BusinessMagazin

Tag: vanzare

  • Dezvoltatorul imobiliar Nordis Group anunţă vânzări de 21 de milioane de euro în primele patru luni din an. În ce tipuri de locuinţe investesc românii

    Dezvoltatorul imobiliar Nordis Group anunţă că a înregistrat, în primele patru luni ale anului, vânzări de 21 milioane euro. Suma reprezintă aproximativ 50% din valoarea totală vândută în anul precedent şi o creştere de 300% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Cifrele sunt valabile pentru vânzările ansamblurilor hoteliere şi rezidenţiale din Mamaia, Sinaia şi Braşov. Compania spune că îşi va tripla totodată forţa de vânzări.

    Până la finalul lui 2021, Nordis Group a anunţat că îşi propune să vândă peste 1.400 de unităţi. Totodată, compania vizează să atingă o valoare totală a vânzărilor de peste 100 milioane euro în acest an. Până în prezent au fost vândute 230 unităţi. Totodată, 75% din cumpărători au ales să achite integral unităţile contractate, ceea ce face capitalizarea Nordis una excelentă, compania dezvoltând proiectele din fonduri proprii şi vânzări, fără credite bancare.

    Nordis Group reprezintă un grup de firme cu capital 100% românesc, specializat în dezvoltarea de ansambluri hoteliere şi rezidenţiale de lux. Nordis Group propune un model unic de investiţie pe piaţa internă: clienţii pot cumpăra o cameră de hotel cu chirie lunară stabilită pe 30 de ani şi un randament anual garantat de 7%. Grupul de firme este format din 7 entităţi: Nordis Hotels, Nordis Development, Nordis Construct, Nordis Real Estate, Nordis Architecture, Nordis Travel şi Nordis Property Management.

  • Cum au reuşit doi ŞOMERI din Timişoara să creeze o afacere de 5 MILIOANE de EURO chiar în curtea casei

    Doi soţi din Timişoara au deschis o brutărie tradiţională în curtea casei, după ce au rămas fără loc de muncă, în urmă cu 26 de ani. La început, Prospero producea 500 de pâini pe zi, iar acum, pe poarta fabricii ies de circa 15 ori mai multe.

    Brutăria Prospero, cu afaceri anuale ce se învârt în jurul a 5 milioane de euro, produce în fiecare săptămână pâine din 22 de tone de făină, cumpărată direct de la moară. Prospero este una dintre cele mai cunoscute firme din Timişoara şi operează în oraş 15 magazine şi cinci cafenele. Pâinea care ajunge pe rafturile magazinelor Prospero este realizată într-o fabrică deschisă în 2008, în Parcul Tehnologic şi Industrial Timişoara. Până atunci, pâinea era coaptă într-o brutărie tradiţională realizată, în anul 1991, în curtea casei celor doi soţi din Timişoara, în cuptoare din cărămidă, pe vatră.

    Adina Bugescu, pre-sales manager la Prospero, povesteşte că părinţii săi, de profesie ingineri mecanici, au rămas fără loc de muncă imediat după Revoluţie. „În anul 1991 au decis să înceapă afacerea asta; cred că le plăcea mult pâinea de casă. Au luat un credit şi au garantat cu casa. Înainte să înceapă producţia, pentru că a fost nevoie să fie construite cuptoare din cărămidă, plus clădirea, lângă casă, dobânda a ajuns la 80%. A fost o lovitură mare, foarte greu ne-am descurcat, riscam să pierdem casa”, povesteşte Adina Bugescu.

    Timişoreanca spune că primele pâini au fost vândute abia în 1993; erau livrate cu o Dacia 1.300, în cutii de banane, în medie fiind coapte aproximativ 500 de pâini zilnic. „Ţin minte că eu şi fratele meu eram mici şi făceam de toate; am participat inclusiv la cărat de cărămidă, la descărcat de pâini. La început, tata era şi cel care distribuia pâinea. Îmi aduc aminte că ne lua şi pe noi în maşină, stăteam în faţă şi ştergeam geamurile, pentru că pâinea era foarte caldă, iar afară era rece.

    Noi chiar am făcut de toate”, spune Adina Bugescu. În anul 2000, îşi aminteşte reprezentanta brutăriei Prospero, pentru că firma nu reuşea să fie competitivă din cauza cuptoarelor încălzite cu motorină pe care le folosea, părinţii săi au mai luat un credit, al doilea. Cu aceşti bani au fost cumpărate cuptoare noi pe gaz, dar şi unul de patiserie. 2008 a fost un alt an important pentru afacere, pentru că brutăria s-a mutat în Parcul Tehnologic Timişoara, unde a fost realizată o adevărată fabrică de pâine şi de patiserie.

    La început, Prospero realiza doar trei sortimente de pâine, iar în prezent, numărul lor a ajuns la 30. Adina Bugescu spune că pâinea realizată de Prospero nu are niciun fel de amelioratori. „În 2006, aveam doar două-trei magazine deschise în Timişoara, restul produselor erau vândute prin comerţul tradiţional. Însă au apărut key accounts (reţelele de magazine) care au sufocat producătorii. Atunci am fost nevoiţi să creştem prin magazinele noastre. Acum, 95% din producţie o vindem prin spaţiile noastre, iar restul la restaurante, grădiniţe etc.”, explică timişoreanca.

    Adina Bugescu îşi aduce aminte că în momentul în care Prospero a scris pentru prima dată pe etichete că pâinea este fără amelioratori, clienţii întrebau ce sunt, astfel că vânzătorii au început să le explice. „Ar fi fost mult mai profitabil şi am fi crescut mult mai repede dacă am fi mers pe ce vrea piaţa. Însă noi am încercat să tragem piaţa după noi, să educăm şi să explicăm. Pe principiul: dacă voi nu vreţi, noi vrem. Am crescut atât de mult pentru că am fost încăpăţânaţi şi am muncit foarte mult. Ne-am încăpăţânat, deşi clientul a spus că pâinea asta e prea mică, nu era umflată ca altele din comerţ. În final, clienţii au ajuns la concluzia că pâinea contează şi poate să facă diferenţa. Aici intervine responsabilitatea producătorului, de fapt. Pot să fac pâine din prafuri, cu făină şi cu prafuri sau pâine doar din făină, apă, sare, un pic de drojdie şi fără niciun fel de praf. Dar să fac pâine fără prafuri este mai costisitor, iar cel mai important şi costisitor ingredient este timpul. Însă, la finalul zilei este important să te uiţi în ochii clientului când te întreabă ce e în produsul respectiv, iar ce-i spui, aia să fie în pâine”, povesteşte Adina Bugescu. Ea povesteşte că o pâine Prospero se face între şapte şi 24 de ore, pe când cele din comerţ, care conţin amelioratori, în cel mult două ore.

    De zece ani, firma produce şi prăjituri, iar de câţiva ani, biscuiţi, toate din ingrediente naturale. Astfel, Adina Bugescu spune că nu se foloseşte margarină sau frişcă vegetală, ci doar unt şi frişcă naturală. „Am început cu amandine şi cremeş, iar acum facem doboş cu 40 de straturi. Noi facem şi gemurile pe care le punem în prăjituri, deşi ar fi mult mai ieftin să le cumpărăm, pentru că vrem ca totul să fie cât mai sănătos. De asemenea, realizăm şi pâine fără gluten, biscuiţi. Cu cât sunt mai multe produse, cu atât responsabilitatea este mai mare. Eşti responsabil de ce mănâncă un om, faci un produs pe care omul îl consumă în fiecare zi. Ne interesează ca fiecare ingredient din produse să aibă un beneficiu pentru organism, să nu fie o calorie goală. De aceea, pentru noi este vital ce e în interior şi cum se face produsul respectiv”, detaliază reprezentanta Prospero.

    În prezent, brutăria timişoreană numără aproximativ 170 de angajaţi, iar cifra de afaceri de anul trecut a fost un pic sub 5 milioane de euro. Adina Bugescu spune că în fabrica deschisă în Parcul Industrial Timişoara tehnologia este folosită doar ca să scape angajatul de munca fizică, astfel încât „să se concentreze pe realizarea produsului. Putem spune că avem mai multe «bunici» care fac pâinea ca pe vremuri, doar că partea din spate a fost tehnologizată”.

    Pentru ca pâinea să aibă gustul ca al celei făcute în casă, făina folosită de Prospero este cumpărată direct de la mori din ţară sau din străinătate, pentru că este important pentru reprezentanţii brutăriei să nu fie ameliorată.

    Prospero are sloganul „Brutarul tău este un tip de treabă”, care este legat „de ideea că la finalul zilei vrei să faci bine”, explică Adina Bugescu, care precizează că pâinea ei preferată este un sortiment numit „Tradiţie”. „Eu compar pâinea cu vinul. O pâine bună este ca un vin de colecţie, are un gust aparte. O pâine adevărată este cea pe care poţi s-o mănânci singură cu ulei de măsline şi un pahar de vin şi poate să constituie o masă mai faină, mai interesantă şi mai plină de gust decât dacă ai mânca o friptură. Pâinea poate să facă diferenţa, te poate îngrăşa sau nu, te poate balona sau nu”, precizează reprezentantul brutăriei Prospero din Timişoara.

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, Adina Bugescu spune că îşi doreşte ca Prospero să scoată pe piaţă noi produse, dar vrea ca firma să crească organic, pentru că „Prospero nu a apărut brusc şi nu s-a dezvoltat peste noapte”.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF făcute pe baza datelor de pe mfinante.ro. ZF a luat în calcul codurile CAEN fabricarea pro-duselor de morărit, a amidonului şi fabricarea produselor de brutărie şi a produselor făinoase. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci au 20% din piaţă. Industria de panificaţie este un domeniu în care cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină antreprenorii locali.

  • BREAKING NEWS. Moment istoric pentru industria de IT din România. UiPath – un start-up lansat în Bucureşti – transformă în realitate visul mai multor generaţii de antreprenori: a strâns 1,34 mld. $ de la investitori, la o evaluare de 29 mld. $ şi se listează la bursa din New York

    UiPath, cel mai valoros produs al industriei de IT din România, a scris istorie, strângând de la investitori peste 1,3 mld. de dolari în pregătirea listării de miercuri de la Bursa din New York la o evaluare de aproape 30 mld. $ şi transformând astfel în realitate visurile a generaţii întregi de antreprenori din IT din România: lansarea unui proiect din România, de la zero, şi dezvoltarea lui într-o companie globală care să câştige validarea investitoirilor de pe una dintre cele mai puternice pieţe din capital din lume.

    UiPath a anunţat că că a vândut acţiuni din oferta sa publică iniţială (IPO) peste intervalul ţintă, adunând astfel de la investitori 1,34 miliarde de dolari. Compania a vândut 23,89 milioane de acţiuni la un preţ de 56 de dolari pe acţiune, evaluând UiPath la 29 de miliarde de dolari, scrie Reuters.

    UiPath, care numără printre investitori Accel, Dragoneer şi Coatue Management, foloseşte inteligenţa artificială şi instrumente digitale pentru a ajuta corporaţiile mari şi agenţiile guvernamentale să automatizeze sarcinile de rutină în domenii precum contabilitatea şi resursele umane.
    Acţiunile UiPath sunt programate să înceapă tranzacţionarea miercuri pe bursa din New York sub simbolul „PATH”. Morgan Stanley şi J.P.Morgan sunt principalii aranjori ai listării.

  • Companiile europene îşi vând activele imobiliare în cel mai rapid ritm înregistrat vreodată: „Firmele încep să îşi remodeleze portofoliile pentru a-şi susţine planurile de afaceri post-pandemie”

    Companiile continuă să vândă cantităţi record de activele imobiliare pentru a-şi întări bilanţurile afectate de COVID-19, scrie Bloomberg.

    Anul trecut, firmele din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa (EMEA) au vândut proprietăţi folosite în domeniul corporate în valoare de 27 de miliarde de euro, conform unui raport al grupului Jones Lang LaSalle. Suma a reuşit să depăşească nivelul înregistrat în 2019, în contextul în care – per total – afacerile din real estate s-au prăbuşit de-a lungul pandemiei de coronavirus.

    Companiile evită sectorul imobiliar pentru „a păstra capital şi pentru a elibera lichidităţi, remodelându-şi portofoliile pentru a-şi susţine planurile de afaceri post-pandemie”, spune Nick Compton, head of EMEA corporate capital markets din cadrul JLL.

    Peste o treime din vânzările corporate au fost reprezentate de spaţiile de birouri, în creştere cu 10% faţă de nivelul raportat în 2019. Conform datelor colectate de firma de cercetare Real Capital Analytics, vânzările de proprietăţi imobiliare comerciale din Europa s-au prăbuşit cu 27% în 2020.

    Perioadele de carantină au şters peste noapte veniturile multor business-uri din retail şi industria ospitalităţii. O bună parte din vânzări au constat în preluarea contractelor de leasing, mişcare ce le-a permis companiilor să acceseze capital fără să îşi părăsească sediile.

    De asemenea, tranziţia către munca în regim remote a provocat multe businessuri să îşi reconsidere spaţiul de care vor avea nevoie odată ce va lua sfârşit criza.

     

  • Prăbuşirea Archegos răsună dincolo de primul trimestru: Credit Suisse vinde acţiuni asociate cu fondul de investiţii în valoare de 2 mld. dolari

    Credit Suisse a renunţat la acţiuni asociate cu Archegos Capital Management în valoare de peste două miliarde de dolari, în condiţiile în care banca a anunţat săptămâna trecută pierderi de 4,7 miliarde de dolari din cauza expunerii la fondul condus de Bill Hwang, transmite Bloomberg.

    Mişcarea vine în urma unei serii de tranzacţii similare care au şters deja 194 de miliarde din valoarea de piaţă a unor companii precum Discovery, Farfetch şi ViacomCBS

    Acţiunile Credit Suisse au continuat să scadă în ultima săptămână, ceea se subliniază faptul că prăbuşirea Archegos merge dincolo de T1/2021, rezultând în cele mai mari pierderi din ultimul deceniu pentru creditorul din Zurich. De la începutul anului până acum, preţul unei acţiuni Credit Suisse a înregistrat un minus de circa 15%.

    Firma lui Bill Hwang a devenit luna trecută centrul unuia dintre cele mai mari default-uri pe tranzacţii în marjă din toate timpurile şi a reprezentat unul dintre cele mai spectaculoase eşecuri privind gestionarea riscurilor din ultimii ani.

    Declinul suferit de Archegos va rezulta în pierderi de 10 miliarde de dolari pentru băncile asociate cu fondul de investiţii, conform analiştilor din cadrul JPMorgan Chase, cea mai mare bancă din Statele Unite.

    Acţiunile băncii japoneze Nomura au scăzut cu peste 15% în ultima lună, în timp ce Credit Suisse a raportat un minus de circa 18%.

    Acum, gigantul elveţian intenţionează să efectueze o revizie generală a diviziei dedicate fondurilor de hedging, anunţând deja un set de planuri prin care va reduce dividendele, urmând să suspende răscumpărarea acţiunilor şi să elimine din bonusurile executivilor de top.

     

  • Cum a reuşit o fetiţă de 13 ani să facă milioane de dolari: ideea i-a venit la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină

    Adolescenta a lansat Me & The Bees Lemonade în 2009, pe când avea doar patru ani. După ce a fost înţepată de o albină, fetiţa a dorit să afle mai multe despre aceste insecte şi aşa i-a venit ideea de a prepara limonadă cu miere după o reţetă din anul 1940, care îi aparţinea bunicii sale. Iniţial, aceasta a vândut limonadă în faţa casei unde locuieşte cu părinţii săi în Austin, SUA. Afacerea a luat avânt în 2015, când Ulmer a obţinut un contract în valoare de 11 milioane de dolari cu lanţul de hipermarketuri Whole Foods Market, care prevedea ca fata să aprovizioneze 55 de magazine ale retailerului cu brandul său de limonadă. Ea a câştigat o serie de competiţii şi a fost premiată inclusiv de preşedintele Barack Obama, cu puţin înainte ca acesta să ocupe actuala funcţie din fruntea SUA.

    “Câteodată trebuie să lipsesc la şcoală pentru a participa la interviuri sau la unele emisiuni TV. Alteori sunt nevoită să ratez prezentări importante deoarece am proiecte ample de pregătit pentru la şcoală”, povesteşte Ulmer pentru BBC.

    Părinţii săi au învăţat-o cât de important este să protejeze albinele şi despre rolul crucial pe care acestea îl joacă în acestora în polenizare şi în lărgirea ecosistemului. Asta a inspirat-o pe Ulmer să doneze o parte din veniturile businessului său organizaţiilor care se ocupă de protejarea albinelor. După ce a obţinut un contract cu o pizzeria locală, adolescent donează regulat 10% din profit.

    D’Andra şi Theo, părinţii adolescentei, au în spate o experienţă îndelungată în marketing şi vânzări dar, cu toate acestea, ei nu cunoşteau deloc domeniul industriei alimentare atunci când fetei i-a venit ideea afacerii cu limonadă . Au învăţat însă pe parcurs, alături de fiica lor, care îi consideră acum “co-CEO” în cadrul businessului.

     

  • Satul din România în care casele se vând la preţul unei perechi de pantofi, dar nimeni nu le cumpără. Care este explicaţia

    Case vândute cu preţuri cuprinse între 200 şi 2.000 de euro. Este oferta cu care autorităţile locale speră să atragă oameni în Rotunda, un sat-fantomă din Bacău.

    Locuinţele au fost construite acum 16 ani pentru cei rămaşi pe drumuri din cauza inundaţiilor. Dar au rămas goale. Şi pentru ca noii proprietari să se mute ar fi nevoie de investiţii serioase.

    Primar: “Aici avem un duplex evaluat clar la partea cea mai de jos a clasamentului, la 200 de euro”.

    Povestea satului-fantomă a început în 2005. Autorităţile au venit în ajutorul familiilor afectate de inundaţii la acea vreme.

    Au ridicat mai bine de 200 de case pe acest deal din comuna Gura Văii, dar sinistraţii nu au stat prea mult acolo. Ba chiar au plecat cu unele dintre bunuri, lăsând în urmă locuinţe fără uşi, geamuri sau acoperiş.

    Silviu Tinei, primar Gura Văii: “E multă încercare a administraţiilor ce s-au perindat de-a lungul timpului de a valorifica ceea ce la vremea respectivă a fost considerată o gaură neagră în bugetul statului de altfel. O investiţie de multe milioane de lei noi a ajuns paragină”.

    În 2018, responsabilii vindeau o casă cu preţuri cuprinse între 5.000 şi 7.000 de euro. Însă au reuşit să găsească doar cinci clienţi. Acum oferta este alta, în speranţa că măcar o parte din investiţia făcută va fi recuperată, scrie stirileprotv.ro

     

  • Tot ce trebuie să ştii despre NFT, valul de artă digitală pe blockchain în care investitorii toarnă zeci de milioane de dolari. Delia, primul mare artist român care a sărit în acest tren

    Ce sunt NFT-urile? Cum adică artă digitală? Cine o deţine? De ce aş plăti pentru ea? Ce viitor are? Cum mă poate ajuta ca artist? A ajuns şi în România? Ce rol are blockchainul aici? Pot şi eu să creez un NFT? – toate aceste întrebări au împânzit internetul, iar Business MAGAZIN şi-a propus să vină cu răspunsuri.

    Întreaga lume a artei a fost perturbată la începutul lunii martie, când artistul grafician cunoscut drept Beeple a vândut una dintre lucrările sale digitale cu peste 69 de milioane de dolari la o licitaţie organizată de celebra casă de licitaţii Christie’s.

    Mike Winkelmann (Beeple) este un grafician şi animator apreciat în special de generaţiile pasionate de era digitală, dar nu ai cum să nu atragi atenţia întregii lumi atunci când lucrarea digitală pe care o vinzi depăşeşte preţul de 54 de milioane de dolari cu care au fost vândute „nimfele” lui Claude Monet în 2014.

    Lucrarea lui Beeple – „The First 5.000 days” – este formată din exact 5.000 de lucrări realizate şi publicate de el zilnic în decursul ultimilor 13 ani. Ceea ce o face mai specială este că a devenit cel mai valoros NFT din întreaga lume, iar aici intervine revoluţia pentru colecţionari.

    Ce înseamnă NFT? Termenul este un acronim pentru „Non-fungible tokens”, iar în termeni simpli înseamnă produse artistice în format digital care pot fi tranzacţionate pe blockchain. „Non-fungible” este un termen care descrie ceva unic, care nu poate fi înlocuit.

    Spre exemplu, în timp ce un bitcoin poate fi dat la schimb pentru un bitcoin cu exact aceleaşi proprietăţi, un dolar poate fi dat la schimb pentru un dolar, iar un leu poate fi dat la schimb pentru un leu, un NFT este unic prin natura sa.

    Da, o lucrare digitală poate fi vândută încă de la început în mai multe copii (aşa cum un album al unui artist iese în serie), dar asta nu înseamnă că produsul achiziţionat este mai puţin original.

    De asemenea, dacă descarci o fotografie cu produsul artistic digital vândut de Beeple la începutul lunii martie, nu este ca şi cum ai deţine originalul – la fel cum poţi plăti pe cineva să îţi picteze un tablou al lui Monet, dar nu vei deţine originalul. Trasabilitatea drepturilor de autor este unul dintre avantajele blockchainului, iar acest NFT aparţine de drept celui care l-a cumpărat şi îl are în wallet, adică într-un «portofel» digital.

    Aceste conţinuturi digitale fac parte în general din blockchainul Ethereum, a doua cea mai populară criptomonedă, întrucât acest blockchain poate stoca informaţii mai complexe, dincolo de monedele digitale. Este de menţionat că şi alte blockchainuri pot implementa versiuni proprii de NFT-uri, după cum notează The Verge.

    Lumea colecţiilor de artă este împământenită de la începutul istoriei sale în formate fizice, pe care le poţi aşeza într-un muzeu, în expoziţii sau în casele miliardarilor.

    Totuşi, discuţia despre artă digitală este cu atât mai relevantă într-un moment în care topul miliardarilor realizat de Bloomberg arată că 8 dintre primii 10 bogaţi ai planetei şi-au construit averile prin tehnologie.

    Dacă exemplul lucrării lui Beeple este un record de referinţă în acest moment, şirul de NFT-uri poate continua. Artista cunoscută drept „Grimes” – iubita miliardarului Elon Musk – a vândut videoclipuri în valoare totală de cel puţin 6 milioane de dolari, prin intermediul acestui format.

    Jack Dorsey, fondatorul Twitter, a scos la vânzare un NFT cu primul său mesaj publicat pe reţeaua de socializare pe care a lansat-o, cu tot cu autograf, iar preţul a depăşit deja 2,5 milioane de dolari în cadrul licitaţiei. Un videoclip cu sportivul LeBron James când înscrie un coş a fost vândut cu peste 200.000 de dolari. Un simplu GIF cu o cunoscută pisică a internetului a fost vândut cu 600.000 de dolari.

    De altfel, NFT-urile nu au apărut acum, ele atrăgeau deja atenţia CNN în 2018, când oamenii plăteau zeci de mii de dolari pentru imagini animate cu pisici, aşa-numite „CryptoKitties”. Ele devin cu atât mai căutate acum, în contextul în care creşterile spectaculoase din piaţa criptomonedelor au creat o nouă generaţie de milionari în întreaga lume, iar ei îşi doresc să îşi diversifice portofoliile.

    Care e scopul NFT-urilor? Această întrebare poate avea mai multe răspunsuri, aşa cum observă şi The Verge. Pentru artişti, NFT-urile le oferă o nouă modalitate de a-şi vinde lucrările. Mai mult, tehnologia poate avea implementări care le permit artiştilor să încaseze un procent de fiecare dată când lucrarea lor este revândută sau transferată către un nou wallet, către un nou proprietar.

    În cazul în care discutăm despre scop de la nivelul celor care achiziţionează astfel de lucrări, poate fi vorba atât despre controlul drepturilor de proprietate în vederea utilizării conţinutului, fie despre valoarea în ochii colecţionarilor. NFT-urile pot funcţiona în cazul colecţionarilor ca orice alt activ speculativ, pe care îl cumperi sperând că într-o zi va fi mai valoros şi îl vei vinde pentru a face profit.

    Într-adevăr, este mai dificil de înţeles încotro se îndreaptă lucrurile în contextul în care NFT-urile îşi fac loc şi în pieţe mult mai tangibile, precum piaţa imobiliară. Potrivit The Sun, artista Krista Kim a vândut o casă digitală pentru echivalentul a 500.000 de dolari.

    Aceasta este o lucrare de tip NFT, deci înseamnă că respectiva locuinţă nu există decât în mediul digital, adică cel care a cumpărat-o nu va putea trăi niciodată în ea. Lucrarea vândută cu o jumătate de milion de dolari presupune o casă virtuală aşezată pe suprafaţa planetei Marte. Poate fi accesată în format video sau prin intermediul realităţii augmentate.

    Găsesc NFT-uri la magazin? Practic, orice conţinut digital poate fi vândut şi cumpărat ca NFT. Cu toate acestea, un începător în lumea blockchainului trebuie să ştie că acestea se pot achiziţiona de pe marketplace-uri speciale. Printre cele mai populare se numără OpenSea, Mintable, Nifty Gateway şi Rarible.

    Totodată, începătorul trebuie să îşi creeze un wallet digital potrivit pentru a achiziţiona şi a stoca NFT-ul, întrucât nu orice wallet este potrivit pentru acestea. CNN atrage atenţia asupra comisioanelor care pot interveni. Unele marketplace-uri percep un aşa numit comision de „gaz” – reprezentând energia necesară pentru a completa tranzacţia pe blockchain, proces similar cu achiziţia de criptomonede. Printre comisioane mai pot fi incluse costurile percepute la achiziţia de ethereum, în contextul în care aceasta este cea mai utilizată monedă digitală la achiziţia de NFT-uri.

    Recapitulăm: un wallet potrivit, ethereum ca monedă de schimb la achiziţie, cumpărat de pe un marketplace, stocat în wallet.

    Oricine poate crea un NFT, iar cele necesare sunt aceleaşi elemente ca la achiziţie, un wallet, o cantitate mică de ethereum şi conectarea la un marketplace de NFT-uri unde utilizatorul poate încărca respectivul conţinut, transformându-l în artă digitală.

    Ajunge vreodată trendul în România? De fapt, trendul a ajuns deja în România. Artista Delia a lansat în luna martie prima ei melodie sub forma unui NFT, iar grupurile de Facebook care îi adună pe românii pasionaţi de criptomonede au început deja să găzduiască şi postări cu diferite fotografii, imagini vândute drept NFT-uri la preţuri chiar şi de peste 2.000 de dolari.

    Artista cunoscută drept „Grimes” – iubita miliardarului Elon Musk – a vândut videoclipuri în valoare totală de cel puţin 6 milioane de dolari, prin intermediul acestui format.

    Jack Dorsey, fondatorul Twitter, a scos la vânzare un NFT cu primul său mesaj publicat pe reţeaua de socializare pe care a lansat-o, cu tot cu autograf, iar preţul a depăşit deja
    2,5 milioane de dolari în cadrul licitaţiei.

    Un simplu GIF cu o cunoscută pisică a internetului a fost vândut cu 600.000 de dolari. De altfel, NFT-urile atrăgeau deja atenţia CNN în 2018, când oamenii plăteau zeci de mii de dolari pentru imagini animate cu pisici, aşa-numite „CryptoKitties”.

    Un videoclip cu sportivul LeBron James când înscrie un coş a fost vândut cu peste 200.000 de dolari.

    Potrivit The Sun, artista Krista Kim a vândut o casă digitală pentru echivalentul a 500.000 de dolari.

  • La vremuri noi, concepte noi: restricţiile impuse HoReCa au creat nevoia unor noi canale de vânzare. Funcţionează conceptul „to go“?

    Pandemia de COVID-19 a adus multiple schimbări în comportamentul de consum al ro­mâ­nilor, iar măsurile de păstrare a distanţei so­ciale, dar şi de a petrece cât mai puţin timp la cum­părături, acolo unde sunt mase de oameni, i-au determinat pe antreprenorii şi managerii unor com­panii să găsească noi soluţii pentru a satisface nevoile clienţilor rapid.

    Spre exemplu, Casa Berarilor Artizani, un con­cept nou de magazine beer-to-go (bere pen­tru acasă – n. red.) cu peste 100 de tipuri de bere arti­zanală, a fost dezvoltată de mai mulţi inves­titori români în plină pandemie, iar acum se extinde la nivel naţional.

    Florin Mîndru, CEO al Casa Berarilor Artizani, spunea recent că produsele care erau comercializate în HoReCa şi-au găsit o nouă piaţă de desfacere şi, în plus, piaţa berii artizanale în România are un potenţial mare de creştere. În prezent, consumul de bere pe cap de locuitor este de 85 litri şi ne plasează pe locul 7 în Europa.

    De altfel, Igor Leşan, fondator şi proprietar al Staţiei RomBeer, retailerul de bere artizanală şi produse româneşti spune că RomBeer vrea să ajungă la un număr de peste 700 de locaţii deschise în piaţa locală în următorii cinci ani, după ce vânzările în acest an au crescut semnificativ.

    Compania vinde circa 50.000 de litri de bere pe lună. Pe lângă bere artizanală draft, ce poate fi vândută la PET, staţiile RomBeer listează şi companii locale care produc vin, chipsuri artizanale, şorici expandat, seminţe, peşte deshidratat sau cărnuri deshidratate.

    De asemenea, retailerul Profi a deschis la Ploieşti Profi Go, cel mai mic magazin al reţelei, unde cumpărătorul să cumpere doar cât poate ţine în mâini, fără sacoşă. În interiorul magazinului se află coffee corner, produse la grill, sandvişuri, pizza, prăjituri şi îngheţată.

    Pawel Musial, directorul general al Profi Rom Food, spunea că este ceva între un magazin mic şi un fast-food, dar un fast-food la standarde ridicate şi la preţuri mai mici decât un restaurant similar. „Este o abordare complexă, pe care niciun alt magazin din România nu a încercat-o.“

  • Christie’s, una dintre cele mai mari case de licitaţii din lume, a vândut „prima operă de artă digitală” pentru 70 de milioane de dolari

    Casa britanică de licitaţii Christie’s a vândut un colaj digital creat de un artist pe nume Beeple pentru aproape 70 de milioane de dolari, notează The Guardian.

    Lucrarea, intitulată „Everydays: The first 5.000 Days” a fost vândută pentru 69,4 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii online, „poziţionându-l pe Beeple în top 3 cei mai valoroşi artişti încă în viaţă”, reiese dintr-o postare pe Twitter a companiei Christie’s.

    Grupul britanic a mai declarat că mişcarea marchează prima licitaţie majoră care a inclus o operă de artă digitală cu certificat de autenticitate NFT (Non-fungible Token). De asemenea, este prima dată când o casă de licitaţie scoate la vânzare o lucrare artistică plătită în criptomonede.

    Aproape 22 de milioane de oameni au accesat site-ul Christie’s în ultimele momente ale licitaţiei, la care au participat colecţionari din 11 ţări.

    Opera lui Beeple, al cărui nume adevărat este Mike Winkelmann, constă în 5.000 de imagini digitale create în fiecare zi din mai 2007 până anul trecut.

    „În ultimii 20 de ani, artiştii au folosit hardware-uri şi software-uri pentru a crea şi distribui opere de artă pe internet, însă nu a existat un mod concret de a le deţine şi de a le colecţiona. Dar situaţia s-a schimbat cu NFT-urile. Cred că suntem martorii începutului noului capitol al istoriei artei”, a declarat Beeple.

    Certificatele de autenticitate NFT reprezintă o serie de identificatori electronici care confirmă unicitatea unei lucrări digitale, stocând datele pe blockchain, tehnologia de tip registru imuabil din spatele criptomonedelor.