BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • 12 ani cu Business Magazin. Oamenii pe care am mizat

    De-a lungul anilor, Business Magazin a scris mii de articole despre oameni care aveau sau promiteau cariere excepţionale, atât în paginile revistei, cât şi în cele ale cataloagelor. Mulţi dintre ei şi-au continuat traiectoria ascendentă şi au confirmat fie la nivel naţional, fie internaţional că pariul nostru a fost corect.

    Este imposibil să amintim de toţi, aşa că vom alege câteva poveşti.


    CĂLIN DRĂGAN este representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o companie formată din fuziunea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei. Într-un articol publicat pe 30 septembrie 2016, Bloomberg scria cum „Coca-Cola West Co. a agreat să cumpere Coca-Cola East Japan Co.

    Într-un swap de acţiuni cu valoarea de circa 270 de de miliarde de yeni – aproximativ 2,7 miliarde de dolari – pentru a îmbunătăţi eficienţa în competiţia pe piaţa de sucuri a ţării“. Valoarea este mai mare decât întreaga piaţă de sucuri din România, estimată la circa 1 miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume, aşa cum puncta Business Magazin la numirea sa, în urmă cu doi ani. El s-a consacrat în mediul de business local drept primul român care a ţinut frâiele filialei Coca-Cola HBC. Mai mult, a condus organizaţia în perioade de creştere economică, dar şi în criză, iar pentru rezultatele obţinute a primit o funcţie de conducere în Japonia în urmă cu cinci ani; de atunci a fost promovat de trei ori. Într-un material de copertă din 2012, Călin Drăgan povestea despre aventura sa în mediul de afaceri japonez că a fost o provocare nu doar din punctul de vedere al businessului, ci şi al resurselor umane. Dacă până la momentul ajungerii sale în Japonia a reuşit să se bazeze „cu succes pe intuiţie şi puncte comune evidente“, nefiind foarte greu de găsit un numitor comun între italieni, spanioli, greci şi români, „cu japonezii a fost complet diferit“. Mai ales că tot ce ştia despre ei era doar din auzite, iar până în 2011 nu a avut niciun contact direct cu Ţara Soarelui-Răsare. Au trecut peste 20 de ani de când managerul a început să lucreze în sistemul Coca-Cola. Proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, îşi aminteşte Călin Drăgan, ţara abia intrase în era postcomunistă, „nici nu visam pe-atunci pe unde mă va duce viaţa“. Nu trecuse mult timp de când preluase conducerea depozitului Coca-Cola din Timişoara şi brusc şi-a dat seama că trebuie să vorbească limba engleză, pe care la acea vreme nu o ştia – „de vorbit aş fi vorbit eu, dar problema era că nu ştiam o boabă din limba lui Shakespeare“, spune Drăgan, care acum îşi începe ziua de lucru cu un meditator de japoneză.

    Business Magazin l-a prezentat în 2005 pe GEORGE HABER, cel care a construit de la zero trei companii de succes. Prima afacere a lui George Haber, a fost, potrivit articolului de copertă din Business Magazin, o discotecă improvizată în Oradea anilor ’70 – acum este un nume „de casă“ în Silicon Valley. Acolo, Haber a construit companii, le-a vândut, a ratat o afacere  cu Bill Gates şi o listare la bursă. Printre companiile ale cărei baze le-a pus se numără şi CompCore Multimedia, care a dezvoltat tehnologia rulării de filme pe computer şi care a evoluat în aşa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este „Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut“, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimată la o sută de milioane de dolari, care i-a adus reputaţia de cel mai bogat român din Silicon Valley şi, probabil, din întreaga Americă. În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator şi preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România, conduce din 2007 instituţia cu active de circa 15 miliarde de lei şi este o prezenţă constantă în topul primelor zece bănci din sistem. În urmă cu şapte ani, Sergiu Oprescu povestea într-un material de copertă în Business Magazin cum a evoluat în carieră şi care sunt planurile sale la conducerea băncii. El face parte din generaţia bancherilor tineri de după Revoluţie, afirmată în managementul băncilor înainte de a împlini 40 de ani. Absolvent de aeronautică, una dintre cele mai spectaculoase facultăţi din perioada comunistă, Oprescu indică „ieşirea din aviaţie“ în favoarea finanţelor drept cea mai grea decizie din cariera lui; nu numai fiindcă intra pe un teren complet nou, dar şi fiindcă avea şase ani de practică într-o meserie pe care deja o stăpânea. A luat însă decizia pentru că şi-a dat seama că în România începutului anilor ’90 zona aviaţiei n-avea perspective să performeze şi dintr-o atracţie „inginerească“ pentru domeniul financiar, unde vedea potenţialul cel mai mare. De la BRCE, primul lui loc de muncă în banking, a plecat împreună cu Dan Pascariu, Radu Gheţea, Gabriela Mateescu şi alţi colegi în 1994, spre a pune bazele Băncii Bucureşti, primul proiect de bancă străină care se înfiinţa atunci, ca subsidiară a grupului elen Alpha, ulterior transformată în Alpha Bank. La scurt timp, împreună cu Florin Pogonaru a fost desemnat să înfiinţeze divizia de bancă de investiţii a grupului, Bucharest Investment Group (BIG), devenită mai apoi Alpha Finance, pe atunci una dintre primele firme de brokeraj de la noi. Ulterior au înfiinţat Consiliul Bursei de Valori, pe care Oprescu avea să-l şi conducă începând din 2001, în paralel cu funcţia de vicepreşedinte executiv de retail al Alpha Bank, pe care a schimbat-o cu cea de preşedinte în 2007.

  • Industriile cu cea mai spectaculoasă evoluţie în ultimii 12 ani

    Economia românească a trecut prin două perioade extrem de diferite pe parcursul ultimilor 12 ani. Din 2004 până în 2008 economia a duduit, consumul era la cote înalte, iar România părea că a înţeles secretul capitalismului. Din 2009 a început însă criza, care a dus la ani de recesiune economică şi nesiguranţă. Unele industrii au rezistat, altele nu; unele au înflorit, ducând România în mai multe pieţe din Europa şi din lume. Starurile ultimilor 12 ani pe piaţa românească sunt IT-ul şi producţia auto.

    Povestea Loganului, marca devenită celebră la nivelul întregi lumi, începe la o diferenţă de numai câteva luni distanţă de momentul în care începea povestea Business Magazin: primul model de Logan a fost lansat în iunie 2004 la Paris, ajungând pe piaţă în luna septembrie a aceluiaşi an. Acela a fost un moment de cotitură pentru uzina de la Mioveni, Logan devenind una dintre cele mai bine vândute maşini pe pieţele în curs de dezvoltare. Dacia, deţinută de francezii de la Renault, este în prezent cel mai mare exportator al României şi cea mai mare companie de pe plan local în funcţie de cifra de afaceri.

    2004 a fost şi momentul zero al industriei auto, care a înregistrat în ultimii zece ani o creştere a cifrei de afaceri de la 3,8 miliarde de euro în 2005, primul an întreg de producţie al modelului Logan (când încă se puneau bazele acestui domeniu în România), la 19 miliarde de euro în 2015. Livrările totale de autovehicule (autoturisme + vehicule comerciale) au înregistrat, în 2015, o creştere generală de 20,2% comparativ cu 2014, imagine care se aseamănă cu cea din perioada de dinainte de căderea Lehman Brothers.

    Cei 600 de producători din industria automotive au peste 200.000 de salariaţi şi afaceri cumulate de 12,5 miliarde de euro. În cazul producţiei de automobile, Dacia şi Ford au generat în 2015 afaceri de circa 5,4 miliarde de euro, în creştere cu 6% faţă de 2014, dinamica fiind susţinută mai cu seamă de activitatea de la Mioveni, unde se află Uzina Dacia. În timp ce businessul americanilor a fost afectat de scăderea producţiei modelului B-Max cu circa 25%, la circa 51.000 de maşini, Dacia a menţinut producţia la circa 340.000 de automobile. Iar anul trecut a fost finalizată o investiţie de
    300 de milioane de euro a grupului Daimler, la Sebeş, unde germanii au investit 300 de milioane de euro într-o nouă fabrică de cutii de viteze.

    Greu de cuprins în câteva exemple cele mai importante momente din ultimii 12 ani în în IT, însă câteva merită punctate, mai cu seamă din prisma antreprenorilor care au crescut afaceri în acest domeniu. În 2006, antreprenorii din domeniul tehnologiei au cules roadele eforturilor lor. La nici 30 de ani, Bogdan Putinică, acţionarul majoritar la furnizorul de soft IP Devel, îşi vindea compania către elveţienii de la Adecco, cel mai important jucător din lume în domeniul resurselor umane, pentru 7 milioane de dolari. În luna ianuarie a aceluiaşi an, Microsoft a cumpărat UMT, compania fondată de Cătălin Olteanu. În perioada 2000-2006, UMT dezvoltase un software pentru managementul portofoliului de proiecte. La momentul achiziţiei, valoarea portofoliilor de proiecte administrate cu software-ul UMT depaşea 20 de miliarde de dolari. EasyCall, furnizor de servicii de tip callcenter pornit în anul 2003 de către Vladimir Sterescu a fost preluat în luna octombrie de catre compania americană Computer Generated Systems (CGS). Valoarea tranzacţiei nu a fost facută publică de oficialii celor două companii, dar surse din piaţă estimau o sumă de ordinul milioanelor de euro, probabil undeva în jurul a 6 sau
    7 milioane.

    Achiziţia a 70% din eMag de către Naspers pentru 83 milioane dolari, în 2012, prin care retailerul online a fost evaluat la aproximativ 119 milioane de dolari, a reprezentat cea mai mare tranzacţie în care a fost implicat un jucător din industria online locală. eMag a fost evaluată astfel cu un spectaculos multiplu de peste 70 al profitului net din 2011. La data vânzării către Naspers, eMag era controlată de Iulian Stanciu, Radu Apostolescu (singurul fondator care a rămas în companie) şi Sebastian Ghiţă, ultimul ieşind prin această tranzacţie din eMag. Ulterior tranzacţiei cu Naspers, Iulian Stanciu a devenit şi acţionar unic al retailerului electro-IT Flanco şi al celui mai mare distribuitor IT&C de pe piaţă, Network One Distribution. În 2014, Sergiu Biriş a ocupat prima pagină a ziarelor de afaceri în momentul în care Facebook, cea mai mare reţea socială din lume, a cumpărat pentru o sumă cuprinsă între 400 şi 500 de milioane de dolari LiveRail, un start-up specializat în livrarea reclamelor video online, pe care l-a fondat în urmă cu şapte ani în Cluj împreună cu Andrei Dunca şi Mark Trefgarne. Sergiu Biriş este acum implicat în Zonga, despre care spune că este un „spin-off“ din Trilulilu, un serviciu de muzică, legal, care oferă acces la 20 de milioane de melodii de pe mobil, tabletă sau PC. Sectorul IT continuă să crească, cifra de afaceri crescând cu 21% în 2015 comparativ cu 2014, până la 3,08 miliarde de euro, potrivit studiului “Software and IT Services in Romania“ lansat de Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii. Pentru acest an, specialiştii din industrie estimează că veniturile vor creştere cu aproape 20%, iar prognoza de creştere medie anuală pentru următorii 5 ani este de 15%. Exportul de software şi servicii IT a ajuns în 2015 la 2,09 miliarde de euro, cu peste 31% mai mult faţă de 2014, reprezentând 67% din cifra de afaceri a sectorului. Estimările arată că în 2016 valoarea exporturilor va ajunge depăşi 2,5 miliarde de euro, adică o creştere de peste 100% faţă de anul 2012. Piaţa internă, care reprezintă aproximativ o treime din veniturile totale ale sectorului, a atins aproape
    1 miliard de euro.

  • Industria eoliană a suferit pierderi de 4 miliarde de lei în anii 2014 şi 2015

    Pierderile nete ale industriei eoliene au crescut anul trecut, în lipsa modificărilor legislative care să vină în sprijinul investitorilor, cu 1,9 miliarde de lei, totalizând circa 4 miliarde lei (aproximativ 900 milioane de euro), cumulat în anii 2014 şi 2015.

    Sectorul energiei din surse regenerabile este în blocaj financiar, după cum rezultă şi din datele evidenţiate într-un studiu realizat de E&Y. Astfel, la nivelul celor doi ani analizaţi, se constată o depreciere a activelor de 4,1 miliarde de lei. În acelaşi timp, pentru a rambursa creditele accesate în vederea construirii centralelor eoliene sunt necesari 30 de ani, în condiţiile în care durata de viaţă a unei centrale este de 20 de ani.

    „Investitorii sunt prinşi ca într-un carusel: au continuat să acumuleze mari pierderi în anul 2015, activele acestora se tot devalorizează, au ajuns în imposibilitatea de a rambursa creditele. Dovadă sunt datele prezentate în studiul realizat de E&Y”, spune Claudia Brânduş, preşedinte RWEA, asociaţie a participanţilor din industria energiei eoliene din România.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vineri dimineaţă, Skynet s-a născut!

    O ştire ignorată de marele public, şi pe bună dreptate, pentru că pare a-i pasiona doar pe bancheri şi finanţişti: vineri dimineaţă lira sterlină a căzut pe pieţele valutare la minimul ultimilor 31 de ani, după două minute de haos provocate de o serie de ordine de vânzare generate de computere.

    Lira s-a prăbuşit cu 6,1%, cea mai mare scădere de când Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană, la 1,1841 dolari/liră. Cel puţin o platformă electronică de tranzacţionare a înregistrat o tranzacţie la 1,1378 dolari.

    În ianuarie, într-o mişcare asemănătoare, randul sud-african s-a prăbuşit cu peste 9% în 15 minute. Amploarea şi viteza scăderii de acum semnalează volatilitatea extremă din piaţă şi devine o regulă, în condiţiile în care volumele de tranzacţioare variază puternic, iar traderii care folosesc algoritmi încep să câştige cotă de piaţă. “Într-un cuvânt: înfricoşător”, a spus Karl Schamotta, director de schimb valutar la Cambridge Global Payments din Toronto. “Încrederea în pieţele valutare a fost afectată puternic din nou, iar orice trader care a lucrat în seara aceasta va pune puternic la îndoială calitatea lichidităţii”, a adăugat el.

    Pentru a înţelege ce se întâmplă, să trecem de la lira sterlină la un proiect de infrastructură: recent, un tunel a fost terminat în zona munţilor Allegheny din Statele Unite. Tunelul nu este pentru maşini sau oameni, ci pentru un cablu de fibră optică care leagă bursa din New York de piaţa futures din Chicago.Cablul acela salva 100 de mile şi trei milisecunde din timpii de comunicare dintre cele două entităţi financiare.

    Trei milisecunde sunt pentru insul obişnuit o nimica toată, aşa că te poţi întreba: o merita oare? Se pare că da, pentru căulterior cel puţin alte două companii şi-au croit propriile reţele de date în zonă, legând cele două oraşe americane, iar timpii au scăzut de la 14,5 milisecunde la doar (acest “doar” e cumva ironic) 8,5 milisecunde. Nu mult mai târziu au venit alţii care au renunţat la cablu şi au pus la punct o reţea de comunicaţii bazată pe microunde şi care au redus timpul de comunicare cu alte 3,2 milisecunde. De ce toată această nebunie?

    Este vorba de tranzacţiile rapide care sunt făcute de computere, fără intervenţie umană, în miimi de secundă. Este vorba de cumpărări şi vânzări de active financiare făcute în milisecunde, o uluitoare lume a ultratranzacţiilor, cu sume importante care îşi schimbă stăpânii în câtimi minuscule de timp şi în care apare câte o „criză” la câteva secunde. Unele dintre aceste crize evoluează în cascadă şi apar efecte de genul căderii lirei sterline sau a randului sud-african.

    Pentru a da o dimensiune tranzacţiilor realizate de maşini, trebuie să spun că acest gen de operaţiuniînsumează zilnic 200 de miliarde de dolari. Poate că nu pare atât de mult dacă facem comparaţie cu cele 5.100 de miliarde de dolari pe zi, cât este piaţa valutară mondială, dar, pe de altă parte, este mai mult decât PIB-ul României dintr-un an.

    Iar maşinile şi tranzacţiile efectuate de acestea nu sunt responsabile doar pentru cădera lirei sterline sau a randului. În mai 2010 maşinile au determinat căderea indicelui Dow Jones cu peste 9% şi au şters din piaţă 1.000 de miliarde de dolari. În octombrie 2014 au provocat o cădere majoră a titlurilor de stat americane, iar în august 2015 au mai ras 1.200 de miliarde de dolari de pe bursa americană. Tot în august 2015 maşinile au dărâmat dolarul din Noua Zeelandă, iar în mai 2016 un investitor şi algoritmii săi au îngenunchiat piaţa futures chineză.

    Cum zicea omul acela mai sus: “Înfricoşător!” Ringul acela cu inşi care ţipă unii la alţii “Buy!” şi “Sell!” a rămas doar pentru filme, pentru spectacol, pentru că maşinile sunt responsabile de trei sferturi din tranzacţiile bursiere americane.

    Omenirea traversează o perioadă în care pare că mizează din ce în ce mai mult pe tehnologie: telefoanele au devenit nişte asistenţi personali indispensabili, automobilele aspiră la autonomie, casele sau eletrocasnicele, ca să nu mai vorbesc de computere, au propria viaţă, care se intersectează, eufemistic vorbind, din ce în ce mai rar cu cea a stăpânului. Multe dintre aceste mişcări sunt folositoare, dacă nu vom uita ierarhia şi rostul unei maşinării, fie ea şi inteligentă, pe lumea asta.

    Aceasta nu este musai o gândire de luddit, sau, cel puţin, aşa sper (pentru mai tinerii cititori, luddiţii sunt muncitorii din ţesătoriile britanice care, în secolul XIX, în timpul Revoluţiei Industriale, distrugeau războaiele de ţesut, temându-se pentru locurile lor de muncă). Sau, mai degrabă, gândirea celui care se teme de apariţia echivalentului supercomputerului din ciclul de filme Terminator care să joace la bursă şi pe pieţele valutare, a unui Skynet financiar.

    Maşinile, spun cumva generalizând, au învins oamenii la şah şi la poker. La şah veţi fi ştiind, este vorba de Deep Blue, care în 1997 l-a învins pe Garry Kasparov. Oamenii de ştiinţă spun că pokerul a devenit un soi de benchmark pentru studiile privind inteligenţa artificială, „ceea ce a fost odată şahul”, zice unul dintre ei şi asta e o afirmaţie cu multe înţelesuri, care ar trebui să dea de gândit.

    Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au pus la punct un program numit Claudico, iar acesta a jucat anul trecut 80.000 de mâini cu patru jucători profesionişti de poker. Premiul pentru oameni a fost de 100.000 de dolari; pentru maşină, nu ştiu. Întrecerea a durat cam două săptămâni; oamenii, trebuie să spun din capul locului, au câştigat, înregistrând un plus de 730.000 de dolari. Pare o sumă importantă, dar în timpul celor 80.000 de mâini jucate valoarea totală a mizelor a ajuns la 170 de milioane de dolari, bani virtuali, desigur, aşa că valoarea premiului se înscrie, dacă e să gândim omeneşte, mai degrabă în marja de eroare. De fapt se poate spune că victoria este a maşinii: computerul a blufat şi a jucat în aşa fel încât cei patru profesionişti nu au putut descoperi în strategia sa vreo slăbiciune pe care să o exploateze.

    Ceea ce înseamnă, iarăşi spun, o victorie a computerului. Şi este acesta semnalul că se dezvoltă ceea ce economistul şi profesorul universitar Alex Tabarrok numeşte “inteligenţa opacă”, cu algoritmi care devin atât de sofisticaţi încât oamenii nu pot înţelege ce fac aceştia de fapt şi unde diferenţa dintre logică şi imbecilitate nici nu mai poate fi deosebită. În jocul de poker au fost mâini pe care unul dintre jucători spunea că nu le-a înţeles: “să mizezi 19.000 de dolari ca să câştigi 700 este ceva ce niciun om nu ar face”. Dar asta este gândire tipic umană.

    Şi mă gândesc că oamenii au ratat ţinta reală, o maşină care să joace şah sau poker nu ca o maşină, ci ca un mare maestru sau ca un profesionist.

    Între 1997, anul în care computerul a încercat pentru prima oară să compună muzică(Google!) şi 2016, anul în care computerul a încercat să picteze(Google, din nou!), a avut loc un alt experiment care are şi nu are legătură cu cele pomenite până acum. Un grup de studenţi de la universitatea din Playmouth a primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii aceştia tinerii au luat un PC pe care l-au pus în cuşca maimuţelor din grădina zoologică Paington. Scopul lor a fost de a teste teoria care spune că o maimuţă care bate la nesfârşit, aiurea, la un computer, va sfârşi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o operă a lui Shakespeare. Studenţii de la Playmouth n-au avut un timp infinit, dar şi după numai o lună de zile teoria s-a dovedit a fi potenţial falsă: maimuţele, cinci macaci negri cu creastă, au distrus computerul, au făcut pipi pe tastatură şi nu au emis nici măcar un singur cuvânt coerent şi întreg; au bătut cinci pagini de text în care predomina litera “S”.

    În multitudinea de aparate şi de gadgeturi şi de aplicaţii şi de programe de care ne folosim, creatorii lor şi evangheliştii tehnologiei ne induc ideea că toate acestea vor rezolva majoritatea problemelor omenirii, de la încălzirea globală la spaţiile de locuit în oraşele supraaglomerate.

    Nu cred că este aşa; fac parte din categoria celor care spun că nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. La fel, nu tehnologia ne va rezolva problemele, ci noi singuri, dacă o să avem suficientă materie cenuşie în ţeste încât să se declanşeze o reacţie în lanţ a inteligenţei planetare; dacă nu, o să fim nişte maimuţoi care fac pipi pe tastaturi şi bat pagini de text, în speranţa că o să scrie sonete de Shakespeare sau o să compună ca Beethoven sau o să picteze ca Rembrandt.

    Şi da, cred că următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii.

  • Cine este femeia care a reuşit să “îngroape” într-un singur an o companie de 9 miliarde de dolari

    Elizabeth Holmes, CEO al Theranos, a anunţat printr-o scrisoare deschisă că va închide toate centrele şi laboratoarele companiei. Mişcarea va afecta, potrivit acesteia, peste 340 de oameni.

    Mişcarea reprezintă ieşirea Theranos de pe piaţa testelor de sânge şi reorientarea companiei către zona de procesare a datelor medicale. În urmă cu un an, Holmes cerea aprobarea FDA pentru un proces de testare a sângelui ce ar fi trebuit să revoluţioneze medicina.

    Anul trecut, Forbes îi estima averea lui Elizabeth Holmes la 4.5 miliarde de dolari, făcând-o astfel cea mai bogată femeie din lume care şi-a construit averea singură. Acum averea ei este estimată de aceeaşi publicaţie la nimic, la zero.

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.

    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    Aşadar estimarea iniţială s-a bazat pe faptul că deţine 50% din acţiunile Theranos. Acţiuni care nu se tranzacţionează pe bursă şi o parte au fost achiziţionate de către investitori privaţi la o evaluare a companiei de 9 miliarde de dolari. Între timp, compania a fost acuzată că testele nu sunt precise şi Theranos este investigată de mai multe agenţii federale. În plus, veniturile anuale ale Theranos nu au depăşit 100 milioane de dolari, ceea ce a făcut ca Forbes să-şi reevalueze estimarea.

    Astfel evaluarea adevărată a companiei este de 800 milioane de dolari, nu 9 miliarde. Dintre care 734 milioane au fost strânşi din diferite finanţări, potrivit experiţilor. La o evaluare atât de mică, averea lui Holmes este aproape de zero, mai ales că ea are acţiuni ordinare, faţă de cele preferenţiale pe care le deţin anumiţi investitori, ceea ce înseamnă că ea primeşte banii abia după acei investitori.

  • Elcen intră în insolvenţă

    Tribunalul Bucureşti a admis, joi, cererea Elcectrocentrale Bucureşti de intrare în insolvenţă, datoriile totale ale Elcen fiind în prezent de aproximativ 1,6 miliarde de lei; KPMG Restructuring, desemnat administrator judiciar provizoriu.

    “Tribunalul Bucureşti a admis cererea Elcen de intrare în insolvenţă. Administrator judiciar va fi KPMG”, a declarat pentru MEDIAFAX Mircea Nicolaescu, directorul general al companiei.

    Hotărârea de înaintare a cererii de intrare în insolvenţă a fost luată de Consiliul de Administraţie al Elcen având în vedere situaţia financiară a Electrocentrale Bucureşti SA şi datoriile înregistrate la furnizorii şi distribuitorii de combustibil, servicii şi produse, situaţie generată de neîncasarea contravalorii pentru marfa livrată, de la RADET Bucureşti.

    În acest moment, datoriile totale ale ELCEN au ajuns la aproximativ 1,6 miliarde de lei, iar creanţele înregistrate de RADET însumează aproximativ 3,6 miliarde de lei.

    Şi cererea Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) de intrare in însolvenţă a fost admisă miercuri, magistraţi desemnând RomInsolv ca administrator judiciar provizoriu.

    Regia are datorii către Electrocentrale Bucureşti în valoare de peste 3,9 miliarde lei.

  • Planurile femeii care a reuşit să piardă într-un singur an o avere de 9 miliarde de dolari

    Elizabeth Holmes, CEO al Theranos, a anunţat printr-o scrisoare deschisă că va închide toate centrele şi laboratoarele companiei. Mişcarea va afecta, potrivit acesteia, peste 340 de oameni.

    Mişcarea reprezintă ieşirea Theranos de pe piaţa testelor de sânge şi reorientarea companiei către zona de procesare a datelor medicale. În urmă cu un an, Holmes cerea aprobarea FDA pentru un proces de testare a sângelui ce ar fi trebuit să revoluţioneze medicina.

    Anul trecut, Forbes îi estima averea lui Elizabeth Holmes la 4.5 miliarde de dolari, făcând-o astfel cea mai bogată femeie din lume care şi-a construit averea singură. Acum averea ei este estimată de aceeaşi publicaţie la nimic, la zero.

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.

    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    Aşadar estimarea iniţială s-a bazat pe faptul că deţine 50% din acţiunile Theranos. Acţiuni care nu se tranzacţionează pe bursă şi o parte au fost achiziţionate de către investitori privaţi la o evaluare a companiei de 9 miliarde de dolari. Între timp, compania a fost acuzată că testele nu sunt precise şi Theranos este investigată de mai multe agenţii federale. În plus, veniturile anuale ale Theranos nu au depăşit 100 milioane de dolari, ceea ce a făcut ca Forbes să-şi reevalueze estimarea.

    Astfel evaluarea adevărată a companiei este de 800 milioane de dolari, nu 9 miliarde. Dintre care 734 milioane au fost strânşi din diferite finanţări, potrivit experiţilor. La o evaluare atât de mică, averea lui Holmes este aproape de zero, mai ales că ea are acţiuni ordinare, faţă de cele preferenţiale pe care le deţin anumiţi investitori, ceea ce înseamnă că ea primeşte banii abia după acei investitori.

  • Brexit poate costa Scoţia 80.000 de locuri de muncă şi câte 2.000 de lire pentru fiecare locuitor

    Economia Scoţiei ar putea suferi un şoc major în urma Brexit, putând pierde 80.000 de locuri de muncă şi câte 2.000 de lire pe an pentru fiecare cetăţean; în total, opt miliarde de lire într-un deceniu, avertizează raportul Fraser of Allander Institute (FAI), potrivit The Guardian.

    Perspectivele guvernului britanic de a negocia termeni duri ai ieşirii din Uniunea Europeană (UE), bazându-şi comerţul pe tarifele şi înţelegerile bilaterale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, ar fi crescut pe fondul discursurilor de la conferinţa conservatorilor, din Birmingham, de săptămâna aceasta.

    În timp ce unii miniştrii discută despre reducerea forţei de muncă externe, Theresa May, prim-ministrul Marii Britanii, a sugerat că un Brexit dificil ar însemna prioritizarea controalelor imigranţilor şi oprirea jurisdicţiei Curţii Europene de Justiţie. Aceste decizii ar putea însemna excluderea din piaţa unică, care necesită libertate de mişcare şi reguli de afaceri standard. May susţine, însă, că insistă să ofere companiilor britanice libertate comercială şi posibilitatea de a opera pe piaţa unică.

    Cel mai optimist scenariu al studiului FAI implică o pierdere de cinci miliarde de lire în zece ani pentru Scoţia, dacă Marea Britanie adoptă stilul norvegian al accesului pe piaţa europeană. Institutul, care aparţine de Universitatea din Strathclyde, susţine că aproape 30.000 de scoţieni şi-ar putea pierde locul de muncă, în timp ce salariile celor care muncesc ar putea scădea cu 3-4% pe an, adică 800-1200 de lire.

    Industriile care se bazează pe comerţul cu Marea Britanie, precum transporturile sau serviciile, vor fi cele mai afectate, peste 25.000 de locuri de muncă putându-se pierde în aceste domenii, avertizează comisia de experţi. Companiile cu o piaţă globală mai mare nu vor fi la fel de afectate. Industria scoţiană de whisky, care generează cinci miliarde de lire din exporturi, dar susţine puţine locuri de muncă, ar putea să îşi mărească vânzările pe pieţele din afara Uniuni, pe fondul unei lire scăzute.

    Economia Marii Britanii va fi şi mai puternic lovită de Brexit, deoarece o mare parte a exporturilor ajunge în UE, cea ce implică pierderea mai multor locuri de muncă şi scăderea PIB-ului, susţine profesorul Graeme Roy, directorul comisiei de experţi.

    Regatul Unit rămâne cea mai mare piaţă pentru Scoţia, comerţul cu UE valorând 11,5 miliarde de lire faţă de cele 48,5 miliarde care vin de la restul Regatului Unit. Astfel, o criză la graniţa de sud ar pune mai multă presiune pe afacerilor scoţiene.

  • Reţetă pentru inteligenţa artificială: bani din Irlanda, know-how din România

    Compania de tehnologie Everseen a fost fondată în 2008 de antreprenorul irlandez Alan O’Herlihy. Misiunea sa este una destul de complicată: el lucrează cu cinci retaileri internaţionali din top 10 pentru a suprima pierderile de 40 de miliarde de dolari înregistrate de comercianţi la punctele de vânzare.

    Everseen este specializată în Deep Learning şi Machine Vision, adică sisteme de operare bazate pe conceptul de încercare şi eroare (trial & error); cu alte cuvinte, sistemul este atenţionat de către utilizator atunci când face o greşeală şi reţine acest lucru, oferind astfel răspunsul corect la următoarea interogare. Am putea spune că e un sistem care „cât trăieşte, învaţă“.

    Mai exact, Everseen utilizează analiza video şi inteligenţa artificială (IA) pentru a reduce cu până la 90% omisiunile care intervin la scanare în punctul de vânzare. Cuantumul acestor pierderi este 40 de miliarde de dolari anual, conform Centrului de Cercetare în Retail.

    „Retailerii se confruntă cu pierderi la punctul de vânzare de zeci de miliarde de dolari anual. Acestea, cauzate de produsele nescanate, nu au impact doar asupra profitului, ci creează şi probleme în lanţul de aprovizionare, ducând la epuizarea stocului.

    Omisiunile care intervin în procesul de scanare pot fi intenţionate sau nu şi pot fi generate de către clienţi, angajaţi prin erori operaţionale sau prin nerespectarea fluxului operaţional“, explică Joshua Bamfield de la Centrul de Cercetare în Retail. „În acest moment, retailerii suferă pierderi uriaşe prin intermediul POS-urilor şi cel mai probabil  nu îşi dau seama ce se întâmplă, cum le pot combate şi cât de gravă este această problemă.“

    Astfel, compania recurge la inteligenţa artificială şi alte tehnologii de ultimă generaţie pentru a detecta toate tipurile de activităţi ilicite de la punctul de vânzare. TV-ul cu circuit închis şi fluxurile de date de la punctul de vânzare electronic sunt încărcate în unitatea de colectare a datelor, care are tehnologie dedicată încorporată. Punctul de vânzare electronic este conectat în permanenţă la sistemul de supraveghere amplasat strategic pentru a monitoriza activitatea întregului punct de vânzare şi a detecta potenţialele nereguli operaţionale.

    Soluţia Everseen are o singură unitate de colectare a datelor conectată la sistemul de supraveghere, punctul de vânzare şi la internet, permiţând astfel companiei să identifice cu precizie când, unde şi de ce a avut loc o anume activitate. O înregistrare video a incidentului poate fi transmisă angajaţilor companiei în timp real. „Majoritatea retailerilor pur şi simplu nu ştiu de unde provin aceste pierderi. Din această cauză, acţionează orbeşte – încearcă să prevină pierderile în necunoştinţă de cauză“, remarcă Alan O’Herlihy. Înţelegând ce anume generează aceste pierderi şi cum le pot preveni, retailerii îşi vor putea mări profitul cu 5-15%.

    Cum a ajuns însă un antreprenor din Irlanda să deschidă un centru de cercetare în România? „L-am întâlnit pe Bogdan, actualul nostru chief technical officer, la Dublin City University unde îşi finaliza doctoratul. L-am angajat şi am fost realmente impresionat de el. Bogdan a devenit propriul nostru «McGyver»“, povesteşte Alan O’Herlihy. „Întotdeauna vorbea foarte frumos despre profesorii săi de la Universitatea Politehnică, unde şi-a realizat studiile de licenţă şi masterat în Inginerie Electronică. Acest lucru ne-a determinat să alegem Timişoara pentru înfiinţarea noului nostru centru de Cercetare şi Dezvoltare.“

    El nu se vrea să dezvăluie suma investită până acum în centrul din vestul României, dar spune că în baza oportunităţilor de dezvoltare pe care le-a observat în ultimul an, intenţionează să dubleze numărul de angajaţi de la 30 la 60 în următoarele 12 luni. La nivel global, compania are în prezent 180 de angajaţi.

    Experienţa companiei Everseen, cu sedii atât în Irlanda (Blackpool) cât şi în România, reprezintă un mix de tehnologie şi retail. Compania beneficiază de expertiză în inteligenţa artificială şi tehnologii Machine Vision, datorită oamenilor de ştiinţă, majoritatea români, care fac parte din echipa de management. Printre aceştia se numără Dr. Bogdan Ciubotaru, ocupând funcţia de chief technology officer, care recunoaşte că „la început pare imposibil de realizat, cel puţin din punct de vedere al implementării în zona comercială“. Cu toate acestea, spune el, tehnologia Everseen este foarte eficientă în hipermarketuri şi supermarketuri mari, iar în România acest segment de retail este în plină expansiune.“

    Investiţiile din zona de IA sunt destul de rare în România, iar Bogdan Ciubotaru crede că o accelerare a procesului de atragere a investiţiilor ar fi benefică pentru majoritatea companiilor locale: „Sunt absolut convins că inteligenţa artificială este pe punctul de a deveni un instrument-cheie pentru foarte multe tipuri de business. Cu siguranţă zona de R&D din România este un teritoriu neexplorat, în cea mai mare parte, dar România are un potenţial creativ extraordinar. Mai multe investiţii în R&D ar oferi rapid companiilor locale mai multe oportunităţi de câştig şi cu siguranţă unele noi“.

    Everseen a primit fonduri pentru investiţii de la organizaţia guvernamentală Enterprise Ireland, şi, cel mai recent, de la investitorul de capital cu afaceri de miliarde de dolari MARCOL Group.

    „Finanţarea pe care am obţinut-o de curând de la MARCOL Group ne permite să ne extindem şi să ne dezvoltăm echipa. Românii sunt binecunoscuţi în comunitatea internaţională IT pentru abilităţile lor, cunoştinţele în materie de tehnologie de ultimă generaţie şi pentru creativitate, acesta fiind unul din principalele motive pentru care ne-am stabilit unul din sedii la Timişoara în urmă cu şase ani. La ora actuală, căutăm mai mulţi specialişti în tehnologie şi suntem pregătiţi să le oferim un mediu propice dezvoltării profesionale şi personale“, mai spune Alan O’Herlihy.

  • ARB: Reglementările noi umflă costurile băncilor peste limita de suportabilitate

    Iniţiativele legislative privitoare la sistemul bancar, cum sunt insolvenţa persoanelor fizice, darea în plată sau conversia creditelor în valută măresc până dincolo de limita suportabilităţii costurile din sistemul bancar, au declarat marţi reprezentanţii Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).

    Liderii bancherilor au reiterat o estimare a Băncii Naţionale, prezentată recent, care arată că numai conversia în lei a creditelor denominate în franci elveţieni la cursul istoric ar genera costuri pentru bănci de 2,4 miliarde de lei (circa 0,5 miliarde de euro), iar indicatorul de solvabilitate ar coborî, în cazul a două bănci, sub pragul care le-ar permite funcţionarea.

    O iniţiativă legislativă aflată marţi pe ordinea de zi a comisiilor de specialitate din Parlament prevede posibilitatea conversiei în lei a împrumuturilor contractate anterior în valută. Creditele luate în franci elveţieni (CHF), spre exemplu, ar urma să fie convertite la o valoare determinată ca medie aritmetică a cursurilor medii lunare din luna acordării creditului până la momentul conversiei.

    Pe lângă costurile suplimentare, aplicarea conversiei în lei la cursul istoric a creditelor în valută generează şi pierderi, susţin bancherii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro