BusinessMagazin

Tag: reprezentare

  • Kremlinul consideră că raportul britanic privind banii ruşi reprezintă o dovadă de rusofobie

    Marea Britanie este determinată să oprească fluxul banilor iliciţi, a declarat un purtător de cuvânt al premierului britanic Theresa May, după ce parlamentarii au afirmat că banii proveniţi din Rusia şi spălaţi de instituţiile financiare britanice reprezintă un pericol la adresa securităţii naţionale.

    “Nu este nimic altceva decât următoarea mişcare a competiţiei neloiale şi neprietenoase”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.â

    “Investitorii din orice ţară ar putea fi puşi într-o astfel de situaţie în urma acţiunilor Marii Britanii, când investiţile lor vor fi numite ‘bani murdari’”, a adăugat Peskov, referindu-se la raportul “Aurul Moscovei: Corupţia rusă în Marea Britanie”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Când se termină apa

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat?

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.

    Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.

    În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.

    Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie.  „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.

    La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”


    ■ Un scenariu îndepărtat

    Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.

    „Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.

    Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director comercial Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”

    Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.

    Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.

    Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”

    Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
    Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”

    Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”

    În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”

    Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

    O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.

    Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
    Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.

    Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.

    În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada. 

    „Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.

    În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.

  • Vânzările auto din primele 4 luni, un record al ultimilor 10 ani

    Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA) precizează că numărul de peste 50.000 de automobile vândute în primele 4 luni reprezintă cel mai mare volum de unităţi vândute înregistrat într-o perioadă similară în ultimii 10 ani.

    „Pe plan european, cele mai importante ţări – care împreună reprezintă 75% din totalul pieţei UE – consemnează fie creşteri moderate (Franţa +4,4%, Germania +5%, Italia +0,2%), sau importante (Spania +11%), fie scăderi cum este cazul Marii Britanii, în care piaţa auto înregistrează o scădere de 8,8%”, precizează comunicatul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unde noi vedem culori, alţii văd oportunităţi de business: Piaţa de 30 de miliarde de dolari, unde o idee revoluţionară te poate face milionar peste noapte

    Mas Subramanian este cunoscut în lumea pigmenţilor pentru că în 2009 a creat, din greşeală, un nou pigment. Albastrul YinMn (pronunţat Yin-Min) este un amalgam de ytriu, oxid de indiu şi mangan, elemente din tabelul periodic care împreună formează ceva unic. YInMn este primul pigment de albastru descoperit în ultimii 200 de ani, potrivit unui articol al Bloomberg.

    O culoare este totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică. Monitoarele moderne pot reda până la 16,8 milioane de culori, mult mai mult decât ar putea vedea ochiul uman sau cât poate reproduce o imprimantă. Pentru a transforma o culoare digitală în ceva tangibil este nevoie de un pigment. ”Da, ai acest albastru fabulos, dar poţi să-l creezi pe mătase, bumbac sau pe alt material?“, spune Laurie Pressman, vicepreşedintele al Institutului Pantone. ”Nu este vorba doar despre culoare, ci despre compoziţia chimică a acesteia. Şi poate această compoziţie să fie realizată pe materialul unde vreau să o aplic?“, adaugă Pressman.

    Limitările apar la nivelul diversităţii de pigmenţi disponibili pentru haine, construcţii, tehnologie sau alte industrii. Un singur pigment, dioxidul de titan, reprezintă aproape două treimi din valoarea tuturor pigmenţilor produşi la nivel global. Acesta este evaluat la aproximativ 13,2 miliarde de dolari şi este responsabil pentru albul clar al liniilor de pe şosele, albul pastei de dinţi şi aşa mai departe.

    Istoric vorbind, pentru a obţine alte culori este necesară includerea în compoziţie a unor elemente anorganice, a unor compuşi periculoşi precum plumbul, cobaltul sau chiar cianura. Reglementările în această industrie au creat un impuls pentru a obţine pigmenţi organici benigni; astfel cercetătorii au descoperit o mulţime de nuanţe de negru, galben, verde. Albastrul este o poveste diferită.

    Subramanian, alături de colegii lui, nu a vrut să descopere o nouă culoare, ci căuta să creeze un material care era polarizat atât electric, cât şi magnetic. Ce a ieşit din cuptor a fost un albastru adânc, contrastant, uimitor.

    Albastrul este unul dintre tonurile dominante din natură, dar s-a dovedit a fi greu de reprodus de oameni. Egiptenii antici au încercat să creeze albastrul oceanic pentru decorarea mormintelor, dar au reuşit să facă doar un turcoaz. în timpul Renaşterii, culoarea ultramarin putea fi chiar mai scumpă decât aurul, deoarece lapis lazuli, din care se obţine culoarea, era extras din mine aflate tocmai din Afganistan. Primul pigment albastru sintetic a fost descoperit la începutul secolului al XVIII-lea de un chimist german care încerca să facă roşu. De atunci, multe dintre nuanţele comune de albastru obţinute au conţinut urme de cobalt, care ridică suspiciuni pentru boli precum cancerul.

    YInMn s-a dovedit a nu fi dizolvabil, iar în urma testelor s-a descoperit că este inert, nu se estompează, nu este toxic, este mai durabil decât ultramarinul, decât albastrul prusac, mai sigur decât albastrul de cobalt, mai uşor decât albastrul ftalocianinei şi mai întunecat decât albastrul Victoria. S-a descoperit, de asemenea, şi că reflectă căldura, permiţând obiectului acoperit să rămână rece în lumina soarelui.

    Cercetătorul şi-a publicat descoperirile într-un jurnal ştiinţific şi a patentat invenţia. Descoperirea a atras atenţia mass-media şi a companiilor. Subramanian a fost surprins de interesul arătat, aşa că a aplicat pentru a obţine şi mai mult finanţare pentru a studia şi produce şi alţi pigmenţi.

    YinMn nu este doar un albastru uimitor, ci cu ajutorul lui se pot crea şi alte nuanţe. Dacă se adaugă cupru se poate obţine verde, dacă se adaugă fier atunci se obţine oranj, iar prin adaos de zinc şi titan albastrul se transformă în mov. Subramanian a creat o mulţime de culori, însă nu a reuşit încă să creeze un roşu.

    Lumea nu a avut niciodată parte de un roşu stabil ce poate fi folosit în siguranţă. Pentru asta s-au creat diferite alternative fie toxice, fie dezgustătoare. Gladiatorii se mânjeau cu o culoare stacojie pe bază de mercur. Tiţian picta cu un mineral pe bază de arsenic numit realgar. Hainele armatei britanice erau infuzate cu gândaci zdrobiţi. De zeci de ani, piesele de Lego roşii conţineau cadmiu, considerat un element cancerigen.

    Acum există peste 200 de variante de roşu, atât naturale, cât şi sintetice, dar fiecare are probleme de siguranţă, stabilitate sau la nivel cromatic. Roşul 254, cunoscut şi ca roşu de Ferrari, de exemplu, un roşu sigur şi popular, este bazat pe carbon, ceea ce îl face predispus la degradare ca efect al ploii sau căldurii.

    Există un roşu stabil, nontoxic şi veşnic: oxidul de fier sau ocrul roşu, lutul găsit în picturile paleolitice din peşteri. ”Totuşi nu este chiar atât de luminos cum vor oamenii“, spune Narayan Khandekar, director al centrului Straus pentru conservare şi studii tehnice al Harvard. Un nou pigment ar putea genera sute de milioane de dolari anual, având impact asupra a numeroase categorii de produse: de la mase plastice la cosmetice, la maşini şi construcţii. Cel mai de succes albastru, din punct de vedere comercial, este ftalocianina; se regăseşte în cosmetice, gelul de păr sau vopseaua maşinilor. Chiar dacă albastrul lui Subramanian pare mai bun, această descoperire nu l-a şi îmbogăţit. Acum el trece prin mai multe provocări legate de aprobarea culorii, producerea acesteia şi vânzarea ei.

    Acum, Subramanian caută un roşu derivat al YInMn, ceea ce ar putea depăşi cu uşurinţă roşul Ferrari, care acum este estimat la 300 de milioane de dolari anual.

    Compania de cercetare de piaţă Ceresana estimează că pigmenţii reprezintă o industrie de 30 de miliarde de dolari, iar printre cei mai mari jucători se numără Lanxess, BASF, Venator şi Chemours. Segmentul de piaţă al pigmeţilor foarte performanţi creşte foarte repede şi reprezintă aproape o şesime din valoarea totală a pigmenţilor din anul 2016, potrivit Smithers Rapra. Cererea creşte pe măsură ce pigmenţii pe bază de plumb sunt eliminaţi, iar pieţele emergente pun pigmenţii performanţi în industria de construcţii şi de acoperişuri.

    Un albastru sigur, durabil şi prietenos cu mediul s-ar dovedi a fi un business foarte profitabil. Este de departe culoarea favorită a Americii, conform lui Pressman de la Institutul Pantone. Albastrul este central pentru branduri precum Ikea, Ford, Walmart şi Facebook. în plus, albastrul se află pe pereţi, pe haine, pe rafturi, iar două treimi din echipele de baseball din liga profesionistă americană au albastru pe uniforme.

    Mai multe companii au avut idei diferite pentru YInMn: HP voia să ştie dacă se poate face cerneală cu această culoare, Chanel era interesată pentru cosmetice, Merck se gândea la îngrijirea pielii, Nike era curioasă dacă se putea utiliza pe piele pentru a păstra picioarele reci pe perioada verii. Şi vânzătorii de pigmenţi erau interesaţi. Shepherd Color Co. a trimis oameni în statul Oregon, la doar o săptămână de la publicarea lucrării lui Subramanian, pentru a testa culoarea. Patentul îl deţinea Subramanian, dar pentru că descoperirea a fost făcută într-un laborator al statului Oregon, autorităţile de acolo au primit jumătate din suma acordată pe drepturile de utilizare. Shepherd a câştigat licitaţia şi dreptul de a produce culoarea în 2015.

    Compania a decis că piaţa cea mai viabilă pentru culoare este zona industrială şi cea a acoperişurilor. în septembrie 2017, la opt ani după descoperirea YInMn, culoarea a primit aprobarea pentru a fi vândută pe piaţă.

    Următorul pas pentru Shepherd ar fi să înscrie culoarea pentru testele EPA pentru substanţe toxice pentru control. Dacă ar trece acest test, culoarea ar putea fi folosită în mai multe sectoare  de exemplu, pe adidaşi. Dar Shepher încă nu a aplicat.

    Succesul culorii a fost oarecum limitat de preţul ridicat al acesteia, mai ales că cererea era mare şi se vindea la finalul anului 2017 cu 720 de dolari pe kilogram. Pe când costul pentru mangan (se obţine altă nuanţă de albastru) era de doar 1,7 dolari. Drept urmare, Shepherd vinde YInMn cu 1.000 de dolari kilogramul, iar managerul departamentului de marketing al Shepherd spune că dacă nu cumva preţul indiului se va prăbuşi, preţul albstrului YInMn va rămâne la fel de ridicat.

    Asta nu înseamnă însă că nu va genera foarte mulţi bani. Geoffrey Peake, managerul echipei de cercetare şi dezvoltare de la Shepherd, spune că pigmenţi precum YInMn sunt printre cei mai durabili şi au o garanţie de până la 50 de ani dacă sunt folosiţi la vopsirea de acoperişuri.

    Patentul cu numărul 8.282.728 este cel care ar putea fi mult mai valoros decât YInMn. Adevărata invenţie a lui Subramanian este structura de cristal a materialului. Aceasta se poate deschide sau închide la culoare, iar astfel s-ar putea crea mult mai multe culori. Jun Li, un cercetător de la laboratorul lui Subramanian, a spus că iniţial au crezut că dacă scădeau cantitatea de indiu se va produce roşu. Dar nu a fost atât de simplu.

    Roşul poate nu este culoarea favorită a Americii, dar este culoarea curajului, a seducţiei şi a bucuriei, iar Pressman spune că pe lângă negru, roşul este cea mai curajoasă culoare. Evocă putere şi autoritate. Maşinile roşii înseamnă doar 8% din numărul de autovehicule, dar asta lasă mult spaţiu şi pentru a face bani, mai ales că această culoare este folosită foarte des pentru maşinile sport foarte scumpe.

    Subramanian vrea să facă un roşu care să evoce aceste sentimente în timp ce poate depozita în siguranţă. El credea că dacă înlocuia indiul, atunci va da peste roşu, dar nu a fost chiar aşa. Pentru culoarea roşie, cercetătorii căutau de mult o variantă pentru a înlocui cadmiul din compoziţia culorii roşu. La început, se credea că în vopsea cadmiul este sigur şi durabil, dar s-a dovedit a nu fi chiar aşa şi s-a descoperit că acest element chimic putea contamina mediul înconjurător în timpul producţiei şi chiar şi alimentele. Un studiu realizat în 1997 a demonstrat că s-au găsit urme de cadmiu în ghiozdanele copiilor, jucării şi căştile audio. Uniunea Europeană a hotărât să interzică utilizarea cadmiului, dar s-a lovit de împotrivirea grupurilor de artişti şi a decis să renunţe la această decizie. în SUA, comisia responsabilă pentru siguranţa produselor a decis că acest element nu este foarte toxic şi că există un ”nivel acceptat de consum“.

    Un cercetător german a găsit un element numit perovskit care putea fi folosit în locul cadmiului. Totuşi, mixtura s-a dovedit a fi prea scumpă pentru a putea fi vândută în masă şi astfel nu a ajuns pe piaţă.

    Descoperirea unui nou pigment este dificil pentru că oricât de meticulos ai plănuit totul, nu ştii exact ce culoare va ieşi până nu deschizi uşa cuptorului. Căutând un conductor Subramanian a dat peste un nou pigment de albastru. Poate căutând roşul, glumeşte el, va da peste un nou tip de conductor. Cel puţin acum are o direcţie şi un punct concret de pornire, ceea ce-l face destul încrezător în abilităţile sale de a găsi roşul pe care-l caută. Şi care – de ce nu? – l-ar putea îmbogăţi.

  • Nuanţa de roşu de 1 miliard de dolari. Căutarea începe de la albastru

    Mas Subramanian este cunoscut în lumea pigmenţilor pentru că în 2009 a creat, din greşeală, un nou pigment. Albastrul YinMn (pronunţat Yin-Min) este un amalgam de ytriu, oxid de indiu şi mangan, elemente din tabelul periodic care împreună formează ceva unic. YInMn este primul pigment de albastru descoperit în ultimii 200 de ani, potrivit unui articol al Bloomberg.

    O culoare este totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică. Monitoarele moderne pot reda până la 16,8 milioane de culori, mult mai mult decât ar putea vedea ochiul uman sau cât poate reproduce o imprimantă. Pentru a transforma o culoare digitală în ceva tangibil este nevoie de un pigment. ”Da, ai acest albastru fabulos, dar poţi să-l creezi pe mătase, bumbac sau pe alt material?“, spune Laurie Pressman, vicepreşedintele al Institutului Pantone. ”Nu este vorba doar despre culoare, ci despre compoziţia chimică a acesteia. Şi poate această compoziţie să fie realizată pe materialul unde vreau să o aplic?“, adaugă Pressman.

    Limitările apar la nivelul diversităţii de pigmenţi disponibili pentru haine, construcţii, tehnologie sau alte industrii. Un singur pigment, dioxidul de titan, reprezintă aproape două treimi din valoarea tuturor pigmenţilor produşi la nivel global. Acesta este evaluat la aproximativ 13,2 miliarde de dolari şi este responsabil pentru albul clar al liniilor de pe şosele, albul pastei de dinţi şi aşa mai departe.

    Istoric vorbind, pentru a obţine alte culori este necesară includerea în compoziţie a unor elemente anorganice, a unor compuşi periculoşi precum plumbul, cobaltul sau chiar cianura. Reglementările în această industrie au creat un impuls pentru a obţine pigmenţi organici benigni; astfel cercetătorii au descoperit o mulţime de nuanţe de negru, galben, verde. Albastrul este o poveste diferită.

    Subramanian, alături de colegii lui, nu a vrut să descopere o nouă culoare, ci căuta să creeze un material care era polarizat atât electric, cât şi magnetic. Ce a ieşit din cuptor a fost un albastru adânc, contrastant, uimitor.

    Albastrul este unul dintre tonurile dominante din natură, dar s-a dovedit a fi greu de reprodus de oameni. Egiptenii antici au încercat să creeze albastrul oceanic pentru decorarea mormintelor, dar au reuşit să facă doar un turcoaz. în timpul Renaşterii, culoarea ultramarin putea fi chiar mai scumpă decât aurul, deoarece lapis lazuli, din care se obţine culoarea, era extras din mine aflate tocmai din Afganistan. Primul pigment albastru sintetic a fost descoperit la începutul secolului al XVIII-lea de un chimist german care încerca să facă roşu. De atunci, multe dintre nuanţele comune de albastru obţinute au conţinut urme de cobalt, care ridică suspiciuni pentru boli precum cancerul.

    YInMn s-a dovedit a nu fi dizolvabil, iar în urma testelor s-a descoperit că este inert, nu se estompează, nu este toxic, este mai durabil decât ultramarinul, decât albastrul prusac, mai sigur decât albastrul de cobalt, mai uşor decât albastrul ftalocianinei şi mai întunecat decât albastrul Victoria. S-a descoperit, de asemenea, şi că reflectă căldura, permiţând obiectului acoperit să rămână rece în lumina soarelui.

    Cercetătorul şi-a publicat descoperirile într-un jurnal ştiinţific şi a patentat invenţia. Descoperirea a atras atenţia mass-media şi a companiilor. Subramanian a fost surprins de interesul arătat, aşa că a aplicat pentru a obţine şi mai mult finanţare pentru a studia şi produce şi alţi pigmenţi.

    YinMn nu este doar un albastru uimitor, ci cu ajutorul lui se pot crea şi alte nuanţe. Dacă se adaugă cupru se poate obţine verde, dacă se adaugă fier atunci se obţine oranj, iar prin adaos de zinc şi titan albastrul se transformă în mov. Subramanian a creat o mulţime de culori, însă nu a reuşit încă să creeze un roşu.

    Lumea nu a avut niciodată parte de un roşu stabil ce poate fi folosit în siguranţă. Pentru asta s-au creat diferite alternative fie toxice, fie dezgustătoare. Gladiatorii se mânjeau cu o culoare stacojie pe bază de mercur. Tiţian picta cu un mineral pe bază de arsenic numit realgar. Hainele armatei britanice erau infuzate cu gândaci zdrobiţi. De zeci de ani, piesele de Lego roşii conţineau cadmiu, considerat un element cancerigen.

    Acum există peste 200 de variante de roşu, atât naturale, cât şi sintetice, dar fiecare are probleme de siguranţă, stabilitate sau la nivel cromatic. Roşul 254, cunoscut şi ca roşu de Ferrari, de exemplu, un roşu sigur şi popular, este bazat pe carbon, ceea ce îl face predispus la degradare ca efect al ploii sau căldurii.

    Există un roşu stabil, nontoxic şi veşnic: oxidul de fier sau ocrul roşu, lutul găsit în picturile paleolitice din peşteri. ”Totuşi nu este chiar atât de luminos cum vor oamenii“, spune Narayan Khandekar, director al centrului Straus pentru conservare şi studii tehnice al Harvard. Un nou pigment ar putea genera sute de milioane de dolari anual, având impact asupra a numeroase categorii de produse: de la mase plastice la cosmetice, la maşini şi construcţii. Cel mai de succes albastru, din punct de vedere comercial, este ftalocianina; se regăseşte în cosmetice, gelul de păr sau vopseaua maşinilor. Chiar dacă albastrul lui Subramanian pare mai bun, această descoperire nu l-a şi îmbogăţit. Acum el trece prin mai multe provocări legate de aprobarea culorii, producerea acesteia şi vânzarea ei.

    Acum, Subramanian caută un roşu derivat al YInMn, ceea ce ar putea depăşi cu uşurinţă roşul Ferrari, care acum este estimat la 300 de milioane de dolari anual.

    Compania de cercetare de piaţă Ceresana estimează că pigmenţii reprezintă o industrie de 30 de miliarde de dolari, iar printre cei mai mari jucători se numără Lanxess, BASF, Venator şi Chemours. Segmentul de piaţă al pigmeţilor foarte performanţi creşte foarte repede şi reprezintă aproape o şesime din valoarea totală a pigmenţilor din anul 2016, potrivit Smithers Rapra. Cererea creşte pe măsură ce pigmenţii pe bază de plumb sunt eliminaţi, iar pieţele emergente pun pigmenţii performanţi în industria de construcţii şi de acoperişuri.

    Un albastru sigur, durabil şi prietenos cu mediul s-ar dovedi a fi un business foarte profitabil. Este de departe culoarea favorită a Americii, conform lui Pressman de la Institutul Pantone. Albastrul este central pentru branduri precum Ikea, Ford, Walmart şi Facebook. în plus, albastrul se află pe pereţi, pe haine, pe rafturi, iar două treimi din echipele de baseball din liga profesionistă americană au albastru pe uniforme.

    Mai multe companii au avut idei diferite pentru YInMn: HP voia să ştie dacă se poate face cerneală cu această culoare, Chanel era interesată pentru cosmetice, Merck se gândea la îngrijirea pielii, Nike era curioasă dacă se putea utiliza pe piele pentru a păstra picioarele reci pe perioada verii. Şi vânzătorii de pigmenţi erau interesaţi. Shepherd Color Co. a trimis oameni în statul Oregon, la doar o săptămână de la publicarea lucrării lui Subramanian, pentru a testa culoarea. Patentul îl deţinea Subramanian, dar pentru că descoperirea a fost făcută într-un laborator al statului Oregon, autorităţile de acolo au primit jumătate din suma acordată pe drepturile de utilizare. Shepherd a câştigat licitaţia şi dreptul de a produce culoarea în 2015.

    Compania a decis că piaţa cea mai viabilă pentru culoare este zona industrială şi cea a acoperişurilor. în septembrie 2017, la opt ani după descoperirea YInMn, culoarea a primit aprobarea pentru a fi vândută pe piaţă.

    Următorul pas pentru Shepherd ar fi să înscrie culoarea pentru testele EPA pentru substanţe toxice pentru control. Dacă ar trece acest test, culoarea ar putea fi folosită în mai multe sectoare  de exemplu, pe adidaşi. Dar Shepher încă nu a aplicat.

    Succesul culorii a fost oarecum limitat de preţul ridicat al acesteia, mai ales că cererea era mare şi se vindea la finalul anului 2017 cu 720 de dolari pe kilogram. Pe când costul pentru mangan (se obţine altă nuanţă de albastru) era de doar 1,7 dolari. Drept urmare, Shepherd vinde YInMn cu 1.000 de dolari kilogramul, iar managerul departamentului de marketing al Shepherd spune că dacă nu cumva preţul indiului se va prăbuşi, preţul albstrului YInMn va rămâne la fel de ridicat.

    Asta nu înseamnă însă că nu va genera foarte mulţi bani. Geoffrey Peake, managerul echipei de cercetare şi dezvoltare de la Shepherd, spune că pigmenţi precum YInMn sunt printre cei mai durabili şi au o garanţie de până la 50 de ani dacă sunt folosiţi la vopsirea de acoperişuri.

    Patentul cu numărul 8.282.728 este cel care ar putea fi mult mai valoros decât YInMn. Adevărata invenţie a lui Subramanian este structura de cristal a materialului. Aceasta se poate deschide sau închide la culoare, iar astfel s-ar putea crea mult mai multe culori. Jun Li, un cercetător de la laboratorul lui Subramanian, a spus că iniţial au crezut că dacă scădeau cantitatea de indiu se va produce roşu. Dar nu a fost atât de simplu.

    Roşul poate nu este culoarea favorită a Americii, dar este culoarea curajului, a seducţiei şi a bucuriei, iar Pressman spune că pe lângă negru, roşul este cea mai curajoasă culoare. Evocă putere şi autoritate. Maşinile roşii înseamnă doar 8% din numărul de autovehicule, dar asta lasă mult spaţiu şi pentru a face bani, mai ales că această culoare este folosită foarte des pentru maşinile sport foarte scumpe.

    Subramanian vrea să facă un roşu care să evoce aceste sentimente în timp ce poate depozita în siguranţă. El credea că dacă înlocuia indiul, atunci va da peste roşu, dar nu a fost chiar aşa. Pentru culoarea roşie, cercetătorii căutau de mult o variantă pentru a înlocui cadmiul din compoziţia culorii roşu. La început, se credea că în vopsea cadmiul este sigur şi durabil, dar s-a dovedit a nu fi chiar aşa şi s-a descoperit că acest element chimic putea contamina mediul înconjurător în timpul producţiei şi chiar şi alimentele. Un studiu realizat în 1997 a demonstrat că s-au găsit urme de cadmiu în ghiozdanele copiilor, jucării şi căştile audio. Uniunea Europeană a hotărât să interzică utilizarea cadmiului, dar s-a lovit de împotrivirea grupurilor de artişti şi a decis să renunţe la această decizie. în SUA, comisia responsabilă pentru siguranţa produselor a decis că acest element nu este foarte toxic şi că există un ”nivel acceptat de consum“.

    Un cercetător german a găsit un element numit perovskit care putea fi folosit în locul cadmiului. Totuşi, mixtura s-a dovedit a fi prea scumpă pentru a putea fi vândută în masă şi astfel nu a ajuns pe piaţă.

    Descoperirea unui nou pigment este dificil pentru că oricât de meticulos ai plănuit totul, nu ştii exact ce culoare va ieşi până nu deschizi uşa cuptorului. Căutând un conductor Subramanian a dat peste un nou pigment de albastru. Poate căutând roşul, glumeşte el, va da peste un nou tip de conductor. Cel puţin acum are o direcţie şi un punct concret de pornire, ceea ce-l face destul încrezător în abilităţile sale de a găsi roşul pe care-l caută. Şi care – de ce nu? – l-ar putea îmbogăţi.

  • Veniturile operaţionale ale AFI Europe România au ajuns la 13,6 milioane de euro în primul trimestru al anului

    AFI Cotroceni, cel mai mare mall din România, a raportat un venit operaţional net de peste 9 milioane de euro în primele trei luni, reprezentând o creştere de 8% faţă de primul trimestru din 2017. Numărul de vizitatori din AFI Cotroceni a crescut la 56.000 de vizitatori pe zi în primul trimestru, o creştere de 13% comparativ cu T1 2017, datorată în principal extinderii magazinului Zara la o suprafaţă de 4.000 mp şi a deschiderii magazinului Peek&Cloppenburg de la finalul anului trecut. În consecinţă, şi vânzările retailerilor (cifra de afaceri) au înregistrat o creştere de 6%, comparativ cu T1 2017.

    Anul trecut, AFI Cotroceni a fost evaluat la 501 milioane de euro.

    Vânzările retailerilor (cifra de afaceri) din mall-ul AFI Ploieşti, cu o suprafaţă totală închiriabilă de 34.000 mp, au crescut cu 11%, comparativ cu T1 2017, ajungând la peste 65 milioane de lei. Numărul de vizitatori ai mall-ului a depăşit 15.000 de persoane pe zi, iar gradul de ocupare rămane constant, la 99%. Datorită rezultatelor din ce în ce mai bune, suprafaţa mall-ului urmează a fi extinsă în viitorul apropiat.

    Proiectul de birouri AFI Park, cu o suprafaţă totală închiriabilă de 70.000 mp şi un venit anual estimat la 13 milioane de euro, înregistrează un grad de ocupare de 99%. Valoarea celor cinci clădiri ale proiectului este de 165 milioane de euro, conform evaluărilor realizate în 2017.

  • Proiect: Punctul de amendă de circulaţie, pentru pensionari, stabilit la 10% din punctul de pensie

    Proiectul de lege pentru modificarea alin. (2) al art. 98 din OUG nr. 195 din 12/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, depus pe 8 mai la Senat, în procedură de urgenţă stipulează următoarele: “Art I – Alin. (2) al art 98 Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, pentru persoanele active şi 10% din punctul de pensie, stabilit prin ordonanţă sau hotărâre a Guvernului, pentru pensionari”, se arată document. Punctul de pensie este în prezent de 1.000 de lei, urmând să crească de la 1 iulie la 1.100 de lei.

    În prezent forma acestui text al legii aflate în vigoare este: “un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cosmina Coman: “De ce este importantă curiozitatea”

    “De multe ori a fost o provocare de a convince, de a strage alţi ameni în jurul meu pe ideea pe care am avut-o să o transmit. Învăţare continuă, deschidere spre nou şi curiozitate. Una dintre cele mai importante trăsături pe care poate să le aibă cineva este curiozitatea. Ea reprezintă un atu şi asta o recomand oricui. Asta este şi o metodă prin care-mi gestionez provocările.”

  • Cum arată viaţa în cele mai mici apartamente din lume – GALERIE FOTO, VIDEO

    Populaţia planetei se află în continuă creştere, iar tot mai mulţi oameni se mută din zona rurală către oraşe, ceea ce reprezintă o provocare pentru autorităţi.

    Apar tot mai multe locuinţe, însă spaţiul este limitat, mai ales în urbe precum Hong Kong sau New York.

    Astfel au apărut micro apartamente de câţiva zeci de metri pătraţi, locuinţe înghesuite unde oamenii trebuie să trăiască pentru că nu-şi permit apartamente mai spaţioase. Business Insider prezintă imagini cu oameni care sunt nevoiţi să trăiască în asemenea apartamente.

     


     

  • Confesiunile unui model australian. De ce a renunţat la reţelele de socializare – GALERIE FOTO

    Essena O’Neil, model australian de 18 ani, renunţă la contul de Instagram şi susţine că social media nu reprezintă viaţa reală, ci este una închipuită, potrivit The Guardian.

    Modelul are peste 600.000 de fani pe Instagram şi spune că făcea cu uşurintă 2000 de dolari australieni pe fiecare postare.  În octombrie anul trecut, ea a şters peste 2.000 de fotografi de pe contul ei şi a editat descrierile fotografiilor rămase (96), astfel dezvăluind adevărul şi cadrul în care au fost realizate. De asemenea, numele contului a fost schimbat în “Social Media is not real life”.

    “Fără să-mi dau seama, mi-am petrecut majoritatea adolescenţei pe reţelele sociale, căutând aprecierile şi aprobările celor din jur. Reţelele de socializare nu reprezintă viaţa reală, este doar un sistem bazat prin care indivizii caută validările celor din jur” a scris ea.

    “În această fotografie aveam acnee, însă am folosit foarte mult machiaj. Zâmbeam doar pentru că credeam că arat bine”, este modul în care tânăra descrie o fotografie. “Nu am dat bani pe rochia asta. Am făcut sute de încercări înainte să obţin această fotografie. Mă simţeam foarte singură”,  “am fost plătită cu 400 de dolari pentru a face această fotografie. Asta când aveam doar 150.000 de fani, acum pot să primesc şi 2000 de dolari” sau “şi pentru această fotografie am fost plătită. Dacă vezi aşa zisele “fete instagram” şi vrei si tu să fii ca ele…gândeştete că tu vezi doar ceea ce vrei să vezi” sunt comentarii adăugate fotografiilor de pe cont.

    Reacţiile oamenilor au fost în marea lor majoritate pozitive, lăudând gestul fetei. Mai mult chiar, odată cu această schimbare Essena O’Neil şi-a lansat propriul site, loc unde fanii vor găsi “imagini creative care au un scop, poezii, articole şi interviuri cu oameni care mă inspiră”.