BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Unul dintre cei mai mari antreprenori români se revoltă: ANAF este cea mai nereformată instituţie din România, acţionează la comandă

     Unul dintre cei mai mari antreprenori din România, Dan Ostahie, proprietarul Altex, spune că ANAF (Fiscul) este una dintre cele mai nereformate instituţii ale statului, iar modul de acţiune al acesteia afectează mediul privat.

    ”Este foarte important să modernizăm instituţiile statului, începând cu ANAF, pentru a ajunge la un mediu competitiv şi funcţional. Guvernul trebuie să stabilească zece puncte principale care să fie făcute pentru următorii patru ani, de exemplu. Ajutorul de stat poate fi asumat doar dacă avem o strategie pe termen lung, însă nu e neapărat o direcţie pe care s-o îmbrăţişez. Ca să oferim un mediu competitiv, cadrul trebuie bine definit, antreprenorii lăsaţi să se desfăşoare”, a declarat Dan Ostahie în cadrul conferinţei ZF Cei mai mari jucători din economie.

    „Ce ar trebui să facem ca să eliminăm piedicile în dezvoltarea mediului privat? Eu cred că principala piedică este ANAF-ul. ANAF reprezintă cea mai coruptă instituţie de stat, în cadrul căruia noi toţi ne desfăşurăm activitatea. Trebuie restructurată. Restructurarea este o prioritate de grad zero!”, a adăugat el.

    Deşi în perioada trecută Ostahie a primit o amendă de la Consiliul Concurenţei, el totuşi a dat CC ca exemplu pozitiv şi a recunoscut că s-a reformat şi este una dintre cele mai moderne instituţii ale statului.

    ”Vedem multe dosare penale pentru TVA rambursat fără drept. Aceste rambursări au fost făcute, până la urmă, de nişte funcţionari de stat. Cu alte cuvinte, ANAF-ul este o instituţie care trebuie radical reformată, pentru a nu mai fi coruptă politic şi să nu mai intre în jocurile marilor jucători, astfel încât să avem în România o economie liberă de piaţă, pentru a ne putea dezvolta în continuare”, a mai spus el.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Spitalul butic, o nouă nişă

    Ovidiu Palea vorbeşte repede şi sunt avertizată că foloseşte un limbaj colorat, altminteri folositor jurnaliştilor care scriu poveşti. Colorat, aveam să constat, în sensul metaforelor folosite. Iar debitul mare de cuvinte este rezultatul ritmului de viaţă foarte alert; medicul, specializat în anestezie şi terapia durerii, obişnuieşte nu numai să consulte, să facă intervenţii (la coloană, umăr sau genunchi), dar se ocupă şi de management, de dezvoltarea afacerii şi răspunde, personal, tuturor întrebărilor de pe forumul afacerii. Obişnuieşte să comunice mai degrabă prin SMS-uri, nu-i răspunde nici soţiei la telefon, pentru că îşi petrece cea mai mare parte din zi în consultaţii şi intervenţii.

    ProVita, care reuneşte acum două clinici şi un spital care aşteaptă o singură autorizaţie pentru a începe să funcţioneze, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, iar în 2016, în funcţie de momentul în care spitalul va începe să funcţioneze, încasările s-ar putea ridica la 3-4 milioane de euro. Pe piaţa serviciilor medicale private, estimată la 600 de milioane de euro anual, 25 de spitale private au fost deschise cu investiţii de peste 300 de milioane de euro; 11 dintre ele sunt în Bucureşti.

    Această piaţă este unul dintre puţinele domenii care au înregistrat plusuri chiar şi în perioada de criză, iar acum cele 3.000 de paturi din domeniul privat reprezintă 2% din totalul numărului de paturi de spital din ţară. La 45 de ani, medicul Ovidiu Palea intră pe o nişă nouă, deschizând, spune el, un spital butic: „Nu din punctul de vedere al costurilor, ci din punctul de vedere al actului medical. Adică în loc să mănânci o şaorma la colţul străzii, poţi să o comanzi la un restaurant în cu totul alte condiţii“. Una din practicile pe care medicul şi le-a însuşit în anii în care s-a specializat şi a profesat în SUA este de a-i da pacientului dreptul şi responsabilitatea de a alege şi de a-şi asuma riscurile. „Pacientul îşi asumă alegerea unui tratament, iar dacă ceva iese prost, îl ducem până la capăt, pentru că pot exista complicaţii – infecţii, hemoragii, pareze.

    Pacienţii întreabă:
    – Păi pot paraliza?
    – Da, poţi.
    – Ai avut cazuri?
    – Da, am avut.

    Nu pot spune că nu am avut complicaţii la operaţii, pentru că ar fi o minciună. Dar atunci când avem complicaţii nu lăsăm pacienţii în drum. Am avut pacient cu pareză dar a urmat un proces de recuperare şi acum este foarte bine. N-a rămas nimeni de la noi netratat până la capăt şi să-l trimitem în altă parte.“ Medicul este încredinţat că pacienţii trebuie informaţi de riscuri, dar ei nici nu vor să audă de ele; „pacienţii ciupesc informaţii şi apoi spun că nu au aflat despre riscuri, iar noi le arătăm raportul medical, de pe hârtie, pe care îl aveau deja. Mulţi nici nu se uită pe el.

    – Cum, pot să mor?
    – Da, poţi să mori.
    – De la o infiltraţie?
    – Da, de la o infiltraţie. Este puţin probabil, dar este posibil. Este diferenţa dintre posibil şi probabil.

    Pacienţii trebuie să înţeleagă şi să-şi asume riscurile“. Aceasta este doar una dintre filosofiile medicului, care are o abordare total diferită de sistemul cu care sunt obişnuiţi pacienţii români, pentru că în sistemul de stat majoritatea doctorilor stau prea puţin de vorbă cu pacienţii. Palea are consultaţii programate pentru câte o oră şi de multe ori întârzie, pentru că într-o oră pacientul nu a priceput totul şi trebuie să o ia de la capăt cu explicaţiile; iar dacă pacientul următor este supărat că a întârziat, îi spune că stă cu el şi două ore, dacă e nevoie. „La doctor nu se pot respecta programările ca la masaj.“

    SPRE SUA ŞI ÎNAPOI

    „Nu-mi place să mă prepar, pentru că toată viaţa am urât când mă scoteau în faţa clasei să spun o poezie şi mă pierdeam în faţa clasei“, începe discuţia directorul general al ProVita, cu referire la pregătirea prealabilă pentru interviu. Iar apoi povesteşte cum a ajuns să clădească un spital. A terminat în 1995 facultatea de medicină şi spune că face parte din generaţia care a plecat masiv peste hotare „pentru că nu aveam nimic în faţă, nici în ce priveşte profesia, nici ca finanţe“. A mers la examene la Budapesta, apoi a mers la interviu în SUA, intrând în acelaşi sistem de evaluare cu absolvenţi americani; a urmat apoi un program de matching naţional – spitalele caută medici cu specializările care îi interesează, iar medicii aleg oferte.

    La început era interesat de chirurgie şi a acceptat oferta unui spital afiliat cu Johns Hopkins (spital care vreme de 21 de ani consecutivi a fost desemnat cel mai bun din SUA); a făcut trei ani de rezidenţiat cu specializarea anestezie, după care a ales să se specializeze în terapie intensivă şi cu o supraspecializare, „anticipând că vreau să mă întorc în România, pentru că românii cer cinci ani de specializare, americanii nu“. Avea să se întoarcă în 2003. „Eu nu m-am întors pentru asta“, spune el făcând semn către pereţii spitalului nou-nouţ. „Nu m-am întors ca să fac o afacere în medicină; am plecat gândindu-mă că o să mă întorc“. Au apărut, în viaţa sa şi a soţiei sale, trei copii, născuţi în SUA, şi când s-au apropiat de vârsta de şcolari a trebuit să ia o decizie, pentru că dacă începeau şcoala acolo ar fi fost mult mai greu să se întoarcă.

    Povesteşte că doar un an şi jumătate îi despărţeau de momentul în care ar fi primit cetăţenia americană, dar în acelaşi interval doi dintre copii ar fi început şcoala şi şi-au dat seama că nu s-ar mai fi întors niciodată în ţară. „Multă vreme m-am gândit la motivele pentru care ne-am întors, pentru că nu mi-a fost clar, şi mi-am dat seama că mi-am dorit ca şi copiii noştri să aibă copilăria noastră, cu viaţă emoţională; am zis că este important pentru ei să aibă ceva mai normal decât acolo. Din punct de vedere profesional America este extraordinară, ca pregătire în orice domeniu, dar la capitolul emoţional nu e pe lungimea mea de undă. Sună stupid pentru că mulţi pleacă pentru copii.“ Crede că sunt şcoli foarte bune şi aici – un procent mic raportat la numărul populaţiei.

  • O fetiţă de 12 ani a pus bazele unei afaceri profitabile şi le dă şi altora lecţii de business

    Cunoscută drept “Cea mai tânără antreprenoare din Detroit”, Asia Newson este cofondatoarea şi CEO-ul companiei Super Business Girl. În vârstă de 12 ani, fetiţa a pus bazele unei afaceri cu lumânări pe care le vinde clienţilor pe care îi întâlneşte pe străzile din Detroit.

    Newson a început afacerea când avea cinci ani şi a evoluat spre punctul de a vinde produsele online pe site-ul superbusinessgirl.com, suplimentând astfel vânzarea directă. Potrivit celor care au avut şansa să îi fie potenţiali clienţi, strategia ei se bazează pe puterea sa de a ajunge la inimile oamenilor, potrivit ABC News.

    Un reporter ABC News a spus despre ea că are puterea “să vândă praf în deşert”, în timp ce o altă persoană citată de ABC News a caracterizat-o ca fiind neînfricată. Flerul său de business şi talentul nativ de marketing sunt punctele forte ale fetiţei de 11 ani. Ea a reuşit să câştige admiraţia propriterului echipei NBA, Dan Gilbert, cât şi susţinerea financiară a fondatorilor Bamboo Detroit ce i-au oferit spaţiul în care să îşi vândă produsele şi o conexiune la internet gratuită, astfel încât să îşi conducă afacerea mai eficient. De asemenea, echipa Bamboo Detroit îi oferă gratuit sfaturi despre cum să îşi îmbunătăţească afacerea.

    Chiar dacă a fost în centrul atenţiei presei americane, cu interviuri acordate ABC News 2020, Ellen şi Tedx Talk, ea a continuat să bată străzile pentru a face ceea ce ştie mai bine: vânzări directe. De asemenea, în timp ce alţii se mulţumesc cu îmbunătăţirea propriei afaceri, Newson antrenează şi alţi copii pentru a fi antreprenori, sfătuindu-i să îşi exploateze la maximum potenţialul, potrivit Financial Juneteenth. De fapt, Newson visează să deschisă şcoli în toată lumea, unde tinerii vulnerabili să fie învăţaţi lecţiile de bază ale antreprenoriatului. Îşi doreşte totodată să îşi extindă afacerea într-un lanţ de magazine pentru produsele sale.

    “Detroit este un loc minunat. Chiar dacă au existat multe ştiri negative despre acesta. Am reuşit chiar să trecem prin faliment”, a declarat Newson. “Detroit este în continuare un loc bun pentru a începe o afacere. Avem oameni minunaţi care încurajează iniţiativele de acest tip. Până la urmă, îmi vând lumânările aici şi câştig bine”.

    Tatăl fetiţei, Michael Newson, este atât partenerul ei, cât şi mentorul fetiţei şi o însoţeşte în timp ce îşi face prezentările de vânzări oamenilor de pe trotuare, din pieţe, din oraşe sau din suburbii. Potrivit ABC News, profitul pe care îl câştigă din vânzarea lumânărilor este donat în scopuri caritabile.

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 6 iunie 2016

    COVER STORY: Profil de tânăr manager de top. Radiografia unui deceniu

    Am trăit o mare surpriză în momentul în care Romulus Oprică, tânăr antreprenor, sociolog de meserie, m-a sunat pentru a-mi spune că a făcut din catalogul tinerilor manageri de top un obiect de studiu şi subiectul tezei sale de doctorat, intitulată “Influenţa capitalului social asupra evoluţiei în carieră”.
     
     
     
    ANTREPRENORIAT: Spitalul butic intră pe nişa serviciilor medicale
     

    TEHNOLOGIE: Florin Talpeş lansează produsul de 1 miliard de dolari

     
    COMPANII: Aparatul care citeşte personalitate, în ajutorul recrutorilor
     
     

    INTERNAŢIONAL: Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ar falsifica cineva sucul de roşii?

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Antreprenorul care a făcut milioane punând copii la muncă

    Când era copil visa să devină preşedinte. Un vis despre care ar spune că a devenit realitate. Antreprenorul mexican Xavie Lopez Ancona este fondatorul şi preşedintele parcului de distracţii pentru copii numit Kidzania, informează BBC.

    Parcurile inspirate din lumea reală sunt mini-oraşe unde copiii sunt puşi la muncă şi mimează rolurile adulţilor. În schimb ei câştigă „Kidzos”, moneda parcurilor, pe care-i pot cheltui pe jucării sau pe diferite experienţe din parc.

    Copiii se pot „angaja” pe mai multe posturi: de la colector de gunoi până la dentist sau pompier. Parcul de distracţii al lui Ancona s-a dovedit a fi un succes, iar din 1999 când a deschis primul parc în Santa Fe afacerea s-a extins rapid. În prezent sunt 21 de parcuri de distracţie în 18 ţări, iar în 2014 peste 40 de milioane de oameni au vizitat parcurile. Compania a înregistrat venituri de 400 milioane de dolari la nivel global anul trecut.

    Lopez sper că oraşele în miniatură o să ajute copiii să se pregătească pentru lumea reală, să fie mai responsabili. 

    Oraşele din parcurile Kidzania sunt o reprezentare fidelă a oraşelor reale. Copiii pot face pizza la Dominos, pilotează avioane American Ailines şi îşi pot deschide conturi la banca HSBC. Utilizarea unor companii reale ajută la mirajul oraşului, dar în acelaşi timp Ancona a primit critici din partea unor oameni care-l acuză că forţează anumite branduri asupra copiilor. Însă aceste parteneriat cu diferite companii l-au ajutat să-şi pornească afacerea.

     

  • Gastronomie de corporaţie

    „Caserola şi mâncarea premium se pot îmbina. Trebuie să gândeşti caserola puţin diferit, nu doar ca pe un mod de transport. Plecăm de la premisa că toţi clienţii noştri mănâncă direct din caserolă; astfel că încercăm să ne folosim de aceasta ca de o farfurie clasică din restaurant. Aranjăm mâncarea – combinăm culori şi texturi diverse“, descrie Cristian Postolache combinaţia atipică dintre preparatele Sector Gurmand şi livrarea acestora în caserole din plastic. Sector Gurmand, una dintre afacerile în care antreprenorul este implicat, a fost construită pe baza acestei îmbinări, alăturată unui concept gândit în jurul unui meniu zilnic diferit, inspirat din ingredientele de sezon. Toată mâncarea este preparată de la zero, inclusiv sosurile şi pâinea, şi caută să folosească tehnici precum slow cooking, gătitul la abur sau poşarea. Mâncarea este livrată angajaţilor din companiile din Bucureşti.“ În prezent, livrează către câteva sute de persoane, majoritatea angajaţi în companii, iar ţinta pentru următoarea perioadă este să depăşească pragul de 500 de comenzi zilnice. Nu au încheiat contracte cu firme, însă există unele companii care cumpără zilnic mâncare de la ei pentru angajaţii lor.

    Cristian Postolache şi partenera sa de afaceri, Carmen Urs, au lansat Sector Gurmand în noiembrie 2014, printr-o investiţie aproximativ 100.000 de euro, bani pe care i-au direcţionat în achiziţionarea de echipamente şi în capitalul de lucru. „Banii au venit din resursele noastre proprii şi nu urmărim să îi recuperăm în viitorul apropiat“, spune Postolache. Toate veniturile generate sunt orientate în prezent către investiţii, iar un termen realist de recuperare a investiţiei este de aproximativ doi ani. El nu se afllă la prima afacere şi a pariat pe antreprenoriat începând cu anul 2004, odată cu fondarea unei companii de consultanţă specializate în obţinerea de fonduri europene. Doi ani mai târziu, împreună cu alţi parteneri, a pus bazele unei afaceri în domeniul BPO (Business Process Outsourcing), Blue Point Telecom. Este în continuare implicat în aceste companii, dar spune că principala concentrare este acum pe dezvoltarea afacerii Sector Gurmand.

    Postolache spune că ideea acestui proiect a început de la parteneri: experienţa lui Carmen Urs, bucătarul‑şef, a reprezentat punctul de pornire al afacerii. Următorii paşi au constat în studierea altor pieţe, mai ales pe cea din Statele Unite ale Americii. „Două aspecte ne-au atras atenţia: primul, se pune accentul pe calitatea mâncării, pe ingrediente de calitate, din ferme locale, mâncare mai echilibrată caloric, doi, accesul la mâncarea bună este mai uşor – mai rapid, mai confortabil. Americanii îl numesc «confort food».“

    Postolache spune că, deşi piaţa românească nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare şi sofisticare ca şi cea din SUA, tendinţele sunt aceleaşi. „Consumatorul vrea o mâncare de calitate mai bună şi vrea să aibă acces uşor la aceasta. În ultimii 3-4 ani, s-a mutat accentul dinspre mâncarea de acasă spre cea din restaurant, livrată la adresa proprie. Au apărut multe restaurante, mai mici, care oferă o mâncare de calitate şi folosesc ingrediente proaspete, care pun accentul pe sezon.“

    Timp de aproape şase luni s-au concentrat pe testarea afacerii, făcând ajustările necesare pentru a ajunge la formula ideală în care să funcţioneze. A urmat o perioadă de mărire a echipei şi a capacităţii de producţie şi livrare, etapă ce a adus şi mutarea bucătăriei într-un nou spaţiu, moment în care şi-au modificat zona de livrare spre nord.

    După un an şi jumătate de activitate, au ajuns în prezent la perioada de consolidare şi dezvoltare a afaceri, însă spun că mai au pe agendă multe lucruri de făcut pe agendă. Una din principalele provocări o constituie livrarea. „Statisticile arată că Bucureştiul este al şaselea cel mai aglomerat oraş din lume. În contexul acesta, livrarea este o provocare continuă, mai ales în perioadele cu vreme nefavorabilă, când nu poţi folosi scutere ca mijloc de transport.“

    Au ajuns la un număr de 22 de angajaţi şi spun că până acum au gătit circa 2.000 de reţete. Consideră că „mâncarea premium la caserolă“ este un concept pe care mulţi îl primesc cu deschidere, sau, cel puţin, cu curiozitate. Clienţii lor au aflat, de pildă, că ceea ce nu permite caserola este amestecul de temperaturi: potrivit lui Postolache, nu poţi alătura mâncarea caldă şi cea rece în acelaşi recipient, dezavantaj pe care au încercat să îl aducă în favoarea lor. „Îi lăsăm clientului posibilitatea construcţiei mâncării. De exemplu, în funcţie de burger, poţi primi până la patru caserole: burger şi cartofii wedges, un sos pentru burger, o salată rece, un sos rece pentru salată.“

    Pentru a defini profilul clienţilor afacerii lor, au apelat la un expert în marketing, care le-a spus că acesta este al tinerilor din domeniile creative. Postolache consideră însă că au clienţi din cele mai diverse domenii. „Segmentarea clienţilor nu cred că este neapărat pe domenii sau în funcţie de venit – deşi preţurile noastre probabil ne împing către o zonă de piaţă cu venit mediu – ci ţine mai mult de deschiderea pe care ei o au faţă de un preparat nou.“

    În perioada următoare, antreprenorii şi-au propus să mărească capacitatea de livrarea şi să mărească echipa de bucătari a firmei. Perspectivele de creştere a afacerii sunt mari dacă ne gândim la faptul că, potrivit unui studiu făcut de reprezentanţii platformei online de comenzi de mâncare foodpanda.ro,
     corporatistul din Bucureşti este client fidel al restaurantelor fine dining şi plăteşte aproape 100 de lei pentru foie gras şi risotto, pe care le comandă de cele mai multe ori la birou, la ora prânzului. Potrivit aceluiaşi studiu, preparatele culinare preferate de clienţii fideli sunt risotto, foie gras, fructe de mare, antricot şi steak tartare. În prezent, în platforma foodpanda se regăsesc şase restaurante fine dining din Bucureşti, care asigură livrarea la domiciliu. Restaurantele de profil cu care colaborează compania sunt La Fianca by Alioli, cu specific mediteranean, Villa Romana, cu profil italian, Nan Jing, specializat în bucătăria asiatică, Zahana 33, care prepară mâncare mediteraneană şi cu specific românesc, Le Oac Oac Bistro By Taverna Racilor, care prepară mâncare mediteraneană, şi Red Angus Steakhouse, cu specific american.

    În ce priveşte Blue Point, Cristian Postolache spune că responsabilităţile sale din prezent sunt legate de zona strategică şi dezvoltare ale companiei. Compania înfiinţată în 2007 a înregistrat o creştere de 53% a cifrei de afaceri faţă de anul anterior, când valoarea acesteia se plasa la 7,6 milioane de lei. „Creşterea a provenit în principal din dezvoltarea portofoliului de clienţi, dar şi din dezvoltarea proiectelor existente.“ Printre clienţii aflaţi în portofoliul Blue Point se numără Heineken, Hochland, Reader’s Digest, Synevo, Ţiriac Auto, Vodafone, Xerox.

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Una dintre femeile de afaceri de succes din România: “La 5 ani am făcut primele haine, pe care le-am vândut prietenelor şi vecinelor “

     După ce a absolvit un program MBA şi a ocupat o funcţie importantă în managementul financiar, Roxana-Theodora Tudor a renunţat la tot şi a avut curajul să devină antreprenor. În 2013 şi-a deschis un atelier de creaţie, denumit Amelie Surie, iar în prezent este una dintre femeile de afaceri de succes din România. Vă oferim un interviu şi o poveste de viaţă care vă vor inspira:

     În 2013 ai decis să renunţi la o carieră de top pentru a înfiinţa propriul atelier de creaţie. Cum te-ai pregătit pentru acest pas?

    Cu antreprenoriatul am cochetat de copil, când găseam diferite oportunităţi pentru a face bani de buzunar. Eram încurajată de bunicul meu, care a fost şi el antreprenor. La 5 ani am făcut primele haine pentru păpuşi, pe care le-am vândut prietenelor şi vecinelor. Îmi amintesc cu plăcere de perioada curăţeniei când bunica descoperea perdelele tăiate şi eu apăream mândră cu rochia de mireasă făcută din bucată lipsa.

    Tot atunci am relizat şi cât este de dificil să lucrezi în domeniu, dar şi faptul că ai nevoie de capital pentru a face investiţii. Pentru a deveni antreprenor cred că ai nevoie de mult curaj. Curajul cred că îl am în ADN, pur şi simplu am zis că trebuie să fac asta şi am făcut-o.  În perioada 2003-2013 am lucrat că CFO pentru grupurile austriece antreprenoriale S+B Gruppe şi amb Holding (au în portofoliu vinul Liliac).

    În această perioada  am avut posibilitatea să învăţ şi să experimentez cât mai mult din ceea ce înseamnă lumea antreprenorială. Înainte de a intră în antreprenoriat am lucrat în media – publicaţia Capital, consultanţă financiar bancară pentru Thomson-Reuters, director financiar al unui grup austriac partener Immofinanz (S+B Gruppe) cu investiţii în real estate, producţia şi comercializarea vinurilor, agricultură; şi commercial finance manager Coca Cola HBC.

    Momentul decisiv a fost însă finalizarea cursurilor de EMBA de la WU Executive Academy, în anul 2011 când, datorită cunoştinţelor acumulate şi pe baza unui fond de creştere a încrederii în mine am conştientizat că pot şi eu să devin antreprenor. Fără a neglija cunoştinţele financiare şi pasiunea mea pentru cifre, în prezent dezvolt în paralel şi propria companie de finanţe prin care ofer companiilor oportunitatea de a avea un CFO part-time.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 30 mai 2016

    COVER STORY:Surprizele primei jumătăţi de mandat

    În doi ani, de când Ravinder Takkar a preluat conducerea Vodafone România, numărul de clienţi a crescut cu aproape un milion, compania are cu peste 1,2 milioane de smartphone-uri mai mult în bază, iar reţeaua are cu 50% mai multe site-uri. Acestea sunt cifrele, surprizele sunt altele.

     
     
    COMPANII: Afacerea germană de familie care propune românilor case de 1 milion de euro
     

    INTERNAŢIONAL: Brexit, intrarea pe teritoriul incertitudinilor

    SOCIETATE: Hipsterii neonazişti austrieci şi ultraşii polonezi, noile feţe ale extremismului

    REPORTAJ: Malta, locul unde istoria întâlneşte marea albastră

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.