Tag: miliarde

  • Cum a reuşit una dintre cele mai bogate femei din lume să piardă într-un singur an o avere de 4.5 miliarde de dolari

    Anul trecut, Forbes îi estima averea lui Elizabeth Holmes la 4.5 miliarde de dolari, făcând-o astfel cea mai bogată femeie din lume care şi-a construit averea singură. Acum averea ei este estimată de aceeaşi publicaţie la nimic, la zero.

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.

    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    Aşadar estimarea iniţială s-a bazat pe faptul că deţine 50% din acţiunile Theranos. Acţiuni care nu se tranzacţionează pe bursă şi o parte au fost achiziţionate de către investitori privaţi la o evaluare a companiei de 9 miliarde de dolari. Între timp, compania a fost acuzată că testele nu sunt precise şi Theranos este investigată de mai multe agenţii federale. În plus, veniturile anuale ale Theranos nu au depăşit 100 milioane de dolari, ceea ce a făcut ca Forbes să-şi reevalueze estimarea.

    Astfel evaluarea adevărată a companiei este de 800 milioane de dolari, nu 9 miliarde. Dintre care 734 milioane au fost strânşi din diferite finanţări, potrivit experiţilor. La o evaluare atât de mică, averea lui Holmes este aproape de zero, mai ales că ea are acţiuni ordinare, faţă de cele preferenţiale pe care le deţin anumiţi investitori, ceea ce înseamnă că ea primeşte banii abia după acei investitori.

    Theranos nu a vrut să dea un răspuns oficial la acestă veste.

  • Industria de gaming ajunge la aproape 100 de miliarde de dolari în 2016

    Industria de gaming ajunge la 99.6 miliarde de dolari în 2016, potrivit Newzoo, firma de analiză a pieţei gaming, în creştere cu 8% faţă de anul trecut. În premieră, jocurile mobile generează cea mai mare parte din venituri (37%) adică 36.9 miliarde, în creştere cu 21% faţă de 2015.

    Asia-Pacific continuă să domine piaţa şi generează 47% din venituri. De fapt, numai China generează un sfert din veniturile globale generate de jocuri. Newzoo estimează o creştere de 6.9% până în 2019 ajungând la 118 miliarde de dolari în 2019 dintre care 52.5 de miliarde de dolari generate de jocurile mobile.

    Segmentul mobile din China creşte mai repede decât era de aşteptat şi se procnozează că piaţa de mobile va ajunge la 10 miliarde acolo, creştere de 41% faţă de 2015. 

  • Vodafone România a raportat afaceri în creştere cu 6% în 2015

    Cifra de afaceri a Vodafone România, al doilea jucător de pe piaţa locală de telefonie mobilă, a crescut cu 6% la 3,330 miliarde de lei (749,3 mil. euro), potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului finanţelor publice.

    Profitul net al companiei a revenit pe creştere după declinul abrupt din anul precedent, înregistrând un avans de 14% la 180,6 milioane de lei, potrivit sursei citate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câţi bani fac românii din chioşcurile de cartier

    Dacă vrei să îţi cumperi ceva de mâncare, o sticlă de apă, ţigări sau răcoritoare mergem la magazinul de la colţ. În Occident îţi este aproape imposibil să găseşti aşa ceva, mai ales seara sau în timpul nopţii. În ciuda expansiunii agresive a multinaţionalelor de profil în România, buticurile de cartier continuă să reziste şi să facă afaceri la un nivel semnificativ, arată o analiză KeysFin.

    Potrivit datelor de la Registrul Comerţului şi Ministerul Finanţelor, în România erau înregistrate, în 2014, 15.122 de firme cu sediu unic şi care activează în comerţul cu alimente, băuturi, chioşcuri şi standuri. Buticurile au derulat în 2014 afaceri de 2,12 miliarde de lei.

    Statistica arată că cele mai multe astfel de business-uri erau înregistrate în judeţele din Regiunea de Sud-Muntenia (2878), urmate de cel din Sud-Est (2648), Sud-Vest Oltenia (2099) şi Bucureşti-Ilfov (1916 unităţi).  Totuşi, sectorul comerţului tradiţional începe să piardă teren încet, dar sigur. Numărul buticurilor de cartier a scăzut, în 2011-2014, de la 16.885 la 15.112 în 2014. Cifra totală de afaceri a acestor firme a scăzut, de asemenea, de la 2,85 miliarde lei în 2011 la 2,12 miliarde lei în 2014.

    În acelaşi timp, numărul firmelor cu activitate în comerţul cu alimente, băuturi, chioşcuri şi standuri, care au sedii secundare (adică mai multe puncte de lucru – in genul reţelelor Carrefour Express sau Mega Image), a crescut spectaculos în ultimii ani, de la 33.287 de firme în 2011 la 37.587 în 2014, ultimul an pentru care există statistici finale.

    Potrivit analiştilor, prezenţa unui număr semnificativ de chioşcuri mai ales în mediul rural are legătură, în principal, cu existenţa unui lanţ de aprovizionare adaptat condiţiilor economico-geografice.

    “Sunt zone întregi din ţară neacoperite de reţelele mari, din cauza drumurilor proaste, investiţiilor reduse în logistica necesară şi, nu în ultimul rând, concurenţei acerbe făcute de buticari. Aceştia au încă un cuvânt greu de spus pentru că, dincolo de proximitate, reuşesc să îşi optimizeze foarte bine costurile şi implicit preţurile şi, în plus, oferă servicii pe care supermarketurile nu le pot asigura, cum ar fi plata la salariu sau pensie, cunoscută sub numele de plată pe caiet”, au explicat analiştii.

    Potrivit unui studio recent realizat de GfK România, retailul modern a atins o cotă de piaţă record, de 60%, în primul trimestru al anului 2016. Hipermarketurile înregistrează cea mai mare rată de creştere dintre toate canalele. Acestea câştigă mai bine de un punct procentual, până la 29% cotă de piaţă datorită creşterii valorii coşului de cumpărături.

    În afară de coşuri mai mari de cumpărături pentru fiecare vizită, supermarket-urile sunt vizitate de mai multe gospodării şi ajung la 17% cotă de piaţă. Discounterii arată o traiectorie diferită de creştere, reuşind să crească şi frecvenţa de cumpărare.

    Cu toate acestea, mâncăm mult şi prost. România este pe locul trei în Europa în clasamentul supraponderalilor, potrivit datelor de la Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon. Şi tot pe locul 3 la nivel european suntem la capitolul deceselor cauzate de boli cardiovasculare, dupa Bulgaria şi Ucraina.

    Potrivit Institututului Naţional de Statistică, mai mult de 40% din veniturile românilor se duc pe mâncare.

    “Obiceiurile de consum sunt, bineînţeles, influenţate de situaţia financiară precară în care se află majoritatea populaţiei”, afirmă experţii KeysFin.

    “Mâncarea junk este în prim-plan, se promovează la orice colţ de stradă iar statul asistă tacit la acest fenomen pentru că, la fel ca în cazul scumpirii carburanţilor, câştigă pe moment. Pe termen lung, pierdem cu toţii”, avertizează aceştia.

  • Care este cea mai săracă localitate din România şi care este cea mai bogată?

    Bugetul administraţiilor locale e format din veniturile proprii, sumele din TVA defalcate de la bugetul de stat, subvenţiile de la bugetul de stat, sumele atrase de la UE şi alte venituri. Din cele 18,05 miliarde de lei, cât au fost veniturile cumulate ale primăriilor de comune din România, cele mai mari sume le-au încasat primăriile din judeţele Iaşi (709 milioane lei), Timiş (699 milioane lei), Suceava (642 milioane lei), Prahova (633 milioane lei) şi Argeş (612 milioane lei). Pe de altă parte, Hunedoara, Tulcea, Ialomiţa, Brăila şi Covasna sunt judeţele cu cele mai mici venituri cumulate ale primăriilor de comună în 2015.
     
    Potrivit datelor MDRAP, cea mai bogată primărie de comună din România a fost Primăria Miroslava din judeţul Iaşi, cu venituri totale de 56,2 milioane de lei. Pe locul doi s-a aflat Chiajna, primăria care ocupa prima poziţie în 2014; anul trecut, Chiajna a avut venituri de 55 milioane lei. Potrivit execuţiei bugetare din 2015, Primăria Dragomireşti din judeţul Ilfov ocupă locul trei; urmează comuna Lumina din Constanţa, cu venituri totale în 2015 de 41,3 milioane de lei, Floreşti din Cluj, comuna Cumpăna din Constanţa, Ariceşti din Prahova, Valu lui Traian din Constanţa, Dumbrăviţa şi Giroc din Timiş.
     
    Potrivit Ministerului Dezvoltării, comuna Necşeşti din Judeţul Teleorman este cea mai saracă unitate administrativă din România. Din cei 1.300 de locuitări rămaşi, 1.000 sunt pensionari; astfel, comuna nu mai are şanse de dezvoltare. Paradoxal, Necşeşti se află la doar 100 de kilometri de Bucureşti, cel mai bogat oraş al ţării.
     
    Deloc surprinzător, bugetul Capitalei este mult mai mare decât în cazul oricărui alt municipiu, respectiv peste 8 miliarde de lei. Cea mai mare sumă s-a înregistrat în dreptul Primăriei Generale, 3,5 miliarde de lei, urmată de cea a sectorului 1, cu 1,1 miliarde lei. 
     
    Veniturile sectorului 2 au fost de 840 milioane de lei, urmate de ale sectorului 3, cu 764 de milioane. Cele mai mici venituri le-a avut sectorul 5, respectiv 461 milioane de lei.
     
    În ultimii zece ani, un sfert din judeţele României şi-au crescut ponderea deţinută în economia naţională. Deloc surprinzător, Bucureşti a avut în toată această perioadă cea mai mare pondere în PIB (21% în 2005, 24% în 2015), în condiţiile în care populaţia reprezintă doar 11% din totalul populaţiei rezidente. Urmează în ordine Cluj, Timiş, Ilfov şi Constanţa – acestea înregistrând creşteri semnificative ale ponderii în PIB.
     
    Un aspect extrem de important este nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Judeţele cu cele mai ridicate valori sunt Bucureşti, Constanţa, Timiş, Cluj şi Ilfov, în vreme ce la polul opus se află Teleorman, Mehedinţi, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui. Diferenţa dintre Bucureşti şi Vaslui este însă una uriaşă: 21.000 de euro faţă de 3.700 de euro; de altfel, PIB-ul pe cap de locuitor în Bucureşti este 260% faţă de media naţională.
     
    De la momentul integrării în Uniunea Europeană, în 2007, PIB‑ul pe cap de locuitor a crescut de la 6.000 de euro la 7.950 de euro, adică de la 23% din media europeană la 28%. Diferenţele între regiuni erau evidente încă de atunci: în Bucureşti PIB pe cap de locuitor reprezenta 52% din media UE, în vreme ce acelaşi indicator aplicat judeţului Vaslui reprezenta doar 10% din media europeană. Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Hunedoara sunt judeţele în care PIB-ul pe locuitor a înregistrat cea mai mare creştere în perioada 2007-2015: peste 2.500 de euro. Cele mai mici creşteri s-au înregistrat în Harghita şi Bihor, sub 500 de euro. 
     
  • Câţi oameni mai poate suporta planeta noastră? În anul 1800 populaţia era doar de 1 miliard, iar acum suntem 7,3 miliarde

    Am auzit de multe ori ideea că suprapopularea este cel mai mare pericol la adresa planetei pe care trăim. Este acesta o temere adevărată? Am ajuns oare la un număr de oameni mai mare decât cel pe care Terra îl poate suporta?

    “Problema nu este strict legată de numărul de locuitori, ci de numărul de consumatori şi obiceiurile lor de consum”, explică David Satterthwaite, expert în cadrul Institului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare din Londra. “Lumea este suficientă pentru nevoilor tuturor, dar nu şi pentru lăcomia unora.”

    Numărul de “fiinţe umane moderne” (homo sapiens) de pe Terra a fost relativ mic până recent. Acum 10.000 de ani nu existau mai mult de câteva milioane de oameni pe planetă, iar pragul de 1 miliard a fost atins la începutul anilor 1800.

    La momentul actual, populaţia planetei numără peste 7,3 miliarde; potrivit unui studiu al Naţiunilor Unite, numărul ar putea ajunge la 9,7 miliarde până în 2050 şi la 11 miliarde la sfârşitul acestui secol, potrivit celor de la BBC.

    Creşterea populaţiei este atât de rapidă încât nu putem estima care vor fi consecinţele; cu alte cuvinte, datorită faptului că ceea ce se întâmplă acum este fără precedent, nu avem cunoştinţele necesare pentru a înţelege modul în care planeta va reacţiona.

    Întorcându-ne la studii, acestea arată că zonele în care populaţia va creşte sunt în general cele cu o amprentă redusă de CO2, astfel încât efectul asupra mediului nu va fi unul dezastruos. Cheia, notează mai mulţi cercetători, este ca locuitorii din aceste zone să nu îşi schimbe obiceiurile de consum.

    Will Steffen, profesor emerit în cadrul Fenner School of Environment and Society at the Australian National University, este de părere că populaţia ar trebui stabilizată în jurul valorii de 9 miliarde, încercând apoi pornirea unui dificil şi îndelungat proces de reducere a acestui număr. Şi există deja anumite semne că natura lucrează în această direcţie: gradul de fertilitate a scăzut de la 4,7 copii pe femeie în anii ’70 la 2,6 copii în anii 2000.

    Specialiştii sunt însă de acord asupra unui lucru: ar mai putea dura secole întregi până ce populaţia planetei să ajungă la o valoare pe care planeta să o poată suporta.

  • Povestea indianului care a studiat în patru ţări şi a creat un conglomerat de miliarde de dolari

    J.R.D. Tata s-a născut pe 29 iulie 1904 în Paris, fiind al doilea copil al lui Ratanji Dadabhoy Tata şi al soţiei sale de origine franceză, Suzanne „Sooni” Brière. Tatăl său a fost văr primar al lui Jamsetji Tata, un pionier al industriei indiene. J.R.D. Tata şi-a petrecut mare parte din copilărie în Franţa. A studiat în cadrul şcolii Janson De Sailly din Paris, iar ulterior a fost educat în Londra, Japonia, Franţa şi India. În octombrie 1932, după ce mama sa a murit, tatăl lui Tata a decis să îşi mute familia în India şi să îl trimită pe J.R.D. la studii în Anglia, în octombrie 1923.

    Tânărul s-a înscris la o şcoală de gramatică, fixându-şi ca obiectiv să studieze ingineria la Cambridge. La scurt timp după ce cursul de gramatică s-a încheiat şi spera să fie acceptat la universitatea britanică, în Franţa s-a aprobat o lege prin care toţi bărbaţii de origine franceză sub 20 de ani erau obligaţi să îndeplinească serviciul militar. Ca cetăţean francez, J.R.D. trebuia să se înroleze în armată pentru cel puţin un an.

    După ce s-a înrolat în Armata Franceză, a fost trimis într-un regiment numit Spahis. Colonelul regimentului a aflat în scurt timp că Tata poate nu doar să citească şi să scrie în franceză şi engleză, dar şi să dactilografieze, prin urmare l-a desemnat secretar al biroului său. După o perioadă de 12 luni de serviciu în Armata Franceză, a vrut să meargă la Cambridge pentru a-şi continua educaţia, dar tatăl său a decis să îl aducă înapoi în India, unde s-a alăturat companiei Tata & Sons ca ucenic neplătit în 1925. În 1929, J.R.D. Tata a renunţat la cetăţenia franceză, a devenit cetăţean  indian şi a fost angajat în cadrul companiei. În 1930 s-a căsătorit cu Thelma Vicaji, fiica lui Jack „Prinţul” Vicaji, un avocat pe care l-a angajat ca să îl apere de acuzaţia de a-şi fi condus Bugatti-ul cu viteză prea mare pe principala promenadă din Mumbai (pe atunci denumit Bombai), Marine Drive.

    Inspirat de pionierul Louis Blériot, Tata a luat lecţii de zbor, iar pe 10 februarie 1929 a obţinut primul brevet de pilot emis în India. A devenit ulterior cunoscut drept părintele aviaţiei civile indiene, ca urmare a faptului că a fondat prima linie comercială a Indiei, Tata Arilines, în 1932 (companie ce avea să devină în 1946 Air India, linia aeriană naţională a Indiei). În 1938, la vârsta de 34 de ani, J.R.D a fost ales preşedinte al Tata & Sons, succedându-l pe unul dintre verii săi, funcţie ce l-a făcut şeful celui mai mare grup industrial din India.

    A condus astfel grupul de companii Tata, cu activitate în industria oţelului, ingineriei, energetică, industria chimică şi ospitalităţii vreme de mai multe decenii. Tata a devenit faimos pentru faptul că şi-a menţinut standardele etice în conducerea companiei şi pentru faptul că a refuzat să mituiască politicieni sau să se folosească de piaţa neagră. A început cu 14 companii sub conducerea sa, iar jumătate de secol mai târziu, pe 26 iulie 1988, când a părăsit compania, Tata & Sons era un conglomerat format din 95 de companii. Sub conducerea sa, activele grupului Tata au crescut de la 100 de milioane de dolari la 5 miliarde. În 1945, J.R.D. Tata a pus bazele Tata Motors, iar trei ani mai târziu Tata a lansat Air India International drept prima linie aeriană internaţională a Indiei. În 1953, guvernul indian l-a numit pe J.R.D. Tata drept preşedinte al Air India şi director de consiliu al Indian Airlines – o funcţie pe care a avut-o timp de 25 de ani.

    J.R.D. a fost renumit şi pentru modul în care şi-a tratat angajaţii – în 1956 a iniţiat un program de asociere a angajaţilor cu managementul, astfel încât angajaţii să aibă o voce mai puternică în afacerile companiei. Era convins de necesitatea binelui angajaţilor săi şi, în consecinţă, a expus principiile beneficiilor unei zile de muncă de opt ore şi a impus scheme de compensaţie în caz de accident şi de ajutor social care au fost ulterior acceptate ca cerinţe statutare în India. Tata a fost de asemenea un susţinător al declaraţiei puterilor emergente ale primului-ministru Indira Gandhi, în 1975, şi a fost şi membru fondator al corpului guvernator al Consiliului Naţional de Cercetări de Economie Aplicată din New Delhi – primul institut de politică economică independentă din India, fondat în 1956. În 1968, a fondat serviciile de consultanţă Tata, iar în 1987 a pus bazele Titan Industries.

    Tata a fost de asemenea administratorul fondului Sir Dorabji Tata de la lansarea acestuia, în 1932, pentru o perioadă de 50 de ani. Sub ghidarea lui, fondul a susţinut construirea primului spital destinat pacienţilor diagnosticaţi cu cancer din Asia, în Mumbai, în 1941, şi a fondat de asemenea Institutul Tata de Ştiinţe Sociale (TISS, 1936), Institutul Tata pentru Cercetări Fundamentale şi Centrul Naţional pentru Arte Performative.

     J.R.D. Tata a murit în Geneva, Elveţia, pe 29 noiembrie 1993 din cauza unei infecţii la rinichi. La moartea lui, parlamentul indian a fost suspendat în memoria sa – onoare acordată de obicei doar membrilor parlamentului.

  • Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?

    Cu câteva zile în urmă media anunţa că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu şase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitaţii de artă, 98 de milioane de dolari.

    Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today şi în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.

    Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitaţiei, stârnind ceea ce Bloomberg numeşte o avalanşă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puţin cinci ofertanţi. Aşa că pictura, estimată de specialiştii de la Sotheby’s între 200.000 şi 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari şi vândută cu 13,9 milioane de dolari.

    Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care şi un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziţionate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalaţie mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, şi o instalaţie de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.

    Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio şi a anunţat că va organiza expoziţii publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, oraşul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiştii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta şi cultura occidentală. Practic, toate mişcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariţia unui mare colecţionar de artă, în stare să influenţeze domeniul, aşa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee şi fundaţii dedicate artei, sau mai cunoscuţii Leonardo DiCaprio ori David şi Victoria Beckham.

    Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reuşită majoră şi pentru că specialiştii vorbesc de o piaţă a artei în scădere, după o lungă perioadă de creştere a preţurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poţi vorbi de o piaţă în scădere în condiţiile în care colecţionarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!

    Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitaţiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari şi un Picasso de 179,4 milioane dolari şi cu o armată de ruşi bogaţi care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.

    Un an mai târziu avem pieţe volatile, fonduri de investiţii cu frâna trasă şi nesiguranţa din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu ruşii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuşi folosit corect, în condiţiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu şi-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preţ sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reuşita lui Ghenie, putem spune.

  • Snapchat a atras o finanţare de peste 1,8 miliarde dolari

    Aplicaţia de mesagerie Snapchat a obţinut încă o finanţare de 1,81 miliarde de dolari, ceea ce indică un interes crescut al investitorilor în companie, în ciuda îngrijorărilor că ar putea avea probleme în atragerea de advertiseri, scrie Reuters.

    Snapchat nu şi-a făcut publică valoarea companiei în ultima rundă de finanţare în documentele depuse joi la autorităţi.

    Totuşi, publicaţia TechCrunch a raportat, citând mai multe surse, că Snapchat ar fi evaluată la 20 de miliarde de dolari.

    Joi, TechCrunch a publicat o prezentare Snapchat care cuprindea estimări de venituri pe tot anul undeva între 250 şi 350 de milioane de dolari. Pentru 2017, veniturile se aşteaptă să crească între 500 de mil de dolari şi un miliard de dolari.

  • Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei. Românii încă preferă să plătească la livrare

    Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei, se arată într-un comunicat al PayU România. Compania a procesat în perioada aprilie 2015-martie 2016 tranzacţii online în valoare de peste 1,2 miliarde de lei, cu 44% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului fiscal anterior.

    ,,Piaţa plăţilor online a crescut semnificativ pe parcursul anului trecut. Valoarea medie a coşului de cumpărături online al românilor a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la peste 260 lei. Cea mai mare tranzacţie în online a fost înregistrată în eTail şi a atins valoarea de peste 140.000 lei.” declară Marius Costin, Country Manager PayU România.

    Topul categoriilor de produse pe care clienţii aleg să le cumpere online este condus de produsele IT&C. Peste 40% dintre comenzile online sunt din acest domeniu, coşul de cumpărături având o valoare medie de 3 ori mai mare decât valoarea medie generală – ajungând la peste 700 lei.

    Pe locul al doilea se situează cumpărăturile de fashion&beauty, urmate de home&deco, de produsele pentru copii şi de cărţi.
    În prezent, 10% dintre români plătesc cu cardul – fie că vorbim de plăţile standard sau plăţile în rate, 1% aleg alte metode de plată online (wire, iTransfer etc.) şi 89% aleg să plătească cash, la livrare.

    ,,Deşi cei mai mulţi români încă aleg să plătească în numerar, anul trecut, în fiecare minut aproximativ două persoane noi au plătit cu cardul în sistemul PayU. Cardurile cu rate sunt în continuare în topul preferinţelor celor care plătesc online, valoarea unei tranzacţii medii realizate cu acest tip de card  fiind de trei ori mai mare decât o tranzacţie obişnuită cu cardul. În condiţiile în care trendul este să cumperi din ce în ce mai mult în online, este esenţial ca magazinele să pună la dispoziţia consumatorilor cât mai multe metode de plată, să le ofere o experienţă de cumpărare facilă – la un click distanţă chiar – şi 100% sigură. Iar pentru toate acestea alegerea unui procesator de încredere face diferenţa.” declară Marius Costin.

    Plata de pe dispozitivele mobile (tabletă, smartphone) se află încă într-un stadiu incipient: doar 3 din 10 români care plătesc cu cardul aleg să achite comanda de pe un dispozitiv mobil.

    ,,Analiza viziunii de ansamblu asupra plăţilor online din România ne determină să vedem o evoluţie impredictibilă, pe alocuri spectaculoasă, pentru anul acesta. Principalul motor va fi promovarea de către comercianţi a metodelor de plată online în detrimentul plăţii cash, pe fondul scăderii comisioanelor interchange. Estimez că volumul de plăţi tranzacţionate de PayU va creşte cu 40% faţă de anul fiscal anterior.” a completat Marius Costin.