Tag: apa

  • Cleopatra Leahu, partener Suciu Popa: „Cum se evaluează impactul asupra mediului în România?”

    Legea EIM transpune Directiva 2014/52/UE de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (Directiva EIA). Deşi termenul de 3 ani prevăzut pentru transpunerea directivei în legislaţia statelor membre a expirat la 16 mai 2017, Legea EIM a fost adoptată cu o întârziere de un an şi jumătate; mai mult, Legea EIM stabileşte un termen de până la 12 luni pentru adoptarea legislaţiei secundare, ceea ce înseamnă că directiva va fi integral transpusă abia la sfârşitul anului 2019. Întârzierea îndeplinirii obligaţiei de transpunere nu rămâne fără efect, întrucât are un impact semnificativ asupra proiectelor finanţate din fonduri europene. De ce? Pentru că evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele în cauză ar trebui raportată la prevederile legislaţiei europene în vigoare (respectiv, la noua directivă EIA), în caz contrar finanţarea acestora fiind pusă sub semnul întrebării. 
    Pentru proiectele în curs, evaluarea se va desfăşura conform vechii proceduri în cazul în care îndrumarul de definire a domeniului evaluării a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii EIM. Pentru celelalte proiecte, se vor aplica prevederile noii legi, ceea ce ridică problema punerii sale în aplicare, în condiţiile în care legislaţia secundară nu este încă aprobată.Etapele procedurii EIM rămân, în principiu, neschimbate; se modifică însa durata şi caracteristicile acestora.

    Etapa de încadrare


    În trecut, titularul proiectului trebuia să depună un memoriu de prezentare ce cuprindea descrierea şi caracteristicile amplasamentului, ale proiectului şi ale activităţilor propuse, respectiv descrierea sumară a impactului potenţial al proiectului asupra mediului.
    Potrivit Legii EIM, memoriul de prezentare va include suplimentar şi valoarea investiţiei, perioada de implementare, descrierea detaliată a lucrărilor de demolare, precum şi a tuturor efectelor negative posibile asupra mediului ale proiectului şi a aspectelor de mediu susceptibile a fi afectate în mod semnificativ de proiect. Rezultatele altor evaluări relevante pentru proiect trebuie, de asemenea, luate în considerare, iar pentru proiectele care au legătură cu apele, memoriul va conţine şi informaţii specifice legate de corpurile de apă.
    În mod tradiţional, aceste informaţii erau prezentate abia în etapa de definire a domeniului evaluării, mai exact în raportul privind impactul asupra mediului. Consecinţa imediată va fi o creştere semnificativă a bugetului alocat de operatori pentru desfăşurarea etapei de încadrare a unui proiect, noile cerinţe implicând contractarea de consultanţă specializată încă din prima etapă, astfel încât memoriul de prezentare să fie redactat într-o manieră completă şi conformă cu noile norme.
     

    Etapa de definire a domeniului evaluării


    În derularea acestei etape, autorităţile dobândesc o marjă largă de apreciere privind informaţiile suplimentare pe care le pot solicita titularului şi nivelul de detaliu al acestora, în funcţie de caracteristicile specifice ale proiectului şi de aspectele de mediu care ar putea fi afectate.
    O altă noutate vizează instituirea unei garanţii a calităţii rapoartelor din cadrul procedurii EIM, prin impunerea în sarcina autorităţii a obligaţiei de a se asigura că deţine expertiza necesară pentru a examina rapoartele depuse de titular. În acest scop, pentru proiectele de o complexitate deosebită, autoritatea poate contracta expertiză externă. Totuşi, rămâne de văzut modul în care autorităţile vor reuşi să îşi îndeplinească obligaţia de a utiliza personal având cunoştinţe de specialitate suficiente în domeniul proiectului în cauză, în contextul în care expunerea de motive pentru Legea EIM nu identifică nicio creştere a cheltuielilor bugetare ca rezultat al aplicării acestei legi.  
    Legea EIM instituie totodată şi o interdicţie de a elabora rapoarte în cadrul procedurii EIM de către persoanele care au condamnări penale definitive pentru fapte ce au legătură cu exercitarea calităţii de expert.

    Durata procedurii


    Legea EIM prelungeşte majoritatea termenelor aplicabile diverselor etape şi faze ale procedurii EIM.
    Ca exemplu, pe vechea reglementare, autoritatea competentă trebuia să ia decizia etapei de încadrare în termen de 15 zile de la depunerea memoriului de prezentare. Conform noii legi, autoritatea va lua decizia în maximum 90 de zile de la data la care titularul proiectului a transmis toate informaţiile necesare, existând şi o opţiune de prelungire a acestui termen în situaţii justificate de natura, complexitatea, amplasarea şi dimensiunea proiectului. Perioadele de consultare a publicului sunt, de asemenea, prelungite. Consecinţa directă este, în mod evident, extinderea duratei întregii proceduri EIM, aspect ce trebuie luat în considerare de fiecare operator în stabilirea calendarului de desfăşurare a proiectului propus.

  • Mii de gălăţeni fără apă rece, în urma unei avarii

    Mii de gălăţeni din zona centrală a oraşului rămân miercuri fără apă rece la robinet.

    Timp de 6 ore, muncitorii societăţii Apă Canal încearcă să remedieze defecţiunea apărută la una dintre conductele pe care le administrează.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.

    Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.

    În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.

    Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie.  „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.

    La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”


    ■ Un scenariu îndepărtat

    Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.

    „Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.

    Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director general Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”

    Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.

    Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.

    Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”

    Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
    Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”

    Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”

    În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”

    Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

    O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.

    Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
    Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.

    Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.

    În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada. 

    „Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.

    În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.

  • Oraşul din România cu 40,000 de locuitori „rupt” de ninsoare. „Fără apă, fără nimica, trăim exact ca şi în Evul Mediu

    Curentul s-a întrerupt încă de duminică dimineaţă. Toată ziua, oamenii au sperat că problema se va remedia, însă la venirea serii, oraşul tot cufundat în beznă a rămas, scrie digi24.ro

    „Fără apă, fără nimica, trăim exact ca şi în Evul Mediu. Ne aducem aminte clipele în care părinţii noştri ne povesteau cum trăiau la lumina lumânării, învăţau, cum nu aveau apă şi se încălzeau la nu ştiu, sobele lor ce sursă de căldură aveau”, spune Gabriel, locatar.
     
    La minus 5 grade, zeci de mii de oameni s-au trezit fără apă, fără căldură şi fără curent electric.
     
    În lipsa apei, locuitorii din Lugoj au încercat să se alimenteze de la fântânile publice din oraş, dar fără succes. Nici generatoarele nu s-au dovedit a fi o soluţie de durată, pentru că în oraş funcţionează o singură benzinărie.
     
    „Toate magazinele închise, nu poţi să cumperi nimic, unul dintre ele a fost deschis mai de după-masă, s-a luat tot, doi paleţi de apă s-au dat glonţ, pâine, nimic nu s-a mai găsit în oraş deci un oraş mort”, spune un localnic.
  • One United Smart Home Application

    Elementul de noutate:
    One United Smart Home este singura aplicaţie din România dedicată plăţii întreţinerii şi utilităţilor, precum şi vizualizării consumurilor de utilităţi în timp real, fiind folosită direct de către proprietarii sau chiriaşii locuinţelor. În viitor, aplicaţia va dispune de module de control acces şi managementul temperaturii la nivel de apartament şi la nivel de cameră.

    Descrierea inovaţiei:
    Aplicaţia fost realizată de către Pulsar Innovation (Emilian Bouroş), în beneficiul locatarilor imobilelor ridicate de One United Properties.
    Aplicaţia permite acestora să plătească întreţinerea, să primească notificări de la administratori, să vizualizeze documente emise de asociaţiile de proprietari, să vizualizeze în timp real consumurile de energie electrică, apă rece, agent termic. De asemenea, utilizatorii beneficiază de un modul de minimalizare a daunelor provocate de scurgerile de apă sau agent termic accidentale prin notificarea proprietarului dacă acesta nu este acasă. În meniul aplicaţiei se află şi o listă a persoanelor de contact care să fie apelate în diverse scopuri: administrator, pază, electrician, instalator etc. Fiecare proprietar primeşte un mail ce cuprinde numele de utilizator, parola temporara precum linkuri de acces către Play Store sau Apple Store. După descărcarea aplicaţiei, proprietarul regăseşte deja lista proprietăţilor sale şi poate cu uşurinţă să vizualizeze detaliile pentru fiecare în parte, fapt ce îi uşurează plata cu cardul pentru întreţinere şi utilităţi. 
    One United Properties este un dezvoltator imobiliar specializat pe proprietăţi rezidenţiale exclusiviste, dar şi pe clădiri office din Bucureşti, România. One United are mai multe proiecte rezidenţiale finalizate (376 de apartamente), în construcţie (387 de apartamente) şi care urmează să fie începute în următorii ani (peste 500 de apartamente). Printre proiectele companiei se numără One Herăstrău Park, One Herăstrău Plaza şi One Charles de Gaulle. Divizia Office a companiei se axează pe dezvoltarea clădirilor office sustenabile, eficiente şi amplasate în zone centrale. One United Properties deţine North Gate, un complex office în zona de nord a Capitalei, cu 23.000 mp şi 500 de locuri de parcare, în vreme ce One Tower, localizat în zona centrală a Bucureştiului, se află în prezent în construcţie. One Herăstrău Park este primul complex rezidenţial din Capitală certificat Green Homes, nivelul Excelent, de Romania Green Building Council şi totodată proiectul rezidenţial al anului 2017 în România.

    Efectele inovaţiei:
    Gestionarea de către proprietar a cheltuielilor aferente funcţionării normale a unei locuinţe într-un mediu centralizat pentru una sau mai multe proprietăţi din acelaşi ansamblu imobiliar sau din ansambluri imobiliare diferite. Controlul deţinut de proprietar asupra statusului plăţilor efectuate de către chiriaş. Notificarea în timp real a pierderilor accidentale de apă rece sau agent termic în perioadele în care locuinţa rămâne vacantă, precum şi o listă utilă de contacte în caz de avarii sau defecţiuni urgente.

  • S-a TERMINAT: Ne luăm adio de la bormaşini, frigider, câine, aer condiţionat sau trasul apei la toaletă. Noua LEGE te amendează USTURĂTOR

     
    Proiectul de Lege PL-x nr. 405/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice, adoptat de deputaţi cu 190 de voturi pentru, prevede mărirea contuntumului amenzilor pentru cei care-şi deranjează vecinii sau organizează petreceri private prea gălăgioase.
     
    Amenzile pentru tulburea liniştii în timpul programului de linişte se va sancţiona cu amenzi între 500 de lei şi 1.500 de lei, dar în cazul în care fapte se repetă într-un interval mai mic de 24 de ore, amenda dată se va situa între 2.000 de lei şi 3.000 de lei.
     
  • AQUA Carpatica Kids

    Elementul de noutate:
    Sticla AQUA Carpatica Kids are un design special creat pentru copii, cu un dop care curge doar atunci când bei şi le permite celor mici să se hidrateze singuri. 

    Descrierea inovaţiei:
    AQUA Carpatica Kids este o apă oligominerală, cu un conţinut redus de minerale. Produsul a fost lansat de companie anul trecut, în completarea gamei AQUA Carpatica, prezentă pe piaţă încă de la finalul anului 2010 cu apa minerală plată (0,5 l, 1 l, 1,5 l, 2 l, 5 l), apa minerală naturală, natural carbogazoasă (0,5 l, 1,5 l), carbogazoasă Forte (0,5 l, 1,5 l). Potrivit reprezentanţilor companiei, noul sortiment este recomandat de Societatea Română de Pediatrie pentru consumul destinat copiilor, având un conţinut redus de sodiu şi cel mai mic nivel de nitraţi dintre toate apele plate din România.

    Efectele inovaţiei:
    Noul produs vine astfel în completarea portofoliului brandului de apă AQUA Carpatica, potrivit unui interviu anterior acordat ZF de Jean Valvis, proprietarul mărcii. „AQUA Carpatica este un brand destinat să ajungă printre brandurile cele mai vândute şi apreciate din lume. Este doar o chestiune de timp. Însă nu vrem să facem acest lucru prin preţ, ci prin calitate. Nu va fi un produs ieftin, ci vândut în masă. Cum este Evian astăzi.“

  • Locuitorii unui sat din judeţul Galaţi îşi acuză primarul de genocid, pentru că apa nu e potabilă | FOTO

    Locuitorii din satul Odaia Manolache, situat la 10 kilometri de oraşul Galaţi, se plâng că nu au apă potabilă din anul 2015. Ei spun că apa de la robinet miroase foarte tare şi lasă urme albe, neputând fi folosită pentru duş şi la spălatul hainelor.
     
    De aceea, localnicii folosesc apa din sistemul centralizat doar pentru a uda grădinile şi nici măcar animalele nu primesc apă de la robinet. În plus, anul acesta, apa şi-a schimbat culoarea şi s-a scumpit. De aceea, cetăţenii au decis să se organizeze şi să-l dea în judecată pe primar.
     
    „Mulţumim domnule <primar> pentru apa curată şi numai bună de consumat pe care ne-o furnizaţi la doar 3.75 lei faţă de 2.4 lei când era mult mai curată şi mai “comestibilă”…+!!! Iar în cazul în care vă gândiţi că şi asta este tot o răutate a mea…să ştiţi că toată comuna suferă de aceeaşi problema…iar dacă nu o rezolvaţi în cel mai scurt timp, vom forma o asociaţie de consumatori şi vă vom da în judecată pentru <GENOCID ASUPRA POPULAŢIEI DIN COMUNA VÂNĂTORI> prin furnizarea conştientă de apă nepotabilă!!!! Voi începe chiar de mâine să strâng semnături de la toţi cei care trăiesc aceeaşi dramă ca noi toţi în fiecare zi”, a scris pe Facebook o localnică.
     
  • Cum vor arăta casele viitorului? Se ridică şi plutesc în caz de inundaţii – GALERIE FOTO

    78% dintre cele mai mari oraşe ale lumii se află în apropierea apelor sau mare parte din acestea au suprafeţe de apă în interiorul lor, aşadar dezvoltarea de structuri plutitoare s-ar putea să devină o necesitate în viitor. ”Nu poţi să te lupţi întotdeauna împotriva naturii, câteodată trebuie să lucrezi cu natura. Acum ne uităm la oportunităţi prin care să fim prieteni cu natura”, spune Koen Olthius, un arhitect de origine olandeză.
     
    În Olanda, casele pe apă nu reprezintă o noutate – olandezii le construiesc de 100 de ani, au circa 10.000 de astfel de locuinţe acolo –  şi acum încearcă să le aducă la următorul nivel, folosind tehnologie similară. În prezent, se lucrează la dezvoltarea unei tipologii arhitecturale care să contrabalanseze creşterea nivelului apelor din cauza schimbărilor climatice.
     
    Unul dintre prototipurile dezvoltate este ”casa amfibian”, o dezvoltare  normală, aflată la distanţă de râu, dar care, în eventualitatea unei inundaţii îşi ţine proprietarii la depărtare de aceasta. Are un subsol inundabil, care face ca întreaga structură să se ridice în caz de inundaţie. 
     
    Un alt model de locuinţă pe apă este Arkop, care foloseşte tehnologia industriei off-shore – este prevăzută cu piloni care pot să fie coborâţi şi fixaţi în apă; dar şi ridicaţi, astfel încât casa să plutească şi chiar să se deplaseze. 
     
    Arhitecţii intervievaţi de BBC iau în considerare construirea unui întreg oraş plutitor – Royal Docks de pildă, în Londra, este un exemplu de proiect în care se regăsesc atât o structură rezidenţială plutitoare, cât şi una de relaxare.
     
    Din cauza încălzirii climatice, oraşele aflate lângă apă sunt supuse pericolelor, iar dacă în prezent foarte puţine structuri de locuit sunt construite în apropierea apelor, specialiştii cred că oraşele viitorului vor fi construite jumătate pe apă, jumătate pe uscat şi vor reacţiona în funcţie de schimbările climatice. 
     
  • UNIC în România. Aquaparcul cu apă termală. Toate bazinele vor fi alimentate cu apă de la un izvor termo-salin

    Acest PUZ cuprinde mai multe documente specifice – avize, autorizaţii, planuri de încadrare în zonă – tot ceea ce trebuie să conţină un PUZ în vederea construirii, în sfârşit, în staţiunea Băile Herculane a unui aqua-park pentru atragerea a tot mai mulţi turişti! Locaţia este la intrarea în Băile Herculane, dinspre Pecinişca. Acest PUZ este depus de către doi investitori din turism din staţiunea Băile Herculane, care deţin două complexe hoteliere la noi în staţiune!, ne-a declarat Cristian Miclău – primarul oraşului Băile Herculane. 

    Dealtfel, intenţia construirii unui aqua-park a mai fost în staţiunea de pe Valea Cernei, locul ales fiind Platoul Coronini! Acolo este, într-adevăr, un studiu de fezabilitate care prevedea construirea acestui aqua-park, dar nu s-a mai concretizat din cauza pierderii finanţării! Pentru noul aqua-park, acum suntem în faza preliminară de aprobare a PUZ-ului în Consiliul Local, urmează avizele şi autorizaţiile de construcţie în vederea demarării acesteia. După ce se vor obţine aceste avize, sperăm că în cel mult 10 luni acesta să şi fie construit!, ne precizează Cristian Miclău.