BusinessMagazin

Tag: taxe

  • Răzvan Botea, ZF: Dacă nu tăiem excepţii fiscale, nu creştem taxe, nu scădem cheltuieli, atunci de unde să scadă deficitul bugetar?

    Când pieţele financiare simt miros de sânge, nu ezită să atace. Şi, în definitiv este normal. Sunt banii lor. Când cineva care are un loc stabil de muncă de ani buni, cu un salariu decent şi îţi cere bani împrumut, ştii că va avea capacitatea să ţi-i înapoieze. Când îţi cere bani împrumut un om care nu a mai avut un loc de muncă de doi ani la care să stea mai mult de trei luni, dacă îi dai bani împrumut, cel mai probabil poţi să îi consideri donaţi.

    Or, bugetul României arată în acest moment ca al unui pauper asistat social de Uniunea Europeană, dar care nici nu se ştie exact dacă va reuşi să ia banii europeni.

    Deficitul bugetar, datoria publică, nu este a statului român. Este datoria noastră, a tuturor care trăim şi muncim în România, dar şi a copiilor şi nepoţilor noştri. Nu o rambursează nici Marcel Ciolacu, nici guvernul care va veni după alegerile din 2024, ci tot noi, care plătim taxe şi impozite aici.

    Guvernul trebuie să găsească urgent bani, fie din creşterea veniturilor, fie din scăderea cheltuielilor, astfel încât să mai astupe din gaura bugetară. Variantele nu sunt foarte multe: tăieri de cheltuieli, creşterea colectării, majorarea taxelor, eliminarea nişelor fiscale şi creşterea PIB (astfel încât, chiar dacă deficitul în lei rămâne la fel, raportat la PIB scade). Creşterea PIB nu poate fi promisă, la fel ca majorarea colectării, aşa că rămân celelalte variante. Nu este clar pe unde va scoate guvernul cămaşa, dar cert este că trebuie să găsească o modalitate.

    Finanţele ţării sunt într-o situaţie care începe să arate a dezastru. La cinci luni din an, gaura, în total (din subestimarea cheltuielilor şi supraestimarea veniturilor) depăşeşte 30 mld. lei. Spre comparaţie, tot deficitul bugetar pentru 2023 ar fi trebuit să fie, conform proiecţiei de la început de an, de 70 mld. lei. Iată că la cinci luni, deja discutăm, în termeni practici, de un deficit de 105 mld. lei pe tot anul. Astfel, dacă gaura nu se mai adânceşte, dar nici nu scade, deficitul va însemna 6,6% din PIB, în loc de 4,4%, cât trebuia să fie. Sigur că realitatea la final de an va arăta altfel, dar remarca este făcută doar pentru a da o dimensiune situaţiei actuale. 

    De ce este nevoie de scăderea deficitului bugetar? În primul rând, nu pentru că România este în procedură de deficit excesiv, ci pentru că pieţele financiare, adică cei care împrumută statul român, se uită la acest angajament, adică la capacitatea României de rambursa banii pe care ei îi împrumută. Or, când cheltuielile tale cresc mult mai repede decât veniturile, capacitatea de a plăti datoriile scade.

    În tot acest context, deficitul public trebuie scăzut, sau măcar adus sub un oarecare control. Cum faci asta, însă, dacă nu vrei şi oricum nu poţi să scazi cheltuieli serioase, cum sunt salariile şi pensiile, nu poţi creşte colectarea peste noapte şi nici nu vrei să elimini nişele fiscale? Laşi totul la voia creşterii PIB, astfel încât deficitul să fie mai mic raportat la un PIB mai mare? În definitiv, aşa cum a scris Iulian Anghel, editorul politic al ZF, când plăteşti datoria nu plăteşti procente din PIB, plăteşti lei, euro sau dolari. Şi creşterea nu este sigură oricum. Iată că economia, PIB, frânează şi nu se ştie când va apăsa din nou acceleraţia.

    Creşterile de taxe cu impact serios ies din ecuaţie, pentru că o majorarea care să aibă efect puternic şi pe termen scurt este creşterea de TVA. Pe lângă impactul electoral devastator pe care l-ar avea o astfel de măsură, este foarte complicat să creşti azi preţurile şi mai mult decât cresc ele singure deja. Tăieri de salarii, pensii, ies din discuţie din aceleaşi raţiuni. Dimpotrivă, se vorbeşte şi se întâmplă tocmai invers, adică majorări de venituri.

    Rămân mult discutatele facilităţi fiscale. Marcel Ciolacu, premierul României, a vorbit de excepţii fiscale de 74 mld. lei pe an. Marcel Boloş, ministrul finanţelor din partea PNL, în aceeaşi barcă, dar în acelaşi timp de partea cealaltă a baricadei, a spus de asemenea că vede ca o posibilă soluţie eliminarea acestor nişe fiscale. Iată însă că, în ultimele zile, declaraţiile politice au luat altă turnură şi Marcel Ciolacu a spus că anul acesta nu mai elimină facilităţile fiscale.

    Sigur, într-o situaţie ideală, nimeni nu ar trebui să „plătească” aceste facturi. Mai devreme sau mai târziu, scadenţa oricum vine şi cu cât măsurile sunt luate mai din timp, cu atât va fi mai puţin dureros şocul. Scopul este consolidarea fiscală, cum îi spun analiştii financiari scăderii deficitului public. Dar consolidarea fiscală nu poate cădea din cer.  Dacă nici nu tăiem facilităţi fiscale, nu creştem taxe, nu scădem cheltuieli, atunci de unde să scadă deficitul bugetar?

     

  • Polonia: importatori şi brokeri, urmăriţi penal pentru importuri de grâu tehnic din Ucraina

    Importurile de grâu tehnic în Polonia din Ucraina s-au bazat pe fraudă, relatează Warsaw Voice. Administraţia Naţională a Taxelor (KAS) şi procuratura sunt pe urmele importatorilor şi intermediarilor. Zeci de companii sunt implicate şi mii de tone de grâu au fost aduse din Ucraina, cu originea şi destinaţia acestora ascunse.

  • Sectorul energetic rusesc mai primeste încă o lovitură: Putin a aprobat majorarea taxelor. „Este cu siguranţă distructiv pentru industria lor”

    Plafonul de preţ asupra exporturilor petroliere ruseşti, impus de G7, obligă Rusia să crească povara fiscală a producătorilor, dând încă o lovitură sectorului energetic care deja se chinuie să facă faţă sancţiunilor occidentale, titrează Financial Times.

    În aprilie, Vladimir Putin a schimbat metoda de impozitare a companiilor petroliere prin stabilirea taxelor bazate pe preţul de referinţă internaţional al ţiţeiului Brent minus o reducere fixă, mai degrabă decât preţul Uralului, principalul ţiţei de export al ţării, care a fost tranzacţionat la un preţ mai mic în ultimele luni.

    Mişcarea a fost gândită de Moscova pentru a aduce venituri suplimentare de până la 8 miliarde de dolari.

    În primul trimestru al anului 2023, veniturile din impozitele ruseşti pe petrol şi gaze au scăzut cu 45% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, inclusiv o scădere de 85% faţă de anul trecut în martie pentru produsele petroliere rafinate.

    „Această schimbare pe care o fac este o dovadă importantă că veniturile lor s-au redus în mod semnificativ”, a declarat un oficial G7 pentru Financial Times. „Este cu siguranţă distructiv pentru industria lor”.

    „Noul regim de taxare va reduce capacitatea de producţie viitoare a industriei ruseşti de petrol şi gaze luându-le banii care altfel ar putea fi folosiţi pentru investiţii în echipamente, explorare şi utilizarea zăcămintelor existente”

     

  • Trăiască 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii! În urmă cu 34 de ani, în 1989, muncitorii stăteau la coadă pentru zahăr, ulei, carne, făină. Acum, corporatiştii stau la coadă la îngheţată, la Velocità, pe Calea Victoriei. Dacă PSD le măreşte impozitele pentru că au salarii mari, va fi revoltă

    Duminică după-amiază, 30 aprilie 2023. Calea Victoriei din Bucureşti, care este închisă în weekend, era arhi-arhiplină. Nu ştiu dacă am văzut vreodată atât de mulţi oameni pe Calea Victoriei, mai ales că este weekend prelungit cu ocazia zilei libere de astăzi, luni, 1 mai, iar oamenii pleacă din Bucureşti.

    Peste tot era coadă, la gelaterii, la cafenele, la pizzerii, la cofetării şi chiar la celebrele merdenele de la Nea Mihai, din piaţa Amzei (pentru cei care nu ştiu, sunt cele mai bune merdenele din Bucureşti) trebuia să stai la coadă cel puţin 15 minute.

    La Velocità, un icon pe Calea Victoriei, stăteai la coadă 30 de minute pentru a lua o îngheţată care nu-i ieftină deloc.

    Calea Victoriei era extrem de vie, colorată, cool, cu cele mai noi tendinţe din modă, tinerii îşi plimbau cu mândrie copiii, iar părinţii şi bunicii le ţineau trena.

    Ce paradox: acum 34 de ani, în 1989, aceşti părinţi şi bunici, care erau muncitori în fabricile comuniste, stăteau la coadă pentru zahăr, ulei, făină, carne, ca să nu mai vorbim că pâinea era pe cartelă.

    Acum, copiii şi nepoţii lor, corporatişti, stau 30 de minute la coadă la Velocità sau la celelalte gelaterii pentru o îngheţată.

    Ziua de 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii, are semnificaţii diferite.

    Bunicii şi părinţii trebuiau să iasă, aduşi cu arcanul, la celebra defilare prin faţa liderilor Partidului Comunist, iar acum copiii şi nepoţii defilează de plăcere pe Calea Victoriei, prin faţa privirilor tuturor, ca să vadă cine mai trece şi cu ce este îmbrăcat.

    Cei care se plimbau în weekend pe Calea Victoriei sau cei care au fost weekendul trecut pe Kiseleff la Street Food, au rămas şi îşi doresc să rămână în România în continuare, chiar dacă jumătate din generaţia Z crede că în viitorul apropiat ar trebui să părăsească ţara pentru o viaţă mai bună.

    Foarte mulţi dintre corporatiştii din Bucureşti, dar şi cei din celelalte oraşe mari, realizează că ce au obţinut aici este într-un fel sau altul la fel ca în afară: joburile din multinaţionale sunt la fel ca în afară, lucrează în clădiri de birouri la fel cum sunt cele de la Londra, Viena, Paris, New York, mâncarea este la fel, iar salariile, chiar dacă sunt mai mici ca în afară, au o putere de cumpărare poate mai mare aici, în România, decât în Occident. Să vedeţi cum se va ridica Iaşiul!

    În ultimii 20 de ani, România a înregistrat cea mai mare rată de creştere economică din Europa, iar în ultimul deceniu creşterea economică şi creşterea puterii de cumpărare a fost şi mai mare (salariile s-au dublat şi chiar triplat în valoare nominală, iar prin stabilitatea cursului valutar leu/euro au înregistrat o creştere în euro susţinută).

    Fiecare dintre cei care stau la coadă la Velocità sau la o altă gelaterie, munceşte din greu pentru banii lui, stă cu orele la muncă, încearcă să demonstreze că este mai bun decât omologul lui din afară, se încăpăţânează să creadă că în România poţi să trăieşti rezonabil de bine, aşa cum cred expaţii care vin aici şi nu mai pleacă.

    Fără să aibă în faţa ochilor anumite date economice ale viitorului, aceşti corporatişti, aceşti foarte mici, mici, mijlocii antreprenori şi liber profesionişti simt că această ţară are o şansă, mai ales după ce au văzut că nu suntem în urmă faţă de celelate ţări.

    Problema corporatiştilor este statul, guvernul, partidele, oamenii care administrează instituţiile de stat care nu fac nimic, care lucrează împotriva lor şi a acestei ţări.

    Problema banilor într-un fel sau altul s-a mai diluat, salariile corporatiştilor au crescut, dar când te uiţi în jur la tot ceea ce ţine de stat – infrastructura medicală, infrastructura educaţională, infrastructura publică -, toţi spun că este un dezastru, că nu mişcă nimic, că suntem o cauză pierdută. În fiecare zi apare un caz de corupţie la stat, iar banii ceruţi şi daţi ca mită nu sunt puţini, ci chiar foarte mulţi.

    Când companiile, atât multinaţionale cât şi firmele româneşti, caută cu disperare oameni, multe firme fiind nevoite să lucreze cu asiatici, pentru un job la stat, la o instituţie publică, se dă în continuare şpagă.

    Când trebuie să pleci din ţară cu avionul, inevitabil te loveşti şi eşti lovit în plin de preţurile produselor de la Otopeni şi nu înţelegi de ce aceste preţuri sunt mai mari decât în afară. Noroc că acum am aflat de Dosarul Otopeni, unde cei de acolo umblau să dea şpagă 22 de milioane de euro pentru prelungirea contractelor de închiriere a magazinelor din Otopeni. Iar această şpagă (care pentru foarte mulţi este foarte mare – 22 de milioane de euro pentru 10 ani -, dar în realitate este mică pentru businessul de acolo, de 80-90 de milioane de euro pe an) se recuperează imediat prin preţurile produselor şi serviciilor din Otopeni, pe care le plătim cu toţii.  

    Bugetul de stat are an de an bani mai mulţi, dar acest lucru se vede prea puţin, mult prea puţin: în sănătate este un dezastru, cel puţin ca percepţie, spitalele sunt murdare şi cad peste tine, mai ales cele din oraşele mijlocii şi mici, clădirile instituţiilor de stat sunt un dezastru, când te duci la ghişeele instituţiilor de stat funcţionarii sunt înghesuiţi ca într-o închisoare etc.. Acum, la şcoală, problema părinţilor nu este legată de note sau educaţie, pentru că este deja o cauză pierdută, ci de intrarea drogurilor în şcoli şi de faptul că poliţia, autorităţile statului, nu fac nimic. Certitudinea părinţilor este că aceste droguri ajung în şcoli, pe străzi, cu ajutorul poliţiei, cu ajutorul serviciilor secrete, care îi acoperă pe traficanţi, aşa cum văd în filmele americane.

    Dincolo de asta, toţi îşi pun problema, cel puţin la nivel de discuţie de cafenea, unde se duc banii din taxe şi impozite pe care ei îi plătesc din munca lor (45% din salariul brut se duce la stat, iar pentru cei care au afaceri, sunt taxele pe companii, care nu se opresc niciodată).

    Ce face statul cu aceşti bani, unde se duc ei?, este întrebarea tuturor.  

    Acum, piaţa este stresată de posibilitatea majorării taxelor şi impozitelor pentru că bugetul nu are bani suficienţi. De unde a venit acest lucru?

    Iar lumea este furioasă, o furie din aceasta ascunsă, când îl aud pe Ciolacu de la PSD că cei care câştigă mai mult decât preşedintele României trebuie să plătească un impozit mai mare. Dar de ce să facă acest lucru? Adică, cu cât munceşti mai mult, facturezi mai multe ore – de IT, de consultanţă, de avocatură etc. -, vei plăti un impozit mai mare?

    Aceşti corporatişti încearcă să spună în fiecare zi că nu au făcut o greşeală că au rămas în ţară, că vor să-şi crească copiii în această ţară, iar cei de la PSD, înfrăţiţi cu cei ce la PNL, vor să vină cu taxe şi impozite mai mari, din care să fure şi mai mult, că doar vin alegerile.  

    Poate Ciolacu, Ciucă şi alţi lideri ai celor două partide care formează guvernul ar trebui să stea la coadă la Velocità, să audă ce vorbesc oamenii.

    La un moment dat, USR era o speranţă pentru ei şi de aceea i-au votat. Cei de la USR au ajuns o dezamăgire, nimic nu se mai aude de ei, iar PSD şi PNL fură ca-n codru şi vor să pună taxe şi impozite mai mari. Despre Iohannis nu au ce să zică, pentru că preşedintele nu este prezent în spaţiul public, deci nici nu-l simt în viaţa lor.

    Aşa că, dacă PSD şi PNL le măresc taxele şi impozitele, s-ar putea ca votul lor de la anul să se îndrepte către AUR, ca o reacţie negativă la adresa celor care sunt acum la putere. Aşa s-a întâmplat în 2000, când mulţi tineri, proaspăt angajaţi în multinaţionalele care veneau în România, au votat cu Vadim doar ca să nu voteze cu Iliescu, care era votat de bunici şi părinţi, apoi au votat cu Băsescu, care le promitea că îi va trage pe PDSR-işti în ţeapă în Piaţa Victoriei, iar apoi au votat cu USR, care era ceva nou şi vorbea pe limba lor.

    Să vedem cu vine vor vota la anul.

    Până una alta, trăiască ziua de 1 Mai corporatist, Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii.

  • Atac surpriză: premierul Ciucă spune că marile companii nu îşi achită taxele în mod corespunzător. Se pregăteşte o suprataxă? Ce spun analiştii?

    ♦ Guvernul caută de două săptămâni soluţii pentru a acoperi o gaură bugetară de 20 mld. lei după ce cheltuielile au scăpat de sub control şi veniturile se mişcă mult mai greoi decât era anticipat ♦ Poate fi mesajul premierului un semnal că se pregăteşte o suprataxă pe companiile mari?

    Gaura din bugetul statului, din cauza căreia este nevoie de reorganizarea finanţelor ţării după doar trei luni, este din cauza companiilor mari din România, care nu şi-au plătit datoriile, a spus premierul Nicolae Ciucă înaintea şedinţei de guvern de joi.

    Marii contribuabili, aşa cum sunt definiţi de ANAF, sunt în număr de 3.700 în România şi aduc numai ei 4 din 10 lei din bugetul statului. Poate fi mesajul premierului un semnal că se pregăteşte o taxare specială pentru marile companii cu afaceri de peste 100 de milioane de euro, aşa cum s-a mai discutat?

    „Deficitul (de încasare – n. red.) aparţine preponderent marilor contri­buabili. Fac un apel public către marii contribuabili să-şi plătească datoriile către stat. În acelaşi timp, dau sarcină instituţiilor statului să facă în aşa fel încât să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu şi să asigure colectarea acestor venituri“, a spus Ciucă miercuri.

    Guvernul anunţă de două săptămâni o restructurare a finanţelor ţării după ce bugetul s-a împotmolit în primele trei luni din an şi deficitul a crescut cu mult peste programare. De unde se taie şi de unde se adună mai mult?

    „Acoperirea deficitului se poate face ori prin scăderi de cheltuieli, ori prin creşteri de taxe. Şi în zona de companii mici deja au crescut taxele de la 1 ianuarie 2023 şi taxele sunt deja mari. Singura soluţie pare a fi taxarea marilor firme“, spune Radu Georgescu, managing partner la firma de consultanţă CFO Network.

    Deşi şi cheltuielile sunt scăpate de sub control, marea surpriză din buget este la încasări, mai ales la încasările din TVA, care au crescut cu numai 2% şi la încasările din impozitul pe profit, care au scăzut.

    „La ANAF, la încasările acestea din TVA trebuie clar lucrat, cu măsuri punctuale şi ferme. Numirile în conducere să se facă cu obligaţie, cu un calendar clar, cu un target de încasări“, a spus la ZF Live Anca Dragu, senator şi fost ministru de finanţe în cabinetul Cioloş.

    „Cert este că în condiţiile în care te uiţi la o creştere economică în termen nominal de peste 10% Totuşi, să ai o reducere a impozitului pe profit este un semnal de alarmă serios şi n-am văzut nicio explicaţie din partea ministerului.“

  • Plecarea din Rusia devine tot mai dificilă: Guvernul rus a decis adoptarea unei noi taxe pentru companiile străine cu un profit de peste 1 miliard de ruble

    Rusia vine cu o altă supriză pentru companiile străine care vor să plece: O să le introducă acestora o nouă taxă, pe lângă cerinţa de a vinde cu 50% mai ieftin şi de a avea aprobarea guvernului pentru a pleca, scrie Bloomberg.

    Această taxă se va aplica şi celor care sunt în curs de negociere a unui exit, potrivit unor persoane familiare cu planul.

    Confruntat cu un exod al companiilor străine după invadarea Ucrainei, guvernul rus a început să împună o „contribuţie voluntară” la buget. Astfel, s-a format o coadă de companii care doresc să plece cât mai repede din ţară. Printre acestea: Volkswagen, UniCredit şi Raiffeisen.

    Deşi taxa va intra în vigoare abia din 2024, companiile au opţiunea de a o plăti anul acesta la jumătate din valoare. Afacerile al căror profit a depăşit 1 miliard de ruble sunt supuse impozitului.

     

  • Bursă. Iohannis îi bucură pe investitorii Petrom după ce a trimis la reexaminare legea care taxa compania. Acţiunile urcă

     

    Cu 1,4% se apreciau marţi după-amiază acţiunile OMV Petrom (SNP), într-o şedinţă în care au dominat clasa­mentul celor mai lichide acţiuni de la Bursa de Valori Bucureşti, o continuare a tendinţei pozitive începute săptămâna trecută, când preşedintele Klaus Iohannis a decis să retrimită spre reexaminare legea care ar urma să taxeze compania cu circa 1 mld. euro.

    „Decizia preşedintelui a apărut, ca ştire, în ziua de joi, când piaţa era deschisă. La acel moment, trendul negativ al preţului acţiunii SNP, început cu ziua ante­rioară, s-a schimbat, determinând o închidere uşor pozi­tivă. În şedinţa de marţi, preţul acţiunii SNP şi-a conti­nuat creşterea, înregistrând un plus de peste 1%“, spune Marcel Murgoci, director de tranzacţionare al Estinvest.

  • Un vas de croazieră de lux scoate la închiriat camere pentru un voiaj de trei ani în jurul lumii pentru 30.000 de dolari. Chiriaşii scapă de taxe pe timpul călătoriei

    Compania Life at Sea Cruises a dat undă verde rezervărilor pentru o croazieră de trei ani în jurul lumii. Vasul de croazieră MV Gemini va trece prin 375 de porturi, 135 de ţări şi şapte continente, iar cine vrea să-şi rezerve o cameră trebuie să scoată din buzunar 30.000 de dolari pe an, scrie CNBC.

    Cu preţuri care pleacă de la suma de 30.000 de dolari pe an, închirerea unei camere este mai ieftină decât o chirie în New York, care poate depăşi 3.000 de dolari.

    Potrivit indicelui de chirii al StreetEasy, costul mediu al chiriei în New York pentru 2022 a fost de 3.207 dolari pe lună sau 38.484 dolari pe an. Asta înseamnă cu 8.484 de dolari mai mult decât costă croaziera pe an şi cu 708 dolari mai mult decât preţul de pornire pentru planurile de plată lunară.

    Potrivit unui comunicat de presă, nava de croazieră MV Gemini are 400 de cabine şi spaţiu pentru 1.074 de pasageri. Nava dispune de facilităţi tradiţionale şi include un spital de gardă activ 24 din 24 cu vizite medicale gratuite.

    Locuitorii pot alege cabine care variază de la camere interioare care au vedere virtuală şi cabine cu vedere la ocean până la apartamente cu balcon.

    De asemenea, chiriaşii vor putea beneficia de avantaje fiscale suplimentare atunci când lucrează ca rezidenţi internaţionali la bordul navei. Potrivit Administraţiei de Securitate Socială, Statele Unite au încheiat acorduri cu ţări din întreaga lume care îi ajută pe cetăţenii sau rezidenţii care sunt scutiţi de taxe de securitate socială străine să evite dubla impozitare atunci când lucrează în străinătate.

    Fiecare oprire din itinerariul navei va include mai multe zile în port. Călătoria de trei ani va începe la Istanbul, la 1 noiembrie 2023, cu preluări în Barcelona şi Miami.

  • PSD propune taxarea magazinelor care au case selfpay. PNL se opune

    Magazinele care au case selfpay vor plăti contribuţii, este propunerea social-democraţilor. Propunerea este criticată de liberali. „Eu folosesc aceste case selfpay şi economisesc foarte mult timp”, spăune Mircea Fechet, deputat PNL.

    „Ideea nu ne aparţine, recunoaştem acest lucru. Pur şi simplu, se aplică în anumite zone din Europa. (…) Soluţiile propuse sunt soluţii care pot furniza un echilibru în societate, echitate, justeţe fără a afecta planul de afaceri al magazinelor”, spune la Antena 3 senatorul Radu Oprea, purtător de cuvânt al PSD, despre propunerea ca magazinele să plătească pentru casele selfpay să plătească o contribuţie socială.

    El afirmă că „este o idee vehiculată în lume”.

    „Se vorbeşte tot mai mult despre faptul că inteligenţa artificială, robotizarea va lua locul oamenilor în anumitre domenii de activitate, ceea ce înseamnă afectarea forţei de muncă, iar la un moment dat din ceva vor trebui plătite si contribuţiile, şi pensiile, dar şi conbtribuţiile la sănătate”, adaugă Oprea.

    La rândul său, deputatul PNL Mircea Fechet spune că propunerea nu a fost discutată în coaliţia de guvernare şi se declară împotriva acesteia.

    „Este un proces de digitalizare, subiect foarte popular azi în România. Fiecare magazin e liber să-şi gestioneze activitate aşa cum crede. Pe mine, personal, mă deranjează că trebuie să cumpăr struguri din Africa de Sud sau fructe şi alimente de pe cealaltă parte a globului, mai puţin lipsa casierilor. Eu folosesc aceste case selfpay şi economisesc foarte mult timp. Mă aştept, dacă e să o ţinem tot aşa, să ceară unii să fie taxate benzinăriile unde alimentăm maşinile”, spune Fechet.

  • Nu cred că merită să pleci în America, să lucrezi pentru 3.000 de dolari pe lună. Chiar dacă mai iei 1.000 de dolari din bacşiş, tot nu merită. În Bucureşti, chiar dacă câştigi mai puţin, poţi să obţii mai multe lucruri cu banii care îţi rămân, plus că ai familia şi prietenii aproape

    O discuţie cu un chelner din Bucureşti: Uite, la americani a crescut salariul mediu la chelneri.

    Tocmai citeam în The Walll Street Journal, principalul ziar de business de la americani, în numărul din 27 decembrie, că salariul mediu al chelnerilor din restaurante (sit-down restaurant) a crescut la 18,7 dolari/oră, faţă de 5,4 dolari/oră înainte de pandemie. Adică o creştere de 21%. Pentru cei care lucrează în fast-food-uri creşterea a fost de 24%, ajungându-se acum la 15,17 dolari/oră.  

    În America, în sectorul de restaurante şi fast-food lucrează 11,9 milioane de oameni, această industrie fiind printre cele mai reprezentative pentru pulsul economiei.

    Înainte de pandemie lucrau 12,1 milioane de oameni, iar în martie 2020, când s-a închis economia, au rămas doar 6 milioane de oameni în acest sector. Pe măsură ce restricţiile se ridicau iar restaurantele reveneau la viaţă, numărul celor care lucrau în acest sector a crescut, dar încă nu a atins nivelul de dinainte, cu toate că economia americană şi-a revenit integral. Problema în America (dar şi la noi) este că atunci când au fost daţi afară în timpul pandemiei, mulţi s-au dus către alte sectoare, unde era de lucru, renunţând la joburile din restaurante, acolo unde o bună parte din câştig vine din bacşiş, veniturile fiind, în acest mod, extrem de volatile.

    Pentru a readuce din nou oamenii să lucreze în restaurante, patronii au fost nevoiţi să majoreze salariile mult mai mult decât ar fi vrut, cel puţin aşa susţine articolul din Wall Street Journal. Este greu la americani să acomodezi o creştere salarială de peste 20% în doi ani.

    Citind articolul din Wall Street Journal, am început să discut cu chelnerul de la Bucureşti pe tema câştigurilor din America: am pus imediat pe hârtie cam cât se câştigă acolo, ca să facem o comparaţie cu câştigul lui din Bucureşti.

    La 240 de ore pe lună – o zi da, de la 08.00-24.00, o zi stat acasă – rezultă un câştig de 5.000 de dolari brut. Dacă punem taxele, impozitele, rezultă 3.000 de dolari net. De aici începem să scădem o chirie de 700 de dolari (asta dacă stai la o oră şi ceva de job), 600 de dolari asigurările sociale, 500 de dolari transportul, 900 de dolari mâncarea (30 de dolari pe zi), dacă mai pui nişte haine şi nişte cheltuieli neprevăzute, rezultă că ai cheltuit 3.000 de dolari pe lună. Şi asta doar muncind. Lucrând în restaurant mulţi trăiesc din bacşiş, deci să punem 1.000 de dolari pe lună bani curaţi. De fapt acesta este şi câştigul pe care un mexican îl trimite acasă pe lună.

    Să vedem cât se câştigă în Bucureşti, cazul chelnerului meu fiind, să zicem, particular: 2.000 de lei net pe cartea de muncă, adică salariul minim, plus 5.000-6.000 de lei pe lună din bacşişuri, bani curaţi. După părerea lui, impozitul pe bacşiş introdus acum de guvernul Ciucă este o foarte mare prostie. La capitolul cheltuieli trecem 1.500 de lei o rată la bancă, asta dacă nu cumva părinţii/bunicii i-au lăsat apartamentul, nu există cheltuieli cu sănătatea şi asigurările sociale că le plăteşte patronul, 160 de lei este transportul – 80 de lei abonamentul la metrou pe lună, plus 80 de lei abonamentul lunar la STB -, 1.500 de lei mâncarea, adică 50 de lei pe zi, 300 de lei pentru haine, cheltuieli neprevăzute 500 de lei, deci 4.000 de lei. Aşa că la finalul lunii rămân net cel puţin 3.000 de lei-4.000 de lei (700-800 de dolari).

    Nu e nicio diferenţă faţă de cât îţi rămâne într-o variantă fericită în America.

    Pentru această diferenţă nu merită să pleci în America să munceşti, aici ai familia, aici ai copiii, aici ai prietenii, ai casa ta (pe care în SUA nu poţi s-o ai) etc.

    Bineînţeles că acest caz, al chelnerului meu, este poate o excepţie având în vedere câştigul din bacşiş.

    Dar el a lucrat şi în Italia şi tot spune că este mai bine în România, cel puţin în Bucureşti.

    Piaţa de restaurante din Bucureşti a crescut foarte mult în ultimul deceniu, pentru că au crescut veniturile celor din Capitală. În Bucureşti salariul mediu a ajuns la 900 de euro net, adică 4.500 de lei, peste salariul mediu din economie, de 3.900 de lei net.

    Dacă vă uitaţi, în “criza actuală” restaurantele din Bucureşti sunt arhipline, ca şi cum nu ar fi nicio criză. Pentru amicul meu, perioada de acum este una mai bună decât 2019/2020.

    Aşa că nu merită să mergi să lucrezi în America pentru 3.000/4.000 de dolari, departe de casă şi de familie. Vaţa din Bucureşti este mult mai bună şi obţii mult mai multe lucruri.