Tag: antreprenori

  • De la podea la podium: Cum a reuşit un antreprenor să îşi construiască un imperiu miliarde de dolari cu doar 60 de dolari pe vremea când era student. Totul a plecat de la un împrumut oferit de o rudă şi a explodat în una din cele mai valoroase companii din ţară

    Hitesh Chimanlal Doshi era un necunoscut în India anilor ’80, numele său nu spunea nimic, iar el era atunci doar unul din miile de tineri care studiau comerţul şi economia la Universitatea din Mumbai. Totul avea însă să se schimbe după ce o rudă l-a împrumutat cu 60 de dolari, fără să ştie atunci că banii săi vor sta la baza a ceea ce este astăzi una dintre cele mai de success companii de energie regenerabilă din ţară, care i-a adus o avere de cinci miliarde de dolari scrie Bloomberg.

    Născut în Tunki, Maharashtra, Doshi şi-a părăsit micul sat din inima statului şi s-a mutat 600 de kilometri pentru a urma cursurile Colegiului de Comerţ şi Economie Shri Chinai de la Universitatea din Mumbai în 1985.

    În timp ce se afla acolo, a împrumutat 5.000 (60 de dolari) de rupii de la o rudă pentru a începe să comercializeze hardware, electronice şi instrumente de măsură, ale căror profituri i-au susţinut cheltuielile şi i-au plătit taxele universitare, a declarat el pentru Economic Times în 2014.

    După absolvire, Doshi a împrumutat 150.000 de rupii (1780 de dolari)  de la o bancă pentru a înfiinţa o companie care producea manometre, echipamente pentru benzinării şi supape industriale. La începutul mileniului, el a văzut potenţialul comerţului cu echipamente energetice, precum pompe de apă, încălzitoare, aragazuri şi lanterne.

    Afacerile au mers bine, mai ales în relaţie  cu clienţii din SUA şi Europa, care au fost responsabili de cele mai mari comenzi. În timpul unei vizite la o expoziţie comercială din Germania în 2007, a fost „vrăjit” de potenţialul energiei solare, publicaţiei locale de ştiri YourStory. Acest lucru l-a inspirat să se orienteze şi să îşi vândă afacerea cu echipamente termice şi să se concentreze pe producţia de celule solare.

    Astfel a luat naştere Waree, compania sa de energie regenerabilă numită după templul Wari din satul său.

    După mai mulţi ani pe piaţă, Waree s-a listat la bursă, iar după prima zi de la listare acţiunile au crescut cu 56%, ducând averea netă a familiei Doshi la aproximativ 5,2 miliarde de dolari, aproape dublând averea clanului.

    Hitesh Chimanlal Doshi este preşedinte şi director general al Waaree Energies, în timp ce doi dintre fraţii şi nepotul său sunt directori în consiliul de administraţie al grupului. Familia este, de asemenea, cel mai mare acţionar al diviziei de inginerie Waaree Renewable Technologies Ltd. şi al companiei de stocare a energiei Waaree Technologies Ltd., ambele fiind deja listate la bursă.

     În ultimii ani, creşterea cheltuielilor guvernamentale pentru infrastructură şi reformele politice la nivel federal şi de stat l-au ajutat pe Doshi şi pe alţi antreprenori din domeniul energiei regenerabile.

    Conform unui raport guvernamental, energia regenerabilă reprezintă aproape jumătate din capacitatea energetică totală instalată în India, iar energia solară reprezintă 20% din cei 457 gigawaţi de energie din octombrie 2024.

     

     

  • Cine este antreprenorul care vrea să transforme cele mai arzătoare dorinţe ale oamenilor într-o afacere

    Antreprenorul Mugur Frunzetti, care a lansat pe parcursul a 30 de ani zeci de afaceri în mediul online, între care MarketOnline.ro şi francizele Floria.ro şi Retargeting.biz, mizează acum pe o aplicaţie destinată întâlinirilor romantice. Investiţia realizată până acum, alături de doi asociaţi, ajunge la 500.000 de euro, iar aplicaţia vizează piaţa mondială.

    MarketOnline (exit în 2019), Floria (exit în 2013), Retargeting (exit în 2018) şi Studio 20 (unde este în continuare acţionar) sunt doar câteva din afacerile construite de Mugur Frunzetti în cele trei decenii de antreprenoriat, în care, povesteşte el, a lansat zeci de afaceri. „Îmi este greu să le ţin minte pe toate. Aş spune că jumătate au fost eşecuri, un sfert au mers OK şi un sfert au reuşit cu adevărat.

    Am câştigat destul cât să mă pot bucura de viaţă şi să asigur familiei un trai fără griji financiare, dar nu atât de mult încât să îmi cumpăr un avion privat, însă lucrez la asta”, spune antreprenorul. El nu a dorit să ofere niciun reper referitor la câştigurile de pe urma exiturilor de până acum din cele mai cunoscute afaceri – MarketOnline, Floria şi Retargeting, iar despre Studio 20 a spus: „Nu am primit încă oferta potrivită.” Businessul Studio 20, cea mai mare franciză de videochat din lume, a avut în 2018 o cifră de afaceri, la nivelul întregii reţele, de aproape 20 de milioane de dolari. În 2014, când s-a lansat franciza Studio 20, piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, însă în câţiva ani aceasta s-a triplat.

    Acum, Frunzetti mizează pe un nou produs, Slide, o aplicaţie destinată întâlnirilor. În urmă cu un an şi puţin, povesteşte el, a petrecut Anul Nou împreună cu doi buni prieteni, antreprenori şi ei în mediul digital, dar ceva mai tineri ca el, şi cumva a venit vorba de dating, apoi despre ce aplicaţii de dating folosesc, ce le place sau nu fiecăruia şi până dimineaţă aveau deja un business plan – „să construim o aplicaţie de dating pe care am vrea să o folosim. În maximum două luni, lucram deja la design.

    În anul prelansării s-a lucrat mult, am căutat să facem un customer experience superior altor aplicaţii de dating, să aducem features noi, unice şi să oferim un produs software complet, nu doar «slide next». Investiţia a fost până la lansare de 300.000 de euro, aproape în întregime salariile echipei”. Cei doi asociaţi ai antreprenorului din afacerea Slide sunt Florin Simovici şi Marius Bodea, doi moldoveni care au ales să locuiască în Braşov. „Marius este CEO-ul companiei, cel dedicat 100% Slide, Florin este creativul, cel cu idei out-of-the-box, iar eu sunt «sfatul bătrânilor», cel care ajută la strategie şi la o viziune coerentă pe termen lung. La Slide au lucrat până acum zece colegi, majoritatea developeri, iar echipa creşte după lansare cu oameni de marketing şi customer care”, adaugă Frunzetti.

    Despre Slide, antreprenorul spune că este o aplicaţie complexă, „peste concurenţă, care oferă o soluţie pentru toate nevoile: cei care sunt obişnuiţi să dea slide şi să aleagă după poze, cei care caută o analiză mai profundă a compatibilităţilor sau profile verificate, cei care vor să vadă reels sau «TikTok videos» cu potenţialii parteneri sau cei care vor să vorbească cu cineva chiar acum – opţiunea «chat now». În plus, validăm cu atenţie doar profiluri reale, conţinut real, nu aprobăm profiluri fake, poze false sau cu pomii din curte, punem accent pe promisiunea: Dating Real People.”

    Mugur Frunzetti mai spune că au ales să valideze aplicaţia şi să o adapteze în funcţia de reacţia utilizatorilor din România, deci timp de câteva luni va fi listată doar pe această piaţă, în App Store şi Google Play. „Suntem deschişi la observaţii, critici şi idei, deja în prima săptămână am lansat trei update-uri după primele feedbackuri venite de la useri. Evident, mai apar şi mici buguri tehnice pe care le rezolvăm rapid şi învăţăm echipa de customer care cum să valideze mai bine doar profilurile reale.”

    După finalizarea acestei etape, aplicaţia va fi lansată pe rând în pieţe externe, în limba locală, în primă fază engleza (SUA, Canada, UK, Australia) şi spaniola (America de Sud, Mexic, Spania), urmate de germană, italiană, portugheză, hindu şamd.

    „Ţinta mea în orice afacere a fost să devină jucătorul numărul 1 în piaţa ei, deci şi Slide vrem să ajungă cea mai folosită aplicaţie de dating din lume. Vorbim de o piaţă de aproape 10 miliarde USD pe an, unde numărul 1 depăşeşte un miliard cifra de afaceri, şi noi vrem să depăşim această cifră.”

    Întrebat care a fost cea mai mare greşeală în business, antreprenorul spune că a făcut şi face zilnic greşeli, este inevitabil în orice acţiune umană. „Ca business, cea mai mare a fost în urmă cu câţiva ani, când am ratat complet un proiect extrem de bun cu o investiţie peste 1 milion de dolari, pentru că am avut prea multă încredere în management şi în «handshake» (înţelegere neoficială – n.red.). Dar orice eşec ne face mai buni, mai pregătiţi, mai puternici.”

    Cât priveşte cea mai mare reuşită de până acum, în afaceri, spune că întrebarea este grea, „pentru că «mare» are aici multe explicaţii pentru mine, de la ROI la plăcerea de a construi acea afacere. Cei mai mulţi bani i-am făcut din afacerile de software şi marketing digital, iar acea afacerea care mi-a adus cea mai multă bucurie a fost Floria”, conchide antreprenorul.    

  • Prăbuşirea elitei financiare a Chinei: Cum represiunile guvernamentale şi criza economică au rescris dramatic clasamentul miliardarilor chinezi

    Numărul miliardarilor chinezi a scăzut cu mai mult de o treime în ultimii trei ani, conform unei liste întocmite de grupul de cercetare Hurun. Scăderea se datorează represiunilor guvernamentale, încetinirii anumitor sectoare economice şi scăderii pieţelor de capital, scrie Financial Times.

    După un vârf de 1.185 de miliardari atins în 2021, Hurun a raportat o reducere la 753 de miliardari, adică o scădere de 36%, cu mult peste devalorizarea de 10% a monedei renminbi faţă de dolar în aceeaşi perioadă. În ultimul an, numărul miliardarilor chinezi a scăzut cu 16%, în contextul în care renminbi-ul a pierdut doar 2,5% faţă de dolar.

    Lista a cunoscut schimbări rapide, potrivit Hurun, antreprenori consacraţi, precum dezvoltatorii imobiliari, fiind înlocuiţi de nou-veniţi, printre care se numără Zhang Yiming, fondatorul ByteDance. La 41 de ani, Zhang, creatorul TikTok şi al versiunii sale chinezeşti, Douyin, a devenit cel mai bogat om din China, cu o avere de 49 de miliarde de dolari, în ciuda presiunilor din partea guvernului SUA asupra companiei sale.

    Zhang a detronat liderul anterior, Zhong Shanshan, supranumit „regele apei îmbuteliate.” În vârstă de 70 de ani, Zhong s-a aflat în fruntea listei timp de trei ani, însă afacerea sa principală, Nongfu Spring, a suferit o scădere de 40% a valorii acţiunilor, după o serie de acuzaţii pe reţelele sociale privind afinităţile sale faţă de politica japoneză.

    Lista include şi antreprenori din Hong Kong, Macao şi Taiwan. Rupert Hoogewerf, preşedintele Hurun Report, a menţionat că „lista s-a micşorat pentru al treilea an consecutiv, ceea ce este fără precedent, din cauza dificultăţilor economice şi a scăderii pieţei de capital din China.”

    Estimările averilor din listă au fost realizate la sfârşitul lunii august şi nu iau în considerare creşterea acţiunilor din septembrie, când China a anunţat un pachet de stimulente economice.

    Scăderea numărului de miliardari se suprapune cu prăbuşirea pieţei imobiliare chineze, care a afectat puternic vechii dezvoltatori imobiliari. În schimb, miliardarii din comerţul electronic au fost afectaţi de reglementările guvernamentale, dar au rezistat mai bine.

    Pony Ma, fondatorul Tencent şi dezvoltatorul aplicaţiei WeChat, a ajuns pe locul trei, iar Colin Huang, fondatorul Pinduoduo şi Temu, pe locul patru. Chris Xu Yangtian, fondatorul Shein, s-a clasat pe locul 76, cu o avere de 7 miliarde de dolari.

    „Noua generaţie de antreprenori din China este mult mai orientată internaţional decât predecesorii săi”, afirmă raportul Hurun. Jack Ma de la Alibaba, liderul listei din 2020, care a dispărut din atenţia publicului după anularea ofertei publice a companiei Alipay de către guvern, ocupă acum locul 10 în topul miliardarilor chinezi.

  • Cum a fost atunci, cum este acum, nu ştim unde vom fi peste 20 de ani, dar povestea antreprenorilor români, povestea businessurilor/brandurilor/companiilor româneşti trebuie scrisă

    Revista săptămânală BUSINESS Magazin a făcut 20 de ani şi, privind retrospectiv, faptul că este în picioare reprezintă o foarte mare realizare având în vedere schimbările care au avut loc în toată această perioadă, în special în piaţa media. Apariţia şi explozia internetului, apariţia smartphone-ului au schimbat piaţa media, iar presa tradiţională – ziare, reviste, publicaţii lunare – a fost lovită în plin. Dar până la urmă, un articol, un story, un breaking news este acelaşi din punctul de vedere al conţinutului, indiferent că este distribuit, citit într-o revistă clasică, pe site sau pe telefonul mobil. Important este ca articolul să fie scris şi citit, indiferent pe ce platformă. Dar pentru că an de an apar generaţii noi de cititori, cel puţin o dată pe an este important să scriem cum a fost atunci, în 2004, când s-a lansat BUSINESS Magazin şi unde suntem astăzi. Nu de alta, dar se uită şi nu putem face comparaţii.

    Cine mai ştie, în afară de noi, că în 2004 un salariu mediu era de 5.986.000 de lei, în bani vechi, pentru că abia în 2005 s-au tăiat patru zerouri? Multă lume continuă să citească preţurile în lei vechi, faţă de lei noi.

    În 2004, faţă de acum:

    ►Ÿ PIB-ul a fost de 60 de miliarde de euro, iar acum vom atinge 360 de miliarde de euro, deci avem o creştere de şase ori.

    Ÿ► Salariul mediu net a fost de 153 de euro faţă de acum, când am depăşit 1.000 de euro net.

    Ÿ► Inflaţia a fost de 9,3% faţă de 4,6% (septembrie 20224/septembrie 2023).

    Ÿ► Cursul valutar era de 39.663 lei/euro, adică 3,9 lei în leii de astăzi, faţă de 4,97 lei/euro, cât este acum. În
    20 de ani am avut o creştere a cursului de numai 25%, ceea ce a însemnat o creştere de numai 1,25% pe an. Acum 20 de ani aveam o creştere a cursului de 1% fie pe zi, fie pe lună.

    ►Ÿ Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a fost de 7,96% (avea un alt sistem de calcul), faţă de 6,5% acum.

    Ÿ► Dobânda medie la creditele în lei era de 25%, în timp ce dobânda la depozite era de 11%. Acum dobânda medie la credite este de 8,7%, iar dobânda medie la depozite de 5,3%.

    Ÿ► Rezerva valutară a Băncii Naţionale (valută plus aur) era de 13 miliarde de euro, în timp ce acum a ajuns la 73 de miliarde de euro.

    Ÿ► Datoria externă a României (datoria externă a statului plus datoria externă a sectorului privat, companii şi persoane fizice) a fost atunci de 18 miliarde de euro, faţă de 180 de miliarde de euro, cât este acum. Aici avem cea mai mare creştere, de 10 ori.

    Ÿ► Indicele bursier BET avea o valoare de 1.779 de puncte, în timp ce acum a ajuns la 17.424 de puncte, adică avem o creştere de 10 ori. 

    Ÿ► Cele mai mari bănci din România au fost atunci BCR (cotă de piaţă de 26%), BRD (cotă de piaţă de 13%) şi Raiffeisen (cotă de piaţă de 9%). Acum, cele mai mari bănci sunt Banca Transilvania (cu o cotă de piaţă de 25% după preluarea OTP; în urmă cu 20 de ani banca din Cluj avea o cotă de piaţă de 2,9%), BCR (14%) şi CEC Bank (10%).

    Ÿ► Cea mai mare companie din România era Petrom, cu o cifră de afaceri de 2 miliarde de euro, la fel ca acum, dar cu o cifră de afaceri de 6 miliarde de euro.

    Ÿ► Dacia avea atunci o cifră de afaceri de aproape 1 miliard de euro, iar acum are 5 miliarde de euro.

    Ÿ► Cifra de afaceri a tuturor companiilor din România era de 100 de miliarde de euro, în timp ce acum suntem la 500 de miliarde de euro.

    Ÿ► Pe Bursă, Banca Transilvania avea o capitalizare de 250 de milioane de euro, în timp ce acum are o capitalizare de 5 miliarde de euro.

    Ÿ► Un apartament de două camere în Vitan era 35.000 de euro, în timp ce acum este 90.000 de euro.

    Ÿ► În Bucureşti erau 230.000 de metri pătraţi de birouri, în timp ce acum sunt peste 3 milioane de metri pătraţi de birouri.

    Ÿ► În comerţul modern aveam numai 117 supermarketuri, iar acum avem peste 4.000 de unităţi în formate moderne de comerţ.

    ►Ÿ eMAG era doar o idee a unor antreprenori, în timp ce cum este cel mai mare retailer online, cu afaceri care depăşesc 3 miliarde de euro pe an.

    BUSINESS Magazin a avut şansa de a vedea şi de a scrie despre România, despre creşterea economică spectaculoasă din România (atenţie, că aici nu vorbim despre dezvoltarea economică), am avut o şansă unică de a vedea şi de a scrie în direct povestea unor oameni de afaceri, antreprenori, executivi, branduri, companii. Unii, unele au avut evoluţii absolut spectaculoase, în timp ce alţii au înregistrat nişte căderi fulminante. În urmă cu 20 de ani, viaţa era mai liniştită, în timp ce acum totul este pe fast forward, de altfel titlul unui articol pe care BUSINESS Magazin l-a scris în urmă cu un deceniu. Dar cum viaţa merge înainte şi nu se uită înapoi, BUSINESS Magazin de-abia aşteaptă să se întâlnească cu viitorii antreprenori, cu viitoarele branduri, cu viitoarele mari companii. De asemenea, BUSINESS Magazin de-abia aşteaptă să se întâlnescă cu viitoarele trenduri, tendinţe, obiceiuri din economie, din business, din societate, din România. Nu ştiu cum va fi România peste 5, 10, 20 de ani, dar indiferent unde va fi BUSINESS Magazin, povestea în direct a businessului din România, a antreprenorilor români, trebuie să fie scrisă.    

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cum trebuie să fie un CEO în ziua de astăzi

    În fiecare an, în luna octombrie, revista Business Magazin pe care o citiţi săptămânal marchează încă un an de la lansare – deja am făcut 20 de ani – şi cu această ocazie, organizează şi Gala Cei mai admiraţi CEO din România.

    Catalogul cu acelaşi nume (pe care îl vom lansa în curând) este un clasament subiectiv, făcut pe baza voturilor cititorilor, pe baza voturilor multor CEO şi antreprenori din România, pe cine admiră ei.

    Este mai mult decât un top de CEO pentru că sunt şi antreprenori care sunt şi CEO. Spre exemplu, Dragoş Pavăl de la Dedeman, a fost (şi poate va mai fi)  unul dintre cei mai admiraţi CEO din România, cu toate că el este un antreprenor pur-sânge. Împreună cu fratele lui, Adrian, au construit cel mai puternic grup de business din România, cu o cifră de afaceri de 2,3 miliarde de euro, cu un profit de 300 de milioane de euro şi care se îndreaptă spre o evaluare de 5 miliarde de euro în topul ZF al Celor mai valoroase companii din România. An de an, Dragoş Pavăl este în acest top, dar cred că mai mult este admirată compania, realizările înregistrate până acum de aceasta. Cu toate că răspunde la întrebări, Dragoş Pavăl nu a mai ieşit în public cred că de la Gala Business Magazin din anul 2015.

    Numărul celor care au şansa să se întâlnească  faţă în faţă cu un CEO de top este destul de redus. Aşa că lumea îi admiră de la distanţă, prin realizările lor, prin brandul şi compania pe care o conduc. Foarte puţini ştiu cum este un CEO în viaţa de CEO. Este un singuratic pentru că trebuie să ia deciziile de unul singur şi trebuie să se bazeze pe echipe, pe alţi oameni din jurul lui, după cum spunea la Meet the CEO Virgil Şoncutean, CEO al Allianz Ţiriac. Topul pe care îl realizăm an de an cu ajutorul platformei undelucram.ro nu este un top al celor mai buni CEO, ci este un top al percepţiei pieţei faţă de un nume sau altul. Dacă un CEO nu este prezent în spaţiul public, dacă povestea lui nu există, dacă nu este o alăturare cu un anumit brand sau o anumită companie, este puţin probabil să fie în top.  Un CEO, ca să fie un CEO bun şi admirat trebuie să conducă o companie sau un brand cunoscut, de care lumea a auzit şi se intersectează într-un fel sau altul cu el/ele. Un CEO trebui să beneficieze de vremuri bune, de noroc, de o piaţă favorabilă mai mult decât de CV-ul lui.  Poţi să ai un CV impecabil, dar dacă eşti la cârma unei companii când piaţa scade, când vine o criză, când lucrurile se prăbuşesc în jurul tău, CV-ul nu te mai ajută. Multinaţionalele se uită cel mai mult la CV, la pedigree atunci când aleg un CEO şi nu prea vor să rişte cu outsideri sau cu oameni pe care îi cunosc mai puţin. O companie antreprenorială, de fapt un antreprenor care vrea să lase din mână poziţia de CEO, încearcă să aleagă pe cineva după chipul şi asemănarea lui. De cele mai multe ori, însă, antreprenorii nu vor să lase din mână poziţia executivă şi de aceea aleg în poziţia de CEO pe cei care pot să gestioneze afacerea. De dezvoltare se ocupă ei. A fi CEO în zilele noastre este mult mai complicat decât acum 20 de ani, pentru că economia, businessul, piaţa s-au schimbat foarte mult. Concurenţa este mult mai mare, marjele sunt mult mai mici, nu te mai ajută nici inflaţia şi cursul valutar să ai creşteri impresionante, angajaţii îţi sunt împotrivă, iar reglementările sunt mult prea multe. Până la urmă, un CEO care beneficiază de o companie şi un brand mare trăieşte din inerţie, din poziţia câştigată în piaţă anterior şi doar nu trebuie să facă greşeli majore. Companiile mari, odată ce au ajuns în top, preferă să aibă rate de creştere mai mici, dar constante, decât să inoveze şi să rupă norii.

    Modelele disruptive aparţin start-up-urilor, companiilor construite de la zero, unde fondatorii, antreprenorii, neavând bani, nu au nimic de pierdut. Cei care sunt CEO în ziua de astăzi trebuie să se priceapă mai mult la politică, la politica businessului, la discuţiile cu acţionarii, la discuţiile cu stakeholderii, autorităţi, angajaţi, societatea civilă, mai mult decât să se priceapă în businessul pe caree îl conduc. Un CEO trebui să se priceapă în ziua de astăzi mai mult în a conduce şedinţe, în a conduce compania prin Powerpointuri şi Bulleturi (liniuţele din Powerpoint), prin a fi politically correct în cadrul companiei, trebuie să se priceapă la discuţii cu băncile şi finanţatorii decât să ştie producţie, cum funcţionează o maşină sau cum se face un produs sau altul pe care îl vinde compania. Un CEO de companie mare trebuie să fie mai politican decât politicienii în toate discuţiile cu acţionarii, trebuie să ştie să îşi facă aliaţi interni şi trebuie să ştie să rezolve lucruri politice şi sociale, să aibă relaţii peste tot astfel încât să rezolve situaţiile prin câteva telefoane sau printr-o întâlnire, decât cele de producţie. Un CEO trebuie să fie empatic, sau cel puţin să dea această senzaţie, trebui să fie mai degrabă „ipocrit” decât să spună cum stau cu adevărat lucrurile. Nimeni nu vrea să ştie adevărul, aşa că ipocrizia este o foarte mare calitate.

    Un CEO trebuie să ştie mai mult să vorbească decât să facă.

    Un CEO este mai apreciat cu cât apare în public mai des, faţă de cineva care preferă să stea în spate şi să facă.

    Aceasta este lumea de astăzi în care trăiesc aceşti CEO şi sunt admiraţi.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cine sunt cei doi antreprenori din România trecuţi de prima tinereţe ce şi-au unit forţele si fac bani din „piatră seacă”

    Doi antreprenori trecuţi de prima tinereţe şi-au unit forţele şi au pus pe roate anul trecut o afacere în domeniul pietrei naturale. Cu granit, marmură, calcar şi travertin importat, cifra de afaceri a Bordam C&D ar urma să ajungă la 1,5 milioane de euro anul viitor.

    Întâmplarea a făcut să ajung să lucrez în domeniul pietrei naturale, din ianuarie 2006, ca angajat. Am fost fascinat de acest domeniu, am acumulat cunoştinţe, iar doi ani mai târziu, am hotărât să fac pasul către antreprenoriat. Desigur, la acel moment am crezut că sunt pregătit, însă practica mi-a demonstrat că mai aveam multe de învăţat, şi cred că încă mai am”, povesteşte Dacian Alecse, care are 53 de ani, este inginer de profesie, pasionat şi fost jucător de volei, preşedinte al clubului de volei Tricolorul LMV Ploieşti; şi are experienţă în piaţa pietrei naturale, de 18 ani. În alegerea domeniului, soarta a jucat principalul rol: „Eram tânăr, îmi căutam de muncă şi am ajuns la interviu, la una din firmele din domeniu. Am acceptat, mi-a plăcut şi am rămas interesat de piatra naturală până în zilele noastre”.

    În 2008, a mizat pe cartea antreprenoriatului şi a investit 10.000 de euro din surse proprii şi un împrumut, dar acea firmă nu mai există acum, iar de anul trecut a înfiinţat o nouă afacere, tot în domeniul pietrei naturale, împreună cu Daniel Voicu, 55 de ani, tot inginer de profesie. Noua firmă se numeşte Bordam C&D SRL, iar despre investiţie Dacian Alecse spune că a fost mai mare faţă de ce a investit în prima afacere, pentru că au cumpărat un teren, o hală şi spaţii de birouri de la o firmă de construcţii. Achiziţiile au fost făcute din fonduri proprii şi un împrumut de 50.000 euro, care a fost deja returnat integral.

    „Recunosc că nu făceam acest pas dacă nu aveam lângă noi două firme partenere cu care ne-am asociat pentru importuri intracomunitare şi extracomunitare: Bridge & Bond, o firmă cu administrator egiptean, Sherif Menoufi, şi SC Hipocrat, o firmă cu tradiţie în domeniul farmaceutic, dar care este şi importator direct de accesorii pentru mobilă, fabricarea de mobilă. Alături de aceşti parteneri vrem să creştem frumos firma Bordam C&D”, spune antreprenorul.

    Firma are acum patru angajaţi, iar Dacian Alecse plănuieşte să sporească echipa, urmând ca până la finalul anului să ajungă la zece oameni. Până acum, firma a importat stocuri de granit cu ajutorul Bridge & Bond de aproximativ 10.000 mp şi până la sfârşitul anului ar urma să mai aducă minimum 12.000 mp. Planurile pentru anul viitor se referă la un volum de peste cinci ori mai mare, respectiv 150.000 mp. Prin intermediul Hipocrat, şi-au completat portofoliul cu marmură, calcar şi travertin – în jur de 8.000 mp până în prezent, iar până la finalul anului volumele ar urma să ajungă la 20.000 mp.

    „Suntem optimişti în ceea ce priveşte cererea de piatră naturală, chiar dacă zvonuri că piaţa imobiliară va suferi o cădere sunt tot mai dese. Noi încercăm să ne facem treaba cât mai bine şi să privim cu optimism viitorul. Dacă privim în urmă, astfel de zvonuri şi alte previziuni negative au fost şi tot vor mai fi. Evoluţia pieţei se desfăşoară ca o sinusoidă. Aşa a fost mereu. Bineînţeles sunt factori importanţi în lume, care afectează economia ţării şi nu numai a ţării noastre, însă viaţă merge înainte şi putem chiar profita de unele ocazii”, punctează antreprenorul. Tot el atrage atenţia că piatra naturală nu este foarte mult folosită de persoane fizice, arhitecţi,  constructori, dezvoltatori sau oricine activează în domeniu, dar fenomenul care este încă la început prinde contur. În opinia sa, piaţa are un mare potenţial, pentru că sunt multe lucrări la care se pretează folosirea pietrei naturale – centre vechi, gări, faleze, monumente, construcţiile noi sau care trebuie renovate, ca hoteluri, blocuri de locuinţe, case, enumeră Dacian Alecse.

    În domeniul pietrei naturale, admite antreprenorul, s-au dezvoltat însă pe parcursul anilor mai multe firme, cu lucrări importante în portofoliu şi cu stocuri impresionante. Ca să pătrundă în această piaţă, Bordam C&D mizează pe diferenţierea faţă de competitori prin materiale importate care nu există în piaţă în prezent, oferte lunare de preţ şi, spune Dacian Alecse, „lista noastră de preţuri, care nu au concurenţă”.  La capitolul dificultăţilor, antreprenorul indică teama de investiţie, birocraţia, întârzierile la plată, concurenţa, bugete pentru proiecte prea mici pentru realitate, soluţii economice în loc de piatră, „şi probabil că mai sunt dar nu îmi vin acum în minte. Toate acestea fac parte din mediul de afaceri şi trebuie să le gestionăm cu calm. Sunt bani în piaţă, sunt firme care atrag fonduri europene şi alte variante de finanţare şi trebuie să fim conştienţi că ţara trebuie să se dezvolte şi se va dezvolta. Nu cu viteza pe care ne-o dorim, dar se va dezvolta”.

    Pentru acest tip de afacere, clientela ideală este formată din persoane fizice, „la care ajungem prin arhitecţii, firmele de construcţii cu care colaborăm, şi dezvoltatorii care investesc în proiecte premium. Cea mai importantă modificare de comportament în piaţă este timpul de aşteptare – în urmă cu câţiva ani se discutau proiectele din timp şi puteam face comanda din import, astăzi se lucrează cu ce se găseşte pe stoc şi suntem obligaţi să ţinem banii blocaţi în stocuri”, afirmă Dacian Alecse. Principalele pieţe din care sunt importate materialele sunt Egipt, India, Turcia, Grecia, Spania şi Bulgaria, iar firma are în portofoliu două tipuri de granit (unul de culoare bej şi altul gri antracit) pentru care este importator exclusiv.

    Pentru anul în curs, planurile mai vizează semnarea a cel puţin patru contracte pentru proiecte şi instalarea de panouri solare în hala de producţie. Conform planurilor creionate, 2025 ar urma să aducă, un salt uriaş deopotrivă la capitolele importuri, stocuri dar şi cifră de afaceri. „Vrem să importăm din pieţe extracomunitare cel puţin 25 de containere pe lună, ceea ce înseamnă 150.000 mp la sfârşitul anului 2025 (şi vorbim aici doar stocuri) şi din ţările intracomunitare să aducem 50.000 mp”, spune antreprenorul. În acest context, cifra de afaceri ar urma să ajungă la 1,5 milioane de euro, iar în cazul în care va fi nevoie, antreprenorii vor cumpăra încă un teren pentru depozitare mărfurilor.

    „Nu am regretat decizia de a deveni antreprenor, însă au fost momente grele în care am avut îndoieli. Sunt lucruri pe care le poţi realiza doar dacă eşti antreprenor şi asta merită efortul”, conchide Dacian Alecse.   

  • Impozitarea micilor antreprenori: de ce nu fac PNL şi PSD front comun în faţa Bruxellesului pentru susţinerea taxei pe cifra de afaceri? Pentru ca pensiile să treacă de 9% din PIB, partidele care conduc România s-au bătut la Bruxelles, dar la întreprinzători doar se grăbesc să arate că celălalt e vinovat

    Scăderea pragului pentru impozi­tarea microîntreprin­derilor, unul dintre motivele pentru care Comisia Europeană a suspendat plata cererii a treia din PNRR, este subiect de campanie pentru coaliţia PSD-PNL.

    Pe de-o parte, liderii celor două partide, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, spun că trebuie rezolvate cerinţele din PNRR, dar pe de altă parte nicio parte nu îşi asumă, concret, susţinerea micilor întreprinzători sau scăderea pragurilor.

    Cum poate România să susţină în faţa Comisiei Europene sprijinul pentru antreprenorii mici?

    Antreprenoriatul este încă la început în România, chiar dacă este în plin avânt, iar creşterea taxelor pentru micii întreprinzători ridică problema susţi­nerii antreprenorilor mici, la început de drum, care nu au capitalul şi puterea de investiţii a companiilor mari.

    Ionuţ Popescu, care are un centru de echitaţie în Dâmboviţa, spune că deja a trecut la impozitul pe profit din 2024 şi, deşi nu are venituri mai mari, plăteşte mult mai multe taxe.

    „Noi am trecut deja la impozit pe profit şi diferenţa este semnificativă. Nu am ajuns să avem o cifră de afaceri mai mare, doar

    ne-au crescut taxele. Situaţia nu este deloc roz pentru noi. Să existe un regim de impozitare mai accesibil pentru micii întreprinzători este foarte valoros. Pe de altă parte, înţelegem şi problema guvernului, pentru că tot companiile mari au abuzat. Tot cei mari au profitat în realitate de regimul ăsta de taxe. Guvernul nu are capacitatea să se ocupe cu adevărat, să îi protejeze pe cei la început de drum şi care vor să facă treabă“, spune el pentru ZF.

    În acest moment sunt peste 400.000 de microîntreprinderi care au afaceri mai mici de 500.000 de euro, care generează afaceri de 70-80 mld. lei pe an şi angajează spre 2 milioane de salariaţi.

    Practic, peste 70% din companiile active din România fac parte din sfera microîntre­prinderilor, ele fiind, de altfel, şi cele mai fragile la şocuri fiscale sau la crize.

     

    Guvernul a trimis către Bruxelles şi a agreat un plan de reducerea  defici­tului bugetar pe o perioadă de şapte ani. Printre măsurile menţionate se numără şi scăderea pragului pentru impozitarea microîntre­prinderilor, dar nu este specificat exact ritmul de scădere. Ce ar însemna impozite mai mari pentru micii întreprinzători?

    Microîntreprinderile au acum un impozit pe cifra de afaceri de 1% dacă au afaceri sub 60.000 de euro anual sau  de 3% dacă au afaceri între 60.000 şi 500.000 de euro pe an.

    Discuţia dintre PSD şi PNL pe regimul microîntreprinderilor vine în contextul în care scăderea pragurilor pentru microîntreprinderi era cuprinsă în PNRR şi o condiţie pentru o parte din sumele din cererea de plată numărul trei. Pe de altă parte, scăderea pragului la microîntreprinderi a devenit un angajament şi în planul fiscal de reducere a deficitului bugetar pe o perioadă de şapte ani. Marcel Ciolacu, liderul PSD, spune că scăderea pragului a fost asumată în PNRR inclusiv de PNL, când a fost conceput PNRR, în 2021. De cealaltă parte, Nicolae Ciucă, liderul liberal, dă vina pe PSD pentru nerealizarea reformelor. Întrebat însă ce vrea să facă în legătură cu reducerea plafoanelor la microîntreprinderi, el a răspuns: „Şi acum ne opunem coborârii pragului. Este vorba de pierderea unui procent din banii alocaţi jalonului respectiv şi trebuie să vedem care sunt efectele. Putem să ne permitem să pierdem o parte din bani sau putem să pierdem foarte mulţi bani ajungând să se dizolve foarte multe întreprinderi mici şi mijlocii“, a spus Ciucă.

    Nici în PNRR şi nici în planul fiscal prezentat de guvern la Bruxelles nu sunt ţinte clare de reducere a pragului pentru microîntreprinderi. În PNRR se vorbeşte despre reducerea graduală a companiilor cu regim fiscal redus, începând cu 2022. Or, în România a scăzut la jumătate acest număr, de la 900.000 la final de 2022, la circa 410.000 la jumătatea lui 2024. Scăderea cea mai mare a venit după reducerea pragului de la afaceri de 1 mil. euro la 500.000 euro, începând cu 2023.

    Cu toate acestea, nu se văd încasări mai mari din impozitul pe profit în 2024 din aceste măsuri. Spre exemplu, ZF a scris la începutul lunii septembrie că aproape toată creşterea din încasările de impozit pe profit ale guvernului a venit din taxa suplimentară pe cifra de afaceri a companiilor mari şi a băncilor. Întreprinderile mici şi mijlocii, chiar dacă au venituri mai mici decât marile companii multinaţionale, sunt coloana vertebrală a econo­miei României şi cele mai sensibile la şo­curi, ele fiind primele „măturate“ în orice criză. O companie mare are, de obicei, de unde reduce din costuri în vremuri de criză, de la bugete de marketing, la angajări sau bugete de investiţii, pârghii pe care cei mai mulţi întreprinzători mici nu le au. Costin Bădilă, fondatorul producă­torului de bere artizanală AuGustA, care a investit un milion de euro în fabrica de la Avrig, spune că problema susţinerii micilor întreprin­zători merge mai departe de impozitare.

    „Fiecare companie are specificul şi nevoile ei. Eu am fost până acum la micro şi mi-am dat seama că începând de anul viitor este mai avantajos să trec pe impozitul pe profit.“

    „Cred că problema are un răspuns mai complex şi ar trebui inclusiv codul fiscal să fie restructurat pentru a ajuta firmele care sunt în demaraj. Noi, indiferent pe ce palier ne situăm, avem aceleaşi obligaţii. În industria berii eu am aceleaşi reguli de respectat ca şi Heineken. Nu accizele ne omoară, ci toată stufoşenia, în care o companie care are un angajat sau doi, cum sunt eu, trebuie să joace cu aceleaşi reguli.  E nevoie de o decizie strategică pentru susţinerea micilor întreprinzătoriî, spune el.

     

    Cum arată acum regimul microîntreprinderilor

    Microîntreprinderile au două cote de impozitare:

    1% pe venituri pentru microîntreprinderile care au venituri mai mici de 60.000 euro şi nu activează în domeniul IT/medical/HoReCa/juridic

    ♦ 3% pe venituri pentru microîntreprinderi cu venituri de 60.000-500.000 euro.

    Condiţii pentru încadrarea la microîntreprinderi:

    ♦ să aibă un salariat cu normă întreagă

    ♦ veniturile din consultanţă să fie de sub 20% din cifra de afaceri;

    ♦ cifra de afaceri să fie de sub 500.000 euro;

    ♦ asociaţii să nu aibă deţineri de cel puţin 25% în mai mult de 3 microîntreprinderi.

     

    Care sunt măsurile pe care guvernul ar urma să le ia pentru reducerea deficitului bugetar de la 7,9% din PIB la sub 3%:

    Măsuri pe venituri:

    ♦ Implementarea jaloanelor 207, 208 şi 231 din PNRR privind reforma fiscală (eliminarea excepţiilor fiscale, digitalizarea vămilor);

    ♦ Implementarea măsurilor pentru o mai bună colectare a veniturilor bugetare;

    ♦ Creşterea redevenţelor;

    ♦ Operaţionalizarea Neptun Deep şi încasarea redevenţelor.

    Măsuri pe cheltuieli:

    ♦ Reducerea graduală ca procent în PIB a cheltuielilor de personal de la nivelul de 9,3% din PIB la 8,3%;

    ♦ Scăderea graduală a plafoanelor pentru regimul microîntreprinderilor;

    ♦ Menţinerea unei ponderi de aproximativ 5% din PIB a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile;

    ♦ Reducerea ponderii cheltuielilor cu asistenţa socială de la 12,7% din PIB în anul 2025 la 10,7% din PIB în anul 2031;

    ♦ Creşterea ponderii cheltuielilor cu investiţiile în PIB la 7,8% din PIB în anul 2025, la 7,7% din PIB în anul 2026 şi 6,5% în PIB în anul 2027 urmată de o menţinere a ponderii în PIB a cheltuielilor de peste 5%, ţinând cont că din anul 2027 se termină perioada implementării PNRR.

  • Povestea tinerilor care şi-au deschis o firmă unde vând unul dintre cele mai vechi alimente din lume. Tinerii au întâmpinat cele mai mari probleme cu birocraţia şi lucratul cu statul

    Pe Alexandra şi Andrei Mureşan îi pasionează designul, dar au apetit şi pentru experienţele culinare. Ea este designer full time, cu o experienţă de opt ani în domeniu, iar el se ocupă cu modelare şi randări 3D. Anii petrecuţi în faţa monitoarelor i-au făcut să caute noi preocupări, unele care să-i ţină departe de lumea digitală şi mai aproape de satisfacţia creării unui lucru de la zero, manual. Este începutul poveştii Roi Honey Goods.

    Prima idee a fost să se joace cu mierea crudă din stupina familiei. În toamna lui 2022, au creat şi testat mai multe reţete, care au ajuns apoi la prieteni, pentru degustare. „Reacţiile au fost pozitive, aşa că la începutul anului 2023 am hotărât ca vrem să trecem la următorul pas. Anul acesta am reuşit să finalizăm şi să perfecţionăm produsele, să ne deschidem firma şi să lansăm magazinul online, roihoneygoods.com, unde clienţii pot să achiziţioneze produsele noastre, dar pot şi să găsească reţete simple şi sănătoase pe care să le încerce acasă”, povestesc cei doi tineri antreprenori.

    În ultimele luni, au încheiat şi câteva parteneriate cu alte afaceri care au aceeaşi pasiune pentru produse fabricate manual, dar şi generatoare de profit. „Deseori, atunci când oamenii aleg să consume miere, o cumpără din supermarketuri, acolo unde găsim de cele mai multe ori miere importată, iar şansele ca aceasta să fie contrafăcută, potrivit unui studiu făcut de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară) sunt de 50%.

    Cu brandul Roi, încercăm să facem mierea mai atractivă şi mai vizibilă pentru un public care nu are contact direct cu lumea apicultorilor, nu participă la târguri tradiţionale şi nu frecventează pieţe unde găseşti în general genul acesta de produse, la calitate superioară.” Roi Honey Goods este un brand prezent şi activ în mediul online, acolo fiind publicul pe care îl ţintesc Alexandra şi Andrei Mureşan. Este vorba despre clienţi cu vârste între 25 şi 45 de ani, oameni care apreciază produsele locale şi cumpără produse alimentare cu atenţie, nu compulsiv. „Am înţeles ce înseamnă o strategie de brand şi ce înseamnă să te poziţionezi în piaţă, dar în acelaşi timp am învăţat şi că nu e nevoie mereu de investiţii mari şi un buget nelimitat pentru a face acest lucru bine.” Până acum, investiţia celor doi antreprenori este de circa 10.000 de euro, banii fiind alocaţi pentru branding, materie primă, utilaje, ambalaje şi magazinul online.

    Totul se întâmplă în satul Dezmir din judeţul Cluj, unde iau naştere cele două „colecţii” de produse: pe de o parte, sunt diferite sortimente de miere crudă (de salcâm, de rapiţă, polifloră şi de tei), iar pe de de altă parte sunt cremele tartinabile din miere crudă în combinaţie cu diferite ingrediente precum nucă, fistic, migdale, cacao sau scorţişoară. „Mierea noastră este extrasă manual, este naturală şi nu conţine conservanţi sau zahăr adăugat. Vindem în principal online, prin magazinul roihoneygoods.com, dar produsele noastre se pot găsi şi în magazine sau cafenele de specialitate din ţară.

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.” Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată. Totul, în timp ce jonglează şi cu provocările de natură legislativă cu care vine, inevitabil, înfiinţarea unei firme. „Cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat până acum au ţinut în principal de procesele birocratice şi contactul cu statul.

    Ni se pare că este destul de dificil să fii antreprenor în România, deoarece calci pe un teren instabil şi e greu să-ţi faci planuri pe termen mediu şi lung.” Pe lângă acestea, tot ceea ce ţine de logistică, ambalaje, producţie aduce obstacole în plus, care le pun mintea la treabă, dar, spun Alexandra şi Andrei, asta scoate cele mai bune idei la iveală, aşa că încearcă să se şi bucure de procesul creşterii.

     

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.

    Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată.

     

  • După 20 de ani: Ce ar fi businessul românesc fără voi, dar şi fără noi?!

    Business MAGAZIN, revista pe care o citiţi săptămânal, a făcut 20 de ani – şi noi, şi voi, ne întrebăm cum au trecut atât de repede aceşti ani – şi am ales să marcăm acest lucru prin sloganul „Ce ar fi businessul românesc fără voi, dar şi fără noi?!” BUSINESS Magazin este o revistă care şi-a propus şi îşi propune să scrie despre businessul românesc, despre antreprenorii din businessul românesc, despre companiile şi brandurile din businessul românesc, despre realităţile şi tendinţele din businessul românesc.

    Nu de alta, dar trebuie să ştim ce se întâmplă în jurul nostru, cine sunt oamenii din spatele unor companii, din spatele unor branduri, din spatele unor idei. Toate aceste lucruri trebuie scrise şi lăsate moştenire generaţiilor care vin an de an şi care, poate, ar vrea să ştie cine a creat un lucru, pentru cine şi cu cine lucrează, cine este antreprenorul din spatele unui brand.

    Dacă aş lucra la eMAG, aş vrea să ştiu cine este Iulian Stanciu, CEO-ul grupului, cum a ajuns să facă ceea ce face acum, ce l-a adus aici, care au fost deciziile bune pe care le-a luat în business, care au fost deciziile proaste pe care le-a luat etc.

    În 2007, BUSINESS Magazin scria despre eMAG şi Iulian Stanciu, alături de fondatorii celui mai mare retailer online din România. Dacă aş lucra la Banca Transilvania, poate aş vrea să ştiu cine este Horia Ciorcilă, preşedintele băncii, cum a ajuns să aducă o bancă începută în Cluj pe primul loc în sistemul bancar românesc.

    La fel, poate aş vrea să ştiu cine este Omer Tetik, CEO-ul băncii, cum a ajuns un bancher turc născut în Germania să conducă cea mai mare bancă din România, trecând prin patru achiziţii. La fel, poate aş vrea să ştiu povestea lui Bogdan Putinică, unul dintre primii milionari din IT-ul românesc după ce şi-a vândut firma pe care a fondat-o pe când era student la ASE, şi care acum este CEO-ul Microsoft România.

    Cine ştie cine este Andrei Dunca? E un personaj foarte, foarte discret, care alături de Sergiu Biriş (ambii antreprenori din Cluj), au pus bazele prin 2006-2007, stând la o bere la o terasă din Cluj, unui start-up de tehnologie – LifeRail, care peste ani, după ce a fost descoperit de un englez şi dus la Londra, a ajuns în 2014 să fie cumpărat de Facebook pentru 500 de milioane de dolari. Iar apoi gigantul american a închis această companie pentru că s-au schimbat nişte şefi la Londra.

    Trecând în revistă coperţile BUSINESS Magazin din cei 20 de ani, putem să vedem istoria fascinantă a businessului românesc, cu creşteri spectaculoase, cu căderi dramatice, cu apariţia unor antreprenori sau unor executivi de nicăieri, dar care au reuşit să creeze ceva în businessul românesc.

    Din ideile lor, din munca şi determinarea acestor antreprenori şi bineînţeles a tuturor oamenilor din spatele lor (vorba lui Virgil Şoncutean, CEO Allianz Ţiriac – Ca CEO eşti un personaj solitar, eşti singur în deciziile pe care trebuie să le iei, dar inevitabil trebuie să ai încredere în echipa ta, pentru că nu poţi să faci toate lucrurile de unul singur), a crescut businessul românesc, au crescut companiile româneşti, dar şi multinaţionalele, astfel încât economia românească, măsurată prin PIB, adică prin valoarea adăugată în fiecare an, a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie – 360 de miliarde de euro, adică de peste cinci ori faţă de acum 20 de ani, când s-a lansat revista. 

    Fără voi, antreprenorii României, mai mari sau mai mici, economia şi business-ul din ţara noastră nu ar fi ajuns unde sunt astăzi. Fără noi – BUSINESS Magazin -, povestea voastră nu ar fi fost scrisă.  Orice antreprenor, pentru că aici noi vorbim de antreprenori, vrea să i se recunoască succesul de către cineva, vrea să povestească cum a ajuns aici, cine este el, ce decizii a luat, prin ce drame a trecut, ce a câştigat şi ce a pierdut.

    BUSINESS Magazin încearcă să scrie poveştile voastre, încearcă să surprindă prin text, prin video, ce se întâmplă în economia românească, cine e pe val, cine cade şi de ce, şi ce urmează să vină. Nu ne-am propus şi nu ne propunem să fim consultanţi, să luăm locul celor despre care scriem, noi nu ştim să facem business – dacă am fi ştiut, eram în locul vostru, ne vedeaţi şi pe noi pe coperta BUSINESS Magazin -, aşa că lăsăm antreprenorii să se ocupe de acest lucru. 

    Din punctul nostru de vedere, a scrie despre ce se întâmplă în businessul românesc, a scrie despre antreprenori, a scrie despre ceea ce vedem şi auzim că se întâmplă, a descoperi oameni, antreprenori sau executivi înainte ca ei să ajungă mari reprezintă o satisfacţie profesională extraordinară.

    Pentru noi aceasta este şi o formă de educaţie financiară, de a întoarce către publicul nostru poveşti interesante, cu amănunte inedite, cu personaje interesante, care prin ideile lor, prin visurile lor, prin deciziile lor au schimbat businessul din România.

    Toată lumea consideră presa ca o chestie dată, dar şi BUSINESS Magazin este o afacere antreprenorială românească, cu venituri şi cheltuieli, cu P&L, cu campanii de marketing, cu conferinţe şi emisiuni video, până la urmă cu tot ceea ce stă în spatele unui brand.

    Dacă nu ar fi existat capitalism în România, dacă nu ar fi existat patroni/oameni de afaceri/antreprenori care să creeze companii şi branduri, dacă nu ar fi existat creşteri spectaculoase şi prăbuşiri dramatice de oameni de afaceri şi companii, noi nu am fi avut despre ce să scriem, dar din fericire avem o clasă de antreprenori, în România s-a creat o clasă de antreprenori care au format şi sunt la baza businessului românesc. Iar noi trebuie să scriem despre ei, ca să afle şi alţii.

    Despre asta este BUSINESS Magazin.   

    Primul numar Business MAGAZIN – 2004. 

     

     

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Povestea unor tineri care au creat o afacere cu gust. Ei vând produse tradiţionale făcute de gospodinele din satul Frumosu, Bucovina

    Costel Iftime s-a născut într-o zonă rurală a judeţului Suceava şi a avut norocul, după cum povesteşte, să crească şi să îşi petreacă copilăria la poalele munţilor. De mic copil, a îndrăgit pădurea şi obişnuia să meargă cu tatăl său să culeagă hribi, gălbiori, ghebe şi fructe de pădure, din care mama sa pregătea zacuscă, dulceaţă şi alte conserve.

    Nu-i de mirare că a dorit să dezvolte o afacere în domeniul producerii de conserve din fructe şi legume, afacere pe care o dezvoltă alături de soţia sa, Elena, şi de un prieten. Care este povestea Băcăniei Bucovinei şi cum se diferenţiază de alte afaceri similare?

    „Producem zacuscă, dulceaţă şi gemuri tradiţionale, făcute în special cu fructe şi ciuperci de pădure, culese de pe dealurile din Bucovina. Toate produsele noastre sunt realizate în inima Bucovinei, cu ajutorul gospodinelor din satul Frumosu, care au experienţă de peste 15 ani în pregătirea acestor reţete. Toate produsele sunt făcute după reţete tradiţionale şi nu conţin E-uri, coloranţi sau conservanţi”, povesteşte Costel Iftime. El îşi aminteşte că în liceu a plecat pentru a continua studiile la Suceava, unde obişnuia să primească pachete de la părinţi, iar acestea conţineau, de
    fiecare dată, cele mai alese bunătăţi făcute în familie.

    „Le împărţeam cu drag cu prietenii mei, iar colegii mei mereu impresionaţi de gustul autentic al acestor produse, bogate în fructe şi legume de pădure. Pentru mine, având în vedere că locuiam în acelaşi judeţ, era ciudat să îi văd atât de fericiţi gustând din acele produse, cu care eu eram obişnuit dar pe care ei nu le mai încercaseră până de curând”, adaugă antreprenorul, care îşi dă seama că încă de atunci a început să prindă contur ideea unei afaceri. Într-un caiet, a adunat primele reţete potenţiale discutate cu mama sa şi alţi membri ai familiei, s-a gândit la numele firmei, designul borcanului şi potenţialii clienţi, care păreau nerăbdători să primească următorul pachet.

    „Totuşi, abia 10 ani mai târziu a apărut oportunitatea de a începe acest business. Atunci, s-au aliniat mai mulţi factori importanţi: echipa, angajaţi cu experienţă, oportunitatea de finanţare şi un context economic bun. Având deja o bună parte din plan pusă la punct, mi-a fost mai uşor să pornesc la drum”, a menţionat Costel Ifteme. El a fondat Băcănia Bucovinei alături de soţia sa, Elena. Însă, ulterior li s-a alăturat şi un prieten, cu experienţă în vânzări B2B şi care i-a ajutat să construiască partea de distribuţie. Costel şi Elena Ifteme deja aveau experienţă în business, fiind asociaţi într-un alt proiect antreprenorial timp de 10 ani.

    300.000 lei este cifra de afaceri realizată de Băcănia Bucovinei în 2023, iar previziunile pentru anul în curs se referă la un nivel dublu

    Practic, Băcănia Bucovinei a luat naştere în 2019 cu ajutorul fondurilor europene, cu care au reuşit să achiziţioneze primele echipamente pentru a putea începe procesul de producţie. „În acest moment, investiţia totală se ridică la aproximativ 200.000 de euro, sumă compusă din finanţare UE nerambursabilă, surse proprii şi profit reinvestit. Anul acesta, am reuşit să ne construim propriul punct de procesare, dedicat nevoilor noastre, pe care suntem în proces de modernizare. Estimăm că va mai fi nevoie de o investiţie de cel puţin 100.000 de euro pentru a finaliza proiectul”, a spus Costel Iftime. Băcănia Bucovinei a avut în 2023 o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de lei, iar previziunile pentru anul acesta se referă la un nivel dublu. În prezent, produsele făcute în Gura Humorului sunt vândute prin intermediul magazinului online Băcănia Bucovinei, dar şi în băcănii din ţară.

    „Toate produsele noastre sunt făcute în Gura Humorului, cu ajutorul gospodinelor cu experienţă din zonă. Cea mai mare parte a produselor noastre sunt vândute online, direct prin intermediul site-ului nostru”, a menţionat antreprenorul. În plus, el spune că în urma feedbackului pozitiv primit de la clienţi, în 2024, au decis să extindă parteneriatele şi să colaboreze cu mai multe băcănii autentice din toată ţara, un proces pe care îl vor continua şi în 2025, în funcţie de creşterea capacităţii de producţie.

    Cea mai mare provocare, spune fondatorul Băcăniei Bucovinei, este cea legată de producţia de zacuscă şi anume scalarea producţiei păstrând calitatea, având în vedere că aceasta se face artizanal, după reţete tradiţionale. „Cea mai dificilă parte o reprezintă coptul şi curăţatul legumelor, proces premergător fierberii zacuscăi. În acelaşi timp, aproximativ 40% din materia primă este reprezentată de ciuperci şi fructe de pădure care cresc organic în pădurile Bucovinei. Acestea sunt afectate de schimbările climatice, secetă sau grindină, ceea ce face ca aprovizionarea cu materie primă să fie uneori dificilă”, mai spune antreprenorul. Cu toate acestea, au reuşit să asigure cantitatea necesară în fiecare an, chiar dacă uneori la preţuri considerabil mai mari.    

    Costel Iftime a fondat Băcănia Bucovinei alături de soţia sa, Elena. Însă ulterior li s-a alăturat şi un prieten, cu experienţă în vânzări B2B.



    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Sweetology – reţea de magazine cu îngheţată

    Acţionar:  Ştefan Dumitru

    Anul fondării: 2018

    Investiţia medie per magazin: 50.000 de euro


    Hadri – producător de cosmetice

    Fondatoare: Adriana Ghiţă

    Portofoliu: circa 100 de produse

    Investiţie producţie: 5.000 lei

    Investiţie drogherie: peste 60.000 de euro (fără licenţă)


    Zmeur – laborator de deserturi

    Fondatori: Cristina Mehedinţeanu şi Nicolae Grigore

    Anul lansării: 2022

    Punct de activitate: Bucureşti


    Happy Family – firmă de organizare de evenimente

    Fondatoare: Ruxandra Sabin şi Alina Pavel

    Investiţie: 50.000 de euro

    Venituri 2023: 100.000 de euro


    Asacasa – brand de case modulare

    Fondator: Constantin Militaru

    Preţ pe unitate: de la 10.000 de euro



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.