BusinessMagazin

Tag: actiune

  • Rusia testeaza Satana 2, arma care ar putea sterge de pe fata pamantului o tara intreaga

    Rusia se pregateste sa testeze o arma nucleara ce are capacitatea de a distruge un stat de marimea Texasului sau a Frantei in doar cateva secunde. Satana 2 este atat de peformanta incat trece neobservata de radare.

    Arma, denumita oficial RS-28 Sarmat, care o va inlocui pe mai batrana sa colega R-36M, si-a primit porecla de Satana 2 de la oficialii NATO, dupa cum relateaza Mirror. Are o raza de actiune de 10.000 de kilometri, ceea ce inseamna ca poate atinge orice tinta din Europa si chiar si de pe ambele coaste ale Americii, si va dispunde de pana la 12 focoase.

    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro

  • Yahoo, agonia unui gigant

    Mayer, care a venit la Yahoo după o lungă perioadă de activitate în conducerea Google, este acum supusă unor presiuni tot mai mari legate de performanţele companiei; segmentul de business în care Yahoo a excelat, adică mecanismul de căutare online, a fost scos la vânzare în luna februarie. În mod straniu, nimeni nu se avântă totuşi să îl cumpere.

    Termenul limită de ofertare pentru businessul de bază al Yahoo a fost 18 aprilie, iar cele mai mari şanse de achiziţionare pare să le aibă Verizon. Alte companii cu şanse mai sunt TPG, un fond de investiţii din San Francisco, şi YP Holdings, cunoscută anterior sub numele de YellowPages.com. Iniţial părea că mai multe nume importante, precum Time, Microsoft, Alphabet, Comcast sau AT&T, sunt interesate de preluarea Yahoo, dar pe măsură ce lucrurile au avansat, acestea au renunţat la a mai face o ofertă.

    Potrivit Wall Street Journal, majoritatea ofertelor au fost între 4 şi 8 miliarde de dolari. „De la luarea deciziei de vânzare în luna februarie, echipa de management a lucrat alături de mai mulţi consultanţi financiari şi legali pentru a discuta cu companiile care şi-au arătat interesul“, a mai spus CEO-ul Yahoo. „Personal, eu cred că o tranzacţie alături de partenerii corecţi ar putea elibera un potenţial uriaş.“

    Una dintre explicaţii poate fi dată de anunţul recent al companiei privitor la veniturile aferente trimestrului I din 2016, cu toate că acestea, fiind în scădere faţă de anul trecut, au depăşit totuşi aşteptările analiştilor. Veniturile Yahoo au fost de 8 cenţi per acţiune; în perioada similară a anului trecut, acestea au fost de 15 cenţi per acţiune. Veniturile cumulate au fost de 1,09 miliarde dolari, de asemenea în scădere faţă de cele 1,23 miliarde raportate pentru trimestrul I al anului 2015. Potrivit Thomson Reuters, analiştii de pe Wall Street se aşteptau la doar 7 cenţi per acţiune, respectiv 1,08 miliarde dolari.

    „E important de reţinut că în urmă cu doi ani Yahoo s-a lăudat cu venituri de 38 de cenţi per acţiune, anul trecut au anunţat 15 cenţi, iar anul acesta sunt mândri că au generat venituri de 8 cenţi per acţiune“, remarcă Eric Jackson de la SpringOwl Asset Management, companie ce a investit în Yahoo. „De multe ori ne pierdem în titlurile din ultima perioadă, dar până la urmă vorbim de o companie care a fost dusă în picaj de CEO-ul în funcţie.“

    CEO-ul Yahoo este de altă părere: Mayer a spus că rezultatele sunt „în linie cu aşteptările sale“, menţionând că planul echipei sale pentru 2016 constă în creşterea eficienţei şi scăderea costurilor. „Eu, boardul şi echipa de management suntem de acord în ceea ce priveşte această vânzare, care va aduce beneficii acţionarilor noştri.“

    Marissa Mayer a venit la conducerea Yahoo în 2012, într-o perioadă descrisă chiar de ea ca una „fără o strategie coerentă de viitor“. Un element important în planul său de a reconstrui Yahoo a fost investirea unor sume considerabile în aşa-numitele Mavens (mobile, video, operaţiuni sociale şi operaţiuni native). Dar acest pariu pare să nu fi fost cel mai inspirat, pentru că veniturile din zona de mobile au crescut la o rată sub aşteptări.

    Mai exact, veniturile din zona de mobile au scăzut în Q1 2016 faţă de Q4 2015, de la 291 milioane dolari la 260 milioane. În total, veniturile generate de Mavens au crescut cu doar 25 de milioane dolari faţă de primul trimestru al anului trecut, de la 265 milioane la 290 milioane de dolari.

    Yahoo s-a îndepărtat şi mai mult de serviciile oferite iniţial – căutările de pe desktop şi display advertising – în speranţa de a deveni o forţă în zona de mobile, capabilă să ofere conţinut de cea mai bună calitate şi, evident, reclamele ce vin la pachet cu acesta.

    Compania a făcut astfel mai multe achiziţii, printre care companiile de tehnologie BrightRoll şi Gemini sau reţeaua socială Tumblr. Preluarea Tumblr în 2013, pentru 1,1 miliarde de dolari, a fost în mod special criticată de acţionari, care susţin că Mayer a dat prea mulţi bani pentru un produs neprofitabil. Preluarea a crescut baza de utilizatori a Yahoo cu circa 1 miliard de dolari, dar nu a adus şi publicitate.

     

     

  • Manual de alungat maimuţa care ne stă pe umăr

    ˝Ceva mă face să spun că trei din cinci români oarecare care vor ţine în mână o carte care se numeşte „La pescuit de fraieri“ vor avea un sentiment de „deja-vu“. Nu de alta, dar pescuitul de fraieri a fost un sport intens practicat într-un sfert de veac de noucapitalism, poate sub mai multe forme şi cu mai multe variaţiuni, dar aceeaşi acţiune în mod fundamental.

    Acum vin doi laureaţi de premiu Nobel pentru economie – George Akerlof, profesor de economie la Universitatea Georgetown, în 2001, pentru articolul „Piaţa de ţepe, incertitudinea calităţii şi mecanismele pieţei“, precum şi Robert Shiller, profesor la Yale, care a primit premiul în 2013 – şi vorbesc despre modul în care suntem manipulaţi de publicitate, dar şi de sistemul politic, de faptul că plătim prea mult pentru servicii sau pentru obiecte, pentru credite sau pentru medicamente, dar care spun şi cum pot fi evitate astfel de situaţii, prin cunoaştere, reformă şi reglementare.

    Sigur că autorii nu au dus lipsă de subiecte, de la maşini uzate la carduri de credit şi de la mâncarea „junk“ la imprimantele pentru acasă. Unii vor spune că nu este nimic nou în asta şi că sunt lucruri cunoscute. Autorii cred că analiza lor aduce ceva nou, chiar dacă pe tema pescuitului de fraieri s-au scris cu totul circa 200.000 de texte, şi propun trei puncte de vedere care le aparţin. În primul rând că pescuitul de fraieri este inevitabil şi nu este o excepţie, ci regula; culmea este că literatura economică nu prea a luat în calcul asta, ci a invocat concepte cumva optimiste, de genul echilibrului pieţelor propus de Adam Smith.

    În al doilea rând, studiul comportamentului nu a luat prea în serios „Pescutirul de fraieri“, preferând să se concentreze pe idei care nu se prea regăsesc în realitate; un precept comun în economia comportamentală spune că oamenii iau doar decizii care le maximizează prosperitatea. Or aici apre o diferenţă, cea dintre ceea ce oamenii îşi doresc realmente şi ceea ce li se spune că îşi doresc. În al treilea rând, Akerlof şi Schiller vorbesc despre, şi introduc în studiul economic, poveştile pe care oamenii şi le spun lor înşişi, aceasta fiind ideea care mi-a plăcut cel mai mult.

    Respectivele poveşti oferă viziunea de ansamblu necesară analizei pescuitului de fraieri, a modului în care cineva este determinat să ia o decizie în beneficiul pescuitorului şi nu pentru propriul câştig. Nu pot încheia această cronică fără să invoc un mare personaj adus în prim-plan de cei doi economişti, este vorba de „maimuţele care stau pe umerii oamenilor“ şi care îşi impun de cele mai multe ori propriile preferinţe în detrimentul nevoilor reale ale acestora.

    „Putem concepe economia noastră ca şi cum cu toţii am avea nişte maimuţe pe umăr atunci când mergem la cumpărături şi când luăm decizii economice. Acele maimuţe de pe umerii noştri sunt prezente sub forma slăbiciunilor care au fost exploatate de mult de specialiştii în marketing. Din cauza acestor alăbiciuni multe dintre alegerile noastre diferă de ceea ce dorim realmente sau, într-o formulare alternativă, diferă de ceea ce este benefic pentru noi. În general nu suntem conştienţi de acea maimuţă de pe umăr“, spun Akerlof şi Schiller. Citiţi-le cartea şi veţi învăţa să alungaţi, poate, maimuţa aceea.

  • Cum au reuşit aceste filme cu bugete de producţie mici să aibă încasări spectaculoase

    David A.R. White s-a mutat la Los Angeles la 19 ani, în căutarea unui rol care să-i aducă succesul. A obţinut un rol într-un serial TV cu Burt Reynolds şi în mai multe producţii cu tematică religioasă, iar în 2005 a cofondat Pure Flix Entertainment, o companie de producţie de film centrată pe o astfel de tematică. A petrecut aproape un deceniu producând filme pentru piaţa de filme religioase, dar nu a reuşit să aibă succes la box-office.

    Totul s-a schimbat acum doi ani, când, în 2014, White a produs şi a jucat în filmul God’s Not Dead, o dramă creştină care a devenit un hit. A avut încasări de 62 milioane de dolari, iar filmul a fost produs cu un buget de 1,2 milioane de dolari. În rolul principal este Shane Harper, care joacă rolul unui student a cărui credinţă este contestată de un profesor de filosofie. Filmul nu numai că a avut succes, ci a devenit al cincilea cel mai profitabil film din istoria cinematografiei, cu un randament al investiţiei de 2,627%. Mai profitabile decât God’s Not Dead au fost Grease (1978), Peter Pan (1953), The Devil Inside, iar cel mai bănos a fost Paranormal Activity, care a avut încasări de peste 89 mil. de dolari la un buget de producţie de 450.000 de dolari.

    God’s Not Dead face parte dintr-un val de filme de acest gen din acel an, iar succesul său a garantat producţia unei continuări. Pe 1 aprilie filmul God’sNotDead 2 a fost lansat şi spune povestea unei profesoare care intră în bucluc după ce dă un răspuns la o întrebare despre Iisus. Potrivit Box Office Mojo, filmul a avut încasări (la data de 10 aprilie) de 14 milioane de dolari, cu un buget de 5 milioane de dolari. Nu a fost un succes la fel de mare ca primul film din serie, dar este o producţie profitabilă. Un alt exemplu este Miracles from Heaven, lansat pe 16 martie, cu un buget de 13 milioane şi încasări de 59 milioane de dolari. Iar cu o lună în urmă a fost lansat filmul Risen, care cu cheltuieli de 20 milioane de dolari a avut încasări de peste 44 milioane de dolari. Filmele au depăşit în topul încasărilor producţii importante precum The Witch, Race, (film biografic al atletului Jesse Owens) sau 10 Cloverfield Lane, produs de J.J. Abrams.

    „Există un public pentru asemenea filme, un public care a fost marginalizat. În trecut filmele cu teme religioase se adresau unui public de nişă, dar nu mai este cazul în prezent“, spune Paul Dergarabedian, analist media la comScore, pentru NBC News. Dacă publicul agreează acest gen de filme, fapt susţinut de încasări, criticii de film nu le apreciază. Notele de pe site-urile de specialitate ca Metacritic sau Rottentomatoes nu depăşesc procentul de 40%.

    Filmele cu teme biblice nu sunt ceva nou, pelicula The Ten Commandments regizată de Cecil B. DeMille a fost nominalizată la categoria cel mai bun film şi este al şaselea în topul filmelor cu cele mai mari încasări din Statele Unite (ajustat la inflaţie). În 1977 Jesus of Nazareth a fost un succes pe micul ecran, iar The Last Temptation of Christ (1988), regizat de Martin Scorsese, a stârnit multe controverse, dar a reuşit să aducă şi un profit studioului. Însă Hollywoodul a uitat, în mare parte, de aceste filme, până când în 2004 The Passion of the Christ, regizat de Mel Gibson, a înregistrat încasări, doar în primul weekend, de 83 milioane de dolari, ajungând în final la suma de 611 milioane de dolari. Nemaîntâlnit pentru un film cu temă biblică.

    „Dintr-o dată toată lumea era interesată“, spune David White. Studiourile de filme au început să scoată pelicule comerciale cu teme religioase alegorice (The Chronicles of Narnia, 2005), tradiţionale (The Nativity Story, 2006) sau inspiraţionale (The Blind Side, 2009) plus multe altele. Dar nu toate au avut succes, două exemple în acest sens fiind The Last Sin Eater sau The Ultimate Gift, filme care nici măcar nu şi-au recuperat bugetul din încasări.

    Cel mai de succes film cu temă religioasă din ultimii ani a schimbat modul în care Hollywoodul tratează acest gen de peliculă. Vedetele au trecut pe bancheta din spate, mesajul aflându-se, în mod clar, la conducere. Mulţi dintre actorii filmului God’s Not Dead, printre care Kevin Sorbo, Dean Cain sau Melissa Joan Hart, au fost vedete, dar în anii ’90.

    Producători de filme independente, cum este White, au identificat căi aparte de a-şi promova creaţiile. EchoLight Studios, un alt producător de astfel de filme, a experimentat cu un model de distribuţie în care peliculele ajung mai întâi în comunităţi religioase şi abia apoi în cinematografe. „Până la urmă vrem ca filmele noastre să fie disponibile imediat, unei audienţe cât mai mari“, a spus JeffSheets, preşedintele EchoLight, pentru Bloomberg. „Există un public care nu este neapărat religios şi urmăreşte acest gen de film“, spune şi Nowrasteh, regizorul filmului The Young Messiah.

  • Conştiinţă de împrumut

    Kevin Costner, Ryan Reynolds, Gary Oldman, Tommy Lee Jones şi Gal Gadot revin pe marile ecrane din 15 aprilie în filmul de acţiune ”Criminal“. Distribuit de Freeman Entertainment, filmul redă povestea unui asasin fără scrupule, forţat să asculte de o conştiinţă implantată.

    |n faţa unei ameninţări teroriste fără precedent şi după pierderea singurului agent care putea salva misiunea, CIA ia măsuri extreme apelând la cunoştinţele unui genetician. Astfel, conştiinţa şi memoria agentului Bill Pope (Ryan Reynolds) sunt implantate în creierul unui condamnat la moarte extrem de periculos cu scopul de a duce la bun sfârşit misiunea. Operaţiunea experimentală este un succes, iar siguranţa naţională ajunge în mâinile criminalului Jericho (Kevin Costner), tulburat acum de amintirile şi sentimentele lui Bill.

  • O navă americană a fost şicanată de avioane de luptă ruseşti – VIDEO

    Distrugătorul purtător de rachete USS Donald Cook a avut o întâlnire ostilă cu un avion rusesc în Marea Baltică, informează site-ul Americas Navy.

    Pe 11 aprilie Donald Cook efectua antrenamente cu un elicopter miliatar aliat când două avioane ruseşti SU-24 au făcut numeroase treceri la altitudine mică pe lângă ambarcaţiune. Una dintre treceri a avut loc în timp ce elicopterul aliat era alimentat pe puntea navei şi a fost considerată de periculoasă de către comandantul navei. Ca o măsură de siguranţă, operaţiunile de zbor au fost suspendate până când avioanel ruseşti au părăsit zona.

    A doua zi, 12 aprilie, nava a avut o altă întâlnire cu forţele ruseşti. De data aceasta, un elicopter KA-27 Helix a realizat mai multe treceri joase în jurul navei. Şi aceste acţiuni au fost considerate nesigure şi neprofesioniste de către comandatul navei. 40 de minute mai târziu, alte două avioane ruseşti au trecut pe lângă Donald Cook. Avioanele de luptă ruseşti au simulat o acţiune de atac şi nu au răspuns la alertele navei.

    “Ne îngrijorează astfel de manevre. Aceste acţiuni au potenţialul de a escalada în mod inutil tensiunile dintre cele două ţări”, au declarat oficiali americani.

     

  • Duhoarea unei bombe murdare

    Unii îmi vor aduce aminte de consilieri şi de tot angrenajul militaro-consilieresc de la Casa Albă şi Pentagon, şi le dau dreptate, dar temerea mea este şi rămâne justificată. Iar Trump şi imaginea evocată fac parte dintr-un şir mai lung de figuri şi fapte; am pornit de la summitul de la Washington privind securitatea nucleară. Scriu acest text la o zi după ce preşedintele Iohannis a declarat nişte chestiuni destul de ermetice, de genul „…capacitatea de influenţă va fi consolidată prin faptul că România se va afla în prima linie a eforturilor de definire a unui cadru internaţional pentru abordarea problemei terorismului nuclear şi întărirea cadrului de acţiune în domeniul securităţii nucleare“; două cadre deosebite în aceeaşi frază, plus terorism plus securitate, va fi însemnând ceva, nu?!

    Trecând peste cadre, să detaliem un pic. Trec peste excesele personajelor din Coreea de Nord, eforturile lor mi se par la fel de periculoase ca ale coiotului aceluia din desenele animate care vrea să prindă pasărea alergătoare – nu detaliez.

    Dar hai să privim următoarele fapte: la doar două zile după atacurile din Bruxelles un paznic al unei facilităţi nucleare belgiene a fost ucis. Un procuror local a negat orice legătură cu terorismul, dar şi dispariţia cartelei de securitate a acestuia, dar nu este obligatoriu să-l credem.

    Doi dintre teroriştii din Bruxelles au spionat casa unui important cercetător în programul nuclear belgian. Cei doi, spune un fost oficial din serviciile secrete franceze, voiau să construiască ceea ce se numeşte o „bombă murdară“, o armă nucleară care nu are forţa unei bombe din arsenalele americane sau ruseşti, dar care poate face suficiente pagube în urma radiaţiilor emise, a contaminării şi a panicii. Laura Holgate, director la National Security Council pentru armele de distrugere în masă şi terorism, consideră că o detonare a unei astfel de bombe este inevitabilă, declarându-se surprinsă că nu s-a întâmplat încă (declaraţia a fost făcută la un simpozion la Washington, cu trei ani în urmă). Mi se pare obligatoriu să o credem.

    Trei la mână: doi foşti lucrători într-o facilitate nucleară belgiană şi-au părăsit slujbele şi au plecat în Siria, să lupte cu ISIS.

    Patru: Inspire, publicaţia Al Qaeda, dă sfaturi pentru acţiuni de terorism, ce merg de la lansarea de maşini 4×4 cât mai puternice şi dotate cu lame tăioase în mulţimi până la folosirea „expertizei celor ce au lucrat în locaţii sensibile, care oferă oportunităţi unice“. Nu s-ar zice că organizaţia nu este lipsită de diplomaţie, cel puţin la nivelul limbajului, nu? Iar Washingtonul a aflat deja, şi nu de azi sau de ieri, că inşi intraţi ilegal în ţară au folosit identităţi false şi s-au angajat în zone sensibile ale industriilor, inclusiv în unităţi nucleare.

    Nu vreau să par prăpăstios, poate că tot ce am înşirat nu este decât material documentar pentru un thriller hollywoodian şi nu un scenariu posibil în viaţa reală. Dar o să invoc un ultim argument; este vorba de Doomsday Clock, ceasul cu care de mai multe decenii savanţii atomişti de la Universitatea din Chicago măsoară simbolic perioada pe care o mai are omenirea până la declanşarea războiului atomic şi care a fost fixat pentru 2016 la doar trei minute de catastrofă. Doomsday Clock a fost „pornit“ în 1947, la şapte minute până la miezul nopţii, şi a mai fost la trei minute în 1949 şi 1984, iar în 1953 a fost fixat la doar 2 minute. Cel mai relaxat a fost în 1991, setat la 17 minute de catastrofă. „Trei minute este prea aproape, mult prea aproape… Decizia noastră este o expresie a consternării că liderii lumii nu reuşesc să îşi concentreze eforturile şi atenţia asupra reducerii pericolului extrem al armelor nucleare şi schimbărilor climatice… Acestea ameninţă însăşi existenţa civilizaţiei şi ar trebui să fie principala preocupare a liderilor cărora le pasă de cetăţenii şi ţările lor“, spun savanţii atomişti.

    De aia zic, e bine să ne aflăm „în prima linie a eforturilor de definire a unui cadru internaţional pentru abordarea problemei“, dar ar fi bine să ne şi îngrijim un pic de problemă, pentru că niciunde nu suntem prea departe de duhoarea unei bombe murdare.

    Fără tablou săptămâna aceasta, subiectul este prea sumbru.
     

  • Coreea de Nord a lansat o rachetă cu rază scurtă de acţiune în Marea Japoniei

     Racheta a fost lansată din oraşul de coastă Wonsan şi a zburat deasupra mării pe o distanţă de 200 de kilometri înainte de a i se pierde urma, a mai informat Yonhap.

    Luni, ministrul nord-coreean de Externe, Ri Su-Yong, a avertizat că ţara sa poate lansa oricând un “atac nuclear preventiv” împotriva Statelor Unite, subliniind că Peninsula Coreea este în pragul războiului din cauza manavrelor militare americano – sud-coreene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un român a făcut unealta cu care Hitler putea să distrugă lumea

    Planul pare mai degrabă conceput de un răufăcător din filmele cu James Bond, dar naziştii sunt cei care plănuiau să folosească acest tip de armă, cu un diametreu de peste un km. Oglinda ar fi putut fi folosită pentru a concentra razele solare asupra unei ţinte anume, aşa cum folosesc copii lentile pentru a aprinde paie, relatează Dailymail.

    Un articol publicat în revista Life din 1945 arată cum “armata americană a făcut o descoperire uluitoare: oamenii de ştiinţă germani aveau planuri serioase de a construi o armă solară”. Oglinda gigant, plasată deasupra Pământului ar fi “concentrat raze solare într-un anume punct de pe suprafaţa scoarţei terestre”.

    Ideea a fost generată în 1923 de omul de ştiinţă Hermann Oberth, cunoscut drept părinte fondator al ştiinţei rachetelor.

    Născut la Sibiu (la acea vreme Nagyszeben sau Hermannstadt), Hermann Oberth a fost, pe lângă rusul Konstantin Ţiolkovski şi americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei părinţi fondatori ai ştiinţei rachetelor şi astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodată, în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind însă în mod esenţial identice, deşi cercetarea a avut loc în mod independent.

    Cu un cost estimat de trei milioane de mărci şi o perioadă de execuţie de 15 ani, scopul iniţial acestei oglinzi gigant ar fi fost să suplinească razele solare, în zonele altminteri păgubite de astru. Dar Oberth a descris această invenţie, ulterior, ca “arma supremă”.

    El spunea că “oglinda mea spaţială este ca acelea pe care şcolarii le folosesc pentru a proiecta raze solare pe tavanul sălii de clasă”. În 1945, când Aliaţii au început să cotrobăie prin planurile de război capturate, a devenit evident că naziştii se folosiseră de ideea lui Oberth şi începuseră să caute posibilităţi pentru a construi această armă pe o orbită plasată la circa 30 km de Pământ.

    Conform revistei Life, arma ar fi urmat să fie asamblată din piese, pe orbită. Arma ar fi trebuit să aibă şi o staţie spaţială, cu locuri în care rachetele de aprovizionare ar fi putut să se cupleze, grădini care ar fi trebuit să furnizeze oxigen şi generatoare solare pentru aprovizionarea cu energie.

    Germanii nu sunt însă singurii care au căutat variante prin care să se folosească de puterea soarelui. În 1999, ruşii au făcut publică intenţia lor de a folosi o oglindă pentru a reflecta lumina solară pe Pământ în perioada iernii.
     

  • CEO-ul care a renunţat la acţiuni în valoare de 14 milioane de dolari pentru a le oferi angajaţilor

    Jeff Weiner, CEO-ul LinkedIn, a renunţat la acţiunile, în valoare de 14 milioane de dolari, pe care trebuia să le primească bonus pentru a le oferi angajaţilor, informează Business Insider. Mişcare care sigur va îmbunătăţii moralul angajaţilor după ce preţul acţiunilor LinkedIn au scăzut cu 40% după raportul de la finalul lunii februarie, de la 192 de dolari pe acţiune la 108 dolari. După acest anunţ preţul a crescut la 119 dolari.

    “Jeff a decis să renunţe la bonusul anual, iar, în schimb, a decis să dea acţiunile către angajaţii LinkedIn”, a declarat un reprezentant al companiei. De asemenea, compania a confirmat că este pentru prima dată când Weiner face acest lucru.

    Totuşi Jeff Weiner nu este primul CEO de la o companie de tehnologie care face acest lucru.Jack Dorsey, CEO-ul Twitter, a renunţat la 1% din companie şi le-a donat acţiunile angajaţilor.