BusinessMagazin

Tag: turisti

  • Destinaţia de vacanţă mai puţin frecventată de români, dar unde se găsesc obiective din lista celor mai frumoase şi încărcate locuri de istorie ale lumii

    Astăzi, pe lista UNESCO World Heritage – ce găzduieşte cele mai frumoase sau încărcate de istorie locuri din lume – se găsesc peste 1.000 de destinaţii – de la oraşe la castele şi de la parcuri naţionale la biserici ori mănăstiri. Când a început totul, în 1978, erau doar 12 astfel de puncte de atracţie, iar două dintre ele se găseau în Polonia – centrul istoric al Cracoviei şi mina de sare Wieliczka. Între timp, lista s-a extins pentru a cuprinde aproape 20 de locuri din această ţară, în frunte cu lagărul de exteerminare Auschwitz şi cu castelul de la Malbork, dar cele două au fost şi rămân primele din toate punctele de vedere.

    Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, ascunde – de fapt găzduieşte – între graniţele sale o suită de oraşe colorate mai ceva ca bomboanele Skittles, castele istorice ce par să-i fi inspirat chiar pe creatorii Disney şi, pe lângă toate acestea, o istorie recentă extrem de dureroasă. Pentru a începe să descoperi câte ceva din ce are această ţară de oferit, trebuie să porneşti incursiunea de undeva din sud, nu departe de graniţa cu Cehia şi Slovacia, unde se află trinitatea – Cracovia – Auschwitz – Wieliczka.

    Sunt puţini cei care nu au auzit de Cracovia. Este unul dintre cele mai frumoase oraşe din regiune şi chiar din Europa. În 2019, înainte de pandemie, se afla în top 100 cele mai vizitate oraşe din lume, într-un clasament realizat de compania de cercetare de piaţă Euromonitor, cu aproape 3 milioane de vizitatori străini. În total, 18 milioane de oameni veniseră să vadă acest oraş în anul de dinaintea pandemiei, cei mai mulţi fiind localnici. Spre comparaţie, niciun oraş din România – nici măcar Bucureştiul – nu reuşise să îşi facă loc în acest top.

    Astfel, Cracovia este, fără drept de apel, perla coroanei pentru turismul polonez. Şi nu degeaba. Inima oraşului este piaţa principală, cea unde trebuie să ajungi dis-de-dimineaţă pentru a o vedea în toată splendoarea. Altfel, de cum orologiul a bătut ora 9:00, încep să apară hoardele de turişti, dar şi comercianţii care vor încerca să vândă vizitatorilor de la magneţi la flori şi de la călătorii cu caleaşca trasă de cai la covrigi. Cei mai mulţi vânzători sunt imigranţi. Localnicii spun că sunt ucraineni sau moldoveni (din Republica Moldova). Şi tot ei adaugă că localnicii nu vin în centru, nu în piaţa principală şi în arealele inundate de turişti, unde şi preţurile sunt pe măsură.

    Dar ca vizitator, nu poţi să nu ajungi în piaţa principală, ce datează din secolul al XIII-lea. Nu poţi să nu admiri bazilica care se înalţă semeaţă peste toate celelalte clădiri. Nu poţi să nu bei o cafea aici, în timp ce te minunezi la arhitectura locului sau în timp ce urmăreşti oamenii care se perindă prin zonă în căutarea amintirii perfecte. Cea mai bună lumină pentru fotograţii o ai dimineaţa “pe răcoare” sau seara la apus, când o aură gălbuie inundă piaţa. Singura diferenţă e că atunci când soarele se pregăteşte să meargă la culcare, turiştii sunt mai treji ca niciodată. Ah, şi tot atunci, spaţiul e împânzit de trăsuri trase de cai îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Caii nu par a fi prea matinali, aşa că dimineaţa chiar şi ei lipsesc din poză.

    În piaţa principală, obiectivele nu sunt doar cele pe care le vezi cu ochiul liber. Mai exact, sub piaţă se “ascunde” un muzeu ce dezvăluie câte ceva din istoria acestui loc.

    “În Cracovia, tot ce există la suprafaţă, există şi sub pământ. Dacă ai trei niveluri «supraterane» ai tot atâtea şi în subteran”, explică Marcin Grodzki, un profesor polonez care m-a însoţit în această (a doua) incursiune în Cracovia.

    După o plimbare agale pe străduţele din centru, unde poţi să admiri arhitectura, poţi să descoperi ceva din istoria locului sau poţi să susţii o suită de artişti autohtoni care transpun Cracovia în imagini vii, ia o pauză bine-meritată la Miod Malina (în traducere miere şi zmeură), un restaurant istoric unde mergi nu doar pentru mâncare şi atmosferă, ci şi pentru decor şi design. O experienţă similară găseşti şi la Kogel Mogel, dar cred că aici e mai bine să ajungi seara, când zecile de lumânări din local fac atmosferă.

    Cu bateriile încărcate, poţi porni mai departe către castelul Wawel şi catedrala gotică din imediata apropiere. Aici, ai opţiunea să te urci în turn şi să vezi cum arată oraşul de sus sau ai şansa să faci o plimbare prin castel (care astăzi e de fapt muzeu) pentru a admira colecţia istorică de tapiţerie. Dar le poţi face şi pe amândouă, iar apoi merită să te premiezi cu o cafea.

    Există multe locuri de “bifat” în Cracovia, ca de altfel în toate marile oraşe ale lumii, dar cred că cel mai bine simţi un loc atunci când mergi fără ţintă şi te pierzi pe străduţe. Un loc perfect pentru a face asta este cartierul evreiesc Kazimierz. Şi aici există locuri iconice, destinaţii must-see – muzee, sinagogi sau pieţe –, dar această zonă încărcată de istorie s-a reinventat complet astăzi. Zeci sau poate sute de artizani şi antreprenori au găsit în acest spaţiu inspiraţia pentru a-şi deschide un atelier de bijuterii, o cafenea sau un magazin cu haine vintage. Astfel, este un loc încărcat de istorie, dar care a primit şi un suflu nou.

     

    Nu e vorba de a uita trecutul, pentru că, e de fapt imposibil să faci asta mai ales într-o ţară ca Polonia, unde cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat cicatrici adânci. Dar e important să poţi trăi cu ele şi să mergi mai departe. E important să înveţi din ce a fost şi să nu repeţi.

    Cea mai dură lecţie de istorie, dar atât de necesară, ţi-o predă Auschwitz. La mică distanţă de Cracovia din punct de vedere geografic, dar la ani lumină din punctul de vedere al impresiei pe care ţi-o lasă, se află poate cel mai cunoscut lagăr de exterminare din lume, Auschwitz-Birkenau.

    E un loc apăsător, din care nu ai cum să pleci altfel decât pe gânduri. Şi totuşi, e o lecţie de istorie şi de lipsă de umanitate atât de necesară în orice moment, dar cu atât mai mult acum, când mulţi par să fi uitat ce s-a întâmplat atunci. Şi astfel, istoria riscă să se repete.

    E greu să pui în cuvinte trăirile din acest loc, aşa că o să merg mai departe cu povestea, de această dată “sub pământ SRL” la Wieliczka.

    Prima dată am auzit de acest loc acum vreo şase-şapte ani, în Vietnam, într-o discuţie cu doi australieni trecuţi bine de prima (chiar şi a doua) tinereţe. Vorbeam despre lume şi viaţă, despre călătorii şi locuri care au ceva special. Văzuseră în cele mai bine de şapte decenii de viaţă o bună parte din lumea asta mare. Călătoriseră din Australia şi Noua Zeelandă în diferite colţuri din Europa, iar Asia şi America păreau că nu mai păstrează niciun secret făţă de ei.

    Şi totuşi, atunci când i-am întrebat ce i-a impresionat cel mai mult de-a lungul acestor peregrinări au răspuns la unison Wieliczka, o mină de sare din sudul Poloniei. 

    Cu 18 biserici subterane, cu tunele mai întortocheate ca un labirint (poate e doar o senzaţia dată de faptul că te afli undeva peste 100 de metri sub pământ) şi cu o sală de evenimente la fel de somptuoasă ca a unui palat, Wieliczka este o destinaţie care pe bun motiv şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage încă de la început.

    Această mină de sare, ce are o vechime de 740 de ani, este structurată pe nouă niveluri, ajungând la o adâncime de 327 de metri. Turiştii nu ajung să viziteze însă decât trei “etaje”. Sunt în total 300 de camere şi 300 de kilometri de coridoare (cam cât distanţa Cracovia-Varşovia), aşa că ai nevoie cam de nouă luni să vezi tot.

    Un milion de vizitatori sunt aşteptaţi în 2021, faţă de circa două milioane înainte de pandemie. Turiştii care ajung la Wieliczka sunt întâmpinaţi de 500 de ghizi dintre care 300 vorbesc limbi străine. Ei sunt actuali sau foşti mineri, oameni de-ai locului care ştiu povestea mai bine ca oricine. Astăzi sunt încă
    400 de mineri care lucrează aici în trei ture. Nu se mai extrage sare din mină din 1996, dar se produce în continuare. Cum? În subteran sunt mai multe lacuri şi ape curgătoare care topesc sarea. Apa este colectată, iar din această “saramură” se extrage sarea, în total 10.000 de tone pe an.

    Mina a fost transformată astfel într-o atracţie turistică, găzduind printre altele cea mai mare capelă subterană din lume. În total sunt 18 lăcaşuri de cult aici, săpate în sare şi cu sculpturi din acelaşi material. Duminică de duminică se ţine slujbă sub pământ. Ba chiar, se pot organiza şi nunţi la 100 de metri adâncime. Tot în subteran poţi să şi dormi, minele de sare fiind cunoscute ca destinaţii pentru tratarea astmului sau a alergiilor. Pentru cei care preferă cazările convenţionale, există un hotel clasic construit la câţiva paşi de intrarea în mină. Întregul complex este deţinut de statul polonez, care dezvoltă continuu noi facilităţi, pe măsură ce destinaţia devine tot mai populară.

    Cea mai înaltă cameră de la Wieliczka are 36 de meri, iar tot aici poţi vizita trei lacuri subterane. Este impresionant ce au reuşit să facă polonezii într-o mină de sare, un exemplu fiind un candelabru de şase pe trei metri, cu 3.000 de cristale. Din sare, bineînţeles.

    Acest loc, inclus pe lista patrimoniului UNESCO acum 43 de ani, ce atrage anual oameni din toată lumea, are şi el o istorie zbuciumată. Relativ recent, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evreii au fost coborâţi în mină pentru a munci. Produceau piese de aeronave pentru armata germană.

    “Era locul ideal pentru asta pentru că era greu de descoperit”, spune Michal, ghidul acestei vizite în mină. El este miner încă, aşa că însoţeşte turiştii ca un job part-time.

    Există puţine locuri în Polonia unde istoria să nu fie dură ori zbuciumată. Şi e bine să o cunoşti. Dar e important şi să descoperi prezentul şi să vezi ce planuri au oamenii locului pentru viitor.

    La o plimbare agale pe străduţele din centru, poţi să admiri arhitectura, poţi să descoperi ceva din istoria locului sau poţi să susţii o suită de artişti autohtoni care transpun Cracovia in imagini vii.

    Pentru a incepe să descoperi cate ceva din ce are Polonia de oferit, trebuie să porneşti incursiunea de undeva din sud, unde se află trinitatea – Cracovia – Auschwitz – Wieliczka.

    Mina de sare Wieliczka are 18 biserici subterane, tunele mai intortocheate ca un labirint, trei lacuri subterane şi cu o sală de evenimente.

  • Care sunt planurile unuia dintre cele mai mari grupuri hoteliere prezente pe piaţa locală. Vrea să se extindă până în 2024

    Accor, unul dintre cele mai mari grupuri hoteliere din lume, plănuieşte ca până în 2024 să mai adauge 9 unităţi la cele 15 pe care le deţine în România, planul de dezvoltare rezistând chiar şi după cea mai dificilă perioadă din industria ospitalităţii. Dar dacă înainte turiştii căutau o cazare bună, acum experienţa trăită într-un loc este cea mai importantă. Ce va urma de aici încolo într-o piaţă care s-a schimbat în trei ani cât în ultimii 30?

    Acum cinci ani discutam despre un produs bun, o acustică bună, un aer condiţionat şi un pat confortabil, dar acum oaspeţii se uită dincolo de aceste aspecte. Astăzi, turiştii vor să fie surprinşi, vor experienţe, atunci când se vor duce acasă să aibă despre ce povesti. Sunt de 30 de ani în această industrie, însă s-a schimbat mai mult în ultimii 3-4 ani decât în restul timpului de când sunt în ospitalitate”, spune Frank Reul, head of development pentru Europa de Est în cadrul grupului Accor.

    Astfel, nu va mai conta doar o cameră frumoasă, ci o cameră cu o experienţă, turiştii români fiind la fel în această privinţă cu orice alt călător, din orice alt colţ al lumii. Mai departe, apetitul pentru produse premium este întâmpinat de tot mai multe hoteluri care promovează acest concept, iar investitorii merg şi către alte zone din ţară în afară de Bucureşti. „Cheia succesului în viitorul ospitalităţii constă în experienţele de care vor avea parte turiştii, ce vor avea de povestit când vor ajunge acasă”, este de părere Frank Reul.

    Acesta fiind contextul, grupul franţuzesc Accor are în plan să mai deschidă încă nouă hoteluri până în 2024, aducând astfel pe piaţa locală noi branduri internaţionale precum Swissotel, Adagio şi Tribe. Proiectele care se vor deschide sub brandurile din portofoliul Accor vor ajunge la circa 100 mil. euro, bani investiţi de partenerii locali. Deşi principala piaţă la care se uită grupul franţuzesc este cea din Bucureşti, nu sunt scoase din vedere nici oraşele mari din ţară precum Braşov sau Sibiu.

    „Ceea ce încercăm să facem este ca indiferent de categoria de trei, patru sau cinci stele să aducem brandul, să aducem cel mai important produs care s-ar potrivi în piaţă. Spre exemplu, Bucureştiul este un oraş mare, putem avea hoteluri tradiţionale de cinci stele, dar şi hoteluri de tip lifestyle de cinci stele. Pentru fiecare locaţie, fiecare investitor şi fiecare piaţă încercăm să aducem un produs care se potriveşte acolo şi care se distinge de orice alte hoteluri care operează deja în zonă”, explică el.

    Partenerii locali ai Accor sunt foarte diverşi, de la companii de construcţii, până la companii medicale sau investitori în real estate, iar acest lucru reprezintă o provocare, mai spune Frank Reul. Această diversitate este pe de o parte interesantă, fiecare venind cu un bagaj de cunoştinţe antreprenoriale diferite.

    Frank Reul adaugă faptul că se uită la ceea ce îşi doreşte investitorul şi ce poate să facă pentru a primi sprijinul comunităţii şi a pieţei locale, ulterior cei de Accor aducând un produs care se potriveşte pieţei şi care oferă turiştilor facilităţi la standarde înalte. „Asta este ceea ce încercăm să facem cu Adagio”, spune Frank Reul. 

    Grupul Accor a anunţat recent că va aduce pe piaţa din România două noi branduri şi anume Tribe şi Adagio, completând astfel portofoliul de mărci ce acum cuprinde Pullman, Novotel, Mercure şi ibis Styles.

    Cele două hoteluri vor fi amplasate în aceeaşi clădire din zona Basarab a Capitalei şi vor avea un total de 200 de camere, piscină şi spaţiu de wellness. Cele două mărci vor fi integrate în acelaşi proiect ce ar trebui să fie gata până în 2024.

    Sub numele Adagio va fi deschis un aparthotel, acesta fiind un brand folosit pentru proiecte poziţionate pe segmentul mediu de preţ. În prezent există 113 astfel de aparthoteluri în 13 ţări, precum Franţa, Maroc, Belgia sau Italia, cu un total de 13.275 de apartamente, pe când Tribe este un brand hotelier care se adresează călătorului modern, tânăr. Până acum sunt doar trei astfel de unităţi, în Paris şi Carcassone în Franţa şi în Perth Australia, cu un total de
    288 de camere, potrivit aceleiaşi surse. Urmează însă alte deschideri în Amsterdam sau Varşovia.

    În prezent, grupul franţuzesc numără o reţea de 15 hoteluri în România, ceea ce înseamnă circa 1.700 de camere, care sunt operate în acord de management, având astfel 10 parteneri locali şi doar unul străin în oraşe precum Bucureşti, Arad, Sibiu, Galaţi şi Timişoara. Grupul hotelier are peste 5.000 de hoteluri în toată lumea, deci piaţa locală reprezintă un procent foarte mic în portofoliul Accor, însă, Frank Reul este de părere că România are un potenţial mare de a se dezvolta.

    „Piaţa din România are cel mai mare potenţial pe care l-a avut vreodată, însă este o chestiune de promovare, de infrastructură, de produsele potrivite. Există potenţial, România are mâncare bună şi oameni primitori, aveţi totul”, subliniază Frank Reul.

    În prezent, grupul Franţuzesc numără o reţea de 15 hoteluri în România, ceea ce înseamnă circa 1.700 de camere, care sunt operate în acord de management, având astfel 10 parteneri locali şi doar unul străin în oraşe precum Bucureşti, Arad, Sibiu, Galaţi şi Timişoara. Grupul hotelier are peste 5.000 de hoteluri în toată lumea.

    Cea mai dezvoltată infrastructură hotelieră din România se află în Bucureşti, unde există cele mai multe hoteluri de cinci stele şi oraşul în care se află şi cele mai multe hoteluri sub brandurile din portofoliul Accor, restul ţării ducând lipsă şi de branduri internaţionale şi de hoteluri premium. Însă, Frank Reul spune că nu vor neapărat să dezvolte mai multe hoteluri de cinci stele, ci mai degrabă să se uite atent la nevoile pieţei şi ce se potriveşte în anumite zone ale ţării.

    „Ce este particular pieţei din România este faptul că turismul local se bazează în principal pe turiştii români, astfel că este o piaţă foarte sigură. Aveţi oraşe mari, nu doar Bucureştiul, dar şi în restul ţării sunt oraşe mari, mai mult de atât, aveţi litoral, munţi, zona de balneo. Avem un portofoliu de branduri suficient de versatil pentru a aduce soluţii în fiecare regiune a ţării“.

    Reţeaua Accor s-a extins chiar şi în plină pandemie, astfel că unii investitori nu au dat înapoi odată cu apariţia crizei, însă alţii au preferat să fie mai prudenţi şi să aştepte până când lucrurile pe piaţa turismului vor deveni mai certe. Accor numără în prezent 15 hoteluri, după ce hoteluri precum ibis Styles Galaţi, Mercure Galaţi, ibis Bucharest Politehnica sau ibis Timişoara City Center s-au deschis în ultimul an.

    „Criza a fost foarte dură, dar împreună cu partenerii noştri şi echipele din hoteluri am reuşit să trecem cu bine peste aceasta. Am văzut rezultatele din luna iulie a hotelurilor şi există o adevărată revenire a afacerilor. Ce ne face foarte încrezători este că oamenii îşi doresc să călătorească. Acum aeroporturile sunt pline, la fel şi avioanele. Va mai dura până vom reveni la nivelul din 2019, dar văd din partea consumatorilor o nerăbdare de a călători, ceea ce ne face încrezători”.

    Frank Reul mai spune că pentru prima dată de la începutul pandemiei observă o creştere a cererii, mai ales pentru perioada septembrie-octombrie, venită din partea turiştilor individuali care vor sosi în scopuri de business.

    „Există cerere de mult timp pentru diverse întâlniri, dar nu se ştie dacă şi cum le vor putea ţine. Dar ceea, ce pot să zic clar este că pentru prima dată oamenii sunt obosiţi de întâlnirile pe Zoom, iar acum vor să călătorească mai mult”.

    El mai adaugă faptul că revenirea turismului la nivelul din 2019 se va produce în circa 2-3 ani, însă cei care reuşesc să se reinventeze şi să răspundă nevoilor actuale şi viitoare ale turistului vor avea de câştigat.

  • Decizia curajoasă a unui antreprenor. A renunţat la un job din top management pentru a paria 1 mil. euro pe industria cel mai grav afectată de pandemie

    După mai bine de un deceniu în care a învăţat dedesubturile industriei turismului şi a evoluat de la ghid de turism la director comercial al unuia dintre principalii jucători din piaţă, Erdinç Adali a decis să deschidă propria afacere, devenind competitor al foştilor angajatori. Cu ce planuri a pornit la drum?

    M-am născut în oraşul Izmir, Turcia, în urmă cu 33 de ani. Drumurile m-au adus în România care este, de 14 ani, a doua casă. Sunt pasionat de istorie şi politică, am fost ghid de turism şi mi-am construit prin forţe proprii o carieră în industria turismului”, se descrie Erdinç Adali într-o frază.

    Antreprenorul a venit în România pentru studii şi spune că i-a plăcut atât de mult încât a decis să rămână aici după terminarea facultăţii. Pentru a se susţine financiar, şi-a căutat un job de vară şi s-a angajat ca ghid de turism, „ceea ce însemna că verile mi le petreceam în Antalya, unde le făceam cunoscută destinaţia vizitatorilor străini”. Au urmat, de-a lungul a peste zece ani, o serie de joburi în industrie, ultima funcţie în rolul de angajat fiind aceea de commercial director în cadrul Christian Tour, după cum arată profilul său de LinkedIn.

    Anul trecut, în plină pandemie, când pe aeronave se aşternea praful la sol şi agenţiile de turism făceau anulări peste anulări, antreprenorul a decis să facă pasul uriaş de la angajat la antreprenor, chiar în cea mai afectată industrie. „M-am asociat cu Ionuţ Nedea, patronul Litoralulromanesc.ro, care a crezut în mine şi în proiectul pe care i l-am propus, şi am decis să înfiinţez o nouă companie în turism: Soley Tour. Chiar dacă turismul a fost printre domeniile cel mai grav afectate de pandemie, eu am văzut o oportunitate în această zonă pentru că oamenii vor dori să călătorească şi mai mult după perioada de restricţii”, susţine el. Investitor şi acţionar majoritar în Soley Tour este aceeaşi companie care deţine şi Litoralulromanesc.ro – Creative Eye, un business cu venituri de 13,5 milioane de lei în 2020, comparativ cu cele 18,8 milioane raportate în 2019, an fără pandemie, potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Cu toate că a avut discuţii cu diverşi parteneri de afaceri cu privire la asocierea într-un business în turism încă dinainte de apariţia crizei sanitare, spune că nu a făcut pasul atunci pentru că nu a simţit că a venit momentul potrivit. „Paradoxal, pentru mine momentul potrivit a venit într-o perioadă total nepotrivită pentru turism. Dar am crezut în această şansă şi în proiectul Soley Tour, m-am bucurat de încrederea lui Ionuţ Nedea, partener şi acţionarul majoritar în acest business.”

    A pornit pe acest drum „fără teamă şi ferm convins că situaţia se va aşeza”, iar oamenii vor călători din nou chiar mai mult decât înainte de 2020. „În plus, mi-am dat seama că este nevoie de un nou actor în piaţă, care să se adapteze la situaţie şi să se ridice la aşteptările partenerilor şi ale turiştilor.”

    A pornit la drum cu 1 milion de euro, şi spune că în primul an de activitate, cea mai mare provocare a fost pandemia în sine, caracterizată prin incertitudini, teamă, lipsa de predictibilitate. „Putem spune că am respectat business planul cu care am pornit la drum. În acelaşi timp, suntem conştienţi, ca echipă, că trebuie să tragem din greu şi să depunem toate eforturile pentru a ne atinge ţinta stabilită pentru următorii ani. Dar premisele sunt bune şi avem mare încredere în acest proiect. În acest moment, deja avem peste 1.000 de parteneri agenţii revânzătoare în întreaga ţară şi colaborări cu hoteluri de top din Turcia.”

    Compania se adresează unui public cu venituri medii spre mari. De aceea, spune Adali, şi produsele turistice pe care le au în ofertă sunt gândite să satisfacă atât nevoile unei familii cu copii, care vrea să se relaxeze într-un resort cu facilităţi pentru cei mici – Antalya fiind renumită pentru modul în care acoperă acest capitol, cât şi solicitările de vacanţe luxury. „Datorită negocierilor pe tarife purtate cu hotelierii turci, avem şi vacanţe pentru turiştii cu bugete mai mici. Însă, indiferent în ce categorie se plasează turiştii noştri, noi tratăm fiecare situaţie în parte pentru că fiecare are propriile doleanţe şi atunci şi serviciile pe care le oferim trebuie să ţină cont de acestea şi să fie cât mai personalizate.”

    În acest moment, focusul companiei este pe Turcia, unde rulează pachete de tip sejur în Antalya (cu plecare din Bucureşti, unde operează propriul avion charter, şi de pe principalele aeroporturi din ţară) şi Bodrum. De asemenea, businessul are în ofertă circuite culturale în Istanbul (transport cu autocarul sau cu avionul) şi în Cappadocia (transport cu avionul). Preţurile sejururilor din portofoliul Soley Tour pornesc de la 189 de euro/ persoană pentru circuitele cu autocarul în Istanbul şi ajung la aproximativ 7.000 de euro de cuplu pentru cei care aleg varianta de cazare în cel mai luxos resort din Antalya, spune executivul.

    Potrivit lui, un interes în creştere, deşi momentan încă la stadiul de turism de nişă, este cel pentru vacanţele pe iaht. „Bodrum Yacht Experience este un produs unic pe piaţa vacanţelor din ţara noastră: se adresează turiştilor care vor să descopere o altă valenţă a Turciei, la bordul unui iaht luxos, în atmosfera unică a Mării Egee. Itinerariul porneşte din Marina Bay Bodrum, iar vreme de şapte zile iahtul alunecă pe apele liniştite şi turcoaz ale mării, timp în care oaspeţii se relaxează, pot experimenta diverse sporturi acvatice sau pot vizita satele izolate aflate de-a lungul coastei turceşti”, descrie Adali produsul din portofoliul Soley Tour care deserveşte această nişă. În funcţie de dorinţele şi solicitările clienţilor, pachetele turistice pot fi personalizate, adaugă el.

    În următoarea perioadă compania urmează să lanseze pachete tip sejur în Egipt, mai precis în Hurghada, una dintre destinaţiile foarte solicitate de turiştii români. De asemenea, din această toamnă, anunţă că vor introduce şi vacanţe în Dubai. „Luăm în calcul şi extinderea către o destinaţie exotică, dar nu vrem încă să dezvăluim care va fi aceasta.”

    Vorbind de tendinţele remarcate în comportamentul turiştilor români în ultimii ani, Adali menţionează în primul rând apetitul pentru călătorii. „Când am început eu să lucrez în acest domeniu, numărul românilor care călătoreau era mult mai mic decât în prezent. Cei mai mulţi dintre ei mergeau în vacanţă o singură dată pe an, în concediul de vară, şi atât. Situaţia s-a schimbat foarte mult: vedem persoane care călătoresc de câteva ori pe an, atât în destinaţii interne, cât şi peste graniţe, fie că sunt escapade scurte de tipul city-break, fie vacanţe mai lungi.” O altă schimbare interesantă, adaugă el, a fost adusă de pandemie, când am fost puşi toţi în situaţia de a lucra remote. „În cazul unora dintre noi, această situaţie s-a prelungit şi după ridicarea restricţiilor. Ceea ce înseamnă că avem turişti care îmbină relaxarea cu munca şi pleacă în vacanţă cu laptopul şi telefonul.”

    Legat de competiţie, executivul este de părere că pe piaţă este loc pentru toată lumea, „şi de aceea, focusul meu rămâne, în primul rând, pe dezvoltarea businessului Soley Tour. Dar, evident că suntem atenţi şi la ceea ce se întâmplă pe piaţa aceasta a vacanţelor, unde suntem toţi conectaţi”.

    Ca obiective, antreprenorul îşi doreşte să dezvolte un business solid, cu o creştere sănătoasă şi „bazat pe o relaţie corectă cu partenerii de afaceri şi pe servicii ireproşabile pentru turişti”. În această industrie trebuie să primeze corectitudinea, susţine el. „E foarte important să fii corect atât în faţa partenerilor de afaceri, cât şi în relaţia cu turiştii.”

    În călătoriile sale, Erdinç Adali spune că nu-i lipseşte niciodată din bagaj o carte, mai ales dacă abordează teme din ştiinţe politice, filosofie şi etică. Peste graniţe, destinaţia sa favorită este, fără doar şi poate, Turcia, iar în România se declară îndrăgostit de Maramureş datorită naturii, oamenilor primitori şi calzi şi tradiţiilor locale.

  • A apărut un nou tip de vacanţă pentru români. Care este compania ce o lansează şi de ce spune că oferă călătorii mai ieftine cu până la 40%

    Antreprenorul Alexandru Filip ţinteşte anul acesta o cifră de afaceri de 100.000 de euro cu platforma Pickatrip, marcând un moment în care industria călătoriilor se pregăteşte să demareze din nou.

    Născută din ambiţia de a satisface nevoile pieţei actuale, platforma Pickatrip.ro plănuieşte să fie unul dintre pilonii de susţinere ai revenirii sectorului turistic, abordând, în primul rând, nevoia românilor de a călători din nou, în locaţii sigure.

    În al doilea rând, compania vrea să susţină dorinţa structurilor de cazare de a ieşi în evidenţă într-o piaţă deja competitivă şi, pe deasupra, de a primi rezervări în perioadele mai puţin solicitate.

    Ultimii ani au adus un număr tot mai mare de platforme de promovare a locaţiilor din România, de la case tradiţionale, la conace istorice şi pensiuni moderne, iniţiativele contribuind considerabil la maturizarea turismului românesc şi la dezvoltarea turismului de nişă.

    „Totuşi, noi ne diferenţiem în primul rând prin produs: promovăm şi vindem doar sejururi de la trei nopţi în sus. În al doilea rând, prin tarif: aceste sejururi sunt cu 20%-30%-40% mai ieftine decât pe toate platformele de rezervări existente, chiar şi decât pe Booking.

    Şi nu în ultimul rând: includem în oferta turistică şi numeroase beneficii extra, care pot fi produse din partea casei sub forma unui «welcome pack», reduceri suplimentare la restaurante, agrement şi spa, activităţi gratuite de genul tururilor private sau atelierelor meşteşugăreşti”, spune Alexandru Filip, fondatorul Pickatrip.ro.

    Platforma îşi propune să atingă turismul de business prin oferte gândite alături de parteneri atât pentru oamenii din companii, cât şi pentru antreprenori şi freelanceri, fiind unul dintre motivele pentru care Pickatrip.ro va oferi şi sejururi de luni până vineri. Totodată, compania plănuieşte să dezvolte un produs de tip abonament dedicat corporaţiilor din România.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Povestea a doi instructori de snowboard care au construit un loc superb pentru petrecut concediul

    O plimbare prin cartierul Furnica, o vedere la Munţii Baiului şi o slăbiciune pentru împrejurimile castelului Peleş sunt ingredientele care au condus către reţeta Boarder’s Cottage, un proiect turistic crescut nu departe de centrul oraşului Sinaia, în care grajdul de vaci al fostei proprietăţi a fost înlocuit de un living prietenos, demonstrând încă o dată că omul sfinţeşte, dar şi transformă locul.

    Tiberiu Macaveiu şi Ioana Istrate sunt amândoi instructori de snowboard, Tibi fiind totodată şi ghid montan. Toată viaţa lor se învârte în jurul muntelui, aşa că proiectul Boarder’s Cottage nu putea face excepţie. „Avem împreună un business cu articole sportive – import, distribuţie şi magazine proprii de echipamente pentru snowboarding, skateboarding, sporturi pe apă şi biciclete – Boarder’s Store din Bucureşti.

    De aici a venit şi numele cabanei, Boarder’s Cottage, fiindcă vrem să fie un loc de întâlnire al pasionaţilor de snowboarding şi biciclete”, povesteşte Ioana Istrate. Studiile ei s-au derulat în domeniul publicităţii, domeniu în care a şi profesat, lucrând de asemenea şi în marketing, în cadrul unei multinaţionale din Bucureşti, pentru ca ulterior să se alăture afacerii dezvoltate de Tiberiu Macaveiu, de formaţie inginer. Boarder’s Cottage este un proiect conceput şi construit îndeosebi pentru persoanele active, cu energia în sânge, atrase de activităţi montane, dar şi dornice doar de relaxare.

    „Am găzduit aici retreaturi de yoga şi tabere de snowboard pentru copii, pe care i-am iniţiat în acest sport. De altfel, primii oaspeţi ai cabanei au fost nişte prieteni din Sardinia, care au venit special la noi, în februarie 2018, ca să se bucure de zăpadă şi să înveţe să se dea pe snowboard.” Casa care stă la baza proiectului turistic a fost găsită întâmplător, în timpul unei plimbări cu bicicleta pe străzile mai puţin circulate din cartierul Furnica din Sinaia. Pe cei doi proprietari i-a vrăjit pe loc peisajul amuţitor, cu Munţii Baiului în faţă şi cu o parte din cartierul cel mai frumos al oraşului, cu case vechi, istorice. „De fapt, noi căutam o casă în care să locuim doar noi, dar, fiindcă era mult prea mare pentru ce aveam nevoie, ne-am gândit să o amenajăm în aşa fel încât să putem găzdui şi alţi oameni care iubesc natura şi activităţile montane.”

    Boarder’s Cottage a fost amenajat într-un stil rustic modern şi are în ADN-ul său lemn şi piatră exclusiv din zona în care se află poziţionată.

    Născută în Sinaia, Ioana Istrate a avut dintotdeauna o slăbiciune pentru acea zonă a oraşului, din jurul castelului Peleş. Deşi proprietăţile în zonă sunt foarte scumpe, ea şi Tiberiu au avut noroc fiindcă nu era mult teren în jurul casei. Construcţia se afla într-o stare avansată de degradare şi era scoasă la vânzare de câţiva ani buni atunci când au descoperit-o cei doi actuali proprietari, aşa că au avut norocul să o achiziţioneze la un preţ convenabil.

    Proiectul se află la o altitudine de 950 de metri, foarte aproape de pădure, de poteci şi de pârtii, cu o privelişte spectaculoasă asupra Munţilor Baiului, cu aer curat şi peisaje de agăţat în ramă. „Practic, prin anii ’70, în locul în care este astăzi livingul, se afla grajdul de vaci al foştilor proprietari, care l-au consolidat, în timp, cu o placă de beton, ca să nu mai poată intra ursul, iar la începutul anilor 2000 au construit deasupra o casă, în scopul închirierii. Când era gata la roşu însă, au vândut-o cuiva din Bucureşti, dar persoana respectivă, din diverse motive, nu a reuşit să o renoveze şi, după zece ani, în 2016, am cumpărat-o noi.”

    După ce au început renovarea casei, Ioana şi Tiberiu au avut câteva momente în care s-au gândit s-o vândă la rândul lor, pentru că ajunseseră la constatarea că imobilul fusese construit foarte prost. Se gândeau să încerce să-şi recupereze banii cu care cumpăraseră proprietatea, dar de fiecare dată când se aşezau pe ceea ce avea să fie mai târziu terasa, se uitau la peisajul care li se întindea în faţa ochilor şi se convingeau încă o dată că, în final, totul va fi bine. „Am schimbat patru echipe de constructori, mai exact ne-au schimbat ei pe noi, în sensul că începeau să lucreze şi, într-o zi, te trezeai că n-au venit la şantier şi nici nu-i mai vedeai la faţă. Cu una dintre echipe a început aşa de bine, încât au venit cu trei maşini, şi-au descărcat sculele şi, când le-am zis ce vrem să facem, şi-au încărcat materialele înapoi în maşini şi au plecat”, îşi aminteşte Ioana Istrate.

    Cam aşa au mers lucrurile timp de aproape doi ani, cât au durat renovarea şi amenajarea, pentru că şi-au dorit că proiectul să iasă foarte bine, ca şi când ar fi fost toată casa doar pentru ei. La final, când au tras linie, după tot felul de cheltuieli neprevăzute, bilanţul investiţiilor a arătat peste 250.000 de euro.

    Primilor clienţi, veniţi din Sardinia, li s-au alăturat ulterior şi alţi turişti de pe meleaguri străine, care ajungeau la Boarder’s Cottage prin Airbnb, din Statele Unite ale Americii, până în Suedia, Franţa, Scoţia, Israel şi chiar Australia. „De când a început pandemia am fost foarte solicitaţi, pentru că structura cabanei e perfectă pentru găzduirea unui grup compact – familie sau prieteni apropiaţi – care pot utiliza toate facilităţile cabanei fără să se amestece cu alţi turişti. Practic, în ultimul an am găzduit peste 300 de turişti, mai ales fiindcă a fost şi un sezon de schi deosebit.”

    Boarder’s Cottage a fost amenajat într-un stil rustic modern şi are în ADN-ul său lemn şi piatră exclusiv din zona în care se află poziţionată. Tiberiu s-a ocupat de partea tehnică, legată de construcţie, iar Ioana a fost responsabilă de amenajarea interioară. Mare parte din decoraţiuni şi toate picturile din interior şi de la exterior sunt originale, realizate de o prietenă a lor, artistul plastic Anca Coller. „Cabana poate găzdui opt-zece oaspeţi şi deţine patru dormitoare, trei băi, un living room generos, cu canapea extensibilă, şemineu şi masă mare de lemn, o bucătărie complet utilată, un colţ de lectură cu minibibliotecă şi board games, o terasă mare în aer liber, zonă de barbeque, grădină mică şi cameră de depozitare pentru echipamentul de snowboard şi ski, dotată cu uscător de bocanci.” Iarna, pe lângă lecţii de snowboarding pentru începători, echipa de la Boarder’s Cottage organizează şi ture de snowboard şi splitboard backcountry ghidate în Munţii Bucegi. Vara, în schimb, sunt în program ture de e-mountain bike în munţii Bucegi şi Baiului, pentru rideri mai experimentaţi, dar şi în oraş, în zonele istorice şi pe poteci de munte mai accesibile, pentru începători, cu ghizi şi instructori acreditaţi. În circa 20 de minute se poate ajunge pe jos în centrul oraşului şi cam tot în acelaşi timp la gondolă sau la Castelul Peleş. O noapte de cazare la Boarder’s Cottage costă, în funcţie de sezon, între 1.100 şi 1.300 de lei pentru toată casa, însă există şi opţiunea închirierii parţiale, adică două dormitoare din patru şi tot restul casei – la preţuri între 700 şi 900 de lei pe noapte.

    „Ca planuri, încercăm să ne adresăm cât mai mult oamenilor activi, care respectă şi apreciază natura, cărora să le oferim pachete de cazare şi activităţi pe munte. De asemenea, suntem în continuare deschişi colaborării cu cei care vor să organizeze la noi retreaturi şi camp-uri încadrate în conceptul Body, Mind, Spirit.” Mai mult, Ioana Istrate şi Tiberiu Macaveiu se gândesc să extindă proiectul şi în alte locuri complementare, la mare, dar şi într-un alt masiv muntos drag lor, în Munţii Lotrului. Pentru că o minte sănătoasă poate sta doar într-un trup sănătos. Şi într-un peisaj desprins din poveşti.

    Iarna, pe lângă lecţii de snowboarding pentru începători, echipa de la Boarder’s Cottage organizează şi ture de snowboard şi splitboard backcountry ghidate în Munţii Bucegi.

    În circa 20 de minute se poate ajunge pe jos în centrul oraşului şi cam tot în acelaşi timp la gondolă sau la Castelul Peleş.

    Proiectul se află la o altitudine de 950 de metri, foarte aproape de pădure, de poteci şi de pârtii, cu o privelişte spectaculoasă asupra Munţilor Baiului, cu aer curat şi peisaje de agăţat.

  • Cine sunt oamenii care salvează satele părăsite şi distruse de vreme ale României. Acum aceste sate restaurate sunt adevărate atracţii turistice

    Fundaţia Mihai Eminescu Trust (MET) este unul dintre cele mai cunoscute proiecte de revitalizare a spaţiului rural românesc, energia fundaţiei fiind concentrată mai ales în zona Transilvaniei. Având în spate pasiunea Alteţei Sale Regale Prinţul de Wales pentru această zonă de patrimoniu a României, MET deja a recondiţionat peste 20 de case tradiţionale, transformându-le în unităţi de cazare. Iar planurile nu se opresc aici.

    Fundaţia Mihai Eminescu Trust (MET) a fost fondată în 1987 la Londra, iar scopul iniţial al acesteia era de sprijinire a intelectualilor români astfel încât să fie în contact cu universităţi din vestul Europei, cum ar fi Oxford şi Cambridge, cât şi cu personalităţi din Europa Occidentală. Astăzi, fundaţia, patronată de ASR Prinţul de Wales, salvează patrimoniul local prin restaurarea caselor tradiţionale transilvănene şi maramureşene. MET readuce la viaţă clădirile lăsate în paragină de oamenii care au considerat că nu mai au nicio valoare.

    Istoria fundaţiei începe cu o primă intervenţie ce a fost determinată de planul de sistematizare al lui Ceauşescu, la acel moment multe sate cu valoare istorică fiind ameninţate cu dispariţia. Astfel, fundaţia a fost sprijinită de prinţul Charles, care în 1989 a ţinut un discurs despre situaţia satelor româneşti cu ocazia expoziţiei Build a Better Britain, organizată la Londra Civic Society. Azi, fundaţia acţionează din Sighişoara, având în spate un veritabil model de business.

    „Noi suntem o fundaţie din Sighişoara, activă în domeniul restaurării de patrimoniu şi revigorării satelor tradiţionale din sud-estul Transilvaniei. Zi de zi, exact cu asta ne ocupăm: căutăm finanţări prin care încercăm să restaurăm, să păstrăm în stare bună şi să ţinem deschise, pentru publicul amator de turism cultural şi responsabil, cât mai multe clădiri valoroase din zonă, care astfel să poată fi văzute, apreciate şi, mai ales, folosite. Pentru noi, patrimoniul nu reprezintă doar nişte clădiri frumoase, ci este viu şi presupune o interacţiune cu mediul şi cu oamenii care locuiesc în apropiere sau cu cei care vin să-l viziteze. Pentru asta există Experience Transylvania, care este o parte din fundaţia MET şi este, de fapt, o reţea de case de patrimoniu din zonă, în care se poate sta”, spune Sana Nicolau, communication manager al MET.

    Sana Nicolau, communication manager al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust (MET)

    „Facem cursuri de formare în meserii, îi sprijinim pe oamenii din aceste sate să îşi deschidă mici afaceri cu ce ştiu ei să facă mai bine şi este şi tradiţional pentru zonă, gândim proiecte de educaţie şi activităţi artistice informale pentru copiii din sate, organizăm cursuri de gastronomie, de limbi străine sau de antreprenoriat pentru colaboratorii noştri care vor să se dezvolte şi, de asemenea, îi sprijinim cu know-how pentru a face acest lucru.”

    Fundaţia controlează compania Experience Transylvania Guesthouses, care administrează 20 de case transilvănene sau maramureşene vechi restaurate şi transformate în unităţi de cazare pentru turiştii altfel, pentru cei pentru care locul unde înnoptează este o călătorie în sine.

    „Am reuşit să le păstrăm aşa cum erau acum 100-200 de ani, se poate locui în ele şi oferă o experienţă de turism un pic mai specială, nu sunt doar o cazare. Desigur, alegerea noastră de a restaura o clădire atât de veche vine şi cu nişte costuri diferite, pentru că o casă de patrimoniu care are câteva sute de ani are nevoie de reparaţii de întreţinere, constante şi costisitoare; în acelaşi timp, însă, când vezi cât de încântaţi sunt oaspeţii noştri, îţi dai seama că merită”, explică Sana Nicolau.

    Fundaţia MET îşi are sediul în Turnul Cojocarilor din Citadela Sighişoara, acolo fiind stabilită soarta următoarei case. Însă, fundaţia nu se ocupă doar de partea patrimoniului cultural, ci şi de cel natural având grijă de reîmpădurirea cu soiuri tradiţionale. Fundaţia se ocupă şi cu promovarea turismului autentic, cât şi cu revitalizarea satelor din punct de vedere economic şi social prin păstrarea meseriilor şi a meşteşugurilor tradiţionale. Fundaţia realizează diverse proiecte construite împreună cu comunităţile locale pentru a identifica mâna de lucru din sate.

    „Facem cursuri de formare în meserii, îi sprijinim pe oamenii din aceste sate să îşi deschidă mici afaceri cu ce ştiu ei să facă mai bine şi este şi tradiţional pentru zonă, gândim proiecte de educaţie şi activităţi artistice informale pentru copiii din sate, organizăm cursuri de gastronomie, de limbi străine sau de antreprenoriat pentru colaboratorii noştri care vor să se dezvolte şi, de asemenea, îi sprijinim cu know-how pentru a face acest lucru. În munca noastră ne preocupă întreţinerea unui climat de multiculturalitate şi toleranţă, facem proiecte care vizează incluziunea minorităţilor şi a categoriilor care nu sunt de obicei în centrul atenţiei, şi căutăm să stimulăm conlucrarea pe plan local prin diverse metode”.

    Sana Nicolau, communication manager al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust (MET)

    „Noi suntem o fundaţie din Sighişoara, activă în domeniul restaurării de patrimoniu şi revigorării satelor tradiţionale din sud-estul Transilvaniei. Zi de zi, exact cu asta ne ocupăm: căutăm finanţări prin care încercăm să restaurăm, să păstrăm în stare bună şi să ţinem deschise, pentru publicul amator de turism cultural şi responsabil, cât mai multe clădiri valoroase din zonă, care astfel să poată fi văzute, apreciate şi, mai ales, folosite. Pentru noi, patrimoniul nu reprezintă doar nişte clădiri frumoase, ci este viu.”

    Ideea fundaţiei este de pune a în centru patrimoniul, astfel încât, în sine casele vechi să reprezinte punctul de atracţie. Spre exemplu, MET  a reînviat o clădire veche de 100 de ani din satul Mălâncrav, judeţul Sibiu, pe care a transformat-o într-o unitate de cazare  după o investiţie de 900.000 de euro. Conacul Apafi a fost deschis în 2007 şi are o capacitate de cinci camere cu un total de nouă locuri, însă suprafaţa totală a casei este de 500 mp, unde există şi o bibliotecă cu diverse cărţi acolo unde turiştii se pot relaxa.

    „Sistemul creat de noi pune patrimoniul în centru, căci noi lucrăm cu oameni din aceste sate care îngrijesc aceste case şi primesc oaspeţii. Astfel, ei încep să vadă că patrimoniul din satul lor atrage multă atenţie, că vin să îl vadă oameni din toate colţurile lumii. Atunci înţeleg că merită atenţia şi grija lor. Ei, la rândul lor, propagă ideea asta în familiile lor şi, astfel, patrimoniul are mai multe şanse să existe în continuare. Dacă prin munca noastră îi convingem să nu-şi schimbe geamurile tradiţionale cu termopane de plastic alb sau să îşi lase panta acoperişului de la casa lor aşa cum era acum 200 de ani, nouă ni se pare un mare câştig. De asemenea, în felul acesta conştientizează că modul în care locuiesc, lucrează şi trăiesc ei, este unul foarte interesant, astfel încât turişti din toată ţara şi din străinătate vin să vadă şi să discute cu ei despre acest lucru. Capătă un sentiment de mândrie pentru ceea ce au şi ceea ce sunt”, spune Sana Nicolau.

    Toate unităţile de cazare se închiriază integral pentru minimum două persoane, fiecare persoană achitând taxa stabilită, avantajul fiind acela de a avea toată proprietatea la dispoziţie. Cu toate că din punctul de vedere al profitului nu este cea mai bună soluţie, alegerea de a închiria unităţile de cazare în acest sistem le oferă turiştilor o experienţă plăcută.

    Pandemia şi-a pus amprenta semnificativ asupra conacului Apafi, cât şi asupra celorlalte unităţi de cazare. Dacă înainte de pandemie, într-un an circa cinci luni erau bune, anul trecut doar două luni au putut fi considerate bune, având în vedere că a fost un sezon scurt, gradul mediu de cazare fiind de 40%. Totodată, pandemia s-a resimţit cu atât mai mult cu cât turiştii străini nu au mai putut vizita România, astfel că, înainte de pandemie jumătate din turiştii ajunşi în casele administrate de Experience Transylvania erau străini.

     „Cei mai entuziasmaţi musafiri ai noştri au fost mereu cetăţenii străini, care apreciază o experienţă care iese din tipare şi se bucură când mai găsesc un colţ de lume autentic, în care pot vedea cum se trăia acum câteva sute de ani. Satele în care noi ne desfăşurăm activitatea, îşi păstrează încă, în mare parte, stilul lor tradiţional de viaţă, astfel încât noi nu vindem o poveste care în realitate nu mai are suport. Colaboratorii noştri încă au multe animale, lucrează la câmp, frământă pâine cu mâna, merg la priveghiuri, îşi cultivă grădinile, fac miere, brânză, ţes, merg la fân şi petrec mult timp cu familiile, prietenii şi vecinii”.

    Pentru anul acesta, chiar dacă este un an al la fel de dificil ca 2020, fundaţia nu se opreşte din investit în restaurarea caselor, iar în perioada următoare este în plan crearea unor puncte gastronomice locale care vor fi deschise în satele în care fundaţia îşi desfăşoară activitatea.

    Care sunt proprietăţile revitalizate de Fundaţia Mihai Eminescu Trust (MET)

    Judetul Sibiu

    Satul Mălâncrav – casele de oaspeţi Mălâncrav nr. 102, Mălâncrav nr. 297, Mălâncrav nr. 276, Mălâncrav nr. 280, Mălâncrav nr. 335 şi conacul Apafi

    Satul Biertan – casa de oaspeţi Biertan nr. 2

    Satul Richiş – casa de oaspeţi Richiş nr. 119

    Satul Alma Vii – casa de oaspeţi Alma Vii nr. 103

    Satul Floresti – casa de oaspeţi Floresti nr. 79

    Judeţul Mureş

    Satul Stejareni – casa de oaspeţi nr. 106

     

    Judetul Braşov

    Satul Criţ – casele de oaspeţi nr. Criţ 217 şi Criţ 218

    Satul Viscri – casele de oaspeţi nr. Viscri nr. 63 şi Viscri nr. 129

     

    Judetul Maramureş

    Satul Breb – casa de oaspeţi nr. 333

  • Cum poate ajunge Bucurestiul din nou al oamenilor. Acum este oraşul maşinilor şi al betoanelor – unul dintre locurile cu cel mai aglomerat TRAFIC DIN LUME

    Bucureştiul apare ca fiind unul dintre oraşele cu cel mai îngrozitor trafic din lume, dar este un oraş foarte prietenos cu start-up-urile. Tot Bucureştiul ar fi unul dintre cele mai bune oraşe pentru gameri şi este plăcut de mulţi turişti pentru că este ieftin şi sigur. Dar cu toate acestea, Bucureştiul nu prinde niciodată un loc în topul celor mai fericite oraşe din lume.

    Soluţiile pentru transformarea CAPITALEI în beneficiul locuitorilor sunt însă mai la îndemână decât ne-am imagina, dar presupun o schimbare de optică aproape radicală în care omul devine mai important decât maşina sau betonul. Iniţiativa Străzi Deschise, prin care anumite artere sunt în weekend exclusiv pietonale, exact asta face. Iar de la antreprenori la simpli trecători, toţi cred că prin permanentizarea şi extinderea unor astfel de iniţiative oraşul va redeveni al oamenilor, spre fericirea tuturor.

    Începând cu 29 mai şi până pe 17 octombrie, în centrul Bucureştiului, străzile sunt deschise pentru pietoni şi închise pentru maşini, pe durata weekendurilor, de la Grădina Kiseleff la Dâmboviţa şi de la Grădina Icoanei la Grădina Cişmigiu. „Proiectul Străzi Deschise a fost iniţiat de ARCEN în 2020 într-o variantă pilot şi continuat în 2021 în colaborare cu BAZA (ONG dedicat promovării Bucureştiului), susţinut de CEC Bank şi implementat de Primăria Capitalei.

    Bucureştiul în momentul de faţă are o problemă destul de mare în ceea ce priveşte spaţiul public, atât ca suprafaţă pe cap de locuitor (suntem capitala cu cele mai scăzut număr de metri pătraţi de parcuri şi grădini publice), cât şi ca lipsă de pieţe publice în care oamenii să se întâlnească, să privească, să vorbească”, spune Alberto Groşescu, director executiv ARCEN (Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate), un ONG care şi-a făcut din tema vieţuirii urbane de calitate un scop în sine.

    Astfel, Străzi Deschise este un manifest pentru viitorul oraşului şi un pas important pentru o viaţă urbană de calitate. Proiectul iniţiat de ARCEN în 2020 propune să pună în valoare spaţiul public, să crească siguranţa pentru pietoni şi biciclişti, să ofere o nouă perspectivă de raportare a locuitorilor faţă de oraş şi să încurajeze activităţile recreaţionale în spaţiul public. Reducerea accesului auto în centrul oraşului încurajează mersul pe jos, un pas necesar în vederea reducerii poluării.

    „Străzi Deschise e o şansă pentru comercianţii afectaţi de pandemie, creşterea economiei locale şi atractivitatea turistică a oraşului, aducând Bucureştiul în rândul capitalelor europene”, mai spune reprezentantul ARCEN.

    Ioana, 37 de ani, antreprenoare în domeniul bijuteriilor

    „Mie imi place Bucureştiul, tocmai pentru că e un acquired taste, trebuie să faci un efort să îl iubeşti. Îmi plac şi oamenii din Bucureşti din acelaşi motiv, nici ei nu se lasă iubiţi prea uşor. E o efervescenţă şi un val de creativitate care iese la suprafaţă în oraş în cele mai neaşteptate businessuri şi iniţiative. Tot ce avem nevoie este ca oraşul să lucreze cu noi şi nu împotriva noastră, iar străzile deschise sunt un pas important în direcţia bună.”

    Proiectul Străzi Deschise cuprinde 7 zone pietonale, 34 de străzi şi 11,66 km de străzi care devin pietonale în fiecare sâmbătă şi duminică, între 11.00 – 22.00, în perioada 29 mai – 17 octombrie 2021. Circulaţia în aceste zone este posibilă pentru rezidenţi (cu reducerea vitezei de deplasare la 10km / oră pe segmentele pietonale), dar şi pentru vehiculele care aparţin serviciilor de urgenţă. Chiar dacă la prima vedere pare că este o măsură destul de simplă, instituirea unor zone pietonale a venit cu multe provocări legate de siguranţa pietonilor, menţinerea liniilor STB, accesul riveranilor etc. „După primul weekend străzile s-au umplut de zeci de mii de oameni, de toate vârstele, care au luat cu asalt centrul într-o tentativă de redescoperire a oraşului. Totodată este foarte vizibil faptul că proiectul a avut un impact destul de mare şi în ceea ce priveşte micile afaceri din aceste zone care au beneficiat de un flux de clienţi mult mai mare decât de obicei.

    Am primit zeci de comentarii de la oamenii care au descoperit că îţi poţi petrece weekendul în Bucureşti”, completează Alberto Groşescu.

    Atmosfera creată de această iniţiativă este senzaţională, la fiecare sfârşit de săptămână familii întregi, cu copii, cupluri cu animalele de companie, turişti, corporatişti, orice fel de locatar al Bucureştiului având posibilitatea de a se plimba pe unele dintre cele mai frumoase artere ale oraşului, fără teama maşinilor. Efectul este aproape de festival şi este un sentiment straniu într-un oraş atât de aglomerat, betonat, stresat cum este Bucureştiul. „Când am văzut în primele zile de Străzi Deschise râurile de oameni la promenadă pe Calea Victoriei, mi-am dat seama ce nevoie profundă avem de viaţă urbană reală. Un oraş nu e format din pietre, beton şi semne de circulaţie, e format din poveştile oamenilor spuse la un colţ de stradă, din amintirile legate de un loc anume, din întâlnirile întâmplătoare la plimbare. Iar a te plimba în Bucureşti pare mereu o extravaganţă, a merge pe jos un lux”, spune Ioana, 38 de ani, antreprenoare în domeniul bijuteriilor. Oraşul Fericit, carte scrisă de Charles Montgomery, dă multiple exemple de oraşe din Danemarca până în SUA sau America de Sud în care strategia de dezvoltare urbană a pus în centru omul, nu maşina. Mereu concluzia a fost aceeaşi, niciodată creşterea investiţiilor în infrastructura dedicată maşinilor nu a contribuit la creşterea fericirii locuitorilor. Doar maşinile poate au fost fericite, niciodată oamenii din ele, pentru că de fapt prin banii daţi pe şosele în oraşe nu se instituie decât un deşert social. „Oricât de mult ne-am plânge în legătură cu ceilalţi, nimic nu este mai dăunător pentru sănătatea psihică decât un deşert social. Un studiu despre oraşele elveţiene a descoperit că tulburările psihice, inclusiv schizofrenia, sunt cele mai frecvente în cartierele cu cele mai nesemnificative reţele sociale. Izolarea socială este posibil să fie cel mai periculos factor de mediu al vieţii urbane, mai mare decât zgomotul, poluarea sau chiar aglomeraţia. Oamenii conectaţi dorm mai bine noaptea. Sunt mai în măsură să facă faţă adversităţilor. Trăiesc mai mult. Afirmă că sunt mai fericiţi”, scrie Montgomery.

    Mihaela, 37 de ani, specialist în comunicare

    „Capitala este un oraş extrem de aglomerat, iar traficul zilnic este o sursă de stres constantă. Aşa că este revigorant să vezi că se poate şi altfel şi ar fi bine ca iniţiativa să se menţină şi să se extindă. Eu personal nu mă regăsesc în Bucureşti. Cred că este un oraş neprietenos cu locuitorii lui şi, de multe ori, chiar agresiv. Lipseşte spaţiul uman, mai multe parcuri, mai multă curăţenie, mai puţină gălăgie şi noxe, mai puţine maşini şi spaţiu ocupat de acestea, mai multă grijă pentru cum se simte omul care iese pe stradă.”

    Exemplul Danemarcei şi al regândirii Copenhagăi este uluitor. Lipsită de o climă prietenoasă, Copenhaga a decis totuşi să închidă centrul pentru maşini şi să-l deschidă pentru oameni. Experimentul a funcţionat, indiferent de vremea de afară oamenii stând cu drag la o cafea pentru a se uita la alţi oameni. Dincolo de plăcerea socială, plăcerea de a face business a fost o altă descoperire. Centrul a înflorit, estetica lui s-a schimbat. „În anii 1980, majoritatea oraşelor mari din ţară (Danemarca) au interzis ca băncile să-şi deschidă noi filiale pe principalele străzi de cumpărături. Nu pentru că danezii ar urî băncile, ci pentru că faţadele pasive de bancă alungă viaţa de pe trotuare, iar un număr mare al acestora poate ucide o stradă. Dreptul cetăţenesc de a avea un domeniu public sănătos şi plin de viaţă a surclasat dreptul oricui de a-l ucide”, se mai arată în volumul lui Montgomery. Frumuseţea de pe Calea Victoriei stă chiar în diveristatea businessurilor care au apărut în anii de tranziţie de la arteră de shopping, la arteră de cafenele, baruri sau berării. La gelateria Velocità, de exemplu, coada este de peste 20 de oameni în weekend. „Da, clar aş permanentiza iniţiativa Străzilor Deschise”, spune George Pop, antreprenorul care a deschis anul trecut gelateria de pe Calea Victoriei, dar care recent s-a retras din această afacere pentru a se dedica altor proiecte. „Aş face o singură bandă pentru maşini, cu limitare de viteză la 20-30 de kilometri la oră, şi aş face o zonă pietonală mult mai generoasă. Zona trebuie alimentată pentru a-şi menţine sensul comercial, dar o bandă pentru maşini ar fi suficientă. Ar fi un vis”, spune Pop, cel care se concentrează acum pe proiectul Liberté, spaţiu-concept meticulos gândit, care pune într-o nouă lumină savarina, posibil cel mai îndrăgit desert local.

    Peste drum, în timp ce unii stau să aştepte cupa de îngheţată de fistic sărat de la Velocità, la BAR A1 nu mai este niciun loc liber la masă. „Pe de o parte este senzaţional să vezi tot Bucureştiul trecând pe strada ta, pe de altă parte trebuie să manageriezi un bar în timp ce tot Bucureştiul se plimbă prin şi pe lângă barul tău… De la un local nişat si hipsteresc, în weekend barul capătă o viaţă proprie şi nu ştii la ce să te aştepţi”, spun reprezentanţii BAR A1. Dincolo această dilemaă de weekend, Străzile Deschise, mai ales după pandemie, sunt un fel de magie. „Mai ales că venim după o perioadă traumatizantă de luni de zile în care poliţia făcea vizite zilnice ca să numere oamenii şi distanţa dintre ei. Financiar vorbind, Străzile Deschise sunt, cu siguranţă, o gură de aer după pandemie. Şi, probabil că pe măsură ce proiectul se mai maturizează, vor mai apărea şi alte zone pietonale atractive care vor reduce presiunea de trafic pe Calea Victoriei-Amzei”, mai spun proprietarii BAR A1.

    Alberto Groşescu, director executiv ARCEN

    „Ne dorim ca proiectul Străzi Deschise să fie replicat în fiecare an, iar pe termen lung zonele pietonale pot fi permanentizate, dar este important ca în momentul în care se întâmplă acest lucru să existe la nivelul centrului oraşului o serie de alternative de transport în comun, parcări şi sisteme inteligente care să diminueze efortul logistic al autorităţilor.”

    George Pop, antreprenor HoReCa

    „Da, clar aş permanentiza iniţiativa Străzilor Deschise. Aş face o singură bandă pe Calea Victoriei pentru maşini, cu limitare de viteză la 20-30 de kilometri la oră, şi aş face o zonă pietonală mult mai generoasă. Zona trebuie alimentată pentru a-şi menţine sensul comercial, dar o bandă pentru maşini ar fi suficientă. Ar fi un vis.”

    Astfel, zonele pietonale sunt cerute şi de oameni, dar şi de business. Alături de ele, parcurile, limitările de viteză au fost soluţii aplicate în multe oraşe din lume care au avut efecte nebănuite dintr-un motiv foarte simplu. Oamenilor le place să stea împreună şi de cele mai multe ori să se uite la alţi oameni. Exact asta se întâmplă acum pe Calea Victoriei. „Prima dată când am ajuns la Roma, s-a nimerit o zi de weekend în care străzile de lângă Colosseum erau închise pentru maşini. A fost o senzaţie minunată de libertate, pe care de atunci o caut peste tot pe unde ajung. M-am bucurat să văd că avem acestă iniţiativă în Bucureşti, încă de anul trecut şi că a continuat şi anul acesta. Se vede că este încă la început, dar oamenii sunt în mod clar atraşi de un spaţiu public al lor, în care să poată lăsa copiii sau căţeii liberi să alerge sau să se joace fără grija maşinilor”, spune Mihaela, specialistă în comunicare. Tot ea mai spune însă că Bucureştiul este un oraş în care nu se regăseşte. În unele cazuri, aşa cum este cel al Mihaelei, iniţiative punctuale, cum este proiectul Străzilor Deschise, nu mai pot repara ani întregi în care oraşul şi cei care l-au condus i-au neglijat chiar pe cetăţeni. „Capitala este un oraş extrem de aglomerat, iar traficul zilnic este o sursă de stres constantă. Aşa că este revigorant să vezi că se poate şi altfel şi ar fi bine ca iniţiativa să se menţină şi să se extindă. Eu personal nu mă regăsesc în Bucureşti. Cred că este un oraş neprietenos cu locuitorii lui şi, de multe ori, chiar agresiv. Lipseşte spaţiul uman, mai multe parcuri, mai multă curăţenie, mai puţină gălăgie şi noxe, mai puţine maşini şi spaţiu ocupat de acestea, mai multă grijă pentru cum se simte omul care iese pe stradă”, spune Mihaela. Astfel, experimente precum cel al Străzilor Deschise nu trebuie să rămână izolate, crede Ioana. „Mi-aş dori să devină o normalitate, o rutină de a-ţi vizita oraşul, aşa cum îţi vizitezi un prieten. Fără tam-tam, hore şi concerte în stradă, ci natural, ca să îl auzi şi pe el, oraşul.” Ioana adaugă că această iniţiativă ar putea fi continuată cu alte şi alte străzi, alte cartiere. „Şi poate astfel am reuşi să ne cunoaştem şi vecinii şi să sădim sămânţa unei comunităţi – un cuvânt atât de golit de înţeles acum”, mai spune Ioana. Chiar şi în cartea lui Montgomery, este tratat acest subiect, cel al comunităţii lipsite de fond. „Bârfim pe Twitter sau ne contrazicem pe pereţii Facebookului. Căutăm şi cercetăm perspective amoroase online. Am devenit atât de buni la privatizarea confortului nostru, a timpului liber şi a comunicării, încât viaţa urbană devine lipsită de timpul petrecut cu oamenii care nu sunt deja colegi, familie sau prieteni apropiaţi. Sugestiv, cuvântul comunitate este tot mai utilizat pentru a se referi la grupuri de persoane care folosesc aceleaşi mijloace media”, se arată în studiul Oraşul Fericit. Şi aşa cum Mihaela spune că nu se regăseşte în Bucureşti, pentru Ioana oraşul încă merită efortul, dar schimbările sunt necesare şi chiar la îndemână pentru a face această relaţie complicată să meargă. Până nu este prea târziu. „Mie imi place Bucureştiul, tocmai pentru că e un acquired taste, trebuie să faci un efort să îl iubeşti. Îmi plac şi oamenii din Bucureşti din acelaşi motiv, nici ei nu se lasă iubiţi prea uşor. E o efervescenţă şi un val de creativitate care iese la suprafaţă în oraş în cele mai neaşteptate businessuri şi iniţiative. Tot ce avem nevoie este ca oraşul să lucreze cu noi şi nu împotriva noastră, iar străzile deschise sunt un pas important în direcţia bună”, mai spune Ioana.

    Reprezentant BAR A1

    „Pe de o parte este senzaţional să vezi tot Bucureştiul trecând pe strada ta, pe de altă parte trebuie să manageriezi un bar în timp ce tot Bucureştiul se plimbă prin şi pe lângă barul tău… De la un local nişat si hipsteresc, în weekend barul capătă o viaţă proprie şi nu Ştii la ce să te aştepţi. Financiar vorbind, Străzile Deschise sunt, cu siguranţă, o gură de aer după pandemie.”

     

  • S-a dat startul: Bilete de avion spre Viena, Roma, Londra sau Budapesta cu numai 20 de euro

    Turiştii români pot relua city-break-urile, având în vedere că din ce în ce mai multe ţări acceptă turiştii români cu dovada imunizării sau tes­tării, însă companiile aeriene încear­că să atragă oamenii cu bilete de zbor ieftine. Astfel, turiştii români pot zbu­ra către capitalele eu­ro­pene pre­cum Budapesta, Viena, Roma sau Londra cu doar 20-30 de euro de per­soană pe sens vara aceasta.

    Cele mai ieftine bilete de avion cu plecare din Bucureşti către Viena sunt în perioada 3-9 iulie, iar costul este de 22 euro pe ruta de sens. Cu toate acestea, în luna august tot către ace­eaşi rută preţurile sunt şi de 26 de euro. „Sunt adepta călătoriilor în care accentul este pus pe cultură, oameni şi obiective, mai puţin pe locul de cazare sau operatorul aerian.

    În vacanţele mele încerc tot timpul să găsesc un echilibru în raportul calitate/preţ, iar asta se reflectă şi în preţul biletelor de avion. Prefer să aştept o ofertă bună sau să că­lătoresc spre finalul sezonului, astfel încât să mă pot bucura de cât mai multe locuri“, spune  Andreea Le­pădatu, 27 ani, care şi-a rezervat un bilet de zbor către Viena cu 36 de euro. 

    Citiţi mai multe pe www.businessmagazin.ro

     

  • Cum a reuşit o tânără din România să îşi treacă afacerea peste două dintre cele mai răvăşitoare crize financiare care au existat în istoria lumii

    MĂDĂLINA BALAIBAN a pornit pe calea antreprenoriatului la doar 20 de ani şi a traversat deja două crize economice, dintre care cea mai recentă, adusă de pandemie, a lovit din plin industria turismului, în care activează. Cum a reuşit să o gestioneze?

    Faţă de criza economică precedentă, când eram la început de drum în industria turismului şi nu înţelegeam ce înseamnă, cum ne afectează, aveam un entuziasm care ne-a ajutat să mergem mai departe fără ca situaţia de atunci să ne afecteze, acum, în mod evident, impactul a fost cu totul altul pentru un business ajuns la 14 ani de activitate. Dar şi acum ne însoţeşte entuziasmul de a face lucruri şi de a merge mai departe.

    În domeniu este însă o restructura a programelor de vacanţă, o adaptare a lor, mai bine zis, la felul în care trăim şi călătorim acum, un update făcut rapid spre alte produse – pe care nu ni-l propusesem atât de repede sau la care nici nu gândeam”, spune proprietara agenţiei de turism Hello Holidays, înfiinţată în 2007, şi a firmei Hello Holidays Transport. „A fost perioada în care am văzut că limitele nu sunt acolo unde credeam, că relaţiile cu partenerii sunt solide, că echipa pe care o ai alături este o investiţie care trebuie să o faci constant”, adaugă ea.

    Odată cu apariţia crizei sanitare, Mădălina Balaiban şi-a spus, iniţial, că va avea foarte mult timp liber, o pauză pe care şi-o dorea de multă vreme. „Dintr-o dată ne-am trezit în situaţia de a fi mult mai responsabili cu tot ce înseamnă viaţa noastră. Am pus accent de siguranţa sanitară şi protejarea a tot ce înseamnă echipa mea, activitatea noastră la Hello Holidays şi Hello Holidays Transport.

    De acasă, în starea de urgenţă, sau de la birou, după trecerea acesteia, am intensificat discuţiile telefonice, mesajele pe internet, întâlnirile prin platformele de comunicare pentru a ne adapta situaţiei în care eram. Am făcut faţă cu bine valului de întrebări ori nemulţumiri ale turiştilor noştri, care nu au mai vrut sau nu au mai putut pleca anul trecut în vacanţă, am venit în întâmpinarea lor cu soluţii personalizate, am adaptat programe de vacanţă, am făcut unele noi, adecvate vremurilor de acum. Cea mai grea perioadă a trecut.” Acum, adaugă ea, dorinţa oamenilor de a merge în vacanţă este peste aşteptări, provocările din acest moment fiind legate de condiţiile de intrare într-o zonă de vacanţă sau alta, de a completa echipa.

    Dacă în 2019 Hello Brands a înregistrat o cifră de afaceri de 10,5 milioane de euro, din care 5,5 milioane de euro (volum de vânzări) au fost aduse de Hello Holidays, în 2020, compania a generat venituri de doar 6,5 milioane de euro, din care Hello Holidays 3,5 milioane de euro (volum de vânzări). Antreprenoarea spune însă că „2021 este un an al revenirii şi constat că ne apropiem de 2019 ca număr de rezervări.” Faţă de 2019, văzând solicitările actuale, ea preconizează o creştere de 10-15%. 

    Ca tendinţe, Mădălina Balaiban spune că turiştii nu mai cumpără vacanţe cu un an înainte, fapt care „ne pune acum în situaţia unor previziuni pe termen foarte scurt”. În plus, adaugă ea, s-au schimbat şi condiţiile de rezervare, ca să fie mai flexibile pentru turişti – avansul mic şi două tranşe pentru plata vacanţei, ultima fiind cu o lună înainte de plecare – „un orizont de timp când lucrurile nu se pot schimba foarte mult”. O altă schimbare este că asigurările de călătorie, care sunt opţionale, ori asigurarea Storno, au devenit nelipsite. „Noi le recomandăm şi turiştii dau curs, pentru că asigurările acum, cu extensie Covid, sunt acoperitoare pentru orice situaţie neplăcută care poate apărea înainte de vacanţă ori în timpul ei.”

    Portofoliul companiei cuprinde „toate destinaţiile tradiţionale de sejur, plus câteva adăugate în 2020 ori 2021. „Vorbim în primul rând despre România, unde avem excursii de o zi şi circuite cu o durată de la două la şase zile, sejururi la mare, şi oferim cazări în toate zonele ţării. Pe litoralul românesc, din iunie, se ajunge mai repede prin zborurile săptămânale pe care le avem de la Cluj-Napoca la Constanţa.” Printre destinaţiile externe se numără Bulgaria, Egipt, Dubai, Grecia, „unde avem şi sejururi cu autocarul ori transport individual, dar şi curse charter cu avionul, ori circuite” şi Turcia – destinaţie în care, începând cu acest an, compania şi-a propus să îşi consolideze poziţia şi organizează propriile curse charter spre Antalya, câte patru curse pe săptămână, „două din Bucureşti şi câte una din Cluj-Napoca şi Oradea, cu pachete de vacanţă la hoteluri de lux”, dar şi zboruri charter pe Dalaman, pentru destinaţia Marmaris, ori pe aeroportul din Bodrum. O destinaţie nou-intrată în oferta companiei este Albania, „introdusă în portofoliul nostru imediat ce autorităţile de acolo au anunţat că nu le cer turiştilor pentru intrarea în ţară decât actul de identitate.” Antreprenoarea spune că „circuite complexe, cum realizam până în 2019, cu itinerariu prin mai multe ţări din Europa, şi care ajungeau şi la 21 de zile, încercăm să organizăm anul acesta într-o variantă care să fie extrem de accesibilă turiştilor noştri, pentru că mai multe ţări din Europa cer în acest moment test negativ pentru intrare. Certificatul digital de vaccinare, care ar putea să apară de la 1 iulie, va simplifica mult felul în care se pot face călătoriile acum, dar noi trebuie să găsim soluţii şi pentru turiştii noştri care nu au făcut vaccin. Şi ei trebuie să călătorească.”

    Carte de vizită MĂDĂLINA BALAIBAN

    ♦— A urmat Facultatea de Economie a Turismului şi un master în turism

    ♦— Şi-a înfiinţat prima afacere – agenţia de turism Hello Holidays (numită iniţial Vilextur Travel) în 2007, la doar 20 de ani, cu un credit bancar de 10.000 de euro şi cu sprijinul părinţilor

    ♦— La şase ani distanţă a pus bazele unui al doilea business, o firmă de transport prin intermediul căreia oferă circuite şi excursii turiştilor care apelează la pachetele agenţiei

    Un segment important din portofoliul businessului este reprezentat de programul „O zi cât o vacanţă”, prin care compania organizează ieşiri de o zi în România şi Bulgaria, pentru vizitarea unor obiective turistice, dar şi pentru relaxare. „În România se pot vizita mănăstiri, castele, palate, situri arheologice, saline, poţi să faci plajă o zi la Gura Portiţei, poţi să vizitezi Ţara Făgăraşului, să te plimbi pe Transfagăraşan, pe Transalpina.” În 2021 sunt organizate, sub brandul «O zi cât o vacanţă», un număr de 92 de excursii de o zi, în România şi în Bulgaria, în creştere cu 40 de excursii faţă de anul anterior. Printre noutăţile acestui an se numără excursia la Mănăstirea Prislop – Castelul Corvinilor – Biserica Densuş – Sarmizegetusa, excursia la mănăstirile şi palatele de lângă Bucureşti, excursia Fortificaţii din Ţara Făgăraşului, excursia la Mănăstirea Celic Dere – Tulcea – Enisala, o excursie la plajă, la Gura Portiţei, o excursie în Ţara Făgăraşului – La Vâltori şi cea de la Grădina de Lavandă – Salina Slănic. Înainte de pandemie, circa 4.700 de persoane apelau anual la aceste excursii. „Au fost mai puţine programe anul trecut, din cauza stării de urgenţă, dar nu am avut o scădere spectaculoasă a numărului de turişti pentru acest program. Pentru că oferă posibilitatea ieşirii din cotidian pentru o zi şi vine cu relaxarea pe care turistul şi-o doreşte, ne aşteptăm ca anul acesta programul «O zi cât o vacanţă» să aibă rezultate foarte bune.” Pentru 2021 antreprenoarea estimează o dublare a vânzărilor pentru programul «O zi cât o vacanţă» în România, creştere „care se simte, de altfel, deja în vânzări”. Mădălina Balaiban spune că programul  a atras şi atenţia străinilor, rezidenţi în România. Procentul este însă redus, de 7-8%, la nivelul unui an.

    În ceea ce priveşte flota Hello Holidays Transport, cu care sunt organizate o parte dintre excursii, circuite şi transferuri, aceasta numără 12 autocare, 6 microbuze şi 7 autoturisme pentru transferul turiştilor. „Sunt autocare clasificate la trei stele, cu o capacitate de până la 63 de locuri, care au toate dotările pentru o călătorie confortabilă, de la scaune reglabile, aer condiţionat, lămpi individuale, monitorizare GPS, DVD, video, la ferestre panoramice. Microbuzele au o capacitate de 8Ă1 locuri. Ultimul autocar a fost cumpărat anul trecut, în plină pandemie, într-un program de investiţii de 500.000 de euro, pe care nu l-am oprit. Am vrut să mergem înainte cu planul nostru, chiar dacă la început de tot (când s-a declanşat pandemia) părea că totul în jur se prăbuşeşte.” Anul viitor, compania urmează să extindă flota cu alte două autocare şi încă două microbuze.

    „În ceea ce priveşte agenţia, anul acesta ne concentrăm pe diversificarea produselor din ofertă. Oferim şi alternativa zborurilor charter cu avionul acolo unde avem şi autocar, propunem şi hoteluri pentru bugete mai mari, completăm oferta de cazare cu produse pe care nu le aveam. De exemplu, pentru Grecia am adăugat vile private pe plajă sau foarte aproape de plajă, pentru acei turişti care vor să meargă în grupuri mari mari ori sunt familii mai numeroase şi vor să stea singuri şi să aibă intimidate ori mai puţină interacţiune cu alţi turişti în vacanţa lor.”

    Pe timpul stării de urgenţă, Mădălinei Balaiban i-a lipsit cel mai mult Grecia, destinaţia cu care şi-a început activitatea în urmă cu 14 ani. „Dar am fost de multe ori acolo, anul trecut, după ce s-au deschis graniţele pentru turiştii români, şi anul acesta imediat ce au fost ridicate restricţiile pentru intrarea în ţară (o perioadă de izolare pentru străinii care ajungeau în Grecia). Au fost călătorii de scurtă durată, în care am îmbinat utilul cu plăcutul. Am avut şi întâlniri cu partenerii locali, m-am şi relaxat.”

  • S-a dat startul: Bilete de avion spre Viena, Roma, Londra sau Budapesta cu numai 20 de euro

    Turiştii români pot relua city-break-urile, având în vedere că din ce în ce mai multe ţări acceptă turiştii români cu dovada imunizării sau tes­tării, însă companiile aeriene încear­că să atragă oamenii cu bilete de zbor ieftine. Astfel, turiştii români pot zbu­ra către capitalele eu­ro­pene pre­cum Budapesta, Viena, Roma sau Londra cu doar 20-30 de euro de per­soană pe sens vara aceasta.

    Cele mai ieftine bilete de avion cu plecare din Bucureşti către Viena sunt în perioada 3-9 iulie, iar costul este de 22 euro pe ruta de sens. Cu toate acestea, în luna august tot către ace­eaşi rută preţurile sunt şi de 26 de euro. „Sunt adepta călătoriilor în care accentul este pus pe cultură, oameni şi obiective, mai puţin pe locul de cazare sau operatorul aerian.

    În vacanţele mele încerc tot timpul să găsesc un echilibru în raportul calitate/preţ, iar asta se reflectă şi în preţul biletelor de avion. Prefer să aştept o ofertă bună sau să că­lătoresc spre finalul sezonului, astfel încât să mă pot bucura de cât mai multe locuri“, spune  Andreea Le­pădatu, 27 ani, care şi-a rezervat un bilet de zbor către Viena cu 36 de euro.