth.
    Astfel, dacă până acum zona Preciziei era dominată numai de proiectul West Gate construit de Liviu Tudor, într-un interval de cel mult trei ani se deschid două noi proiecte mari – birourile Renault, de peste 40.000 mp, şi Globalworth West, de 33.400 mp spaţiu închiriabil de birouri. Acesta va fi livrat conform planului în trimestrul al doilea din 2021. Astfel, pe lângă cei 75.000 mp de birouri din West Gate, vin 42.000 mp la Renault plus 33.400 mp în viitorul proiect al fondului de investiţii, ceea ce înseamnă un total de peste 150.000 mp de birouri şi peste 15.000 de oameni, adică o dublare a volumului actual.
    Al doilea proiect ce urmează a fi demarat este cel din strada Luterană, pe un teren achiziţionat de fondul de investiţii în 2014. Acesta se află în imediata proximitate a celebrei clădiri-fantomă Cathedral Plaza deţinută de Ioannis Papalekas, cel care şi conduce Globalworth şi este unul dintre principalii acţionari. Viitorul proiect va avea 26.400 mp suprafaţă închiriabilă şi ar trebui să fie gata în trimestrul al doilea din 2021. Astfel, după ani în care Globalworth s-a concentrat aproape exclusiv pe zona Barbu Văcărescu, Floreasca şi Pipera, fondul de investiţii iese către zone noi, precum cea centrală şi cea de vest, unde cererea a crescut puternic în ultimul an.
    „Pe birouri este posibil să cumpărăm integral clădirea Renault, însă nimic nu este stabilit. Lângă Renault avem în proiect clădirea Globalworth West şi deja lucrăm la proiectare. Noi considerăm că zona are în continuare potenţial. Va urma clădirea Globalworth Square în Barbu Văcărescu, în primul trimestru din 2020, iar lucrările au demarat deja. Ulterior începem Green Court D, ultima fază din Green Court, unde încă lucrăm la autorizaţii, dar pentru care avem deja discuţii avansate pentru chiriaşi, a adăugat Dimitris Raptis. El a precizat că randamentul investiţional la dezvoltare este de aproximativ 10% şi din acest motiv Globalworth se concentrează pe dezvoltări. „Va urma proiectul din Luterană, care este unul complicat, fiind într-o locaţie centrală. Noi sperăm să obţinem autorizaţiile anul acesta şi să-l demarăm anul viitor. Este un proiect bun şi în piaţă există o cerere ridicată pentru proiecte de birouri din zona centrală, în CBD-ul «istoric». Aici cine are un proiect va găsi şi chiriaşi, a subliniat Dimitris Raptis. Proiectul Globalworth Square, construit lângă GW Plaza, pe terenul cumpărat anterior de la Nusco, va avea o suprafaţă totală închiriabilă de aproximativ 28.000 mp şi va include 14 etaje de spaţii de birouri, 3 niveluri subterane dedicate parcării, iar parterul va fi destinat facilităţilor, precum un restaurant şi diferite opţiuni de retail.
    Cel de-al doilea proiect care va demara în perioada următoare va fi construcţia celei de-a patra clădiri din ansamblul de birouri Green Court de pe str. Gara Herăstrău. De asemenea, tot în zonă, Skanska dezvoltă proiectul Equilibrium, iar NEPI-Rockcastle, fondul care deţine mallul Promenada, a obţinut autorizaţia pentru a demara lucrările la subsolul viitorului proiect, care include extinderea centrului comercial şi construcţia unei noi clădiri de birouri. Green Court D va avea o suprafaţă închiriabilă (GLA) de 16.000 de metri pătraţi, la care se adaugă 9.500 de metri pătraţi la subsol. Va fi în oglindă cu Green Court C şi va cuprinde subsol (trei niveluri), parter, 11 etaje şi un etaj tehnic. Bugetul investiţiei este de 23,5 mil. euro plus TVA. Finalizarea este estimată în 2020.
    Globalworth a înregistrat o creştere cu 161% a venitului operaţional net în 2018, în comparaţie cu anul anterior. În urma extinderii continue, atât în România, cât şi în Polonia, prin finalizarea de achiziţii, proiecte de dezvoltare şi încheierea de noi parteneriate, venitul operaţional net înregistrat de companie a crescut la 133,4 milioane de euro.
    Suprafaţa totală închiriabilă a portofoliului său a atins 1 milion de metri pătraţi, iar valoarea acestuia a crescut cu 35.6%, ajungând la 2,5 miliarde de euro, dintre care 51% în România şi 49% în Polonia.
    În 2018, Globalworth a încheiat achiziţii cu o valoare totală de 538 millioane de euro, acestea cuprinzând cinci investiţii în clădiri din Polonia şi trei terenuri achiziţionate în Bucureşti, unde compania îşi propune să dezvolte noi clădiri de birouri. De asemenea, Globalworth a negociat şi preluarea sau extinderea a 121.800 de metri pătraţi de spaţiu comercial în România şi Polonia, dintre care 67.900 de metri pătraţi sunt reprezentaţi de noi închirieri sau extinderi şi 54.000 de metri pătraţi de reînnoiri.

  • Rezultatele parţiale BEC după numărarea a aproximativ 70% dintre voturile pentru referendum: peste patru milioane de români au votat „Da” la ambele întrebări

    Potrivit datelor BEC, la referendumul pe teme de justiţie, din 5.566.176 numărul participanţilor, 4.504.968 de răspunsuri au fost favorabile întrebării referitoare la interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie.

    De asemenea, la întrebarea privind interzicerea adoptării OUG în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare, 4.361.19 de răspunsuri au fost favorabile.

    Numărul persoanelor înscrise în lista pentru referendum este de 13.554.734.

    La prima întrebare au fost constatate 291.895 de voturi nule, iar la cea de-a doua 287.103

    La referendumul de duminică cetăţenii au fost chemaţi să se pronunţe prin “Da” sau “Nu” cu privire la întrebările: 1. ”Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?” 2. ”Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?”

    Potrivit legii 3/2000, pentru ca referendumul naţional să fie valabil, este necesară o prezenţă la urne a cel puţin 30% dintre persoanele înscrise pe listele electorale permanente. De asemenea, rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Costum de vară

    Cei din domeniu susţin că un costum alcătuit dintr-o haină mai largă şi o pereche de pantaloni scurţi lejeri este suficient de sobru atunci când situaţia o cere, dar şi comod, fiind prezentate diverse opţiuni, fie cu accente metalizate ca la Armani, fie în culori văratice de către House of Holland sau Off-White.

  • Tara unde bogaţii devin şi mai bogaţi, iar săracii sunt înlocuiţi de roboţi

    Una dintre cauzele acestui rezultat este preluarea de către maşinării şi roboţi a numeroaselor tipuri de sarcini, care până nu demult aparţineau clasei de mijloc şi celor mai săraci. „Dezvoltările tehnologice au înlocuit din ce în ce mai mult posturile muncitorilor calificaţi”, a declarat Chad Sparber, profesor asociat şi preşedinte al departamentului economic de la Universitatea Colgate. Iar această schimbare va creşte agresiv. Aproximativ 38% din locurile de muncă din SUA ar putea fi expuse riscului de automatizare până la începutul anilor 2030, potrivit unui studiu realizat de PricewaterhouseCoopers LLP. Industriile „cele mai expuse” includ comerţul cu amănuntul, transporturile şi depozitarea, precum şi industria prelucrătoare.

    Utilizarea de către companii a angajaţilor temporari şi a celor cu normă parţială pentru a reduce costurile poate, de asemenea, să sporească discrepanţa, iar creşterea salariilor să nu ţină pasul cu creşterea cheltuielilor rezidenţiale şi a necesităţilor de bază. Locuinţele la preţuri accesibile, de exemplu, se găsesc foarte greu, iar muncitorii sunt nevoiţi să găsească o chirie îndepărtată de locul de muncă sau să suporte navete lungi şi costisitoare. Costurile de închiriere au crescut la nivel naţional cu 3,9 % în luna martie faţă de anul precedent, potrivit Departamentului Muncii.

    Bloomberg a calculat, de asemenea, cu cât s-a modificat diferenţa dintre cei mai bogaţi 5% şi clasa de mijloc, rezultând o creştere cu 58.800 de dolari. „Companiile au dublat reducerile de costuri şi eficientizarea operaţiunilor;  muncitorii de la baza companiei simt greul, pe când cei din vârf doar beneficiile”, a mai declarat Chris Rupkey, CFO al MUFG Union Bank din New York.

     

  • Cum să începeţi o săptâmână în care să aveţi succes la muncă – VIDEO

    1. Începeţi o nouă săptămână de muncă printr-o pregătire a acesteia duminică seara: scrieţi o listă de lucruri pe care le aveţi de făcut. Pregătiţi-vă garderoba pentru a economisi timp dimineaţa, mergeţi la culcare devreme, treziţi-vă devreme şi plănuiţi să ajungeţi devreme la birou.

    2. Dacă este posibil, faceţi sport înainte de a începe ziua şi mâncaţi ceva sănătos la micul dejun acasă.

    3. Începeţi ziua de muncă de luni devreme: dacă ajungeţi devreme la birou, veţi avea timp să reflectaţi asupra priorităţilor voastre şi să faceţi planuri.

    4. La birou, evitaţi discuţiile care vă distrag de la muncă şi începeţi planul la care v-aţi gândit cu o noapte înainte.

    5. Ideal ar fi să vă verificaţi mailurile chiar înainte de a începe ziua de luni; dacă nu, începeţi această activitate cât de curând posibil la birou. 

    6. Gândiţi diferit faţă de toţi ceilalţi şi nu vă plângeţi de faptul că începeţi o nouă săptămână de muncă: ştim cu toţii că weekendul este prea scurt şi nu e plăcut să vă confruntaţi cu realitatea rece a unei alte săptămâni de muncă. În timp ce toată lumea se plânge, fiţi voi cei optimişti şi motivaţi.  

    7. Fixaţi-vă un nou obiectiv: în fiecare luni ar trebui să aveţi un obiectiv nou pentru săptămâna care începe. Pe măsură ce scrieţi obiectivul săptămânii în curs, reflectaţi asupra modului în care l-aţi realizat pe cel din urmă şi asupra modului în care aţi putea îmbunătăţi acest proces. 

    8. Programaţi-vă întâlniri pentru săptămâna în curs. Ziua de luni este ideală pentru programarea întâlnirilor cu echipa sau cu persoane din companie. 

    9. Revizuiţi-vă lista de obiective: pe termen scurt, mediu şi lung. 

    10. Reflectaţi: sunteţi fericiţi de locul în care vă aflaţi în carieră şi vă place munca voastră? Dacă nu, probabilitatea să fiţi mai supărat în ziua de luni este mai mre − este poate momentul să vă gândiţi la un nou job sau să discutaţi cu cineva din companie care vă poate îmbunătăţi situaţia.

  • Oraşul din oraş

    Prime Kapital şi-a propus să dezvolte un proiect tip „mixed use” (de folosinţă mixtă n. red) care va include 2.500 de apartamente, 160 de camere de hotel şi spaţii de conferinţe, 1.500 mp de clinică privată, 11.700 metri pătraţi de servicii şi retail, 1.500 mp de facilitaţi de fitness, 1.500 mp de gradiniţă privată, 3.500 mp loc de joacă pe acoperiş. 49% din suprafaţă va conţine spaţii verzi, locuri recreative şi zone pietonale, iar infrastructura proiectului va beneficia şi de o reţea de parcări subterane cu puncte de acces multiple. Per total, proiectul se va întinde pe o suprafaţă de 11 hectare şi va fi obiectul unei investiţii de 200 de milioane de euro. Potrivit reprezentanţilor companiei, aceasta este şi cea mai mare investiţie imobiliară din zona Moldovei, ce urmează a fi realizată pe fosta fabrică din industria textilă Teba, urmaşa întreprinderii de mătase Victoria Iaşi. Prime Kapital a finalizat în septembrie achiziţia platformei fabricii de textile Teba Industries, de 10 hectare. Reprezentanţii dezvoltatorului susţin că reconversia unui fost sit industrial va crea o nouă comunitate urbană, diminuând presiunea existentă pe centrul oraşului.

    Construcţia proiectului se va realiza în patru faze, prima fază urmând să înceapă în trimestrul al treilea al anului 2020, iar termenul de livrare pentru aceasta fiind în trimestrul al treilea al anului 2021; începând de atunci se vor finaliza restul fazelor la fiecare 12 luni până în 2024.

    „Am ales modelul acesta de dezvoltare în faze după ce am văzut că în alte proiecte funcţionează foarte bine. Chiriaşii au un plan pe următorii cinci ani, dar nu angajează imediat. Fazarea aceasta de proiecte le dă ocazia să îşi extindă organic businessul în aceeaşi zonă, cu cel mai redus impact distructiv asupra afacerii lor. De asemenea, corelaţia rezidenţial cu birouri ajută foarte mult chiriaşii să atragă angajaţii”, consideră Mihail Vasilescu, partener la Prime Kapital şi unul dintre fondatorii companiei. El a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, cu o licenţă în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi un master în Managementul si Finanţarea Proiectelor, iar înainte de Prime Kapital, a lucrat ca senior corporate relationship manager la Bancpost şi a condus Departamentul de Proiecte Financiare din cadrul Băncii Româneşti, poziţie din care a gestionat numeroase finanţări de proiecte imobiliare. În anul 2008, a părăsit sectorul bancar pentru a înfiinţa o companie independentă de fuziuni şi achiziţii şi consiliere financiară, pe care a condus-o până în anul 2015. În ianuarie 2016 s-a alăturat prietenilor săi, cofondatori şi foşti manageri ai celui mai mare fond de investiţii pe piaţa imobiliară din regiune, pentru a crea Prime Kapital, dezvoltator, investitor şi operator imobiliar axat pe Europa Centrală şi de Est. În rândul fondatorilor Prime Kapital se numără şi Martin Slabbert, fost şef al NEPI în România.

    Prime Kapital are o experienţă de 10 ani pe piaţa locală şi are aici o echipă integrată de peste 200 de oameni. „Am livrat 40 de proiecte de dezvoltare şi reamenajări. Prime Kapital este o afacere românească, iar principiile cheie ale companiei se leagă de o dezvoltare sustenabilă pentru comunităţi locale. Este foarte greu să schimbi piaţa imobiliară”, descrie Maggie Kitshoff, managing director al residential & office developments în cadrul Prime Kapital, proiectele de pe piaţa locală ale companiei pe care o reprezintă. Printre acestea se numără proiectele rezidenţiale din Bucureşti Avalon Estates şi Marmura Residence în Bucureşti.

    Potrivit ei, Silk District este un proiect adaptat nevoilor generaţiilor tinere, care sunt în pas cu trendurile internaţionale. Proiectul are la bază concepte şi tehnologii de dezvoltare verzi, acestea fiind integrate încă din faza incipientă.

    „Proiectele de tip Silk District sunt foarte greu de realizat. În primul rând necesită foarte mult capital şi cunoştinţe adecvate. Prin urmare, numărul celor care pot să realizeze astfel de proiecte, nu doar în România, este foarte limitat”, adaugă Mihail Vasilescu. „Oraşele din România suferă de pe urma modelului de dezvoltare folosit în perioada comunistă, sunt foste platforme industriale, uneori active, alteori inactive amplasate în zone centrale, înconjurate de cartiere, care astăzi oferă un standard scăzut, dar care în acelaşi timp beneficiază de o infrastructură de transport public foarte bine dezvoltată. Conversia unor astfel de locuri aduce beneficii foarte mari pe termen scurt şi pe termen lung comunitaţii respective. Permite oraşelor să îşi folosească resursele existente şi reduce presiunea pe infrastructura urbană din centrul oraşului”, spune el.
    Decizia de a intra pe piaţa din Iaşi cu un proiect de asemenea dimensiuni se datorează unor studii recente care plasau oraşul pe locul doi din România după Capitală din punctul de vedere al dimensiunii populaţiei. În Iaşi, compania este deja prezentă prin Mall Moldova, centrul comercial superregional pe care îl extind în prezent la o suprafaţă închiriabilă de peste 100.000 de metri pătraţi. Potrivit ZF, Iaşiul este al doilea oraş ca mărime din România, cu 371.000 de locuitori, iar în judeţ sunt 930.000 de locuitori.

    „Judeţul Iaşi are aproape 1 milion de locuitori, iar oraşul va continua să crească; în urma estimărilor, aproximativ 20%-25% din populaţia din România va ajunge să locuiască în Iaşi. Oraşul are o fundaţie academică mare – fiind prezente aici 6 universităţi, 42 facultăţi şi 60.000 de studenţi. De asemenea, are un aeroport internaţional cu un potenţial de creştere a traficului – în 2017 a înregistrat o creştere a traficului de 20%”, a descris Maggie Kitchoff potenţialul oraşului.

  • Cele mai responsabile companii din România: Zitec – #cei1024

    Motivaţie

    Zitec şi-a propus să contribuie la reducerea crizei de sânge din România şi să salveze minimum 3.000 de vieţi cu ajutorul a câte 1.024 de persoane în fiecare an. „După experienţa mai multor sesiuni la noi la sediu, ne-am dat seama că numărul donatorilor creşte considerabil dacă nu e nevoie să-ţi iei o zi liberă, să mergi la Centru şi să aştepţi acolo fără să ai garanţia că vei putea dona. În schimb, dacă vine echipa medicală la birou, procesul de analize şi recoltare durează undeva în jurul a 30 de minute pentru fiecare donator”, spun reprezentanţii Zitec.

    Descrierea proiectului

    #cei1024 este o campanie de donare de sânge la birou iniţiată de Zitec în 2016 şi sprijinită de echipa mobilă a Centrului de Transfuzie Bucureşti. Începând cu 2014, reprezentanţii Zitec au organizat în mod constant sesiuni de donare la birou, la sediul companiei, iar următorul pas a fost lansarea invitaţiei de participare la sesiuni de donare şi către alte companii din industrie. Platforma www.1024.ro facilitează înscrierea oricui lucrează într-o echipă, într-o organizaţie sau într-o clădire de birouri şi vrea să organizeze o sesiune de donare de sânge. E nevoie doar de un spaţiu de 3×3 mp şi de minimum 40 de angajaţi care vor să doneze. Echipa #cei1024 administrează comunicarea şi mijlocirea legăturii cu centrul de transfuzii aferent, oferă informaţii şi facilitează donarea.

    Rezultate

    În prezent, peste 35 de companii din Bucureşti şi din ţară donează o dată sau de mai multe ori pe an la sediul lor. Anul trecut, s-au alăturat proiectului şase noi parteneri – echipele mobile ale MApN, CTS Cluj, Iaşi, Constanţa, Timişoara şi Maramureş, ceea ce s-a tradus într-o extindere la nivel naţional, astfel că, în prezent, companii din peste 15 judeţe din ţară pot dona chiar de la birou. Până în prezent, prin campania #cei1024 au donat 3.152 de oameni, echivalentul a 1.418 litri de sânge şi a 9.456 de vieţi salvate.


    Cifră de afaceri netă în anul 2018
    cca. 6 mil. euro

    Număr de angajaţi
    160

  • Ce cred cu adevărat şefii despre tine dacă pleci ultimul de la birou şi cât este adevăr şi legendă în alte „mituri” corporatiste

    Descrierea de mai sus, care îi aparţine lui Sorin Faur, fondatorul companiei de consultanţă în resurse umane Academia de HR, urmăreşte procesul prin care ia naştere ceea ce am numit noi „mit corporatist”. Indiferent că vorbim despre e-mailuri trimise în afara programului, care „dau bine în ochii şefului”, de credinţa că „dacă eşti guraliv în şedinţe, eşti considerat mai inteligent”, „dacă răspunzi la telefon din concediu, înseamnă că eşti un om de bază în companie”, „angajaţii productivi şi dedicaţi ajung înaintea tuturor la birou şi pleacă ultimii” etc., există câteva teme care, deşi nu sunt universal valabile, s-au propagat în organizaţiile din toată lumea şi nu puteau să lipsească nici din peisajul corporatist autohton. Ca în orice mit, şi în acestea există un sâmbure de adevăr, însă nuanţele sunt mult mai fine.
    Sorin Faur observă că un astfel de „mit”, care poate fi, spre deosebire de miturile din folclor, şi adevărat, ia naştere atunci când un comportament sau altul din cadrul unei organizaţii pare a crea o serie de beneficii, devenind o «scurtătură» către ceea ce îţi doreşti, o formulă sigură, certă (şi uneori secretă) pentru a scăpa puţin mai «uşor»”.

    „E-mailurile trimise în afara programului, seara sau în weekend, dau bine în ochii şefului” – este unul dintre exemplele analizate de specialistul în resurse umane. „Este adevărat, până la urmă între doi angajaţi care au aceleaşi atribuţii, cel care îşi răpeşte din timpul personal pentru a răspunde unui mail pare mai implicat. Nu trebuie să fim genii pentru a realiza că în spate poate fi doar jocul unui angajat interesat să facă o impresie bună, dar dacă mailul acela rezolvă o problemă reală, valoarea este acolo”, observă Sorin Faur. Aceste comportamente nu trebuie încurajate, consideră specialistul. „Există o raţiune pentru care ziua de lucru are o durată limitată (să nu uităm că ziua de muncă de opt ore şi weekendurile libere sunt un drept câştigat, nu a fost mereu aşa): este vorba despre productivitate, life balance şi creativitate.” Pe de altă parte, observă el, în ziua de astăzi însă, graniţa dintre viaţa privată şi muncă este destul de difuză: „Putem răspunde la un e-mail al unui client din tramvai în drum spre casă şi asta înseamnă muncă, la fel cum în timpul serviciului putem sta pe net.”
    Sorin Faur spune că un astfel de mit apare şi se perpetuează când un comportament iniţial întâmplător generează o reacţie pozitivă. Astfel, miturile pot avea un rol important pentru companii pentru că reprezintă, de fapt, modul în care sunt perpetuate o serie de comportamente încurajate sau apreciate la un moment dat în organizaţie. „În măsura în care acele comportamente chiar sunt pozitive şi produc valoare, mitul nu face decât să perpetueze ceea ce este bine. Pe de altă parte, aspectele negative apar atunci când comportamentul iniţial care a generat mitul este golit de conţinut şi răstălmăcit astfel încât ajunge să perpetueze forma, nu fondul şi, prin urmare, să facă rău.” Sorin Faur exemplifică de această dată prin mitul:


    „Dacă vorbeşti mult în şedinţe eşti mai inteligent/competent/implicat.”


    Fondatorul Academiei de HR constată că aici linia între adevărat/fals este foarte subţire pentru că multe organizaţii încurajează de fapt concizia şi comunicarea la subiect, timpul într-o şedinţă fiind extrem de preţios fiindcă se multiplică prin cel al tuturor participanţilor. Astfel, dacă într-o organizaţie acest comportament era apreciat, angajatul care crede că a înţeles mecanismul va avea o mare surpriză când, într-o altă organizaţie în care se mută după un timp, exact comportamentul invers este recompensat”, concluzionează Faur.
    Silviu Hotăran, primul angajat al Microsoft România şi fost director general al companiei, în prezent managing director al companiei de consultanţă GKTI Semper Human consideră că, dincolo de aceste mituri sau „simptome”, oamenii din organizaţii trebuie cunoscuţi: „Trebuie să trecem de aceste manifestări şi să înţelegem care sunt cauzele, raţiunile acţiunilor lor şi să le identificăm calităţile – nu există oameni fără calităţi. Este foarte important să trecem de aparenţe şi să alocăm oamenilor timp; vorbesc acum din punctul de vedere al managerului – people manager –, al celor care răspund de echipă, de oameni, ei ar trebui să îi cunoască foarte bine pe cei din echipele lor”. Vorbind despre multinaţionale, un om care răspunde solicitărilor noaptea, în weekend, în locuri unde se lucrează pe mai multe fusuri orare, poate fi important – dar nu acesta este obiectivul final, obiectivul (unui people manager) este să identifice în ce măsură omul îşi cunoaşte şi activează potenţialul, în beneficiul său şi al companiei. „Aceste simptome ţin doar de aparenţe; pot fi generate de cele mai bune intenţii sau de ideea de «vopsit gardul» – trebuie să vorbeşti foarte mult cu oamenii si echipele, să le aloci timp şi interes pentru a identifica motivaţiile şi în ce măsură îşi valorifică potenţialul”.
    Alexandru Dincovici, sociolog şi general manager al IZBIZ Consulting, observă că, în ceea ce îi priveşte pe angajaţi, există cu siguranţă în continuare mitul că în corporaţie, ca în orice birocraţie serioasă, este uşor să fentezi munca dacă te ascunzi în spatele regulilor şi procedurilor. „Poţi să pasezi responsabilitatea foarte uşor în anumite organizaţii, mai ales dacă structurile lor nu sunt foarte clare, cum se întâmplă uneori în corporaţiile care au la bază o structură matriceală. Un singur angajat poate avea mai mulţi şefi în acelaşi timp, în locuri diferite de pe glob, fiecare cu propria lui linie de raportare, şi unele poziţii pot fi exploatate în acest sens. Însă nu se întâmplă peste tot asta, deşi poate fi o consecinţă serioasă a modelului de organizaţie.” Pe de altă parte însă, şi managerii au propriile categorii de mituri faţă de angajaţii lor – „ceea ce este oarecum firesc, având în vedere că au uneori puncte de vedere diametral opuse”.

    „Un mit al beneficiilor”
    s-a propagat în rândul managerilor, observă Dincovici. „Am observat de nenumărate ori în diferite contexte cum manageri români, deşi ce-i drept părea a fi vorba de oameni aflaţi mai ales la începuturi, se întrebau cum pot motiva angajaţii şi ce beneficii ar mai putea să le ofere. În mod cert, beneficiile pot motiva, însă mecanismul nu este atât de simplu. Un angajat în producţie cu un salariu minim sau puţin peste minim ar fi mult mai satisfăcut dacă ar primi bani în locul oricărui alt tip de beneficiu, pentru că până la un anumit nivel salarial (şi acest nivel variază destul de mult de la un angajat la altul) care nu acoperă suficient nevoile de bază nici măcar nu putem vorbi de beneficii în adevăratul sens al cuvântului.”


    „Mitul inovaţiei” este un altul sesizat de el – chiar şi cuvântul în sine fiind unul prezent pe buzele multora. „Nu, nu este absolut necesar să inovezi, deşi se finanţează foarte mult tot felul de start-up-uri. Încă există o sumedenie de afaceri în care este mai important să faci un produs sau să oferi un serviciu de calitate, mai degrabă decât să inovezi. Pentru că am ajuns să vorbim de inovaţie şi acolo unde avem de fapt de a face doar cu o schimbare minoră de design sau de ambalaj sau atunci când avem probleme majore cu anumite aspecte de bază ale produselor oferite”, crede sociologul. Oferă ca exemplu în acest sens discuţii cu anumiţi comercianţi care urmăreau să afle de la clienţii lor cum ar putea să inoveze în magazine şi erau nemulţumiţi de faptul că aceştia se plângeau de mizeria de la raft, pentru că asta ştim şi noi, dar vrem să aflăm direcţii strategice de la ei. „Este la fel ca în cazul exemplului cu salariul, de mai sus. Dacă nu ai un nivel satisfăcător de pornire, restul sunt preocupări postmoderne care nu îşi vor atinge scopul.” 
    Mădălina Bălan, managing partner al Hart Consulting, consideră că miturile din corporaţii atrag atenţia asupra mai multor „bug-uri în structura software-ului mentalului colectiv.” Astfel, în timp ce definiţia mitului este povestea fabuloasă care cuprinde credinţele unui popor despre originea Universului, a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari, miturile organizaţionale ţin de credinţele, de valorile, de cultura mai mare (cea de la nivel naţional sau generaţional) sau mai mică (cea de la nivel organizaţional). Potrivit ei, miturile curente ale unei organizaţii ar putea fi mai uşor de evaluat dacă există informaţii despre cultura unei companii – ce este bine şi ce nu să faci, ce sancţionează „eroii legendari” ai organizaţiei.
    „Dacă este vorba despre o cultură în care contează să se muncească mult, să se stea mult peste program, în care efortul este cel care contează, atunci un mit posibil poate fi să stai cel puţin cât stă şeful sau „arăţi că eşti implicat dacă munceşti multe ore”. „Unele aspecte culturale care nasc diferite mituri ţin de credinţe comune – unele inconştiente.”


    „Nu suntem suficient de buni, de valoroşi, dacă nu dăm mult (timp, efort, emoţie). – chiar dacă acest «mult» nu înseamnă şi eficient”, este exemplul pe care Mădălina Bălan îl oferă. Ea adaugă însă că aceste mituri organizaţionale nu pot fi generalizate: „Le-aş privi mai nuanţat ca narative create de organizaţii vii, poveşti în mişcare care reflectă credinţele şi valorile local organizaţionale”.
    Daiana Stoicescu, coach şi preşedinte al International Coach Federation din România (ICF România), este de părere că miturile care se creează în interiorul unei organizaţii – şi, mai ales, ceea ce le face să fie numite mituri în rândurile angajaţilor – reprezintă una dintre cele mai bune modalităţi de evaluare a modului de funcţionare a unei companii: cea mai bună variantă de a afla cum trebuie să funcţioneze o companie este de a te uita la miturile care se creează în interior. Şi Daiana Stoicescu oferă câteva exemple întâlnite în activitatea ei.


    „Managerul ştie cel mai bine.”
    Din punctul de vedere al Daianei Stoicescu, problema cu managerii care ştiu ei mai bine ce trebuie făcut apare atunci când realizează faptul că nu pot implementa mereu singuri chiar dacă ştiu răspunsul, din lipsă de resurse. Ea consideră că o întrebare simplă adresată la momentul potrivit ar putea fi o soluţie care să oprească perpetuarea acestui mit: „Pot să îţi spun părerea mea? Am foarte multă experienţă pe acest subiect şi cred că am şi posibile soluţii. Un manager care ştie mai bine poate să îşi spună părerea, însă de foarte puţine ori este şi acceptată”.

    „Munca la mai multe lucruri în acelaşi timp te face eficient.”

    „Când lucrezi într-un mediu open space, un birou unde zgomotele de fundal vin din toate părţile şi faci foarte multe deodată (vorbeşti la telefon în timp ce citeşti încă un e-mail), poţi părea în faţa şefului ocupat şi activ, dar numai eficient nu.” Stoicescu spune că productivitatea are nevoie de toată atenţia ta neîntreruptă. „O modalitate de a combate efectele negative ale acestui mit este de a face câte o sarcină pe rând, cu toată atenţia pe acea sarcină.”


    „Timpul petrecut pentru «a da bine» costă”
    „Orice companie este interesată de rezultate. În momentul în care te întâlneşti în şedinţe interminabile şi plimbi două dosare între departamente, fără a avea o direcţie clară asupra obiectivului la care lucrezi, nu vei şti dacă îţi faci treaba şi livrezi ceva de calitate care contribuie la productivitatea companiei. Ca managerii din companii să spargă acest mit este important să stabiliească modalităţi clare şi specifice de a măsura progresul şi care este rezultatul final dorit.”


    „Să ajut înseamnă să îmi spun părerea.”
    De cele mai multe ori managerii fac presupuneri, constată coachul. „Presupun că dacă cineva are o problemă, nu are şi o soluţie pentru acea problemă. Şi noi toţi aproape că am fost învăţaţi încă de când începem să lucrăm în companie că să ajuţi colegii înseamnă să gândeşti pentru ei, în locul lor.” Daiana Stoicescu este de părere că pentru a nu mai perpetua acest mit, o soluţie ar fi ca managerii să asculte angajatul atât cât e nevoie, astfel încât celălalt să gândească independent; e nevoie ca el să primească atenţia suficientă ca să îşi acceseze propriile idei. „De obicei un angajat care are o problemă are şi soluţia, de cele mai multe ori, cea mai bună. Tot ce avem de făcut pentru a vedea efecte pozitive de pe urma acestui mit este să ne dăm voie să adresăm întrebări deschise şi să ascultăm. Şi iar să ascultam cu încredere în interlocutorul nostru şi să îi oferim un cadru sigur în care să se exprime neîntrerupt.”


    „Angajaţii nu ştiu ce este mai bun pentru ei – astfel că şefii trebuie să decidă pentru ei acest lucru.”
    „Câteodată poate chiar şi ce să mănânce la prânz îi direcţionează, presupunând că ştiu mai bine ce e util pentru ei, unii îşi fac griji pentru angajaţi, au grijă de ei la propriu”, observă Stoicescu. De fapt, ceea ce perpetuează acest mit este controlul, pentru că un astfel de comportament îl face pe angajat dependent de şeful său. „Nu ai cum să tratezi pe cineva ca pe un copil şi să îi oferi în acelaşi timp respectul şi atenţia cuvenite unui profesionist. Este un mit subtil. Infantilizezi atunci când îi doreşti binele colegului tău dar în acelaşi timp doreşti să fii văzut şi ca expert, indispensabil pentru companie. A trata pe un coleg ca pe un copil de fapt ascunde multă insecuritate pe poziţia deţinută în companie şi îndoială pe abilităţile de manager. Managerul poate poza ca fiind un manager impunător şi încrezător, dar de fapt în spate se ascunde un manager plin de dubii legate de rolul său în companie.”


    MITURILE PREZENTULUI, DEPĂŞITE
    Harry Meintassis, country managing partner al firmei de consultanţă în management şi executive search Korn Ferry Hay Group, este de părere că cele mai multe dintre miturile prezente în multinaţionalele de azi reflectă presupuneri convenţionale care au fost dezvoltate în ultimii 20 de ani. „Câteodată, pot fi «auzite» în boardurile companiilor sau chiar şi în şcolile de afaceri, dar sunt depăşite. Nu reflectă realităţile de astăzi sau ale viitorului. Acum forţele disruptive reprezintă motorul muncii. Trebuie să creăm noi mituri potrivite viitorului, avem nevoie de o paradigmă care să îi inspire pe oameni să îşi îndeplinească şi să îşi depăşească potenţialul, să ajute organizaţiile să devină sănătoase, umane. Noua retorică va solicita un nou tip de lider care să rescrie regulile jocului. Acest lider – care poate fi oricare dintre noi – îi va deservi pe ceilalţi – afacerile, angajaţii, comunitatea. În noua paradigmă vom avea noi eroi, care vor fi inspiraţi să îşi spună poveştile, îşi vor trăi visurile şi vor face lumea un loc mai bun.“
    El observă că miturile se propagă de-a lungul întregii organigrame şi oferă propriile exemple.


    „Cele mai importante talente sunt cei care înregistrează cele mai bune rezultate în sistemul de performanţă, cu abilităţi funcţionale sau tehnice;
    ei îndeplinesc nevoile actuale ale organizaţiei şi postului în care sunt angajaţi.
    ” De fapt, adevăratele talente, crede Meintassis, sunt oamenii care ajută organizaţia să se transforme pentru a ajunge la următorul nivel. „Rezolvă inteligent probleme, învaţă rapid, sunt gânditori strategici, fac conexiuni între cunoştinţe, sunt curioşi şi sunt flexibili, gestionează bine ambiguitatea, complexitatea. Sunt pregătiţi pentru viitor. Trebuie să reinventăm managementul talentului pentru a fi capabili să recunoaştem şi să dezvoltăm acest nou tip de talent. Trebuie să mutăm emfaza de la top performeri şi să susţinem performerii medii astfel încât să îşi atingă adevăratul potenţial.”


    „Oamenii trebuie angajaţi pentru abilităţi, astfel încât să deservească cerinţele locului de muncă?”
    De fapt angajaţii ar trebui recrutaţi pentru potenţial – oameni cu abilitatea de a conduce creşterea, care se adaptează într-un mediu de lucru în schimbare. „Mai mult de 20% dintre joburile de astăzi vor dispărea în forma lor actuală, prin urmare noile cerinţe în ceea ce îi priveşte pe oameni va fi o combinaţe de abilităţi cognitive, creative, emoţionale şi sociale. Transformarea digitală va face aceste abilităţi umane chiar şi mai importante pe măsură ce inteligenţa artificială va automatiza activităţile mai analitice, care se dezvoltă pe baza datelor. Ar trebui să construim noua forţă de muncă printr-o combinaţe de inteligenţă emoţională şi artificială.”

     „Liderii sunt puternici, figuri eroice, care au autoritatea, resursele şi toate răspunsurile.”

    Realitatea este că adevăraţii lideri se adaptează: anticipează trenduri, generează performanţa prin crearea unui simţ al scopului, accelerează inovaţia prin agilitate, fac parteneriate cu jucătorii implicaţi şi cultivă încrederea într-o nouă relaţie între organizaţie şi indivizi care are în centru creşterea mutuală. „Liderul ar trebui să fie un mentor, care inspiră o misiune demnă de a fi luată în seamă şi un spirit al responsabilităţii colective. Nu este vorba doar despre putere şi titlu. Iar liderii vizionari ar trebui să fie ambidextri: trebuie atât să contureze strategii, cât şi să îşi suflece mânecile şi să fie în tranşee!”

     Când vine vorba despre cultura organizaţională, mitul poate fi „să ai pachete de beneficii, team buildinguri, zile de vineri casual şi advertising referitor la noile logouri de employer branding.”
    Realitatea este că o cultură bună înseamnă să „dezvolţi engagementul veritabil, să arăţi că îţi pasă de indivizi, mai degrabă decât că îi tratezi ca pe active care pot fi administrate şi optimizate. Înseamnă să oferi libertate şi siguranţă pentru ca ei să fie ei înşişi. Oamenii vor să fie recunoscuţi, dezvoltaţi şi inspiraţi să îşi facă cea mai bună muncă. Criza de încredere din instituţiile sociale ar trebui să fie un apel de trezire pentru corporaţiile care construiesc culturi inclusive şi empowering.”

    „Banii sunt principalul motivator.”
    Nu putem să atragem sau să reţinem talente de top şi principalul motiv este politica de compensare”, este un alt mit, din punctul de vedere al lui Meintassis. Chiar dacă banii sunt importanţi (ca un test de corectitudine), mai multe studii empirice arată că motivatorii intrinseci contează mai mult. Un scop în care să creadă, autonomie, oportunitatea de a învăţa, inova şi crea. Orice companie care vrea să devină o forţă a talentelor trebuie să fie atentă; primele trei atribute ale acestora acum şi pentru următorii cinci ani sunt: cultura companiei, flexibilitatea şi dezvoltarea, potrivit unui studiu al Korn Ferry citat de Meintassis. 
    „Ar trebui să ne concentrăm pe ceea ce facem greşit şi să încercăm să îmbunătăţim. Avem nevoie de un acut simţ al urgenţei pentru a mişca organizaţia şi a seta motivatorii/demotivatorii («morcovul şi băţul») pentru a-i îndruma pe oameni înspre ceea ce trebuie să facă diferit.”
    Când vine vorba despre succesul în business, consultantul este de părere că acesta nu este echivalent cu indicatorii financiari ai unei companii.

     „Succesul înseamnă maximizarea performanţelor şi KPIs – venituri, profit, cash flow, valoarea acţionarilor.
    Nu este acesta rolul businessului?”
    „Da, dar succesul ar trebui văzut în termeni mai largi, este vorba despre crearea sustenabilă a valorii pentru toţi actorii implicaţi: clienţi, angajaţi, furnizori, societate etc. În plus, pentru o performanţă superioară, liderii ar trebui să deţină responsabilitatea pentru indicatori de sănătate, cum ar fi inovaţia, leadershipul,  cultura organizaţiei şi valorile.” Meintassis  îl citează pe fostul CEO al IBM Sam Palmisano, care spunea: „În mediul actual al businessului, să îţi atingi obiectivele financiare nu îţi va aduce mai mult decât un B minus atunci când eşti învestit ca CEO”.


    CUM SE VIRALIZEAZĂ UN MIT?
    „Mecanismul cred că este destul de simplu. Un anumit tip de structură organizaţională favorizează sau duce la apariţia unui anumit tip de comportament, care se răspândeşte până devine un soi de poveste virală şi mai apoi un mit. Aceste poveşti despre companii sunt şi ele spuse, însă, dintr-o anumită perspectivă. Cel care se miră şi transformă prin mirarea lui o întâmplare obişnuită în ceva extraordinar, care poate deveni apoi un astfel de mit, este de obicei aflat într-un mediu de lucru diferit de cel despre care este mitul”, descrie Alexandru Dincovici procesul de viralizare a unui mit. El oferă ca exemplu în acest sens miturile despre munca la stat, cum ar fi „timpul trece, leafa merge”. Acestea, spune el, pot fi amuzante doar pentru oameni care nu au muncit cu adevărat într-o instituţie de stat. „Pentru că şi acolo sunt angajaţi care petrec mult timp peste program şi nu au timp de nimic, dar şi oameni care muncesc mai puţin decât ar putea, la fel ca în orice alt mediu de lucru”. Chiar dacă este de părere că miturile nu joacă neapărat un rol în funcţionarea unei organizaţii, sociologul spune că, în anumite cazuri, ele pot contribui la crearea unei anumit tip de identitate şi chiar la creşterea coeziunii la nivelul grupului, ceea ce este un lucru bun pentru companie. „Din exterior însă, în funcţie de mit şi de cât de răspândit este, acesta se poate dovedi dăunător şi poate chiar duce la crearea de politici publice sau pachete legislative care se bazează pe astfel de mituri. Cred că e suficient să ne gândim bine la ultimii zece ani şi vom găsi cu siguranţă astfel de exemple şi la noi”, concluzionează el.


    GEOGRAFIA LEGENDELOR CORPORATISTE
    La fel ca orice mit, şi cele din spaţiul de muncă sunt fie universale, fie specifice unor anumite organizaţii, industrii sau culturi. „Unele mituri au caracter universal, au devenit atât de răspândite încât se aplică transversal şi panorganizaţional, precum mitul referitor la venitul devreme ori mitul referitor la e-mailuri în weekend. Altele sunt specifice unor organizaţii, ţin de specificul lor şi de domeniul de activitate (de exemplu, într-o firmă de transport/logistică, unde sunt mulţi şoferi, apar mituri despre stilul de condus sau despre ce anume te face un bun şofer)”, observă Sorin Faur. El sesizează că există şi câteva mituri despre români care ne descriu în poziţionarea faţă de alte culturi, care se reflectă şi în modul în care suntem priviţi ca angajaţi. „Aşa cum spunem despre germani, respectiv despre japonezi că sunt punctuali, spunem despre români că sunt descurcăreţi, ospitalieri şi prietenoşi. Adevărat? Suntem o naţie încercată care mereu a trebuit să facă faţă unor năpaste istorice şi totuşi, spunem noi, de 2000 de ani tot aici suntem, înseamnă că suntem rezilienţi şi descurcăreţi, pentru că am învăţat să ne rezolvăm singuri problemele. Un străin va sesiza uşor faptul că nu avem «specializări» şi ne delimităm foarte clar competenţa, ba din contră, ne place să intrăm inclusiv în lucruri la care nu ne pricepem. De aici mitul că suntem descurcăreţi, cu bune şi rele, evident.” Alexandru Dincovici sesizează şi el un astfel de mit: „Un manager străin cu care am lucrat se plângea, de exemplu, că angajaţii români nu sunt sinceri şi că a întâlnit inclusiv oameni care i-au spus că sunt foarte mulţumiţi de locul lor de muncă în săptămâna în care şi-au dat demisia.”
    Unul dintre miturile care probabil se regăsesc mai puţin în alte culturi este legat de competenţa executivilor români şi de capabilităţile lor de a ocupa aceste funcţii comparativ cu omologii străini, din vestul Europei sau americani. „Poate mai mult decât acum 20 de ani, manageri români se regăsesc la conducerea unor mari corporaţii, fonduri de investiţii, dar vorbim despre un proces care s-a întâmplat în timp”, observă şi Raluca Peneş, HR systems & processes coordinator în cadrul Smartree. Ea aminteşte, de asemenea, de o altă idee preconcepută, „chiar dacă nu specific românească, dar care a fost pregnantă în mediul de business local, legată de un anumit stil de management orientat către control şi conform căruia un bun manager poate conduce şi se poate impune în faţa echipei doar printr-un stil autoritar. Din nou, este vorba despre un mit depăşit, care nu mai funcţionează în momentul de faţă, ci mai degrabă puterea exemplului sau leadershipul pe care îl poate inspira.”

    MITURI PE CALE DE DISPARIŢIE
    „În ultimii ani, aşa-zisele mituri corporatiste au început să dispară, iar în locul lor apar noi culturi organizaţionale impuse de comportamentul noilor generaţii. Dacă până acum câţiva ani a lucra peste program transmitea ideea unui angajat model şi implicat, în zilele noastre angajaţii sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să îşi sacrifice timpul personal în favoarea muncii, căutând mai ales să echilibreze cele două planuri. Acesta este doar unul dintre miturile care au marcat perioada anilor precedenţi”, observă Raluca Peneş. De asemenea, crede ea, ideea că schimbarea frecventă a jobului ridică semne de întrebare cu privire la seriozitatea şi profilul unui candidat era din start eronată. „Deşi tinerii îşi schimbă frecvent locul de muncă în prezent, acest lucru nu mai reprezintă un criteriu de descalificare în obţinerea unui job. Un alt mit era legat de expunerea punctului de vedere în mod deschis de către un angajat, mai ales când acest lucru nu corespundea cu punctul de vedere al managerului direct. „În momentul de faţă, odată cu explozia comunicării în social media, din contră, acest lucru este încurajat şi, mai mult decât atât, sunt apreciate punctele de vedere creative, out of the box, ale angajaţilor, considerând că în acest fel se aduce plusvaloare companiei. Şi experienţa candidaţilor este un mit în materie de recrutare care, potrivit Ralucăi Peneş, nu mai are legătură cu prezentul. La fel, dacă în trecut lipsa vreunei experienţe profesionale în CV atrăgea din start respingerea candidatului, în prezent, mai ales în domenii precum dezvoltarea de software, sunt acceptaţi candidaţi luându-se în considerare profilul, abilităţile, aspecte care primează în lipsa unei experienţe practice. „Există însă în continuare companii unde asemenea mituri persistă şi sunt încurajate, dar acestea sunt cu precădere companiile de mici dimensiuni, unde nu există o cultură organizaţională şi unde lucrurile funcţionează după nişte deprinderi formate.” 

  • Toader, anunţ legat de DEMISIE: Nu pot să închid biroul pentru că am auzit că mă remaniază/ Despre Dragnea: Va veni un moment în care voi vorbi mai mult şi mai multe

    „Îi întrebaţi pe dânşii, nu pe mine. Eu efectiv îmi exercit atribuţiile până în momentul în care în Monitorul Oficial apare cu nume, prenume alt ministru. De ce? Pentru că este un principiu care spune că trebuie să asiguri continuitatea activităţii autorităţii. Eu nu pot acum să închid biroul pentru că am auzit că mă remaniază”, a declarat Tudorel Toader, în Parlament, întrebat cum va mai rămâne la minister dacă PSD nu îl mai susţine.
     
    El a afirmat că nu îşi va da demisia, deoarece niciodată nu a abandonat obligaţiile pe care şi le-a asumat.
     
    „Demisiile nu sunt numai de onoare. Demisiile sunt din multe considerente. Eu am trecut prin multe experienţe profesionale, dar niciodată nu am abandonat obligaţiile pe care mi le-am asumat”, a adăugat Toader.
     
    Referitor la declaraţiile făcute în ultima perioadă de liderul PSD, Liviu Dragnea, Toader a menţionat că, în ceea ce-l priveşte, va veni un moment în care va vorbi mai mult şi mai multe.
     
    „Lasă. Întrebaţi-l pe dânsul de ce, iar eu dau răspunsuri parţiale, dar probabil că va veni un moment în care voi vorbi şi mai mult şi mai multe”, a declarat Tudorel Toader, în Parlament, întrebat dacă s-a simţit umilit la Bruxelles aşa cum spunea Liviu Dragnea pentru că a fost cu doar câteva articole din Ordonanţa pe care intenţiona să o dea.