BusinessMagazin

Tag: barbati

  • Ţara din Europa unde locurile publice se transformă într-o lume exclusiv a bărbaţilor. O femeie pe terasa unei cafenele este considerată o intrusă

    Într-una din cele mai dezinhibate ţări ale lumii, restaurantele, barurile, dar şi alte locuri publice se transformă într-o lume exclusiv a bărbaţilor. Se întâmplă în Franţa, unde asociaţiile de femei se plâng de discriminare de gen. O femeie pe terasa unei cafenele este considerată o intrusă şi tratată cu ostilitate. O echipă a postului de televiziune France 2 a văzut cum stau lucrurile la un pas de capitală.

    Parisul, capitală cosmopolită unde ajung turişti din toată lumea, unde se împletesc credinţe şi tradiţii de toate felurile. 20 de kilometri mai departe, totul se schimbă. În suburbii abia dacă zăreşti vreo femeie singură pe stradă. Terasele sunt pline, dar la mese sunt doar bărbaţi. Nu este o simplă coincidenţă. De ceva vreme pare să se fi creat o lume paralelă, cea a unei puternice discriminări de gen.

    Echipa France2 care filma reportajul a fost întâmpinată cu huiduieli şi insulte. Nu e greu de imaginat că o ieşire pe stradă, în plină zi, a devenit o aventură pentru femei.

    Întâlnită în comunităţile predominant musulmane, această discriminare pare să fie acceptată de femeile convertite la islam pentru care viaţa socială nu prezintă niciun interes scrie actualmm.ro

  • Pentru ce a fost creat buzunarul mic de la blugi

    Cel mai mic buzunar al blugilor a fost creat iniţial pentru bărbaţii care purtau ceasuri de buzunar şi aveau nevoie de un loc special în care să le depoziteze, potrivit Huffington Post. Totuşi, buzunarul a servit mai multor scopuri de-a lungul timpului, cum ar fi, spre exemplu, depozitarea de monede.

    Blogul Levi Strauss confirmă concluzia utilizatorilor Quora care au discutat recent misterul micului buzunar. ”Primii blue jeans aveau patru buzunare – doar unul în spate, iar în faţă – două, plus micul buzunar de ceas.” Buzunarul apare pe cea mai veche pereche de blugi din arhivele Levi Strauss, care datează din 1879.

  • Cum s-a îmbogăţit această femeie învingând bărbaţii la propriul lor joc

    Cathy “Cat” Hulbert este cunoscută în lumea poker-ului şi a gamblingului şi chiar a fost numită de Game Show Network ca fiind “cea mai bună femeie parior de pe Pământ”. De asemenea, a fost prima femeie care a devenit jucătoare profesionistă de blackjack.

    În timpul facultăţii Hulbert obişnuia să joace cărţi şi acolo şi-a dezvoltat abilităţile. Astfel şi-a folosit talentul pentru a-şi finanţa studiile. Imediat după absolvire a început să lucreze la New York State Senate însărcită să redacteze rapoarte fiscale, apoi a trecut la oficiul de presă al instituţiei. Totuşi, simţea că munca nu i se potrivea, aşa că a renunţat şi a decis să se mute la Las Vegas în încercarea de a deveni o jucătoare profesionistă de poker. I-a luat 15 zile să ajungă acolo şi a cheltuit 1600 de dolari. S-a angajat imediat ca un dealer la o masă de blackjack unde a observat un comportament al unuia dintre pariori. Acesta făcea parte din echipa “The Czechs” care se ocupau cu număratul cărţilor la jocurile de blackjack.

    Cathy a fost fascinată şi a devenit membru al echipei între 1960 şi 1970. Perioadă când a  câştigat sume importante, dar a fost prinsă şi i-a fost interzisă intrarea în 150 de cazinouri din întreaga lume. De asemenea, a fost arestată de 50 de ori încercând să intre în cazinouri. A călătorit mult prin Europa pentru a putea juca blackjack, dar stilul de viaţă a obosit-o.A trebuit să se reprofileze.

    A jucat o perioadă la sloturi, dar acolo nu erau foarte mulţi bani şi s-a întors la poker. A jucat timp de trei ani fără să realizeze ceva memorabil, apoi i-a întâlnit în 1986 pe David Heyden şi Rick Greider, doi dintre cei mai buni jucători de poker Texas Holdem (7 carti). A învâţat foarte multe de la ei şi tot atunci şi-a dat seama ce uşor pot fi manipulaţi bărbaţii. A fost singura femeie inclusă în clasamentul celor mai buni jucători de poker din lume şi chiar a obţinut premiul prestigios, World Series of Poker Bracelet în 1993.

    “Jucam poker cinci zile pe săptămână şi aveam un weekend normal. Ajungeam la cazino pe la 12 şi, dacă pierdeam, nu plecam mai târziu de 8 seara”, mărturiseşte ea. “E foarte greu să te ridici de la masă când pierzi, sper să mai joci puţin până când măcar ajungi pe zero, dar niciodată nu se întâmplă.”

    A scris şi o carte numită “Outplaying the Boys: Poker Tips for Competitive Women”, adresată femeilor, prin intermediul căreia oferă sfaturi care le-ar putea ajuta să învingă bărbaţii la poker. Ea a declarat pentru BBC că ” dacă eşti frumoasă bărbaţii vor fi distraşi de frumuseţea ta şi se vor gândi la moduri prin care vor putea să se culce cu tine, iar asta ar putea fi un avantaj pentru tine”. Ea a mai spus că unele femei pot apela la natura paternală a bărbaţilor, însă “eu am aură arogantă. La mine nu a funcţionat. Dacă un bărbat nu vede o frică în ochii unei femei atunci asta p sa-l înnebunească şi dorinţa lui de a te învinge devine şi mai mare”.

    “Cred cu tărie că femeile sunt mai bune la poker decât bărbaţii. Au firi mai predispuse la reflecţie, sunt mai intuitive şi femeile au mai multe “paravane” la dispoziţie”, mai spune ea. 

  • Cum s-a îmbogăţit această femeie învingând bărbaţii la propriul lor joc

    Cathy “Cat” Hulbert este cunoscută în lumea poker-ului şi a gamblingului şi chiar a fost numită de Game Show Network ca fiind “cea mai bună femeie parior de pe Pământ”. De asemenea, a fost prima femeie care a devenit jucătoare profesionistă de blackjack.

    În timpul facultăţii Hulbert obişnuia să joace cărţi şi acolo şi-a dezvoltat abilităţile. Astfel şi-a folosit talentul pentru a-şi finanţa studiile. Imediat după absolvire a început să lucreze la New York State Senate însărcită să redacteze rapoarte fiscale, apoi a trecut la oficiul de presă al instituţiei. Totuşi, simţea că munca nu i se potrivea, aşa că a renunţat şi a decis să se mute la Las Vegas în încercarea de a deveni o jucătoare profesionistă de poker. I-a luat 15 zile să ajungă acolo şi a cheltuit 1600 de dolari. S-a angajat imediat ca un dealer la o masă de blackjack unde a observat un comportament al unuia dintre pariori. Acesta făcea parte din echipa “The Czechs” care se ocupau cu număratul cărţilor la jocurile de blackjack.

    Cathy a fost fascinată şi a devenit membru al echipei între 1960 şi 1970. Perioadă când a  câştigat sume importante, dar a fost prinsă şi i-a fost interzisă intrarea în 150 de cazinouri din întreaga lume. De asemenea, a fost arestată de 50 de ori încercând să intre în cazinouri. A călătorit mult prin Europa pentru a putea juca blackjack, dar stilul de viaţă a obosit-o.A trebuit să se reprofileze.

    A jucat o perioadă la sloturi, dar acolo nu erau foarte mulţi bani şi s-a întors la poker. A jucat timp de trei ani fără să realizeze ceva memorabil, apoi i-a întâlnit în 1986 pe David Heyden şi Rick Greider, doi dintre cei mai buni jucători de poker Texas Holdem (7 carti). A învâţat foarte multe de la ei şi tot atunci şi-a dat seama ce uşor pot fi manipulaţi bărbaţii. A fost singura femeie inclusă în clasamentul celor mai buni jucători de poker din lume şi chiar a obţinut premiul prestigios, World Series of Poker Bracelet în 1993.

    “Jucam poker cinci zile pe săptămână şi aveam un weekend normal. Ajungeam la cazino pe la 12 şi, dacă pierdeam, nu plecam mai târziu de 8 seara”, mărturiseşte ea. “E foarte greu să te ridici de la masă când pierzi, sper să mai joci puţin până când măcar ajungi pe zero, dar niciodată nu se întâmplă.”

    A scris şi o carte numită “Outplaying the Boys: Poker Tips for Competitive Women”, adresată femeilor, prin intermediul căreia oferă sfaturi care le-ar putea ajuta să învingă bărbaţii la poker. Ea a declarat pentru BBC că ” dacă eşti frumoasă bărbaţii vor fi distraşi de frumuseţea ta şi se vor gândi la moduri prin care vor putea să se culce cu tine, iar asta ar putea fi un avantaj pentru tine”. Ea a mai spus că unele femei pot apela la natura paternală a bărbaţilor, însă “eu am aură arogantă. La mine nu a funcţionat. Dacă un bărbat nu vede o frică în ochii unei femei atunci asta p sa-l înnebunească şi dorinţa lui de a te învinge devine şi mai mare”.

    “Cred cu tărie că femeile sunt mai bune la poker decât bărbaţii. Au firi mai predispuse la reflecţie, sunt mai intuitive şi femeile au mai multe “paravane” la dispoziţie”, mai spune ea. 

  • La ce ar renunţa bărbaţii dacă ar putea să-şi redobândească părul

    Compania Regenepure a prezentat un studiu legat de căderea părului la bărbaţi şi metode de tratare; în document, compania analizează şi impactul psihologic al fenomenului.

    Astfel, studiul arată că sunt peste 800.000 de bărbaţi care caută, în mod activ, un tratament împotriva pierderii părului. Cei mai mulţi bărbaţi sunt afectaţi de alopecie (căderea părului) după vârsta de 85 de ani (80%), dar afecţiunea se manifestă des şi în cazul celor de sub 35 de ani (40%).

    În Statele Unite, spre exemplu, peste 40 de milioane de bărbaţi se confruntă cu o formă de cădere a părului.

    La ce-ar renunţa însă bărbaţii dacă şi-ar putea redobândi părul? 47% dintre cei intervievaţi în cadrul studiului au spus că ar renunţa la economiile din timpul vieţii, în vreme ce 60% spun că ar prefera să aibă din nou păr decât să aibă bani sau prieteni. Cel mai surprinzător răspuns a fost însă următorul: 30% dintre respondenţi au declarat că ar fi dispuşi să renunţe la sex dacă şi-ar putea redobândi părul.

  • Escală între dunele de nisip: Doha, cea mai nouă poartă către est

    Poziţionat la marginea peninsulei arabice, înconjurat de Arabia Saudită şi Iran, Qatarul nu răsare, în gândurile călătorilor, drept o destinaţie turistică mondială. Însă pentru o rută de lung curier către altă destinaţie asiatică, de pildă, o pauză de câteva zile între două zboruri poate fi o descoperire: atât în ce priveşte reperele culturale iconice ale oraşului, dezvoltările imobiliare, infrastructura inedită, cât şi a celor mai vechi tradiţii orientale.  

    La aterizarea pe aeroportul internaţional Hamad am fost surprinsă să văd la cozile de la verificarea paşapoartelor o aglomerare de oameni la fel ca în cele mai mari aeroporturi europene: structuraţi pe rânduri specifice culturii orientale – femei, familii, cetăţeni ai ţărilor membre Consiliului de Cooperare din Golf, alte naţionalităţi, business class – zeci de oameni aşteptau să intre în Doha. Aveam să aflu de la oficialul care însoţea grupul de presă cu care sosisem că, deşi deschis în 2014, aeroportul din Doha a devenit printre cele mai tranzitate din lume, cu peste 30 de milioane de pasageri care au trecut pe acolo în 2015. Hamad International Airport se întinde pe o suprafaţă de 22 de kilometri pătraţi – aproximativ o treime din oraşul Doha, iar investiţiile în acesta ajung la 15 miliarde de dolari. Aeroportul are o capacitate anuală de 50 de milioane de pasageri; surprinde prin spaţiile amenajate pentru expoziţii de artă, un terminal VIP inspirat de bărci arabe, precum şi o moschee cu o temă acvatică; trenuri între terminale (un serviciu inaugurat recent), precum şi un hotel cu piscină – unde cazarea porneşte de la circa 100 de riali qatarezi pe noapte (aproximativ 100 de lei).

    În centrul aeroportului oamenii îşi fac poze lângă un imens monument sub forma unui urs de pluş, care pare să aibă capul ascuns de o lampă, pe măsura dimensiunilor sale. Ursul înalt de şapte metri este de fapt o sculptură faimoasă a artistului elveţian Urs Fischer, realizată în 2006. Cântăreşte aproximativ 18-20 de tone şi este din bronz turnat. Înainte să fie adus aici a fost expus în faţa clădirii Seagram de pe Park Avenue, New York. Presa internaţională spune că a fost cumpărat de un membru al familiei regale din Qatar pentru mai mult de 6,8 milioane de dolari, de la o licitaţie la Christie în New York. În terminale sunt expuse numeroase opere de artă, în parteneriat cu muzeele din Qatar (de altfel, Qatar Museums a deschis şi un magazin şi o cafenea în aeroport).

    Apetenţa pentru artă a qatarezilor este prezentă de altfel pretutindeni în Doha: stâlpi coloraţi în lumini albastre, fuchsia, verzi, presăraţi de sus până jos de înscrisuri arabe, concurează macaralele ce se întâlnesc la tot pasul în preajma viitoarelor construcţii ce se observă la drumul dinspre aeroport. Efervescenţa sectorului construcţiilor este confirmată de cifre: este sectorul cu cel mai mare ritm de creştere din Qatar – guvernul plănuieşte să cheltuiască peste 200 de miliarde de dolari ca parte a unei scheme de investiţie majore direcţionate spre infrastructură, care include şi construirea unei linii de metrou cu peste 100 de staţii. Deadline‑ul final al proiectului (intitulat Qatar Vision) este 2030, însă un termen intermediar este 2022, când Qatarul va găzdui cupa UEFA.

    În scurtul drum de la aeroport (amplasat la circa 20 de minute de centrul oraşului), am observat că zicala „bigger is better” se aplică nu doar în proiectele vaste de infrastructură, ci şi la vehicule; majoritatea maşinilor înşirate la semafor sunt SUV-uri albe sau maşini luxoase pe care doar în filme (sau poate parcările din Mamaia) le-am mai văzut. Se pare că SUV‑urile acordă qatarezilor percepţia respectului cuvenit, dar sunt şi utile în off road‑urile prin deşert. De altfel, qatarezii nu au nevoie de motive de îngrijorare în ce priveşte consumul mare al acestora: preţul pentru un litru de benzină este de 1,3 riali qatarezi.

    Prima oprire turistică pe care am făcut-o, în seara în care am ajuns în Souk Waqif din Doha, un loc în care pari că te întorci în timp, la adevăratele tradiţii orientale, datează de aproximativ un secol, într-o vreme în care localnicii veneau acolo să cumpere şi să vândă peşte, capre şi lână. Simţul olfactiv a fost primul atacat; un amestec de mirosuri orientale de mirodenii şi arome de narghilea (chicha) te loveşte imediat ce intri. Apoi, bogăţia cu care te întâmpină vizual locul este pe măsură: tarabele încărcate cu lămpi şi alte obiecte aurite, toate sunt aşezate într-o ordine impecabilă în clădiri cu arhitectură orientală.

    Dacă în alte pieţe orientale m-am simţit deseori agasată de insistenţele negustorilor, aici nu te simţi vinovat dacă atingi marfa, o pozezi sau vrei să o fotografiezi. Ca oriunde în Orient, e bine să negociezi: aveam dolari în momentul în care voiam să cumpăr mirodenii, iar vânzătorul s-a oferit să meargă el la casa de schimb valutar pentru a-i schimba. Îndoielile legate de întoarcerea negustorului s-au spulberat imediat ce vânzătorul a ajuns cu chitanţa, cu explicaţiile legate de curs, cu restul, dar şi cu reducerea negociată anterior. De altfel, toate tarabele sunt deţinute de oameni de afaceri qatarezi, iar orice lipsă de profesionalism a vânzătorilor, majoritatea imigranţi, angajaţi aici, ar putea fi pedepsită cu confiscarea paşaportului şi condamnarea la muncă până la răscumpărarea greşelii. Motiv pentru care chiar şi pe timp de noapte tarabele lor sunt acoperite doar de o folie de plastic, fără niciun alt mijloc de securizare.

    Pe măsură ce avansam în interiorul pieţei, zgomotele se intensificau: o varietate de păsări cu care puţine grădini zoologice se pot mândri se află în centru, de la zeci de canari, la papagali în diferite dimensiuni, coloraţi şi ridicaţi de negustori la momentul în care voiam să le fac poze. Pisici de rasă, iepuri îmbrăcaţi în haine, ţestoase, dihori, cam orice animal pe care cineva şi-l poate imagina că poate fi animal de companie este aici. La loc de cinste, în încăperi dedicate, se află însă şoimii, înşiraţi pe bârne paralele, cu ochii acoperiţi; ghidul povesteşte că este pasărea naţională a qatarezilor, văzută ca simbol al forţei şi curajului şi este folosit la vânătoare. Lângă ei, negustorii hrănesc în cuşti alte păsări, de dimensiuni mici: „Sunt hrana şoimilor”, explică Ashan, ghidul turistic srilankez, în timp ce ne îndepărtăm de această zonă. Preţul acestora ajunge  la peste 250.000 de euro; nu e de mirare că operatori aerieni precum cel naţional al statului Qatar şi alţi operatori aerieni permit pasagerilor să zboare cu aceste animale de companie în cabina aeronavelor.

    În cadrul Souq Waqif se află o zonă de terase şi de „majilis” – un loc de relaxare al arabilor, cu perne confortabile, în care îşi savurează ceaiurile şi narghilele; o atmosferă efervescentă pe care nu cred că greşesc dacă o asemăn cu serile de weekend din Centrul Vechi.

    Faptul că populaţia este formată majoritar din bărbaţi (peste 70%) se observă cel mai bine aici: într-o mişcare browniană, o aglomerare de thawburi albe (îmbrăcămintea tradiţională a bărbaţilor) se mişcă în grupuri printre tarabele şi terase; printre ei, femei în abaya negre, se plimbă însoţite de copii. Toţi par oameni de afaceri – pixul la buzunarul halatului alb este la fel de des întâlnit ca şi ghutras-urile (eşarfele purtate de bărbaţi pe capete, ale căror culori pot varia: alb – care înseamnă puritatea, alb şi roşu – patriot, negru şi alb – care înseamnă libertate). Se plimbă alene în grupuri gesticulând în timp ce vorbesc – formate majoritar din bărbaţi, stau la terasele din souk, îşi fumează narghilele la terase amplasate în aer liber. De altfel, toate afacerile din piaţă sunt deţinute de câţiva cetăţeni qatarezi, iar negustorii sunt angajaţii lor.

    Turiştii sunt prezenţi – însă se află în minoritate evidentă faţă de proporţia mare de persoane cu veşminte specific arabe. Pentru ei, nu există restricţii vestimentare majore şi se traduc, în cazul femeilor, în ţinute care acoperă braţele şi fuste până peste genunchi. Un alt lucru care m-a frapat în piaţă (şi la toate destinaţiile vizitate ulterior în Doha) este că totul este extrem de curat – pe alocuri sunt lăsate în voie perne pe canapele din lemn – iar ghidul Asham spune că amenzile sunt ridicate pentru cei care aruncă lucruri pe stradă (ajung la 10.000 riali).

     

  • Primul studio profesional de videochat cu modele bărbaţi din România

    Studio 20 a deschis în Bucureşti un nou studio de videochat glamour, fiind primul studio profesional de videochat cu modele bărbaţi, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Noul punct de lucru se numeşte Studio 20 Men, iar investiţia s-a ridicat la 150.000 de euro. Acesta se află în zona Gării de Nord şi are suprafaţa de 400 mp, împărţiţi în 15 camere amenajate pe diferite teme în care vor lucra 50 de modele bărbaţi.

    “Este primul astfel de studio profesional din România, iar asta îl face să concureze cu cele din Praga, Budapesta, Barcelona sau Nevada, unde acest tip de studio este deja popular. Este important ca publicul român să înţeleagă acest trend şi să fie tratat cu normalitate chiar dacă în această industrie numărul bărbaţilor care fac videochat este cu mult mai mic decât cel al femeilor. Mai exact, din totalul modelelor de videochat din lume, doar 10% sunt bărbaţi”, declară Robert Vanderty, Manager Studio 20.

    În această industrie bărbaţii pot câştiga la fel de mult ca femeile. Veniturile modelelor bărbaţi pot ajunge chiar şi la 5.000 de euro pe lună.

    “Acest tip de studio de videochat nu se poate franciza încă. Îl vom trece prin rigorile unui caiet de franciză după validarea modelului de business la finalul unui an de funcţionare”, susţine Robert Vanderty.

    Până în prezent, Studio 20 operează 6 studiouri de videochat în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Los Angeles. Franciza Studio 20 se poate multiplica în orice oraş mare sau mediu din România sau din lume.

    Cu o investiţie între 100 şi 200 mii de euro se poate rula anual un milion de euro, iar profitul brut poate ajunge la 200 de mii de euro pe an, susţin reprezentanţii companiei. Piaţa mondială în care activează Studio 20 este estimată la 10 miliarde de dolari pe an.

    Din calculele necesare constituirii caietului de franciză Studio 20, reiese că piaţa autohtonă de profil se ridică la circa 100 de milioane de euro. Aceasta creşte permanent şi se poate dubla în următorii 3 ani.
     

  • Sex cu roboţi? Până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane

    Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunţat că până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane, informează The Telegraph.

    Pearson spune că până în 2030 foarte mulţi oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susţine că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală şi ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

    Pearson îşi argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realităţii virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

    “Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboţi, însă treptat o să se obişnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale, oamenii vor putea crea legături emoţionale puternice cu roboţii, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

    Aceeaşi idee este susţinută şi de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale şi a relaţiilor. Deşi poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relaţia cuiva cu un obiect neînsufleţit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiţă iubirii, a dat viaţă pietrei. Din legendă s-a desprins şi termenul de „pigmalionism“, care descrie atracţia sexuală a unui om faţă de o statuie sau de un obiect neînsufleţit.

    Helen Driscoll susţine că interacţiunile cu roboţi se vor schimba dramatic în următorii ani şi că până în 2070 relaţia omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală şi sexul cu roboţi în raport cu condiţiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmaţia lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piaţă şi că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relaţia sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, şarm, provocare“, a completat Lucaciu.

    De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Şi, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim şi cum percepem viaţa.

    Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualităţii şi legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbaţi la 28 de ani şi la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaţilor necăsătoriţi a crescut la 14% de la 6% în 1980.

    În plus, comunicarea şi modul cum relaţionăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri şi pe aplicaţiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foşti colegi de şcoală care în trecut ar fi dispărut din viaţa noastră şi ex-parteneri răsar în fluxul reţelelor sociale, ceea ce duce la o permanenţă nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicaţii găsim parteneri pentru o conversaţie, pentru o ieşire în oraş sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

    Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating, este un joc pe care-l joci până câştigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilităţiile de parteneri cresc exponenţial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potenţialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alţi doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relaţiei nu-şi prezintă decât faţete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendinţa să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginaţie, idealizând“, este de părere Lucaciu.

    Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboţi sau peste inteligenţă artificială, fie ea chiar minimală, în spaţiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbaţii şi femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicaţia Gizmondo. Kitten şi alţi mii de boţi aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boţii trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceştia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiaşi publicaţii, 80% dintre plătitori, atraşi de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

    Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

    Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu şi le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepţia viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

    Ideea realităţii virtuale a fost alimentată de romanele SF şi de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reuşit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluţiona industria divertismentului, dar şi reţelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puţin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziţia Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

    Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piaţă, dar este unul dintre cele mai sofisticate şi printre cele mai promiţătoare. Şi alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realităţii virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt şi ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacţionează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influenţa pozitiv relaţiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat şi utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependenţă de virtual, deoarece pot stimula aceleaşi zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.

  • La ce-ar renunţa bărbaţii dacă ar putea să-şi redobândească părul

    Compania Regenepure a prezentat un studiu legat de căderea părului la bărbaţi şi metode de tratare; în document, compania analizează şi impactul psihologic al fenomenului.

    Astfel, studiul arată că sunt peste 800.000 de bărbaţi care caută, în mod activ, un tratament împotriva pierderii părului. Cei mai mulţi bărbaţi sunt afectaţi de alopecie (căderea părului) după vârsta de 85 de ani (80%), dar afecţiunea se manifestă des şi în cazul celor de sub 35 de ani (40%).

    În Statele Unite, spre exemplu, peste 40 de milioane de bărbaţi se confruntă cu o formă de cădere a părului.

    La ce-ar renunţa însă bărbaţii dacă şi-ar putea redobândi părul? 47% dintre cei intervievaţi în cadrul studiului au spus că ar renunţa la economiile din timpul vieţii, în vreme ce 60% spun că ar prefera să aibă din nou păr decât să aibă bani sau prieteni. Cel mai surprinzător răspuns a fost însă următorul: 30% dintre respondenţi au declarat că ar fi dispuşi să renunţe la sex dacă şi-ar putea redobândi părul.

  • O femeie a păcălit 20 de bărbaţi să-i cumpere fiecare un iPhone 7. Vedeţi ce a făcut cu banii

    O femeie din China a găsit o metodă inedită de a obţine bani pentru a-şi cumpăra o casă, scrie Esquire.

    Potrivit BBC, o bloggeriţă din CHina cu pseudonimul Proud Qiaoba a scris un articol despre prietena ei Xiaoli (tot pseudonim) din Shenzen, China. Conform spuselor lui Qiaoba, Xiaoli le-a cerut celor 20 de bărbăţi cu care se vedea să-i cumpere fiecare un iPhone 7. Aceştia s-au conformat, iar femeia a luat smartphone-urile şi le-a revândut pentru suma de 16.000 de dolari pe care i-a folosit ca avans la achiziţionarea unei case la ţară.

    “Xiaoli nu are o familie bogată. Mama ei este casnică şi tatăl este un simplu muncitor. Părinţii îmbătrânesc şi nu au resursele necesare pentru a-i cumpăra lui Xiaoli o casă. Este incredibil că această metodă a funcţionat”, a scris Proud Qiaoba.