BusinessMagazin

Tag: solutii

  • Cum au reuşit trei tineri din România să transforme cele mai arzătoare nevoi ale oamenilor într-o afacere profitabilă

    „Cererea de comunicare instantanee în oraşele moderne este un fenomen continuu. În ciuda acestui fapt, există doar câteva alternative la nivelul oraşului şi al spaţiului public pentru a încărca telefonul sau dispozitivul atunci când rămâne fără baterie”, descriu reprezentanţii Green Spots nevoia pe care au sesizat-o atunci când s-au gândit la dezvoltarea unei soluţii de încărcare a telefoanelor în oraşe.

    Dispozitivul dezvoltat de ei are la bază transformarea energiei solare în energie electrică şi generarea puterii necesare pentru încărcarea dispozitivelor de tip tabletă sau telefon mobil, fără racordul la reţeaua de energie electrică stradală, ci doar prin intermediul energiei regenerabile. Astfel, prin instalarea Green Spots în spaţiul public, pietonii au posibilitatea de a-şi reîncărca dispozitivul, au iluminare pe timpul noptii, Wi-Fi, iar investitorul care cumpără soluţia are sisteme cu camere de supraveghere integrate şi spaţiu de publicitate.

    „Acesta reprezintă viitorul tehnologiei durabile pentru următoarele oraşe verzi. Staţia de încărcare oferă energie sigură şi curată pentru dispozitivele mobile, în aer liber”, spun reprezentanţii start-up-ului Green Spots Technology. Acesta a fost înfiinţat anul trecut şi finanţat în 2018 prin programul Start-Up Nation. Energia electrică a staţiilor de încărcare este generată de panouri fotovoltaice, care pot alimenta până la 12 dispozitive simultan. Bateria cu litiu-ion încorporată stochează energie pentru un total de 300 de încărcări, iar staţiile pot fi folosite atât pe timp de zi, cât şi noaptea.

    În plus, arhitecţii Green Spots descriu aceste dispozitive ca reprezentând şi un nou tip de mobilier stradal, care poate contribui substanţial la dezvoltarea zonei în care este amplasat. Prin funcţionalităţile lor, Green Spots au capacitatea de a transforma spaţiul respectiv prin creşterea traficului pietonal şi implicit prin crearea mediului propice pentru deschiderea unor spaţii comerciale de retail sau alimentaţie publică.

    Există trei modele standard de încărcătoare Green Spots, de dimensiuni şi capacităţi diferite: o versiune standard care integrează trei panouri fotovoltaice (90W) şi o baterie litiu-ion de 12 V x 60 A; această staţie permite încărcarea a şase dispozitive mobile simultan şi oferă şi o soluţie de afişaj stradal pentru branduri. Un al doilea model este prevăzut cu nouă panouri fotovoltaice flexibile (135 W) integrează o baterie litiu-ion de 12 V x 60 A; staţia include şase prize USB de maximum 10 W (1-2 A, 5 V) şi este echipată cu blaturi de depozitare, iar al treilea are 12 prize USB, precum şi bănci şi un blat generos. Acesta din urmă este echipat cu şase panouri fotovoltaice, cu o putere totală de 180 W, şi a fost creat pentru parcuri şi piaţete urbane. Opţional, acestuia i se pot adăuga şi panouri publicitare.

    „De la dotarea standard cu prize USB şi LED-uri pentru iluminat nocturn, acestea pot fi echipate suplimentar cu Wi-Fi, sisteme de supraveghere video, panouri cu touchscreen, hărţi interactive, prize pentru încărcarea laptopurilor, trotinetelor sau bicicletelor electrice şi alte elemente de design”, completează reprezentanţii companiei.

    Dezvoltatorii proiectului Green Spots sunt doi arhitecţi, Aurel Basuc şi Adrian Ţuţuianu, precum şi business developerul Cristian Danciu, parteneri şi cofondatori în cadrul biroului de arhitectură şi amenajări interioare Triptic Studio. Asocierea lor se leagă de înfiinţarea, în urmă cu şase ani, a Asociaţiei Române a Tinerilor Arhitecţi de către Aurel Basuc şi Adrian Ţuţuianu. Asociaţia a deţinut, până de curând, o revistă naţională de arhitectură, Atelierul de Proiectare, ce avea ca scop promovarea proiectelor şi a activităţilor studenţilor atât în ţară, cât şi peste hotare.

    „A fost momentul în care, pe lângă relaţia de prietenie dintre noi trei, s-a născut şi latura antreprenorială”, povestesc reprezentaţii afacerii. În prezent, biroul de arhitectură Triptic Studio are un portofoliu de proiecte în domeniile industrial, logistic, rezidenţial şi al amenajărilor interioare de tip office, retail, HoReCa, design de mobilier, structuri şi instalaţii pentru evenimente şi târguri.

    Cristian Danciu are un background internaţional de business development în domenii precum consultanţă financiară, resurse naturale, energie regenerabilă, construcţii navale, arhitectură. Atât arhitecţii, cât şi business developerul din echipa Triptic Studio au fost implicaţi în proiecte internaţionale. Elementul comun al celor trei tineri a fost revenirea în ţară şi implicarea activă în mediul românesc.

    Ei spun că dezvoltarea ideii Green Spots a venit ca o consecinţă a activităţii studioului de arhitectură. „Specificul activităţii unui studio de arhitectură implică analiza continuă a designului, funcţionalităţilor şi nevoilor spaţiilor publice şi private”, spun ei.

    De asemenea, din experienţa de antreprenori, au identificat o caracteristică de bază în mediul urban, şi anume aceea de a fi permanent conectat la mijloacele mobile de comunicare.

    „Deşi această nevoie este tot mai mare, soluţiile de încărcare a dispozitivelor sunt aproape inexistente la nivelul spaţiului public în România. Astfel, Green Spots rezolvă o problemă cotidiană a oricăruia dintre noi, aliniindu-se la caracteristicile de smart city”, spun arhitecţii.
    Concret, de la identificarea nevoii până la implementarea primului charger au trecut un an şi jumătate, interval de timp în care au adunat informaţii, au definit şi au construit conceptul Green Spots.

    Primul Green Spots a fost construit pentru festivalul de muzică Untold din Cluj-Napoca – iar acest pas a fost cel mai dificil din dezvoltarea proiectului, potrivit reprezentanţilor acestuia. „Investiserăm deja foarte mult în partea de start şi trebuia să să demostrăm în cadrul unui festival de renume internaţional că soluţia noastră este viabilă”, spune Cristian Danciu. Încărcătorul a funcţionat, iar în plus faţă de obţinerea acestei confirmări, Primăria Cluj-Napoca a dorit implementarea soluţiilor dezvoltate de tineri pe termen lung în oraş.

    Valoarea investiţiei iniţiale s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro şi a fost acoperită parţial din fondurile Start-Up Nation. Reprezentanţii proiectului apreciază că vor acoperi în maximum doi ani această investiţie.

    Preţul „copacului” Green Spots începe de la 5.000 de euro. Până acum, au implementat trei astfel de soluţii în Cluj, iar a patra va fi implementată în Bucureşti în incinta unui complex de birouri. „Suntem în discuţii cu toţi dezvoltatorii de clădiri de birouri, aceştia numărându-se şi ei printre beneficiarii vizaţi”, spun reprezentanţii proiectului.

    Dezvoltatorii Green Spots au identificat clienţii acestei soluţii deopotrivă ca parte a mediului public şi a celui privat: clienţii publici sunt primăriile şi alte autorităţi locale subordonate, universităţi, campusuri studenţeşti, iar clienţii privaţi pot fi reprezentanţii unor centre de birouri, complexe rezidenţiale, spaţii comerciale, festivaluri, HoReCa sau complexe sportive.

    Până acum, au ajuns la vânzări de 50.000 de euro şi aşteaptă comenzi de încă 25.000 de euro până la finalul anului.

    În ceea ce priveşte producţia, copacii Green Spots sunt realizaţi la Green Yard, firma de construcţii metalice din Brăila deţinută de antreprenorul Grigore Danciu. „Astfel, deţinem controlul întregului proces de creaţie până la producţie şi implementare. Sursa principală a resurselor prime este România, iar durata de realizare diferă în funcţie de modelul şi de funcţionalităţile comandate”, explică arhitecţii. 

    Planul de dezvoltare a proiectului în continuare implică în primul rând implementarea la nivel naţional şi apoi regional a produsului Green Spots. „Vrem să demonstrăm încă o dată că antreprenorul român este puternic, creativ şi poate dezvolta soluţii viabile la nivel internaţional. Cu alte cuvinte, vrem ca Green Spots să devină un brand românesc în regiune”, spune Danciu. Tinerii şi-au propus să dezvolte soluţia în direcţia conceptului de smart city – „care devine o nevoie pentru mediul urban din România şi Europa”.

  • „O piaţă din ce în ce mai educată”

    „Avem şi vom avea în continuare o relaţie directă atât cu constructorii, cât şi cu dezvoltatorii, doar că această relaţie nu are o dimensiune comercială“, spune Adrian Garofeanu, explicând modelul de business al producătorului de soluţii de izolaţie. „Fără o dimensiune comercială pentru că noi vindem produsele doar prin intermediul distribuitorilor.“

    Knauf Insulation, divizia de vată minerală a grupului german Knauf, a avut afaceri de 13 milioane de euro în România anul trecut. Grupul Knauf este unul dintre cei mai mari producători din lume de soluţii de izolaţie, având în componenţă peste 40 de fabrici situate în 15 ţări, peste 5.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 2 miliarde de euro.

    Pe piaţa locală, compania a devenit unul dintre principalii furnizori de vată minerală pentru aplicaţii precum acoperişurile plate de tip terasă şi termoizolarea faţadelor. De altfel, produsele şi soluţiile Knauf Insulation au fost integrate în proiecte de referinţă precum Timpuri Noi Square, Oregon Park, concept store Lidl, Vox Timişoara, One Tower sau Skanska Tower. Ca structură, portofoliul Knauf Insulation cuprinde peste 30% vată minerală de sticlă, utilizată pentru acoperişuri înclinate, pereţi de compartimentare, faţade ventilate, restul fiind reprezentat de vată minerală bazaltică, pentru faţade de contact, acoperişuri plate (industrial, centre logistice), faţade ventilate (office) şi accesorii Homeseal LDS, Heraklith, acoperişuri verzi, izolaţii tehnice şi produse destinate termoizolării plafoanelor de garaje, a subsolurilor sau a spaţiilor tehnice.
    Potrivit ZF, vata minerală a devenit în ultimul an un magnet pentru investiţiile în producţie, după ce grupul danez Rockwool şi francezii de la Saint-Gobain au anunţat că investesc împreună peste 50 de milioane de euro pentru noi fabrici. Piaţa de profil a cumulat o cerere de peste 7 milioane de metri cubi în 2016. Din rândul producătorilor de vată minerală în România face parte şi AdePlast (companie deţinută de Marcel Bărbuţ), cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    În 2008, atunci când Knauf Insulation a intrat pe piaţa din România, consumul de vată minerală se situa la un volum de 71.000 tone şi o valoare de circa 81 de milioane de euro; doi ani mai târziu, piaţa ajungea la cei mai scăzuţi indicatori comerciali din ultimul deceniu: până la 50.000 de tone în volum şi 38 de milioane de euro în valoare. A fost un punct de cotitură, piaţa de vată minerală crescând apoi treptat şi ajungând, în 2016, la volume de 92.000 de tone şi la o valoare de 58 milioane de euro.

    „În acord cu evoluţia consumului intern de vată minerală, de la aproximativ 92.000 tone în 2016 la 109.000 tone estimate pentru 2018, am observat că obiceiul de consum s-a schimbat în favoarea utilizării materialelor de izolaţie mai prietenoase cu mediul şi mai eficiente pentru aplicaţiile în care sunt utilizate, pentru un aport sporit de confort termic şi acustic, cât şi pentru siguranţă în caz de incendiu”, notează Adrian Garofeanu, directorul comercial al Knauf Insulation România. „La o scară mai mare, în Uniunea Europeană, clădirile sunt responsabile de 40% din consumul de energie şi 36% din toate emisiile de carbon. Cererea de renovare este în creştere, iar directivele Uniunii Europene impun crearea de noi măsuri în scopul creşterii eficienţei energetice, concomitent cu acţiunile de combatere a schimbărilor climatice.”

    Cele mai performante pieţe pentru Knauf sunt Marea Britanie, Franţa şi Malaysia. Reprezentanţii companiei spun că noile fabrici din Franţa şi Malaysia vor contribui semnificativ la expansiunea companiei, prin intermediul soluţiilor livrate către clienţii din Europa şi Asia. Investiţia de 110 milioane de euro din Moselle (Franţa) este programată pentru finalizare în 2019, având o capacitate de producţie de 110.000 de tone de vată minerală bazaltică, cantitate suficientă pentru a renova 25.000 de case. „Comparativ, guvernul francez îşi propune să crească performanţă energetică a clădirilor prin reabilitarea a 500.000 de imobile în fiecare an. Unitatea din Malaysia are ca termen de finalizare anul 2020 şi va produce 75.000 de tone de vată minerală pe an. Deoarece piaţa respectivă este destul de segmentată, există acces facil la port prin proximitatea faţă de Singapore, iar nivelul produselor locale este slab calitativ, putem vorbi de perspective foarte bune în această zonă”, subliniază Adrian Garofeanu.
    „Beneficiarul e mai educat, vorbeşte cu meşteri sau merge în magazine, înţelege mai bine care produse sunt mai de calitate”, spune Adrian Garofeanu. „Acest lucru nu se întâmpla înainte. Avem o piaţă din ce în ce mai educată.”
    Un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă InterBiz arată că piaţa vatei minerale va înregistra o scădere uşoară în 2019, însă perspectivele pe termen mediu sunt optimiste. Astfel, conform estimărilor pentru următorii patru ani, acest segment va înregistra creşteri de 4% pe an atât în volum, cât şi în valoare. Directorul comercial al Knauf Insolation spune că până în 2022 va exista o creştere a pieţei determinată de construcţia magazinelor, de evoluţia sectorului imobiliar, dar şi de creşterea puterii de cumpărare.
    Compania operează două depozite logistice, la Bucureşti şi Curtici, pentru a eficientiza trasportul produselor care sunt aduse de la fabrici din Serbia, Cehia, Slovenia, Slovacia sau Turcia. Ca strategie de business, Adrian Garofeanu vorbeşte de creşterea capacităţii pe liniile existente şi nu de investiţii în noi unităţi de producţie.

  • „Nu mai importaţi modele de educaţie din alte ţări. Directorii de şcoli trebuie să găsească soluţii locale“

    Pentru directorii de şcoli din România important este să îi ajutăm, prin programe de instruire, să identifice singuri soluţiile, să le împărtăşească cu ceilalţi şi să îi convingă de faptul că sunt bune. Nu există reţete din alte ţări care pot fi aplicate aici, iar liderii educaţionali nu trebuie să copieze modelele altor state, pentru că cele mai bune soluţii sunt tot cele locale.

    Sigur, asta nu îi opreşte să se inspire din soluţiile aplicate în alte ţări“, a spus David Faulkner, CEO al Education Changemakers, o companie care oferă programe de dezvoltare pentru directorii de şcoli. El a fost ieri prezent la Bucureşti în cadrul unui eveniment organizat de Asociaţia pentru Valori în Educaţie, un ONG din domeniul educaţional care a dezvoltat un program de leadership pentru 40 de directori de şcoli din România. Astfel, cei 40 de directori din şcolile din România, care conduc instituţii în care învaţă 23.000 de copii, participă, timp de un an, la un program de dezvoltare a abilităţilor de leadership, pentru a creşte performanţele directorilor şi ale şcolilor şi pentru a îmbunătăţi calitatea predării şi rezultatele elevilor.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bijuterii care se reinventează

    Ca să evite asemenea situaţii, casele producătoare de bijuterii au venit cu diverse soluţii, cum ar fi diademe care pot fi purtate şi pe post de coliere, aşa cum au procedat Cartier ori Garrard. Alte soluţii sunt piesele care se transformă, având elemente care pot fi desprinse de pe coliere, de exemplu, şi purtate ca broşe, ca în colecţia Jeux de Rubans de la Mikimoto, scrie The Telegraph, ori medalioanele care se pot întoarce pe dos, cum ar fi cele din seria Secret Wonder de la Harry Winston, care au pe o faţă diamante, iar pe cealaltă, acvamarine şi safire. 

  • Pompierul personal

    Pentru a-şi şti casele la adăpost ori a reduce pagubele produse de incendiile de vegetaţie, aceştia apelează la societăţi de asigurare, care în schimbul unor prime de mii, zeci de mii sau chiar de mai bine de o sută de mii de dolari pe an trimit la faţa locului echipaje private de pompieri, iar pe clienţi îi duc la hoteluri de cinci stele până trece urgia. Rolul pompierilor privaţi este de a se deplasa la proprietatea clientului, de unde îndepărtează toate materialele inflamabile şi împrăştie soluţii de ignifugare, ori sting incendii minore, printre altele, iar după trecerea incendiului evaluează starea proprietăţii şi îndepărtează materialele cancerigene. Aceştia sunt trataţi însă precum civilii şi nu pot interveni alături de pompierii oficiali.

  • Locuinţă de lux pentru maşini

    Ultima tendinţă în materie însă, scrie Washington Post, o reprezintă garajul luxos, care se prezintă sub diferite forme, în funcţie de locul în care se află locuinţa.
    O mare parte dintre cei care au colecţii de maşini vor să le aibă aproape, astfel încât să poată schimba maşina aşa cum schimbă ţinuta în fiecare zi. Chiar şi cei care locuiesc în oraşe unde nu au spaţiu suficient găsesc soluţii pentru amenajarea garajului mult visat, uneori recurgând la combinaţii de garaj cu casă şi nu invers, aşa cum a procedat o colecţionară din Oakland Park, Florida, care, pentru a-şi avea alături colecţia de maşini Honda produse pentru piaţa japoneză, a cumpărat şi transformat un vechi depozit, alocând maşinilor 60% din el şi spaţiului locativ 40%. Un alt colecţionar, cu o locuinţă pe plajă în apropiere de San Diego, California, şi-a amenajat garajul gândit iniţial pentru două maşini în spaţiu de „cazare” pentru mai multe, instalând lifturi speciale, din cauza preţului mare al terenului din zonă, care nu-i permitea extinderea. De nevoia de soluţii creative pentru înghesuit colecţia de maşini au profitat şi producătorii de ascensoare auto, care pot costa de la 3.000 la mai bine de 1 milion de dolari. Pentru cei care consideră că nu le pot asigura acasă tot confortul maşinilor mult iubite, au apărut chiar şi complexuri de garaje de lux, cum ar fi M1 Concourse din Pontiac, Michigan, unde o „locuinţă” pentru automobile costă de la 125.000 la 1,5 milioane de dolari, iar colecţionarii au la dispoziţie şi spaţii de petrecere a timpului liber ca să socializeze.

  • Bitdefender declară război competitorilor printr-o nouă achiziţie de milioane de euro

    “Bitdefender investeşte în protecţia suplimentară a clienţilor şi îşi completează portofoliul de soluţii de securitate cu noi tehnologii capabile să contracareze, la nivel de reţea, ameninţări informatice avansate” suna anunţul referitor la achiziţia companiei olandeze de tehnologie RedSocks, făcut la mijlocul săptămânii trecute de producătorul de soluţii de securitate informatică. Sub limbajul de specialitate, era îmbrăcată o ştire care marchează o nouă etapă din dezvoltarea companiei: prima achiziţie a unei companii de tehnologie.

    Până acum, Bitdefender a anunţat câteva achiziţii de companii – activităţile acestora erau concentrate însă exclusiv pe vânzare şi marketing. Mai întâi, Bitdefender a cumpărat în 2017 partenerul de pe piaţa franceză, iar în ultima lună a integrat linia de business a partenerului australian şi a deschis birouri proprii la Melbourne, sediul Bitdefender Australia.

    Achiziţia companiei olandeze RedSocks Security BV face parte din strategia de fuziuni şi achiziţii a Bitdefender şi are rolul de a extinde portofoliul de soluţii în zona de securitate a reţelelor şi de monitorizare a ameninţărilor informatice complexe, potrivit reprezentanţilor Bitdefender. Aceştia nu oferă detalii referitoare la valoarea tranzacţiei; potrivit informaţiilor din presa internaţională, afacerile companiei olandeze sunt de circa 8,6 milioane de dolari anual.

    Tranzacţia dintre cele două părţi, asistată de I5 Invest GmbH, a avut loc în 11 octombrie şi include tehnologiile, produsele, portofoliul de clienţi şi parteneri şi angajaţii RedSocks – consultanţi de relaţii cu clienţii şi ingineri specializaţi în monitorizare de trafic şi incidente la nivel de reţea. Cumpărarea RedSocks completează seria de fuziuni şi achiziţii derulate în ultimii doi ani de către Bitdefender.

    „Soluţiile Bitdefender şi cele ale RedSocks sunt complementare, iar Bitdefender poate oferi acum clienţilor săi protecţie în faţa celor mai avansate ameninţări informatice, inclusiv la nivel de reţea”, descriu reprezentanţii companiei motivele care au stat în spatele deciziei de achiziţie a companiei cu origini olandeze. În plus, spun ei, dincolo de tehnologiile integrate, ca urmare a tranzacţiei, în portofoliul Bitdefender, preluarea birourilor RedSocks de la Haga va permite simultan dezvoltarea oportunităţilor de business de pe piaţa olandeză, prin înfiinţarea Bitdefender Olanda, şi va susţine extinderea operaţiunilor în vestul Europei. Bitdefender este prezentă pe piaţa olandeză de 12 ani, cu soluţii destinate familiilor şi companiilor.

    „Modelul de business al Bitdefender presupune prezenţa în anumite pieţe fie prin birouri proprii, fie prin intermediul unor parteneri exclusivi, care gestionează integral activităţile de vânzări şi marketing pentru produsele Bitdefender. Decizia asupra deschiderii de birouri proprii sau a achiziţiei unor parteneri se ia cu scopul de a accelera dezvoltarea Bitdefender în pieţele de importanţă strategică, prin investiţii masive menite să întărească relaţia cu distribuitorii şi clienţii”, descriu reprezentanţii companiei strategia de extindere.

    Potrivit informaţiilor Bitdefender, compania RedSocks Security este specializată în detectarea automată de incidente şi de trafic suspect la nivelul reţelei şi în combaterea criminalităţii informatice. Combinând algoritmii de inteligenţă artificială cu vizibilitatea asupra atacurilor, RedSocks oferă clienţilor soluţii de detecţie în timp real a breşelor şi mecanisme de răspuns la incidente de securitate. Soluţiile RedSocks ar răspunde astfel unei nevoi stringente a pieţei, rezultată din creşterea numărului breşelor de amploare cauzate de atacuri sofisticate care nu pot fi blocate de soluţiile pentru reţele de pe piaţă. Procesul de integrare a acestei companii în ecosistemul Bitdefender presupune integrarea celor 30 de angajaţi ai RedSocks cu cei 1.600 ai echipei globale a Bitdefender, în timp ce acţionarii companiei RedSocks vor deveni şi ei o parte a liniei de business Bitdefender Network Security. Bitdefender Olanda va avea sediul în actualele birouri RedSocks şi va continua în viitor extinderea echipei şi a portofoliului de produse. „Bitdefender a preluat de la RedSocks Security toate activele, tehnologiile, portofoliul de clienţi şi angajaţii din vânzări, marketing, administraţie, suport tehnic, dezvoltare şi R&D”, spun reprezentanţii companiei româneşti de produse de securitate cibernetică. Integrarea completă a RedSocks Security va dura circa un an.

    „Suntem capabili să oferim acum clienţilor Bitdefender şi noilor noştri clienţi RedSocks o protecţie şi mai solidă în faţa atacurilor informatice. Soluţia Bitdefender pentru business, GravityZone, este acum o platformă completă de prevenţie, detecţie şi răspuns, odată cu funcţionalităţile revoluţionare aduse de RedSocks”, spune Florin Talpeş, CEO al Bitdefender, în comunicatul de presă care anunţa tranzacţia.

    În prezent, Bitdefender şi-a stabilit prezenţa locală în SUA, Franţa, Germania, Danemarca, Spania, Italia, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite, Suedia, Canada, Australia şi, cel mai recent, Olanda. Cele mai recente achiziţii au constat în preluarea partenerilor locali din Franţa, în 2017, şi Australia, în 2018.

    „Când am pornit RedSocks în 2012, obiectivul nostru a fost să construim soluţii care să fie utile oricărui tip de organizaţie şi să oferim clienţilor valoare pe termen lung. Alături de Bitdefender, ne atingem acum acest ţel. Suntem extrem de mândri să fim recunoscuţi de o companie vizionară de talia Bitdefender”, spune şi Pepijn Janssen, fondatorul RedSocks, în comunicatul de presă trimis de reprezentanţii Bitdefender.

    La finalul anului trecut, Bitdefender, unul dintre cele mai puternice branduri româneşti din IT, a anunţat că fondul de investiţii paneuropean Vitruvian Partners a devenit al doilea cel mai mare acţionar al companiei, odată cu achiziţia pachetului minoritar de aproximativ 30%, deţinut de fondul de investiţii Axxess Capital. Ca urmare a acestei tranzacţii, valoarea companiei Bitdefender este stabilită la peste 600 de milioane de dolari. Reprezentanţii Bitdefender spuneau atunci că vor fructifica noul parteneriat cu Vitruvian Partners pentru a-şi întări poziţia de lider atât în piaţa de soluţii de securitate pentru companii, cât şi în cea pentru utilizatori individuali. 

  • Cine sunt românii care au luat sute de milioane pe afacerile lor

    Start-up-ul local UiPath, specializat în cea mai în vogă tehnologie la nivel global – dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii –, a fost evaluat la 3 miliarde dolari – cea mai înaltă evaluare înregistrată vreodată de o companie de IT lansată din România, după ce luna trecută a reuşit să atragă cea de-a treia mare finanţare – 225 milioane dolari.

    În topul celor mai valoroase businessuri de tehnologie din România este inclus şi Bitdefender, furnizor de soluţii de securitate cibernetică, consacrat deja ca fiind cel mai puternic brand din IT-ul românesc. Acesta a fost evaluat la peste 600 milioane de dolari în urma tranzacţiei prin care fondul de investiţii Vitruvian Partners a devenit al doilea cel mai mare acţionar al companiei, odată cu achiziţia pachetului minoritar de aproximativ 30%, deţinut de fondul de investiţii Axxess Capital.

    Al treilea loc în clasament este ocupat de compania de software Softvision din Cluj, care a fost preluată recent de furnizorul american de servicii de IT Cognizant Technology, valoarea tranzacţiei fiind estimată la 550 milioane dolari.

    Tot în jurul acestei sume – 500 milioane de dolari – s-a situat şi tranzacţia din 2014 dintre start-up-ul local LiveRail, care a dezvoltat o tehnologie de monetizare a clipurilor video, şi gigantul american Facebook, care deţine cea mai mare reţea de socializare din lume. La doi ani de la integrarea LiveRail în cadrul Facebook, gigantul american a decis însă să închidă operaţiunile acestuia.

    3 mld. dolari

    1. UiPath

    Povestea start-up-ului UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a început în urmă cu trei ani, când start-up-ul s-a desprins dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, înfiinţată încă din 2005. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor. Atunci, cei doi fondatori ai UiPath şi-au dat seama de potenţialul acestei pieţe şi au înfiinţat separat start-up-ul specializat pe astfel de soluţii. Cei doi au deschis şi entităţi în străinătate, printre primele numărându-se Marea Britanie, India şi SUA.  Prima mare finanţare a fost obţinută în 2015 – 1,5 mil. dolari –  de la Credo Ventures, Early Bird şi Seedcamp, iar a doua în 2017 – 30 mil. dolari – de la fondul de investiţii Accel. Apoi, au urmat cele două mari finanţări obţinute anul acesta – 153 mil. dolari, de la Accel, Capital G şi Kleinder Perkins Caufield & Byers – şi 225 mil. dolari – de la Sequoia, Capital G şi Accel.

    După cele trei mari finanţări primare, care totalizează peste 400 milioane dolari, UiPath şi-a extins prezenţa la nivel internaţional deschizând noi birouri în diferite colţuri ale lumii, precum Australia, Hong Kong, Franţa (Paris) şi Germania (München).

    600 mil. dolari

    2. Bitdefender

    Familia Talpeş, Florin şi Măriuca, a pus bazele Bitdefender, cel mai mare producător local de software, acum mai bine de 20 de ani, reuşind să ajungă în întreaga lume cu antivirusul şi toate soluţiilor de protecţie a sistemelor informatice. Astfel, soluţii de securitate IT dezvoltate de Bitdefender sunt utilizate acum la nivel global de aproximativ 500 de milioane de utilizatori.

    Luna trecută, Bitdefender şi-a extins prezenţa globală directă prin achiziţia companiei SMS eTech din Australia. Mai exact, Bitdefender a preluat linia de business care se ocupă de distribuţia produselor sale pe piaţa australiană şi din Noua Zeelandă, achiziţia făcând parte din strategia sa de dezvoltare la nivel internaţional. Odată cu achiziţia liniei de business din cadrul SMS eTech, Bitdefender va deschide propria subsidiară în Australia, urmând să-şi întărească astfel poziţia în întreaga regiune Asia-Pacific. Ca atare, dezvoltatorul de soluţii de securitate cibernetică va deschide un birou în oraşul Melbourne, acesta fiind primul biroul Bitdefender din regiunea Asia-Pacific.

    În ultimii doi ani, Bitdefender a deschis birouri proprii în Italia, Suedia şi Canada, ca parte a procesului de expansiune globală.

    Anul trecut, compania a înregistrat afaceri de 591 milioane lei (129,6 mil. euro), în creştere cu 30% faţă de 2016, în timp ce profitul net s-a menţinut aproape la acelaşi nivel, cifrându-se la 29 mil. lei (6,2 mil. euro), mai mare cu 3%.

    550 mil. dolari

    3. Softvision

    Compania de software Softvision a fost înfiinţată în 1994 de românul Laurenţiu Russo, care a studiat şi şi-a început cariera în SUA, lucrând pentru companii precum AMD şi HP. Treptat, Softvision a devenit un furnizor global de software şi servicii de consultanţă IT ce deţine în România aproximativ o jumătate din numărul de angajaţi la nivel internaţional.

    Compania are în România mai multe studiouri de dezvoltare, în Cluj-Napoca, Baia Mare, Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, cu un număr mediu de angajaţi de 1.139  anul trecut, conform datelor de la Finanţe. Softvision este unul dintre cei mari 10 angajatori din industria de software din România după numărul mediu de angajaţi din 2017, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Finanţe. Anul trecut, compania a raportat în România afaceri de 195,9 mil. lei (42,9 mil. euro), în creştere cu 8% faţă de anul precedent. Înainte de a fi preluată la începutul acestei luni de americanii de la Cognizant Technology, în schimbul unei sume de aproximativ 550 mil. dolari, Softvision avea la nivel global aproximativ 2.400 de angajaţi, ceea ce înseamnă că în România se află aproximativ o jumătate dintre oameni.

    În 2016, compania fuzionase cu Software Paradigms International (SPI), una dintre cele mai mari firme din SUA, ca parte a planurilor de extindere globală.

    500 mil. dolari

    4. LiveRail

    Povestea LiveRail, compania online cumpărată în 2014 de Facebook cu 500 mil. dolari, are ca punct de start un proiect de externalizare semnat între un start-up britanic care a oferit unei mici firme din Cluj-Napoca, găsită după căutări pe internet, un contract de dezvoltare a unei pagini web. Acest contract i-a pus în legătură pe britanicul Mark Trefgarne şi pe românii Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, iar calitatea proiectelor realizate la Cluj pentru clienţii din Marea Britanie i-a determinat pe cei trei să treacă la un nou nivel, respectiv să demareze împreună, ca parteneri, LiveRail – proiectul unei tehnologii care să permită afişarea de reclame video online. Tehnologia LiveRail a fost iniţial testată pe platforma video locală Trilulilu, supranumită „YouTube de România“, fondată de asemenea de Dunca şi Biriş.

    Conform unui raport al Business Insider, achiziţia LiveRail de către Facebook nu a luat drumul pe care aceştia îl doreau. Facebook a cumpărat LiveRail în ideea de a „mărita” nivelul de acurateţe oferit de reclamele targetate ale reţelei de socializare cu reclamele video pe Facebook şi nu numai. Vicepreşedintele diviziei de reclame pe produs a Facebook, Brian Boland, a recunoscut că integrarea tehnologiei LiveRail a durat mai mult decât s-ar fi aşteptat.

    În 2016, Facebook a decis să închidă LiveRail „pentru a ne concentra pe metode mai bune pentru a ajuta publisherii să îşi vândă reclamele direct către advertiser, precum şi pentru expansiunea ofertei noastre de reclame video“, potrivit declaraţiei oficiale de atunci a gigantului american.

  • Transformarea inteligentă a afacerilor

    Potrivit ultimelor date ale International Data Corporation (IDC), companie de cercetare şi consultanţă în IT, piaţa centrelor de date din România în 2018 a ajuns la o valoare de aproximativ 50 de milioane de dolari. Creşterea cotei de piaţă a Lenovo, de la 6,5% în 2017 la 11% în acest an, arată că strategia pe termen lung aleasă de companie pentru piaţa locală a fost una corectă.
    „România este o piaţă-cheie pentru noi în Europa de Sud-Est, prin urmare încercăm să adoptăm aici strategia Lenovo de a fi cel mai de încredere partener în ceea ce priveşte centrele de date, susţinând transformarea inteligentă a clienţilor”, remarcă Srdjan Vucicevic, General Manager, Lenovo DCG South East Europe. „Suntem însă conştienţi de faptul că această sarcină necesită construirea unei fundaţii solide, de aceea oferim un portofoliu de produse şi soluţii care să asigure nevoile clienţilor oferindu-le rapiditate, flexibilitate, încredere şi siguranţă. Ştim că aceşti clienţi au nevoie de un partener tehnologic care să îi ajute să navigheze prin peisaj şi să implementeze soluţii care să le susţină nevoile digitale. Facem tot ceea ce ţine de noi pentru a fi partenerii clienţilor noştri, şi nu doar cei care le vând un produs.”


    „Mai mult, credem cu tărie în partenerii locali de afaceri. Vrem să ne adresăm nevoilor clienţilor alături de revânzători de încredere. Din acest motiv, plănuim să dezvoltăm constant relaţia cu acele companii care pot genera valoare adăugată pentru clienţi. Aici ne referim la companiile ce pot oferi servicii sau soluţii software adiţionale care să aducă beneficii pentru clienţi”, spune Vucicevic. În acest sens, compania a creat programul dedicat Lenovo Service Provider.


    Cloudul, ca model de business şi de consum, aduce numeroase avantaje şi beneficii companiilor care îl adoptă. Simplitatea, costurile mai mici, viteza crescută, scalabilitatea dar şi posibilitatea de a opera având doar cunoştinţe generale sunt principalele motive pentru care clienţii adoptă serviciile cloud. „Totuşi, observăm ocazional companii care renunţă la acestea pentru că aşteptările iniţiale nu se concretizează – costurile lunare cresc foarte mult, apar probleme legate de securitate sau de timpii de aşteptare. Outsourcingul are sens atunci când furnizorii externi pot oferi, la costuri similare, un nivel de eficienţă crescut faţă de cel obţinut in-house. Lenovo oferă clienţilor flexibilitate în procesul de dezvoltare a soluţiilor cloud private sau hibride prin produsele Lenovo ThinkAgile. Mai mult, clienţii pot folosi soluţiile private de cloud alături de unele publice, precum cele oferite de Amazon sau Microsoft”, notează managerul.
    Dacă este realizată în mod corect, transformarea digitală poate aduce oricărui business un avantaj competitiv, crede Srdjan Vucicevic, General Manager, Lenovo DCG South East Europe. Astfel, transformarea digitală e mai mult decât un trend; IDC a r

    aportat că bugetele alocate tehnologiilor de transformare digitală vor ajunge, în 2018, la valoarea cumulată de 1,3 tri­li­oane dolari; în 2021, valoarea ar urma să depăşească 2,1 trilioane de dolari.
    Strategia Lenovo Intelligent Transformation este îndreptată către construirea unor soluţii de tip end-to-end, cu facilităţi unice, avansate care transformă modelul de business şi îmbunătăţesc experienţa utilizatorilor, explică Srdjan Vucicevic. În cadrul Lenovo Data Center Group, atenţia e îndreptată către patru tendinţe importante: transformarea cloudului, business analytics, inteligenţa artificială (IA) şi soluţii. „O numim Intelligent Transformation (strategia companiei – n.red.) pentru că simpla mutare a datelor pe o reţea digitală, fără a construi în jurul acesteia infrastructura, nu e o transformare care să ajute un business să funcţioneze mai inteligent,  mai rapid sau care să permită evoluţia. Businessurile vor avea aceeaşi problemă, doar că la o scală mai mare”.
    Cloudul este un mod de a consuma IT mai eficient şi aliniat priorităţilor de business ale companiilor, mai spune el, evidenţiind cele trei instanţe pe care Lenovo le are în vedere pentru clienţii săi: privat, public şi hibrid. „Din postura de companie globală, inovăm în permanenţă pentru a putea naviga prin condiţiile economice de astăzi. Deciziile de business şi parteneriatele pe care le încheiem sunt făcute cu intenţia de a îmbunătăţi businessurile clienţilor printr-o transformare inteligentă. Lenovo nu inovează doar de dragul de a o face, ci ia întotdeauna în calcul o abordare inteligentă şi abilă pentru a livra produse care fac o diferenţă în viaţa clienţilor.”


    În ceea ce priveşte parteneriatul cu NetApp, acesta reprezintă următorul pas în strategia companiei, cu scopul de a ajuta clienţii să accelereze transformarea digitală prin modernizarea arhitecturii IT. Luând punctele forte ale ambelor companii, Lenovo şi NetApp vor dezvolta şi aduce pe piaţă noi sisteme de stocare flash, de mare performanţă, precum şi soluţii destinate întregului spectru de stocare. Parteneriatul include şi un nou joint venture în China pentru a oferi soluţii personalizate pentru piaţa locală de stocare a datelor şi centre de date, care înregistrează cea mai rapidă creştere din lume. „Din parteneriat vor rezulta noi soluţii flash şi flash hibrid Lenovo ThinkSystems, ducând NetApp Data Fabric pe noi pieţe şi la noi clienţi. Mai mult, companiile au ca scop şi simplificarea experienţei utilizatorilor pentru o serie de sarcini”, conchide Srdjan Vucicevic, General Manager, Lenovo DCG South East Europe.

  • Ce salariu câştigă un ospătar în România? ”Cred că veniturile sunt undeva la 1.000 de euro pentru fiecare lucrător din această industrie”

    Mai bine ospătar, decât avocat? „Cred că viitorul sună astfel: cei care învaţă o meserie vor câştiga bani foarte mulţi  fiindcă aceste meserii sunt extrem de bănoase  dacă vorbim de venituri, cred că veniturile sunt undeva la peste 1.000 de euro pentru fiecare lucrător din această industrie”, descrie Daniel Mischie, CEO al grupului City Grill, care operează cel mai mare lanţ românesc de restaurant, viziunea sa asupra angajaţilor din industria în care activează.

    Pe perioada iernii, în cadrul grupului pe care îl conduce lucrează 1.350 de angajaţi, iar pe perioada verii, datorită teraselor, numărul ajunge la 1.600. Deficitul de personal al companiei este astfel de 5% şi este reglabil, potrivit lui Mischie.

    Grupul este implicat în programele de formare de învăţământ dual: la  liceul Mihai Bravu are două clase de ospătari şi de bucătari; acestea sunt formate din 60 de elevi pe care îi pregătesc şi îi sponsorizează timp de trei ani. „Învăţământul dual presupune ca grupul City Grill să acorde burse, transport, cazare, masă pentru toţi aceşti elevi – practic toate cheltuielile, cu excepţia unei părţi din cheltuielile de şcolarizare, sunt plătite de grupul City Grill”, descrie şi Mischie modalitatea de funcţionare a acestui program.

    Potrivit lui, aceste cheltuieli implică resursele City Grill, în timp ce statul oferă infrastructura, profesorii, şcoala, imobilul în care se desfăşoară pregătirea elevilor. Un elev costă compania circa 250 de euro pe lună: „Acest lucru înseamnă că pentru trei ani ajunge să ne coste 7.500 de euro, fără bonusuri de performanţă sau alte bonusuri – 7.500 x 60 înseamnă aproape jumătate de milion de euro pe trei ani care sunt bani despre care nu vei şti dacă se întorc sau nu”.

    Admite totuşi că în acest interval de timp grupul beneficiază de practica pe care o fac elevii în acest interval de timp. O altă modalitate prin care compania se implică în pregătirea angajaţilor este Academia City Grill, lansată anul trecut – aceasta se adresează însă doar angajaţilor şi viitorilor angajaţi ai grupului.

    „Deocamdată suferim şi pentru că sistemul de educaţie scoate foarte mulţi absolvenţi cu diplomă de bucătar şi de ospătar, dar cu foarte puţină practică, drept urmare noi trebuie să dublăm aceste diplome cu o diplomă obţinută la Academia City Grill – spun eu: practic este un fel de şcoală profesională făcută la iniţiativă privată – iniţiativa City Grill”, descrie el proiectul.

    Compania oferă prin intermediul acestuia cursuri de specializare pentru posturile de ospătar şi bucătar. „Academia City Grill este acreditată şi, în afară de faptul că oferă diplome cu recunoaştere internaţională, cel mai accesat lucru este practica pe care elevii de la această academie o efectuează chiar în câmpul muncii – în faţa clientului”, descrie Daniel Mischie motivele pentru care consideră util proiectul. Spune că în prezent, există o listă de aşteptare pentru cei care vor să acceseze academia formată din 40-50 de persoane pentru seriile de ospătari şi de 10-12 oameni pentru bucătari.

    Chiar dacă acum aceasta se adresează celor care lucrează sau vor lucra în cadrul grupului, Mischie spune că va veni o etapă în care retenţia de personal va fi suficient de bună ca să extindă programul şi pentru alţi potenţiali angajaţi ai industriei.
    În ceea ce priveşte meseria de ospătar, spune că tendinţa a fost ca aceasta să fie văzută mai degrabă ca o pedeapsă sau o meserie de „bypass – de trecere prin perioada studenţiei sau de acomodare la o altă meserie, până la găsirea uneia mai serioase”. Crede că pe pieţele vestice, dimpotrivă, aceasta este văzută ca o „meserie serioasă”, în care ospătari lucrează în domeniu o viaţă întreagă.

    Unul dintre motivele pentru care tinerii se reorientează spre acest tip de formare se leagă de înăsprirea examenului de bacalaureat şi a unui procent de promovabilitate redus până la 50-60%, spune CEO-ul City Grill. „Tinerii cântăresc astfel mai bine deciziile legate de viitorul lor: unii sunt îndreptaţi către mediul academic şi e foarte bine şi foarte frumos, alţii trebuie să fie îndreptaţi spre şcolile vocaţionale.”
    În contextul în care bacşişul reprezintă mai mult de jumătate din veniturile unui ospătar – „sunt ospătari în România care au venituri mai mari decât ospătarii din afara ţării – mulţi – pentru că suntem o ţară în care bacşişul este generos”. Per ansamblu, trăgând linie, este de părere că iniţiativa privată face ca această ţară să funcţioneze; implicarea statului, cu cât este mai redusă, cu atât „lucrurile vor merge mai bine”.

    Meseriaşii, căutaţi şi în petrol şi gaze. Şi OMV Petrom a demarat propriile programe dedicate pregătirii viitorilor angajaţi. România Meseriaşă este un program demarat în 2015 de către companie dedicat susţinerii şi dezvoltării învăţământului profesional şi tehnic din România (ÎPT). Potrivit reprezentanţilor OMV Petrom, acesta îşi propune să contribuie cu soluţii la problemele acestui tip de învăţământ, cum ar fi: necorelarea ofertei educaţionale cu piaţa muncii, slaba pregătire practică a elevilor, lipsa personalului calificat sau respectul scăzut al românilor pentru meseriaşi.

    Din 2016, România Meseriaşă face parte din platforma România Educată a Preşedinţiei, iar acţiunile din cadrul campaniei sunt derulate în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. În cei trei ani de la lansare, programul a cuprins mai multe proiecte pentru dezvoltarea intensivă a elevilor şi profesorilor. Printre acestea se numără Liga Elevilor Meseriaşi – un proiect care va pregăti primul grup de iniţiativă care să aducă în dezbatere problemele elevilor din învăţământul tehnic şi profesional.

    Această ligă este formată din 27 de elevi, reprezentanţi din fiecare liceu tehnologic din judeţul Buzău, şi 24 de profesori coordonatori, al căror rol este acela de a susţine elevii în proiect. Un alt proiect este Tabăra Meseriaşilor din Ţara lui Andrei – acest proiect de dezvoltare personală şi profesională se adresează elevilor din şcolile profesionale şi liceele tehnologice din România, din clasele X-XI. Programul pregăteşte anual, încă din 2015, peste 200 de elevi şi 40 de profesori, implicând mentori şi specialişti renumiţi în fiecare domeniu. Până în prezent, Tabăra Meseriaşilor a pregătit peste 750 de elevi şi 140 de profesori din 6 judeţe din România şi a oferit burse de studiu în valoare de 550.000 lei.

    Şcoala Petroliştilor este un alt proiect prin care OMV Petrom susţine trei clase profesionale în domeniul industriei petroliere, în trei licee tehnologice din ţară – din Moineşti, Târgovişte, Piteşti. 167 de elevi primesc burse de performanţă de până la 700 de lei şi urmează stagii de practică în cadrul companiei. De asemenea, OMV Petrom colaborează cu licee partenere prin dotarea laboratoarelor de practică şi instruire pentru profesorii de specialitate.

    Elevii învaţă după curricula actualizată pentru cele două specializări incluse în program: operator la extracţia, transportul, tratarea şi distribuţia gazelor şi operator sonde, primesc burse lunare de 700 de lei, iar la finalul clasei a XI-a vor avea o calificare recunoscută la nivel internaţional. Compania a investit şi în dotări pentru laboratoare de practică: potrivit reprezentanţilor OMV Petrom, peste 230.000 de euro au fost investiţi în 13 unităţi de învăţământ din ţară, dintre care 9 sunt din judeţul Buzău.

    napoi la şcolile profesionale. Piaţa locală are o istorie în ceea ce priveşte învăţământul profesional, şi nu una de scurtă durată, ci una începută imediat după Revoluţie. Nevoia mare de meseriaşi este acutizată şi de desfiinţarea şcolilor profesionale în 2009 de către ministrul educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu (pe motiv că nu mai erau tineri doritori să înveţe o meserie), potrivit ZF. În 2004 erau aproape 280.000 de copii înscrişi la şcolile profesionale, în 2008 erau 180.000, iar apoi a urmat prăbuşirea unui sistem de educaţie vocaţională: în 2009 mai erau înscrişi 109.000 elevi în şcolile profesionale, în 2010, 51.000, în 2011, 10.000.

    Deşi acest sistem de învăţământ a reînviat în 2012, numărul elevilor înscrişi în prezent în şcolile profesionale (de circa 68.000) este insuficient, fiind de peste 3 ori mai mic decât în urmă cu un deceniu, potrivit ZF.
    În prezent, 70% dintre managerii de resurse umane din companii spun că învăţământul profesional este neadaptat la cerinţele pieţei; 65% dintre angajatori sunt nemulţumiţi de calitatea pregătirii practice din învăţământul profesional din România; 85% dintre angajatori consideră că numărul absolvenţilor învăţământului profesional este insuficient; aproape 80% dintre români nu respectă meseriile, iar 60% dintre meseriaşi nu ar recomanda meseria proprie unei persoane dragi, potrivit unui studiu al companiei Exact Cercetare şi Consultanţă.

    um s-a ajuns la acest decalaj? „Pentru o perioadă de timp, prin deciziile de natură guvernamentală, această formă de învăţământ profesional a trecut prin multe schimbări care i-au diminuat importanţa în loc să o crească”, spune Mihai Boldijar. El oferă ca exemple închiderile de ateliere, lipsa de finanţare a şcolilor profesionale – aspecte care, potrivit lui, au scăzut calitatea actului de învăţământ profesional şi au determinat tinerii să se îndrepte către forme de învăţământ teoretic. „De asemenea, curricula în aceste şcoli este de multe ori depăşită şi neadaptată tehnologiilor moderne şi dezvoltării aptitudinilor personale de tip soft skills, de unde şi gradul mai mic de atractivitate în rândul elevilor”, crede reprezentantul grupului Bosch. 

    Şi Daniel Mischie, CEO al grupului de restaurante City Grill, este de părere că renunţarea la şcolile profesionale a fost o greşeală. „Eu cred că strategia prin care orice copil ar trebui să facă facultate în ultimii 20 de ani a fost greşită; îmi amintesc că am avut foarte mulţi lucrători care au venit la 20 şi ceva de ani să se angajeze în cadrul grupului, după ce terminaseră masterul în drept sau în studii economice. O ţară nu poate să funcţioneze doar cu absolvenţi de master: are nevoie şi de bucătari, croitori, electricieni etc.

    Cred că meseriile nu pot să dispară şi desfiinţarea şcolilor profesionale la un moment dat sau trecerea pe linie moartă a acestora a fost o greşeală fantastică”, spune CEO-ul grupului City Grill.
    El observă şi că, până nu de mult, învăţământul profesional se făcea în funcţie de ce profesori existau în cancelarie, nu în funcţie de ce nevoi avea economia. Şcolile produceau în continuare producători prin aşchiere, de exemplu, doar că economia nu mai are nevoie de acest tip de meseriaşi – drept urmare, mediul privat a făcut o copie a învăţământului dual din ţări precum Germania şi Austria.

    Directorul general al Bosch observă că, pentru o perioadă de timp, şi agenţii economici au stat deoparte: „Din fericire, paşii mărunţi care s-au făcut în direcţia parteneriatului între şcoală şi mediul economic se simt şi, totodată, generează efecte pozitive”.
    „Este o chestiune de responsabilitate socială, prin care te asiguri că pentru industria ta, vor ieşi în piaţă oameni cu experienţă; apoi există posibilitatea ca cei sponsorizaţi să lucreze în compania cu care au colaborat în cei trei ani de pregătire”, descrie Daniel Mischie, CEO al grupului City Grill, motivele pentru care companiile se implică în astfel de programe.

    Infrastructura de învăţământ ideală, în care să fie integrate şi şcolile profesionale, presupune, din punctul de vedere al lui Mihai Boldijar, dezvoltarea colaborării dintre mediul privat şi stat în direcţia pregătirii elevilor. „Ne bucură iniţiativa de a crea un contract între şcoli şi companiile din sectorul privat, care reglementează drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi. Dorinţa noastră este ca reforma acestei forme de învăţământ să continue”, spune Mihai Boldijar. Din punctul lui de vedere, curricula trebuie îmbunătăţită şi sunt necesare examene serioase de certificare a calităţii la nivel naţional.

    „De asemenea, este necesară implicarea mai activă a sistemului naţional de învăţământ în pregătirea cadrelor didactice din sistemul dual, în creşterea motivaţiei lor prin instruiri, schimburi de experienţă, creştere a salariilor. Ar trebui poate chiar să se creeze un program de stimulente pentru cadrele didactice care aleg să lucreze în sistemul de învăţământ dual; este absolut necesar ca nivelul de pregătire a acestor cadre didactice să fie racordat la nevoile industriei”, crede Boldijar. 

    El adaugă că subiectul este de mare interes pentru producătorii din domeniul auto, membrii PAR (Parteneriatul Auto Român), care au venit şi cu o propunere concretă de program la finalul anului trecut, în cadrul primului PAR Automotive Summit.
    În afară de acestea, propune întărirea colaborării cu Ministerului Educaţiei în vederea menţinerii unui cadru legislativ stabil şi predictibil, care va permite punerea în practică de programe pe termen lung; începerea unei campanii publice de promovare a învăţământului dual printre tineri şi părinţii lor; dezvoltarea de parteneriate între companii şi diferitele instituţii de învăţământ care pot furniza studenţi cu competenţele necesare.
    „Fără implicarea activă a tuturor celor implicaţi, un astfel de proiect nu este posibil şi aici vorbim în primul rând de responsabilii din companii, de şcoli, prin directori şi profesori, inspectorate şcolare. Iar crearea acestei punţi de colaborare este intensă, dar şi foarte importantă”, crede şi reprezentanta Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane.

     

    Soluţii germane pentru probleme româneşti.
    În Germania, învăţământul dual are o istorie de peste 150 de ani şi, prin urmare, presupune structuri instituţionale bine formate pentru a susţine un astfel de sistem. Compania preia responsabilitatea pentru pregătirea profesională practică şi împarte programa – curriculum obligatoriu de formare – pe  parcursul a 3-4 zile pe săptămână. În firmele mijlocii şi mari există  ateliere speciale pentru elevii care vin în practică, ca prim pas înainte de a intra efectiv în activitatea productivă.
    În România, învăţământul profesional dual a fost înfiinţat în anul 2012 şi durata lui a fost, iniţial, de doi ani; în 2014 însă, a fost introdus învăţământul dual de trei ani, începând din clasa a IX-a.
    Principala deosebire dintre învăţământul profesional clasic şi cel dual este că în cel clasic elevul alege o şcoală unde învaţă meserie la un agent economic pe care nu-l cunoaşte, iar în sistemul dual, elevul alege compania în care face practică.
    Elevii care intră într-o clasă cu învăţământ dual primesc o bursă lunară de 200 de lei de la stat şi o bursă de cel puţin 200 de lei, tot lunar, de la firma. Învăţământul dual are următoarea structură de pregătire: în clasa a IX-a: elevul face practică 20%; în clasa a X-a: elevul face practică 60%; în clasa a XI-a: elevul face practică 72%.
    Investitori germani au creat prima şcoală profesională cu statut juridic – Kronstadt. Elevii care au terminat această şcoală, s-au angajat în proporţie de 100%, potrivit Mediafax. Şi în prezent, majoritatea companiilor implicate în învăţământul profesional dual sunt de origine germană.

    Sursa: AHK RomÂNIA