BusinessMagazin

Tag: banci

  • Ce arată datele BNR: În ultimii 15 ani peste 20.000 de angajaţi au plecat din bănci şi mai mult de 3.000 de sucursale s-au închis

    Băncile din România aveau la final de 9 luni/2023 mai puţin de 51.600 de angajaţi şi în jur de 3.500 de sucursale, după ce în ultimii 15 ani au ieşit din sistem mai mult de un sfert dintre bancheri (28%), adică peste 20.000, în timp ce aproape jumătate dintre sucursale (46%) s-au închis, adică mai mult de 3.000, conform datelor BNR.

    În ultimul an, 74 de sucursale şi agenţii bancare s-au închis, iar  numărul angajaţilor din banking a scăzut cu 225 faţă de 9 luni/2022. Băncile care activează pe piaţa românească aveau la sfârşitul primelor 9 luni din 2023 un număr de 51.570 de angajaţi, iar numărul unităţilor teritoriale (sucursale/agenţii) a coborât la 3.533.

    Restructurarea sistemului bancar a continuat în 2023, ca şi în 2022, dar într-un ritm mai lent, după ce accelerase în 2020 şi 2021 în contextul pandemiei de COVID-19.

    În perspectivă, restructurarea va continua şi ca o consecinţă a accelerării procesului de digitalizare, dar şi ca efect al consolidării sistemului bancar autohton, care se va manifesta în continuare în condiţiile în care mai există bănci, în special cele cu o cotă de piaţă de sub 1%, care îşi caută cumpărători, costurile pentru menţinerea pe piaţă fiind mari.

  • Lovitură de teatru: UniCredit a fost scoasă de pe lista grupurilor financiare globale de importanţă sistemică

    Consiliul pentru Stabilitate Financiară a eliminat creditorul italian UniCredit de pe lista sa de bănci de importanţă sistemică la nivel mondial, a anunţat luni monitorul internaţional, reducând numărul total al acestora la 29, de la 30 anul trecut, scrie FT. 

    G-Sibs se bazează pe o serie de factori, cum ar fi mărimea, nivelul de interconectare şi complexitatea unei bănci. Cele considerate importante din punct de vedere sistemic aderă la cerinţe suplimentare faţă de standardele care se aplică tuturor băncilor active la nivel internaţional şi care includ rezerve de capital mai mari şi aşteptări de supraveghere.

    De asemenea, FSB a eliminat de pe listă creditorul elveţian Credit Suisse, care a fost preluat în acest an de rivalul UBS, şi a adăugat Bank of Communications din China. UBS a fost mutată într-o categorie superioară în acest an ca urmare a preluării, ceea ce a dus la creşterea cerinţelor privind rezervele de capital.

  • Slovenia merge mai departe cu noi taxe pe bănci şi companii

    Guvernul Sloveniei a aprobat o taxă pe bănci şi taxe mai mari pe companii pentru a putea finanţa proiecte de reconstrucţie în urma celui mai mare dezastru natural cu care s-a confruntat ţara în cel puţin trei decenii, notează Bloomberg. Statul a fost afectat sever de inundaţii în august.

     

  • Slovenia merge mai departe cu noi taxe pe bănci şi companii

    Guvernul Sloveniei a aprobat o taxă pe bănci şi taxe mai mari pe companii pentru a putea finanţa proiecte de reconstrucţie în urma celui mai mare dezastru natural cu care s-a confruntat ţara în cel puţin trei decenii, notează Bloomberg. Statul a fost afectat sever de inundaţii în august.

     

  • Ce mai finanţează băncile. Creditele pentru agricultură, industrie, construcţii şi administraţia publică rămân cu creşteri de două cifre

    Agricultura, construcţiile, industria şi administraţia publică sunt sectoarele care şi-au păstrat elanul în ceea ce priveşte soldul finanţărilor acordate de băncile locale, ajungând la finalul lunii iulie 2023 la ritmuri de creştere anuale de peste 10%, iar în cazul construcţiilor de peste 15%, faţă de iulie 2022, potrivit datelor BNR.

    Însă, există o diminuare a ritmului de creştere faţă de iunie 2023, când creşterile anuale ajungeau şi aproape de 20% în unele cazuri.

    Sectorul agriculturii, o zonă care a fost urmărită de băncile comerciale, dar şi de Uniunea Europeană prin intensificarea programelor de creditare sectorială, a depăşit pragul de 30 mld. lei şi a ajuns la un sold al finanţărilor bancare de 30,7 mld. lei la finalul lunii iulie 2023, după un avans de 11,6% faţă de iulie 2022. Dar, ponderea soldului finanţărilor acordate de bănci agriculturii este tot sub 5% din creditele totale.

    Finanţările pen­tru sectorul con­struc­ţii­lor au rămas în iulie la cel mai mare avans al soldului, respectiv 15,7% faţă de iulie 2022, până la 47,8 mld. lei.

    În cazul industriei, soldul creditelor bancare a crescut cu 12,4% faţă de iulie 2022, la peste 112 mld. lei.

    Finanţările pentru zona de servicii, care au o pondere mare faţă de alte sectoare credi­tate de bănci, de 25,6% din soldul total al creditelor a­cordate, au avut un avans  anual de circa 9%.

  • Epopeea greacă, la final: Cum a ajuns UniCredit Bank să cumpere Alpha Bank şi să facă o bancă nouă de top 3?

    O istorie de aproape trei decenii a Alpha Bank România ajunge la final. După negocieri ţinute la secret, italienii de la UniCredit au făcut anunţul-surpriză că vor cumpăra banca românească cu capital elen, care, după o ascensiune puternică până pe locul 3 pe podiumul bancar românesc în anii de boom economic, a pierdut în ultimii 15 ani cotă de piaţă şi nu a mai reuşit să-şi revină pe deplin, rămânând cu sechele după criza din 2008/2009. Cum a ajuns UniCredit Bank să cumpere Alpha Bank şi să facă o bancă nouă de top 3?

     

    Noua bancă rezultată din fuziunea UniCredit Bank Romania cu Alpha Bank Romania va fi a treia bancă ca mărime de pe piaţa românească, cu o cotă de piaţă combinată de 12% după active, potrivit UniCredit. Iar tranzacţia va fi finalizată cel mai probabil în 2024, după parcurgerea procesului de due diligence, obţinerea aprobărilor statutare şi a celor din partea tuturor autorităţilor de reglementare implicate. „Aceasta este prima achiziţie pe care UniCredit o face în 15 ani, semnalând potenţialul inerent pe care noi, ca business, îl vedem în România şi în regiunea Europa Centrală si de Est. A atrage un partener de acest calibru şi a conveni asupra unui angajament ca acesta ar fi fost de neconceput pentru vechiul UniCredit şi sunt încrezător că acesta este începutul unei poveşti de succes pentru această bancă din regiunea Europa Centrală si de Est“, a declarat Andrea Orcel, şeful grupului italian UniCredit. Grupul elen Alpha Services and Holdings, care deţine Alpha Bank, şi grupul italian UniCredit au agreat principalele condiţii financiare pentru fuziunea dintre UniCredit Bank Romania şi Alpha Bank Romania, ca parte a unui parteneriat strategic la nivel internaţional. Astfel, grecii de la Alpha Holdings vor deţine 9,9% din capitalul social al entităţii nou create pe piaţa românească în urma fuziunii şi va primi şi o contravaloare în numerar de 300 mil. euro, componenta de numerar rămânând supusă ajustărilor post – due diligence legate de calitatea activelor, dacă este cazul. Alpha Bank România rămăsese până acum singura bancă cu capital elen de pe piaţa românească, după ce Bancpost a fost cumpărată de Banca Transilvania, Piraeus Bank a ajuns la fondul american de investiţii J.C. Flowers, iar Banca Românească a luat calea EximBank. Dar, în cele din urmă, şi Alpha Bank România dispare din bankingul autohton. Pe piaţa locală, Alpha Bank a mizat doar pe creşterea organică şi a pierdut teren în anii de criză. Banca a rămas în topul celor mai mari
    10 bănci, însă a coborât în clasament.

    Dar care este istoria grecilor de la Alpha Bank în România?

    Privind retrospectiv, istoria băncii pe piaţa românească începea în 1994 când Alpha Bank Group şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) puneau bazele Alpha Bank în România, sub denumirea de Banca Bucureşti. Iar la începutul anului 2000, Banca Bucureşti era redenumită Alpha Bank Romania pentru a sublinia apartenenţa la grupul grec. În anul 2001, rămas de referinţă, Alpha Bank România deschidea piaţa creditelor ipotecare, fiind lansat creditul Alpha 810 Housing, primul credit ipotecar pe o perioadă de 10 ani. Apariţia produselor de retail pe piaţa locală, precum creditele ipotecare şi de consum, a venit într-un context caracterizat de scăderea dobânzilor la lei, pe fondul reducerii inflaţiei şi a creşterii mai lente a cursului de schimb leu/euro. Primind linii de finanţare de miliarde de euro de la grupurile-mamă, băncile de pe piaţa românească au acordat credite retail într-un ritm de creştere exponenţial. Problema a fost că băncile nu erau foarte pregătite pentru această creştere puternică, într-un termen atât de scurt, acest atu devenind un dezavantaj  atunci când a venit criza financiară şi economică din 2008/2009, când multe dintre aceste împrumuturi au devenit neperformante. În anii de criză din 2008/2009, băncile locale au digerat destul de greu impactul declinului economic, unele fiind mai mult pe pierdere decât pe profit. Faptul că băncile nu s-au restructurat la timp a determinat menţinerea costurilor la un nivel ridicat, în timp ce veniturile erau în scădere. Letargia care a marcat economia s-a reflectat în situaţia sistemului bancar românesc în care o cincime din credite a ajuns să fie neperformantă. Tendinţa de restrângere a bilanţurilor băncilor controlate de acţionari străini a fost greu de domolit în condiţiile în care au avut de făcut curăţenie la nivelul portofoliilor de credite neperformante. Şi intensificarea dezintermedierii şi-a pus amprenta asupra întârzierii revigorării creditării. Băncile au fost presate în anii de criză să se restructureze în cele din urmă începând de la modelul operaţional până la portofoliile de credite pentru a încerca să revină pe profit sau măcar să nu mai ceară bani de la acţionari pentru acoperirea pierderilor. Pe lângă toate acestea, după marea criză economică şi financiară începută în 2008/2009, Grecia ajungea şi într-o criză a datoriilor suverane, pentru ca apoi să urmeze o criză a băncilor greceşti, care aveau o expunere mare pe statul elen, şi apoi a venit şi criza din Cipru. În contextul crizelor multiple de atunci cu care s-a confruntat Grecia, au apărut chiar şi acorduri de fuziune ale unor bănci greceşti. De exemplu, în anul 2011 era încheiat un acord privind fuziunea grupurilor greceşti Alpha Bank cu Eurobank, acţionarul majoritar al Bancpost de atunci, pentru a rezista mai bine crizei financiare. Însă, în urma analizării impactului pe care restructurarea datoriilor statului elen le-a avut asupra celor două bănci, boardul din Grecia al Alpha Bank ajungea la concluzia că „fuziunea nu numai că nu reuşeşte să genereze valoare adăugată, ci chiar provoacă o pierdere pentru Alpha Bank şi acţionarii săi”. Iar acţionarii Alpha Bank revocau în 2012 hotărârea privind fuziunea prin absorbţie a Alpha cu Eurobank, în condiţiile în care rezultatul acestei fuziuni nu era justificabil din punct de vedere financiar. Când a apărut criza grecească, Alpha Bank România a rămas pe cont propriu şi trebuia să se descurce singură, mai ales că începuseră retragerile de depozite, pe fondul zvonurilor că băncile greceşti se prăbuşesc. „Noi poate suntem banca care am traversat cele mai multe crize, – cea din 2008, criza datoriilor suverane, unde Grecia era expusă, şi criza grecească, când în România a trebuit să rămânem pe cont propriu, să ne gestionăm situaţia singuri, pentru că cei de la Atena nu mai puteau să ne finanţeze”, spunea în 2021 pentru ZF, Sergiu Oprescu, care a condus Alpha Bank România începând din 2007 şi până acum, adică mai bine de 15 ani. În contextul acestor crize multiple, băncile greceşti au fost nevoite să-şi vândă operaţiunile externe. Însă, Alpha Bank România a reuşit să reziste şi a rămas până acum singura bancă a unui grup elen care nu a fost vândută. „Noi eram pregătiţi să onorăm toate depozitele clienţilor dacă ar fi cerut retragerea. Banca era solidă, aveam un portofoliu echilibrat, nu aveam expuneri majore, şi astfel am putut să stăm în piaţă”, explica Oprescu în 2021. În România, Alpha Bank ţâşnise în anii de boom chiar până pe locul al treilea în topul după active, având înainte de criză o poziţie mai bună decât UniCredit Bank România, care a ajuns acum să o cumpere. Însă, în ultimii 15 ani, Alpha Bank România a pierdut puternic cotă de piaţă, rămânând cu sechele după criza globală din 2008/2009 şi după criza greacă, şi a coborât de pe locul 4 în topul după active în anul 2009 până pe locul 9 în 2022. Dacă în 2009 Alpha Bank avea o felie din piaţa bancară locală de 6,4%, având o poziţie mai bună ca UniCredit Bank România (care se afla atunci pe locul 6 în topul băncilor mari, cu o cotă de 6,1%) în 2022 cota de piaţă a băncii româneşti cu capital elen se înjumătăţise, la doar 3%.

    UniCredit Bank, subsidiara de pe piaţa locală a grupului italian cu acelaşi nume, ocupă acum locul 7 în topul celor mai mari bănci după active, în timp ce Alpha Bank România se plasează pe locul 9. Concret, la finalul anului 2022, UniCredit raporta active de 60 mld. lei în România, ajungând la o cotă de piaţă de 8,6%, indicatori care plasau banca românească cu capital italian pe locul 7, conform datelor BNR. Pe de altă parte, Alpha Bank a avut la finalul anului trecut active de 21 mld. lei şi o cotă de piaţă de 3%, ocupând poziţia 9 în clasamentul băncilor mari. Analizând evoluţia UniCredit în România de-a lungul timpului, vedem că italienii de la UniCredit au avut la început o bancă mai mică pe piaţa românească, dar au început să se extindă şi aveau să fuzioneze în 2007 cu HVB-Ţiriac Bank, creând UniCredit Ţiriac Bank. Unul dintre evenimentele importante din istoria UniCredit a fost în 2013, când italienii de la UniCredit au semnat la Bucureşti preluarea întregului portofoliu de retail al britanicilor de la RBS. Pe zona corporate, creşterea a continuat să fie de tip organic pentru că banca era deja mai bine poziţionată pe acest segment. Un alt eveniment de referinţă în istoria UniCredit a fost anul 2014, când omul de afaceri Ion Ţiriac şi-a vândut italienilor şi ultimele 45% din acţiunile deţinute la UniCredit Ţiriac. În 2015, UniCredit Ţiriac Bank, atunci al cincilea jucător după active din sistemul bancar românesc, şi-a schimbat denumirea în UniCredit Bank, iar procesul de rebranding a continuat. Dacă în 2008 UniCredit Bank avea o cotă de piaţă după active de 5,5%, în 2009, când începeau să se manifeste şi pe piaţa locală semnele crizei financiare şi economice precedente, a urcat la o cotă după active de peste 6%, rămânând totuşi pe locul 6 în topul celor mai mari bănci. Ulterior, UniCredit Bank a mai câştigat teren, urcând şi pe locul 5 în clasamentul băncilor mari. Însă ultimii ani au adus căderi în top pentru banca italienilor de pe piaţa locală, UniCredit Bank România coborând mai întâi pe locul 6, iar apoi pe locul 7, având o cotă de piaţă de 8,62% la finalul anului trecut.

    UniCredit Bank Romania are şi un şef nou din acest an. Mihaela Lupu conduce UniCredit Bank România începând din 16 octombrie 2023, după o carieră de 25 ani în cadrul UniCredit. Ea l-a înlocuit pe Răsvan Radu, unul dintre bancherii români cu cea mai îndelungată carieră, de peste 30 de ani, şi unul dintre şefii de bănci longevivi, adunând aproape două decenii la conducerea UniCredit România. Grupul italian UniCredit a raportat pentru primele nouă luni din 2023 un profit net de 215 mil. euro din operaţiunile din România, în creştere cu aproape 52% faţă de câştigul din aceeaşi perioadă din 2022. Acesta este profitul rămas după plata dividendelor (aferente instrumentelor AT1 – alte elemente de capital). Înainte de această operaţiune, profitul net al băncii era de 220 mil. euro. Banca raportase pentru primul trimestru din acest an un câştig de 64 mil. euro şi până la jumătatea anului şi-a dublat profitul, la 137 mil. euro, pentru ca după 9 luni să ajungă la 215 mil. euro. Soldul creditelor acordate de UniCredit Bank în România a urcat la sfârşitul primelor nouă luni din 2023 până la 7,9 mld. euro, fiind cu 7% peste nivelul din 9 luni/2022, potrivit rezultatelor financiare anunţate de grupul italian la Milano, neajustate cu diferenţele de curs. Ca urmare a avansului creditării, dar şi după intrarea ratelor dobânzilor pe o pantă ascendentă, au crescut şi veniturile băncii româneşti cu capital italian. Veniturile totale ale UniCredit Bank în România au crescut în 9 luni/2023 cu 28,4% faţă de nivelul din 9 luni/2022, până la 465 mil. euro, evoluţia fiind influenţată de avansul câştigurilor din dobânzi şi din comisioane. Şi cheltuielile operaţionale s-au majorat în 9 luni/2023, dar cu într-un ritm mai lent, respectiv cu 8,4%, până la 155 mil. euro. Pe partea de economisire se observă o continuare a trendului ascendent, însă cu o viteză mai temperată. Depozitele atrase de UniCredit de la clienţii din România au înregistrat în 9 luni/2023 o creştere cu 3,3%, până la 9 mld. euro, nivelul depăşind cu circa 1,1 mld. euro soldul creditelor. Creşterea depozitelor vine în condiţiile în care bonificaţiile plătite de bănci au mai crescut, dar au rămas în continuare la niveluri modeste faţă de dobânzile la credite şi sub inflaţie.  Rămâne de văzut cum va continua epopeea italiană a UniCredit Bank în România după preluarea grecilor de la Alpha Bank, care marchează încheierea istoriei de aproape 30 de ani a Alpha Bank în România.

     

    Sergiu Oprescu se află la conducerea Alpha Bank România din anul 2007, adică de peste 15 ani. El şi-a început cariera în cadrul băncii cu capital elen în 1994 şi a deţinut mai multe funcţii înainte de a deveni preşedinte executiv. El este şi primul bancher român care a ajuns în managementul executiv al unei bănci internaţionale, cu active de63 mld. euro şi cu o istorie de 140 de ani, devenind din 2019 director general reţea internaţională în cadrul grupului elen Alpha Bank.

    Mihaela Lupu conduce UniCredit Bank România începând din 16 octombrie 2023, după o carieră de 25 ani în cadrul UniCredit. Ea l-a înlocuit pe Răsvan Radu, unul dintre bancherii români cu cea mai îndelungată carieră, de peste 30 de ani, şi unul dintre şefii de bănci longevivi, adunând aproape două decenii la conducerea UniCredit România.

  • Ciolacu: Lăcomia băncilor nu poate fi alimentată din dezbaterea privind banii cash. E intolerabil

    „Lăcomia băncilor nu poate fi alimentată din dezbaterea privind banii cash! Este intolerabil să creşti artificial comisioanele bancare”, scrie pe Facebook Matrcel Ciolacu.

    El anunţă că va convoca săptămâna viitoare la Guvern o întâlnire cu specialiştii din Ministerul Finanţelor şi BNR, dar şi cu reprezentanţii micilor întreprinzători, ai băncilor şi ai societăţii civile pentru a lua o decizie pe subiectul banilor cash.

    „Nu voi renunţa niciodată la lupta împotriva evaziunii. Şi nu voi renunţa să protejez românii de lăcomia unora care vor să facă bani cu orice preţ”, încheie premierul.

  • Plouă cu bani la una dintre cele mai importante bănci din lume: Vârful de lance al Morgan Stanley a fost recompensat cu bonusuri speciale de zeci de milioane de dolari: Este în interesul băncii noastre şi al acţionarilor

    Morgan Stanley a acordat bonusuri speciale în valoare de 60 de milioane de dolari noului director general Ted Pick şi celor doi adjuncţi ai săi, Andy Saperstein şi Dan Simkowitz, scrie Bloomberg.

    Bonusurile pe bază de acţiuni, anunţate vineri, vin imediat după banca a spus că James Gorman va fi înlocuit de Ted Pick. Lupta pentru postul de CEO s-a dat între Pick, Andy Saperstein şi Daniel Simkwoitz, care vor rămâne să gestioneze activele companiei şi divizia de wealth management. Mai mult, Simkowitz îl va înlocui pe Pick în calitate de copreşedinte la conducerea diviziei de investiţii bancare şi tranzacţionare.

    Comitetul de succesiune al consiliului de administraţie „a stabilit că acordarea bonusurilor pentru fiecare dintre noii noştri directori şi copreşedinţi este în interesul companiei şi al acţionarilor săi.”

    Gorman, în vârstă de 65 de ani, îi predă frâiele lui Pick, după un mandat care a schimbat banca de pe Wall Street. Pick, în vârstă de 54 de ani, este un veteran cu trei decenii experienţă în bancă, care a urcat în ierarhie de la rolul de analist, la ce del de bancher pe pieţele de capital şi şef al unităţii de tranzacţionare a acţiunilor firmei.

    Pentru poziţia sa de de co-preşedinte, şef al titlurilor de valoare instituţionale şi co-şef al strategiei corporative, Ted Pick a primit 23,5 milioane de dolari, sumă în care intră inclusiv salariul său, bonusuri în numerar şi premii în acţiuni, pentru performanţa sa din 2022.

    Bonusurile vin pe fondul unei atenţii intense, la nivelul întregului sector, asupra compensaţiilor şi a altor cheltuieli, cauzată de o criză prelungită a încheierii de tranzacţii şi a îngrijorării privind impactul pe care o eventuală recesiune l-ar avea asupra veniturilor de pe Wall Street.

    Gorman va rămâne director general până la sfârşitul anului, apoi va fi preşedinte executiv, ajutând la tranziţie. Pick îşi va începe noul mandat în ianuarie. Când Gorman a devenit CEO în 2010, predecesorul său John Mack a deţinut rolul de preşedinte timp de doi ani, înainte de a-i ceda şi acest titlu lui Gorman.

    Salariul lui Gorman a fost redus cu 10%, până la 31,5 milioane de dolari în 2022, un an în care profitul s-a prăbuşit şi acţiunile Morgan Stanley s-au scufundat. Acest declin a urmat unei majorări de 6% a salariului pentru 2021, când firma cu sediul la New York a înregistrat cel mai profitabil an de până atunci. Cu un an mai devreme, el l-a depăşit pe Jamie Dimon de la JPMorgan Chase & Co. ca fiind cel mai bine plătit director general al unei bănci din SUA.

     

     

     

  • Plouă cu bani la una dintre cele mai importante bănci din lume: Vârful de lance al Morgan Stanley a fost recompensat cu bonusuri speciale de zeci de milioane de dolari: Este în interesul băncii noastre şi al acţionarilor

    Morgan Stanley a acordat bonusuri speciale în valoare de 60 de milioane de dolari noului director general Ted Pick şi celor doi adjuncţi ai săi, Andy Saperstein şi Dan Simkowitz, scrie Bloomberg.

    Bonusurile pe bază de acţiuni, anunţate vineri, vin imediat după banca a spus că James Gorman va fi înlocuit de Ted Pick. Lupta pentru postul de CEO s-a dat între Pick, Andy Saperstein şi Daniel Simkwoitz, care vor rămâne să gestioneze activele companiei şi divizia de wealth management. Mai mult, Simkowitz îl va înlocui pe Pick în calitate de copreşedinte la conducerea diviziei de investiţii bancare şi tranzacţionare.

    Comitetul de succesiune al consiliului de administraţie „a stabilit că acordarea bonusurilor pentru fiecare dintre noii noştri directori şi copreşedinţi este în interesul companiei şi al acţionarilor săi.”

    Gorman, în vârstă de 65 de ani, îi predă frâiele lui Pick, după un mandat care a schimbat banca de pe Wall Street. Pick, în vârstă de 54 de ani, este un veteran cu trei decenii experienţă în bancă, care a urcat în ierarhie de la rolul de analist, la ce del de bancher pe pieţele de capital şi şef al unităţii de tranzacţionare a acţiunilor firmei.

    Pentru poziţia sa de de co-preşedinte, şef al titlurilor de valoare instituţionale şi co-şef al strategiei corporative, Ted Pick a primit 23,5 milioane de dolari, sumă în care intră inclusiv salariul său, bonusuri în numerar şi premii în acţiuni, pentru performanţa sa din 2022.

    Bonusurile vin pe fondul unei atenţii intense, la nivelul întregului sector, asupra compensaţiilor şi a altor cheltuieli, cauzată de o criză prelungită a încheierii de tranzacţii şi a îngrijorării privind impactul pe care o eventuală recesiune l-ar avea asupra veniturilor de pe Wall Street.

    Gorman va rămâne director general până la sfârşitul anului, apoi va fi preşedinte executiv, ajutând la tranziţie. Pick îşi va începe noul mandat în ianuarie. Când Gorman a devenit CEO în 2010, predecesorul său John Mack a deţinut rolul de preşedinte timp de doi ani, înainte de a-i ceda şi acest titlu lui Gorman.

    Salariul lui Gorman a fost redus cu 10%, până la 31,5 milioane de dolari în 2022, un an în care profitul s-a prăbuşit şi acţiunile Morgan Stanley s-au scufundat. Acest declin a urmat unei majorări de 6% a salariului pentru 2021, când firma cu sediul la New York a înregistrat cel mai profitabil an de până atunci. Cu un an mai devreme, el l-a depăşit pe Jamie Dimon de la JPMorgan Chase & Co. ca fiind cel mai bine plătit director general al unei bănci din SUA.

     

     

     

  • Guvernul susţine capitalul românesc până îl falimentează de tot: cea mai mare problemă a companiilor româneşti nu este acum inflaţia, dobânzile sau creşterea impozitelor, ci întârzierea cu lunile de către guvern a plăţii facturilor, ceea ce loveşte în plin tocmai capitalul românesc

    Toate guvernele susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Toate guvernele, toţi liderii politici susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Premierul Ciolacu nu face nici el excepţie, ci dimpotrivă, retorica lui dă senzaţia că se luptă cu multinaţionalele pentru binele capitalului românesc.

    Problema este că acum cea mai mare problemă pentru companiile româneşti, pentru patronii şi antreprenorii români nu este inflaţia, dobânzile mari, creşterea taxelor şi impozitelor (care afectează mai mult capitalul românesc, decât pe cel străin), ci plata cu foarte mare întârziere de către guvern a facturilor pentru lucrările, serviciile prestate şi realizate de către companiile româneşti şi companiile străine.

    Multinaţionalele mai au linii de finanţare de la centru, mai au împrumuturi de la bănci oferind garanţia numelui acţionarului şi astfel pot să meargă înainte până când guvernul le dă banii.

    În schimb, companiile româneşti, care oricum nu au prea mulţi bani proprii, sunt blocate de lipsa acestor plăţi, de lipsa banilor pe care guvernul le datorează.

    Companiile româneşti nu prea au de unde să facă rost de lichidităţi pentru că nu au linii de finanţare la îndemână, pentru că băncile sunt reticente în a le mai acorda credite văzând că statul întârzie să le plătească facturile, furnizorii nu prea le mai dau marfă în avans pentru că le este frică că nu îşi vor mai primi banii înapoi, aşa că firmele româneşti ajung în situaţia în care sunt obligate să îşi reducă activitatea pentru că nu au resurse financiare cu care să meargă înainte.

    Guvernul Ciolacu a devenit acum cea mai mare problemă în economie prin plata cu întârziere a facturilor.

    La conferinţa ZF Investiţi în România, organizată împreună cu CEC Bank la Arad şi Craiova, problema cea mai des ridicată de către companiile româneşti, de către antreprenorii români, a fost cea legată de plata cu întârziere, sau chiar deloc, a facturilor de către guvern.

    Firmele de construcţii sunt cele mai lovite în acest moment, iar riscul de insolvenţă este cel mai mare.

    Marian Petcu, directorul general al Recon Craiova, spune că pe unele contracte din construcţii “avem plăţi întârziate de la 6 luni până la 12 luni. Instituţiile statului trag de timp, nu plătesc pentru că nu sunt bani. În toata conjunctura de criză, faptul că statul a blocat plăţile reprezintă un mare impediment pentru noi, pentru companiile româneşti, pentru economie”.  https://www.zf.ro/zf-investiti-in-romania/zf-investiti-romania-craiova-proiect-zf-cec-bank-infrastructura-22166861

    Acelaşi lucru l-a reclamat, la Arad, şi Sandu Ion, proprietarul firmei P.A.B.

    Premierul Ciolacu, miniştrii se laudă cu investiţiile pe care guvernul le face în economie, dar multe lucrări nu sunt plătite, iar acest lucru loveşte, în primul rând, în companiile româneşti, care nu au bani ca să lucreze în continuare până când guvernul le va plăti facturile.

    De ce ne mai laudăm şi facem proiectul Anghel Saligny de dezvoltarea a infrastructurii locale, dacă guvernul nu are bani să plătească lucrările, de ce mai anunţăm investiţii mari când ele nu sunt plătite, reclamă antreprenorii românii.

    Companiile româneşti intră în insolvenţă şi apoi în faliment pentru că nu au lichidităţi cu care să îşi onoreze obligaţiile, să îşi plătească furnizorii, să îşi plătească salariaţii, să îşi plătească taxele şi impozitele la stat.

    Sau patronii companiilor româneşti trebuie să întoarcă 10% dintr-un contract ca mită, aşa cum s-a întâmplat în cazul de la Vaslui, când un constructor i-a dat o borsetă cu 1,25 mil. lei preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, ca să primească nişte bani neîncasaţi de peste un an.

    Ironic, guvernul cere de la companii taxele şi impozitele pe care acestea le datorează, dar nu îşi plăteşte facturile la timp aruncând astfel companiile într-un blocaj.

    Practic, companiile creditează statul iar ulterior ajung să fie blocate tocmai de către stat.

    Marile proiecte guvernamentele de infrastructură naţională şi locală, de construcţii, sunt acum finanţate nu de către stat, ci de către companiile private care execută aceste lucrări.

    Situaţia bugetară este mult mai gravă decât o arată datele, pe lângă deficitul bugetar scăpat de sub control, în spate se ascund miliarde de lei, bani care nu sunt plătiţi de către guvern, iar plăţile sunt tot amânate de la o lună la alta. Acum sunt plăţi care trebuiau făcute în 2023 dar care sunt amânate cu bună ştiinţă pentru 2024.

    Această situatie o regăsim în construcţii, în energie, şi cine ştie în câte alte sectoare.

    În energie, plăţile sunt întârziate cu 4-5 luni, iar în joc sunt miliarde de lei, dacă nu chiar de euro. https://www.zf.ro/companii/energie/justin-anghel-avocat-popovici-nitu-stoica-asociatii-masurile-de-22172178

    La nivelul concediilor medicale nimeni nu ştie care sunt sumele datorate de catre guvern companiilor.

    Pe lângă faptul că suntem în criză, pe lângă faptul că dobânzile sunt mari iar băncile sunt extrem de precaute, pe lângă faptul că economia României scade vizibil, guvernul întârzie plata facturilor cu lunile, blocând si mai mult activitatea economică. 

    Creşterea economică din acest an este adusă în principal de sectorul de construcţii- infrastructura mare, iar dacă pierdem şi acest sector, economia intră în recesiune.

    Problema nu este că statul nu are venituri suficiente, pentru că încasările sunt în creştere faţă de anul trecut, ci unde se duc banii, unde se scurg banii.

    Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, se plângea că bugetul pe 2023 a fost făcut prost, că au fost luaţi în considerare anumiţi indicatori care nu s-au realizat. Scăderea inflaţiei, cu care se laudă premierul Ciolacu, a făcut mai mult rău decât bine.

    Pe cine ajută dacă au scăzut preţurile, dacă firmele nu plătesc salariile angajaţilor, pentru că nu şi-au încasat facturile de la guvern?

    Ca să ţină bugetul sub control, guvernul amână plăţile către furnizori, care în marea lor majoritare sunt companii româneşti, adică loveşte capitalul românesc.

    Să nu se întoarcă împotriva guvernului acest lucru, pentru că firmele româneşti angajează 60% din forţa de muncă din România.

    Patronii şi antreprenorii români, adică acest capital românesc pe care guvernul îl suţine doar prin vorbe, a devenit extrem de nervos şi începe să prindă glas. Dacă înainte se ridicau împotriva multinaţionalelor, acum se ridică împotriva guvernului.

    Dacă înainte se temeau să ridice glasul împotriva guvernului, de frica controalelor, de frică să nu deranjeze pe un politician sau altul, acum nu mai este aşa pentru că le-a ajuns cuţitul la os. Businessul lor se prăbuşeşte din cauza statului care nu îşi plăteşte facturile.

    Iar statul, guvernul, nu are bani pentru că s-a îngrăşat prea mult în anii de boom economic, pentru că a trăit pe datorie, pentru că a promis în dreapta şi în stânga, iar acum nu mai are bani.