Tag: universitate

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Omul care a salvat economia SUA şi, foarte probabil, pe cea mondială

    Scott Sumner este autorul din spatele blogului The Money Illusion, o excelentă sursă de analiză prin care Sumner a început să publice o serie de materiale în care critica politicile monetare ale Statelor Unite. El a încercat, încă din 2009, să promoveze o politică de ţintire a PIB‑ului nominal.

    Pe blog, Sumner explică procesul în termeni extrem de simpli: „Nu e vorba de inteligenţă, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri. Este nevoie de o ţintire progresivă, adică de setarea unei anumite creşteri pentru PIB-ul nominal şi pentru preţuri şi de intervenţie, atunci când creşterea respectivă nu se materializează. Astfel, dacă ai setat o creştere a PIB-ului nominal de 5% dar valoarea a crescut cu doar 4%, pentru anul următor stabileşti o creştere de 6%“.

    Pentru a putea realiza cu succes aceste planuri, Sumner a propus metoda relaxării cantitative (QE), o politică monetară folosită în general de băncile centrale atunci când politica monetară standard nu mai este eficientă. Pe scurt, relaxarea cantitativă se referă la cumpărarea de bunuri de la bănci comerciale sau alte instituţii financiare pentru a le creşte valoarea şi pentru a injecta capital în respectivele instituţii.

    Laudele la adresa lui Sumner au apărut la scurt timp după decizia din 2012 a lui Ben Bernanke, la acea vreme preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, de a introduce o nouă rundă de relaxare cantitativă. Decizie care a avut ca rezultat cumpărarea de către stat a unor bunuri în valoare de peste 40 de miliarde de dolari lunar, până când „pe piaţa muncii va resimţi o creştere considerabilă“.

    Un adevărat curent economic s-a născut pe baza articolelor publicate de profesorul american: Ambrose Evans-Pritchard, editorul de business internaţional al publicaţiei The Daily Telegraph, l-a numit pe Sumner „eminenţa cenuşie“ a pieţelor monetare; în 2012, Chronicle of Higher Education l-a inclus în topul celor mai influenţi bloggeri pe economie, alături de Greg Mankiw de la Harvard University şi Paul Krugman de la Princeton. În acelaşi an, revista Foreign Policy l-a aşezat pe locul 15 în topul celor mai importanţi analişti economici din lume. În 2015, Scott Sumner a publicat cartea „Paradoxul lui Midas: O nouă privire asupra marii crize şi a instabilităţii economice“; volumul s-a transformat peste noapte în best-seller, aducându-i profesorului noi omagii.

    Părerile asupra crizei financiare din Statele Unite nu sunt însă singurele care l-au făcut celebru pe Sumner; în 2013, el a realizat mai multe analize extrem de pertinente cu privire la situaţia economică a Germaniei. El a susţinut atunci că surplusul de cont curent al Germaniei nu avea legătură cu salariile. Profesorul de la Universitatea Bentley a dat ca exemplu economiile Olandei şi Elveţiei, care aveau surplusuri mari, chiar mai mari decât cele ale Germaniei dacă sunt raportate la populaţie; acestea erau de asemenea orientate spre exporturi, dar nu aveau salarii mici.

    „Apoi, în Germania nu se moare de foame din cauza salariilor mici. Remuneraţiile sunt chiar mari în industriile exportatoare. Germania are surplusuri mari din aceleaşi motive ca şi alte ţări. Economiseşte mai mult în raport cu cât investeşte“, a scris el. Sumner nota că reformele germane din anii 2000 privind munca sunt un succes răsunător, cu toate că majoritatea criticilor au scos în evidenţă numărul mare de salarii foarte mici. Guvernul german are un sistem de protecţie socială vast cu multe subvenţii pentru salarii şi facilităţi pentru cei cu venituri mici.

    „Cine are un viitor mai luminos, Germania, cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 7,7%, sau Grecia, cu o rată de 62%?“, se întreabă el retoric. Apoi, o Germanie mai sănătoasă trimite mai mulţi turişti în Grecia şi Spania şi cumpără mai multe produse de lux din Italia. „Dacă fiecare ţară ar încerca să-şi întărească pe cât de mult posibil economia, fără a-şi face griji pentru restul lumii, ne-ar fi mai bine. O lume cu 200 de Elveţii ar fi un loc mai bun decât cel în care trăim acum. Însă cele mai multe ţări nu ştiu care le este interesul. Aceasta este problema“, a concluzionat profesorul.

    Chiar dacă este recunoscut drept unul dintre cei mai buni teoreticieni în domeniul economiei, Sumner se ţine departe de unul dintre cele mai importante aspecte ale lumii de azi: în departamentul de economie de la Universitatea Bentley el este cunoscut ca un „tehnofob“; profesorul şi-a cumpărat primul său telefon mobil de-abia în 2011.

    „Nu e vorba de a fi inteligent, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri.“, Scott Sumner

  • Omul care a salvat economia SUA şi, foarte probabil, pe cea mondială

    Scott Sumner este autorul din spatele blogului The Money Illusion, o excelentă sursă de analiză prin care Sumner a început să publice o serie de materiale în care critica politicile monetare ale Statelor Unite. El a încercat, încă din 2009, să promoveze o politică de ţintire a PIB‑ului nominal.

    Pe blog, Sumner explică procesul în termeni extrem de simpli: „Nu e vorba de inteligenţă, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri. Este nevoie de o ţintire progresivă, adică de setarea unei anumite creşteri pentru PIB-ul nominal şi pentru preţuri şi de intervenţie, atunci când creşterea respectivă nu se materializează. Astfel, dacă ai setat o creştere a PIB-ului nominal de 5% dar valoarea a crescut cu doar 4%, pentru anul următor stabileşti o creştere de 6%“.

    Pentru a putea realiza cu succes aceste planuri, Sumner a propus metoda relaxării cantitative (QE), o politică monetară folosită în general de băncile centrale atunci când politica monetară standard nu mai este eficientă. Pe scurt, relaxarea cantitativă se referă la cumpărarea de bunuri de la bănci comerciale sau alte instituţii financiare pentru a le creşte valoarea şi pentru a injecta capital în respectivele instituţii.

    Laudele la adresa lui Sumner au apărut la scurt timp după decizia din 2012 a lui Ben Bernanke, la acea vreme preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, de a introduce o nouă rundă de relaxare cantitativă. Decizie care a avut ca rezultat cumpărarea de către stat a unor bunuri în valoare de peste 40 de miliarde de dolari lunar, până când „pe piaţa muncii va resimţi o creştere considerabilă“.

    Un adevărat curent economic s-a născut pe baza articolelor publicate de profesorul american: Ambrose Evans-Pritchard, editorul de business internaţional al publicaţiei The Daily Telegraph, l-a numit pe Sumner „eminenţa cenuşie“ a pieţelor monetare; în 2012, Chronicle of Higher Education l-a inclus în topul celor mai influenţi bloggeri pe economie, alături de Greg Mankiw de la Harvard University şi Paul Krugman de la Princeton. În acelaşi an, revista Foreign Policy l-a aşezat pe locul 15 în topul celor mai importanţi analişti economici din lume. În 2015, Scott Sumner a publicat cartea „Paradoxul lui Midas: O nouă privire asupra marii crize şi a instabilităţii economice“; volumul s-a transformat peste noapte în best-seller, aducându-i profesorului noi omagii.

    Părerile asupra crizei financiare din Statele Unite nu sunt însă singurele care l-au făcut celebru pe Sumner; în 2013, el a realizat mai multe analize extrem de pertinente cu privire la situaţia economică a Germaniei. El a susţinut atunci că surplusul de cont curent al Germaniei nu avea legătură cu salariile. Profesorul de la Universitatea Bentley a dat ca exemplu economiile Olandei şi Elveţiei, care aveau surplusuri mari, chiar mai mari decât cele ale Germaniei dacă sunt raportate la populaţie; acestea erau de asemenea orientate spre exporturi, dar nu aveau salarii mici.

    „Apoi, în Germania nu se moare de foame din cauza salariilor mici. Remuneraţiile sunt chiar mari în industriile exportatoare. Germania are surplusuri mari din aceleaşi motive ca şi alte ţări. Economiseşte mai mult în raport cu cât investeşte“, a scris el. Sumner nota că reformele germane din anii 2000 privind munca sunt un succes răsunător, cu toate că majoritatea criticilor au scos în evidenţă numărul mare de salarii foarte mici. Guvernul german are un sistem de protecţie socială vast cu multe subvenţii pentru salarii şi facilităţi pentru cei cu venituri mici.

    „Cine are un viitor mai luminos, Germania, cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 7,7%, sau Grecia, cu o rată de 62%?“, se întreabă el retoric. Apoi, o Germanie mai sănătoasă trimite mai mulţi turişti în Grecia şi Spania şi cumpără mai multe produse de lux din Italia. „Dacă fiecare ţară ar încerca să-şi întărească pe cât de mult posibil economia, fără a-şi face griji pentru restul lumii, ne-ar fi mai bine. O lume cu 200 de Elveţii ar fi un loc mai bun decât cel în care trăim acum. Însă cele mai multe ţări nu ştiu care le este interesul. Aceasta este problema“, a concluzionat profesorul.

    Chiar dacă este recunoscut drept unul dintre cei mai buni teoreticieni în domeniul economiei, Sumner se ţine departe de unul dintre cele mai importante aspecte ale lumii de azi: în departamentul de economie de la Universitatea Bentley el este cunoscut ca un „tehnofob“; profesorul şi-a cumpărat primul său telefon mobil de-abia în 2011.

    „Nu e vorba de a fi inteligent, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri.“, Scott Sumner

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Mesajul emoţionant al unui tânăr care tocmai a absolvit una dintre cele mai mari universităţi din lume. Vezi ce sacrificii a trebuit să facă pentru a reuşi

    Totul pare în regulă cu el la prima vedere şi mulţi s-ar grăbi să spună că a ajuns aici pentru că a avut tot timpul din lume să se ocupe doar de şcoală şi atât, iar susţinerea materială nu i-a lipsit. Însă adevărul nu este acesta. Tânărul a muncit ore în şir, a petrecut nopţi învăţând şi totul pentru a-şi îndeplini un vis.
     
    După ce a absolvit Universitatea Harvard, tânărul a postat un mesaj emoţionant pe Facebook, care a adunat peste 15 mii de aprecieri, sute de comentarii şi peste 200.000 de distribuiri.

    “În liceu, am vândut burgeri la McDonald’s, ca să-mi pot permite să-mi iau diploma de absolvire. I-am hrănit şi am avut grijă de cei trei fraţi mai mici până când adormeau, iar apoi stăteam până la 4 dimineaţa să-mi fac temele.

    Mă îndreptam spre casă printr-o zonă periculoasă a oraşului, pentru că nu îmi permiteam o maşină. Stăteam cu laptopul pe geam în timpul nopţii, pentru a fura wi-fi de la vecinul meu, astfel să-mi pot termina temele. Am fost batjocorit şi mi s-a spus mereu: Din această parte a statului Ohio, doar copiii medicilor şi ai avocaţilor ajung să înveţe la Colegiul Ivy League.

    În liceu m-am speriat că laptopul meu s-a stricat, pentru că lucrasem 150 de ore pentru a-mi permite luxul de a-l cumpăra. Am spălat toalete şi am vândut haine, pentru a-mi urma visele şi pentru a putea cunoaşte lumea. De-a lungul vieţii mele, am cerşit şi am implorat pentru orice subvenţie sau bursă. Sunt fiul unui lucrător comercial şi a unui imigrant.

    Astăzi, am absolvit Universitatea Harvard!”, a fost mesajul emoţionant al tânărului.

     

  • Mesajul emoţionant al unui tânăr care tocmai a absolvit una dintre cele mai mari universităţi din lume. Vezi ce sacrificii a trebuit să facă pentru a reuşi

    Totul pare în regulă cu el la prima vedere şi mulţi s-ar grăbi să spună că a ajuns aici pentru că a avut tot timpul din lume să se ocupe doar de şcoală şi atât, iar susţinerea materială nu i-a lipsit. Însă adevărul nu este acesta. Tânărul a muncit ore în şir, a petrecut nopţi învăţând şi totul pentru a-şi îndeplini un vis.
     
    După ce a absolvit Universitatea Harvard, tânărul a postat un mesaj emoţionant pe Facebook, care a adunat peste 15 mii de aprecieri, sute de comentarii şi peste 200.000 de distribuiri.

    “În liceu, am vândut burgeri la McDonald’s, ca să-mi pot permite să-mi iau diploma de absolvire. I-am hrănit şi am avut grijă de cei trei fraţi mai mici până când adormeau, iar apoi stăteam până la 4 dimineaţa să-mi fac temele.

    Mă îndreptam spre casă printr-o zonă periculoasă a oraşului, pentru că nu îmi permiteam o maşină. Stăteam cu laptopul pe geam în timpul nopţii, pentru a fura wi-fi de la vecinul meu, astfel să-mi pot termina temele. Am fost batjocorit şi mi s-a spus mereu: Din această parte a statului Ohio, doar copiii medicilor şi ai avocaţilor ajung să înveţe la Colegiul Ivy League.

    În liceu m-am speriat că laptopul meu s-a stricat, pentru că lucrasem 150 de ore pentru a-mi permite luxul de a-l cumpăra. Am spălat toalete şi am vândut haine, pentru a-mi urma visele şi pentru a putea cunoaşte lumea. De-a lungul vieţii mele, am cerşit şi am implorat pentru orice subvenţie sau bursă. Sunt fiul unui lucrător comercial şi a unui imigrant.

    Astăzi, am absolvit Universitatea Harvard!”, a fost mesajul emoţionant al tânărului.

     

  • Paralela 45, campanie de CSR pentru copiii care nu au văzut niciodată marea

    Copiii, care au vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, şi se află în grija Organizaţiei Umanitare Concordia, vor petrece cinci zile pe litoralul românesc. Programul campaniei cuprinde activităţi educativ-distractive la malul Mării Negre (staţiunea Jupiter), dar şi vizitarea Definariului, Portului Tomis, Cazinoului Constanţa, Fermei Animalelor Ograda Veseliei la Constanţa şi a Palatului Parlamentului la Bucureşti, în perioada 31 mai – 4 iunie.

    Campania #PrimaZiLaMare a apărut ca urmare a evidenţierii în mediul public a unor studii de piaţă despre numărul românilor care nu au văzut niciodată Marea Neagră. Astfel, un studiu IRES arată că 22% dintre români nu au fost niciodată la mare, în timp ce unul realizat de World Vision Romania şi de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca evidenţiază că jumătate din copiii din România au risc de sărăcie şi excluziune socială.

     „Susţinem de mai multă vreme tânara generaţie în dezvoltarea ei, şi mai ales copiii cu posibilităţi materiale reduse. De data acesta, chiar de ziua lor, pe 1 Iunie, prezentăm Marea Neagră unor copii care nu au văzut-o niciodată. Ne dorim ca #PrimaZiLaMare să devină o campanie naţională şi din 2018 mai multe agenţii de turism membre sau nemembre ale Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism să ni le alăture şi cât mai mulţi copii să se bucure de o vacanţă pe litoralul românesc”, spune dr. Alin Burcea, CEO Paralela 45 şi preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism. 

    #PrimaZiLaMare face parte dintr-o serie de campanii de responsabilitate socială derulate de turoperatorul Paralela 45 de-a lungul timpului, care au în prim plan educaţia, copiii defavorizaţi, protejarea mediului şi activităţile culturale. 

  • Cum creşti productivitatea angajaţilor

    Novis Plaza este o clădire de birouri din Cluj-Napoca dezvoltată pe principiul biologic. Iată că eco nu mai este un concept care se aplică doar la alimente, ci, mai nou, s-a extins şi la arhitectură. 

    Numeroase studii arată că senzaţia de bine se traduce printr-o productivitate mai mare a angajaţilor. Această stare poate fi recreată şi la locul de muncă printr-un birou bine organizat, realizat cu un design care face o conexiune puternică între spaţiul de lucru şi natură. Transilvania Construcţii este proprietar, administrator şi dezvoltator de proprietăţi industriale din Cluj-Napoca; compania este cea care recent a finalizat clădirea de birouri Novis Plaza, respectând principiile designului ecologic.

    Cel mai nou proiect al companiei transilvănene, Novis Plaza, este o clădire de birouri construită pe baza ideii „de a pune angajatul pe primul loc. Este un spaţiu smart de birouri într-o zonă cu o dezvoltare rapidă şi interes pentru tot mai multe companii”, susţine Andrei Timofte, CEO al Transilvania Construcţii.

    Novis Plaza este compusă din două corpuri; corpul A este finalizat şi are o suprafaţă de peste 7.879 mp de spaţii comerciale şi de birouri, iar corpul B va fi disponibil anul viitor şi va aduce în plus 6.292 mp pentru birouri şi o sală de conferinţe cu o capacitate de 500 de locuri. 

    Timofte spune că pentru realizarea clădirii conceptul urmărit a fost ca orice angajat care lucrează în acest spaţiu să se simtă mai apropiat de natură, să aibă o stare de bine la locul de muncă, să fie mai productiv şi mai puţin stresat. Starea de bine, cunoscută şi ca wellbeing, a devenit o preocupare reală încă de la începutul anilor 1980 în America, pentru a combate stresul la locul de muncă. „Noi am dezvoltat spaţii largi şi luminoase împânzite cu plante verzi şi spaţii de recreere, precum atriumul, piaţeta şi terasa superioară”, spune Andrei Timofte. Tot el povesteşte că ideea de a miza pe design eco a venit în momentul „când ne-am dat seama că deja avem un plus enorm prin faptul că Novis Plaza este înconjurat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care oferă printre puţinele zone verzi din oraş. Starea de bine promovată prin conexiunea omului cu natura este soluţia pe care am bazat acest concept de design”.

    Odată cu evoluţia omenirii, şi dezvoltările urbane au crescut, înregistrându-se o emigrare naturală din zonele rurale către centrele urbane, iar în ultimii 50 de ani populaţia urbană din diferite ţări a înregistrat creşteri majore. De fapt, potrivit datelor Institutului de Statistică, mai mult de jumătate din populaţia României (19,7 milioane de persoane) trăieşte la oraş (53,8%), ceea ce se traduce şi printr-o depărtare a oamenilor de natură. Care nu este neapărat un lucru bun.

    Potrivit lui Stephen R. Kellert, autor al cărţii „Birthright: People and Nature in the Modern World” (Drept din naştere: oamenii şi natura în lumea modernă), oamenii au evoluat în lumea naturală, dar habitatul contemporanilor a devenit în mare parte construit de om, unde petrec 90% din timp. Rezultatul este o deconectare de natură. Noua tendinţă în arhitectură, de design biofilic, recunoaşte nevoia oamenilor de a sta în natură.

    „Am pus oamenii în birouri fără ferestre şi le-am dat un computer şi ne aşteptăm să lucreze fără probleme, dar constatăm că ei nu lucrează bine în astfel de condiţii. Angajaţii din astfel de birouri sunt mai predispuşi la oboseală, se vede o lipsă a motivaţiei şi se înregistrează o rată mare de absenteism. Dacă implementăm anumite elemente ale naturii în aceste medii, rezultă o îmbunătăţire a bunăstării angajaţilor, dar şi a productivităţii acestora”, este de părere Kellert.

    Un studiu din 2015 al universităţii Stanford arată legătura directă dintre petrecerea timpului în natură şi îmbunătăţirea sănătăţii mintale. Alte studii realizate de Ellison Chair in International Floriculture confirmă că natura ajută pacienţii din spitale să se recupereze mai repede, lumina naturală sprijină elevii să înveţe mai bine, iar oamenii care lucrează în birouri cu multe plante se îmbolnăvesc mai rar.

    „Biroul este spaţiul unde un angajat îşi petrece foarte mult timp din zi, astfel încât pentru el sunt foarte imporante beneficiile care îi sunt puse la dispoziţie, facilităţile şi spaţiile de recreere din clădire, starea de bine pe care i-o oferă designul birourilor şi conexiunea lui ca om cu natura”, spune Timofte. Studiul „The Relative benefits of green versus lean office space” (Beneficiile spaţiilor de birouri verzi faţă de cele standard), realizat de cercetătorii de la universitatea din Cardiff, UK, arată că „un spaţiu de lucru plăcut, verde, luminos creşte productivitatea angajaţilor cu 15% pe o perioadă de trei luni, în comparaţie cu cei care lucrează în birouri fără elemente naturale”.

    O altă cerecetare în domeniu a fost făcută de Cary Cooper, profesor al Universităţii Lancaster, care a încercat să cuantifice impactul clădirilor verzi asupra personalului. Cooper spune că cercetările în domeniu demonstrează beneficiile tangibile pentru indivizi şi organizaţii. Contactul cu natura sau cu elemente de design care imită elementele naturale s-a dovedit a avea un impact pozitiv asupra sănătăţii, performanţei la locul de muncă, reducerea anxietăţii şi stresului.

  • Intuitex: Cât ar creşte PIB-ul dacă reducem analfabetismul funcţional

    Rezultatele testelor internaţionale PISA au arătat în 2015 că, în România, 2 din 5 elevi nu înţeleg ce citesc şi nu pot rezolva probleme simple de logică. În plus, elevii obţin note mari la clasă, dar mici la testările naţionale (Evaluarea de la finalul clasei a VIII-a, Bacalaureatul), cu toate că nivelul de dificultate a subiectelor (la Matematică, cel puţin) s-a înjumătăţit, după cum arată o analiză a profesorului Sorin Borodi din Dej. Acesta a realizat o comparaţie între toate subiectele la Matematică din 1933 şi până în 2016 şi, analizând itemii propuşi de-a lungul anilor, a constatat că din 1989 până în 2016 dificultatea subiectelor s-a înjumătăţit. 

    În acelaşi timp, conform studiului TALIS (Teaching and Learning International Survey) de către OECD (organism de cooperare şi dezvoltare economică ce realizează şi testele PISA), profesorii din România se consideră bine şi foarte bine pregătiţi la pedagogie. TALIS culege percepţia dascălilor despre nivelul lor de pregătire, iar ţara noastră se situează pe primul loc din 34 din acest punct de vedere.

    Copiii mai bine pregătiţi, economie puternică

    Analfabetismul funcţional evidenţiază o categorie de copii nepregătiţi pentru economia viitorului ce vor putea avea doar meserii cu valoare adăugată mică. În acest context, profesorul Eric Hanushek de la Universitatea Stanford a demonstrat faptul că aceste competenţe cognitive măsurate de testele PISA au un impact direct asupra economiei unei ţări.

    Împreună cu o întreagă echipă de cercetători a utilizat datele ultimilor 40 de ani şi a realizat un scenariu de viitor pentru România. Rezultatele au arătat faptul că eliminarea analfabetismului funcţional până în 2030 duce România, pe durata următorilor 80 de ani, la o creştere suplimentară a PIB cu 1.194 miliarde USD, respectiv o creştere suplimentară a salariilor cu 12% pe întreaga durată. Creşterea scorurilor la testele de Ştiinţe şi Matematică de la 444 la 475 (scor obţinut de Slovacia) până în 2030 duce România pe durata următorilor 80 de ani la o creştere suplimentară a PIB cu 1.371 miliarde USD şi la o creştere suplimentară a salariilor cu 15% pe această durată. Dacă însă România ar depăşi scorul obţinut de Slovacia şi ar îmbunătăţi calitatea educaţiei, atunci şi creşterea economică ar fi mai importantă.

    Adaptarea educaţiei la era digitală

    Astăzi, copiii sunt pasionaţi de tehnologie încă de la vârste foarte mici, sunt atraşi de imagini, de mişcare, de feluri dinamice şi inedite de a descoperi lumea, aşa încât învăţarea de tip clasic (cu creionul în mână şi ochii la tablă) s-a dovedit a fi anacronică şi deci ineficientă. În acest context, manualele digitale, CD-urile educaţionale sau produsele online de învăţare au venit ca o adaptare firească la nevoile şi dorinţele elevilor şi ca o măsură de a apropia informaţia de ei, de a le încuraja curiozitatea şi pofta de cunoaştere.În plus, România este una dintre puţinele ţări din lume care a implementat în şcoli manualele digitale alături de cele tipărite.

     

  • Intuitex: Cât ar creşte PIB-ul dacă reducem analfabetismul funcţional

    Rezultatele testelor internaţionale PISA au arătat în 2015 că, în România, 2 din 5 elevi nu înţeleg ce citesc şi nu pot rezolva probleme simple de logică. În plus, elevii obţin note mari la clasă, dar mici la testările naţionale (Evaluarea de la finalul clasei a VIII-a, Bacalaureatul), cu toate că nivelul de dificultate a subiectelor (la Matematică, cel puţin) s-a înjumătăţit, după cum arată o analiză a profesorului Sorin Borodi din Dej. Acesta a realizat o comparaţie între toate subiectele la Matematică din 1933 şi până în 2016 şi, analizând itemii propuşi de-a lungul anilor, a constatat că din 1989 până în 2016 dificultatea subiectelor s-a înjumătăţit. 

    În acelaşi timp, conform studiului TALIS (Teaching and Learning International Survey) de către OECD (organism de cooperare şi dezvoltare economică ce realizează şi testele PISA), profesorii din România se consideră bine şi foarte bine pregătiţi la pedagogie. TALIS culege percepţia dascălilor despre nivelul lor de pregătire, iar ţara noastră se situează pe primul loc din 34 din acest punct de vedere.

    Copiii mai bine pregătiţi, economie puternică

    Analfabetismul funcţional evidenţiază o categorie de copii nepregătiţi pentru economia viitorului ce vor putea avea doar meserii cu valoare adăugată mică. În acest context, profesorul Eric Hanushek de la Universitatea Stanford a demonstrat faptul că aceste competenţe cognitive măsurate de testele PISA au un impact direct asupra economiei unei ţări.

    Împreună cu o întreagă echipă de cercetători a utilizat datele ultimilor 40 de ani şi a realizat un scenariu de viitor pentru România. Rezultatele au arătat faptul că eliminarea analfabetismului funcţional până în 2030 duce România, pe durata următorilor 80 de ani, la o creştere suplimentară a PIB cu 1.194 miliarde USD, respectiv o creştere suplimentară a salariilor cu 12% pe întreaga durată. Creşterea scorurilor la testele de Ştiinţe şi Matematică de la 444 la 475 (scor obţinut de Slovacia) până în 2030 duce România pe durata următorilor 80 de ani la o creştere suplimentară a PIB cu 1.371 miliarde USD şi la o creştere suplimentară a salariilor cu 15% pe această durată. Dacă însă România ar depăşi scorul obţinut de Slovacia şi ar îmbunătăţi calitatea educaţiei, atunci şi creşterea economică ar fi mai importantă.

    Adaptarea educaţiei la era digitală

    Astăzi, copiii sunt pasionaţi de tehnologie încă de la vârste foarte mici, sunt atraşi de imagini, de mişcare, de feluri dinamice şi inedite de a descoperi lumea, aşa încât învăţarea de tip clasic (cu creionul în mână şi ochii la tablă) s-a dovedit a fi anacronică şi deci ineficientă. În acest context, manualele digitale, CD-urile educaţionale sau produsele online de învăţare au venit ca o adaptare firească la nevoile şi dorinţele elevilor şi ca o măsură de a apropia informaţia de ei, de a le încuraja curiozitatea şi pofta de cunoaştere.În plus, România este una dintre puţinele ţări din lume care a implementat în şcoli manualele digitale alături de cele tipărite.