Pentru proprietari şi pentru investitori, sunt obiecte de valoare inestimabilă. Poţi să pariezi pe un milion de euro preţ de vânzare şi să te trezeşti că iei 30 de milioane. Sunt adevăruri din ce în ce mai dese. Sunt poveşti cu nepoţi care au moştenit maşini rare de la unchii lor, sunt poveşti cu oameni care au cumpărat cu 10$ maşini aparent banale, apoi le-au convertit valoarea reală pe milioane.
IATĂ AICI TOP 10 MAŞINI PE CARE LE IEI AZI, APOI LE VINZI CU MILIOANE DE EURO
Mulţi copii din orfelinatele din România care au fost adoptaţi de familii britanice la începutul anilor 90 suferă de probleme de sănătate mintală şi în prezent, cu toate că au devenit adulţi, susţin cercetătorii britanici, potrivit BBC.
Cu toate că au crescut în familii iubitoare, un studiu pe termen lung arată faptul că aceşti copii s-au confruntat cu probleme emoţionale şi sociale, doar unul din cinci copii având şansa de a scăpa neafectat de neglijenţa cu care a fost tratat anterior adopţiei.
În cele mai multe cazuri, românii sunt văzuţi ca un popor pudic, dar această impresie este una superficială. Se vorbeşte prea puţin despre istoria ascunsă, din spatele perdelelor, a întâmplărilor şi poveştilor condimentate cu cele mai fierbinte pasiuni. De la oamenii simpli, la marii eroi ai neamului, toţi au căzut în mrejele trăirilor erotice interzise. Despre acest subiect, în istoria României se poate vorbi de două lumi diferite.
Spaţiul carpato-danubiano-pontic cuprinde multe locuri în care paranormalul se îmbină perfect cu legenda şi fenomenele naturale. Poveştile care circulă în jurul lor se pot transforma oricând î scenarii de filme. Nu doar Pădurea Baciului sau poteca de pe Jepii mici sunt atracţiile principale pentru amatorii de paranormal, România are şi alte locuri misterioase. Iar unele dintre ele sunt cât se poate de… adevărate.
La graniţa judeţelor Harghita şi Covasna, turiştii pot găsi una dintre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă. Un loc plin de privelişti fermecătoare, în care se pot relaxa şi aventura, deopotrivă. Un loc mistic, cu proprietăţi miraculoase, unde se întâlneşte unul dintre cele mai ciudate fenomene din lume: localnicii ştiu exact cum va fi vremea cu patru zile înainte. Nu, nu este o altă legendă, ci un fenomen cât se poate de real. Unde se întâmplă acest lucru?
Saroo, în vârstă de 5 ani, se rătăceşte de fratele său şi ajunge într-un tren care-l poartă de-a lungul Indiei la mii de kilometri depărtare de casă şi de familie. El trebuie să înveţe să supravieţuiască singur în Calcutta, înainte de a fi adoptat de către un cuplu australian. 25 de ani mai târziu, înarmat cu frânturi de amintiri şi revoluţionara tehnologie Google Earth, el porneşte în căutarea familiei pierdute, încercând să regăsească drumul spre casă.
La prima vedere pare un scenariu oarecum comercial, dar pe măsură ce filmul avansează ne întâlnim cu unele situaţii ce par oarecum familiare: cine nu s-a încurcat folosind Google Maps sau Earth?
Producătorii şi regizorul Garth Davis au petrecut perioade considerabile de timp cu Saroo şi părinţii săi australieni, pregătind filmul. Saroo i-a povestit regizorului despre un fluture care i-a apărut în faţă de fiecare dată când era în pericol în viaţa sa, spre exemplu când era pe străzile din Calcutta.
Există simboluri şi motive pe parcursul întregului film, de pildă marea şi fluturii. „În mare parte din film, ceea nu este rostit e interesant. Dar cum transpun acest lucru dincolo de camera de filmat? Astfel, în cea de-a doua parte din film – când Saroo ajunge în Hobart, Australia – am decis să folosesc marea drept un element. Tasmania este o insulă, iar Hobart se află lângă un port mare şi un râu. Personajele noastre locuiesc toate lângă apă, ceea ce e complet diferit de locul de unde vine Saroo în India, care reprezintă o lume înconjurată de uscat. Există ceva feminin în legătură cu marea, un ceva prin care oceanul ne conectează pe toţi”, spune Garth Davis.
Primele şase săptămâni de filmare au avut loc în India – în Calcutta, Bengal şi în statul central Madya Pradesh – cu actori indieni profesionişti în rolurile cheie. Printre ei se numără şi unii dintre cei mai cunoscuţi actori din India, cum ar fi Nawazuddin Siddiqui, Priyanka Bose, Tannishtha Chatterjee şi Deepti Naval, fiecare fiind recunoscut pentru munca sa pe scena cinematografiei indiene.
O întâmplare amuzantă: auzind de rolul vital pe care Google Earth l-a avut în căutarea lui, compania l-a invitat pe Saroo să vorbească despre experienţa sa în cadrul unei conferinţe internaţionale, unde tânărul l-a întâlnit şi pe Eric Schmidt, directorul companiei. Cei de la Google l-au asistat pe producător în timpul filmărilor, pentru a se asigura că scenele în care Saroo îşi caută casa din India folosind Google Earth sunt cât mai autentice.
Saroo: Drumul spre casă a fost produs cu un buget mic, de doar 12 milioane de dolari; nici aşteptările de box-office nu sunt, desigur, foarte mari. În rândul criticilor, filmul s-a bucurat însă de destul de mult succes: Dev Patel a fost nominalizat la premiul Oscar şi la Globurile de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, în vreme ce pelicula a primit alte cinci nominalizări la premiile Academiei Americane de Film, inclusiv pentru cel mai bun film.
Notă: 8/10
În acest context, un om precum Fujiwara Kiyohira este de admirat. Acesta a trăit în nord-estul Japoniei, între 1056 şi 1128, iar în ciuda faptului că şi-a pierdut tatăl, soţia şi copilul din cauza acuzaţiilor de trădare, Fujiwara a decis să închidă cercul vărsării de sânge şi să-şi folosească averea şi puterea pentru a crea şi menţine pace, nu pentru a instiga la război.
Stabilindu-şi reşedinţa în satul Hiraizumi, acesta şi-a dedicat ultimile decenii din viaţă pentru crearea unui rai budist pe Pământ, în care sufletele prietenilor şi inamicilor săi, atât oameni cât şi animale, să găsească consolare şi să trăiască în armonie. Fiul şi nepotul său au adăugat la viziunea sa şi mai multe grădini ori temple, făcând recunoscut numele acestuia de-a lungul şi latul Japoniei.
În 1189, însă, după 100 de ani de pace sub generaţiile Fujiwara, visul budist a fost atacat şi dărâmat de Minamoto Yoritomo, al cărui unic scop a fost să devină shogun şi să stabilească dictatura militară. De-a lungul secolelor care au urmat, războaiele şi focul au devastat clădirile magnifice din lemn ale lui Hiraizumi. Cu toate acestea, realizarile familiei Fujiwara, extrem de influente în istoria Japoniei, nu au fost vreodată estompate din identitatea populară japoneză. Sala puternic aurită, „Holul de aur”, singura structură care a supravieţuit intactă încă din secolul al XII-lea, este considerată una dintre cele mai importante clădiri din Japonia. De fapt, Hiraizumi ar putea fi chiar cel mai important sat japonez.
Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.
Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.
Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.
Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.
ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.
Geanina Staicu-Avram este proprietara blogului culinar JamilaCuisine, un canal cu aproape 200.000 de abonaţi şi 60 de milioane de vizualizări. Ea povesteşte cum a făcut tranziţia de la un blog obişnuit, pe care publica poze cu reţete, la unul dintre cele mai mari canale româneşti de YouTube. „Ideea vlogului a venit de la soţul meu. Tocmai mă întorsesem dintr-o vacanţă în Maroc, soţul meu fiind marocan, şi eram de-a dreptul fascinată de bucătăria şi de aromele marocane. Voiam să le arăt şi românilor cum se pregăteşte mâncarea marocană şi cât e de gustoasă. Soţul meu m-a convins să facem aceste reţete marocane în format video şi de aici a pornit totul.“
Pe măsură ce canalul a câştigat în popularitate, cei doi au ales să investească în calitatea clipurilor postate. „Câte puţin în aparatură performantă, în lumini, în sisteme audio. Cumpărăm mereu lucruri noi, de la veselă şi alte articole pentru bucătărie, până la softuri necesare montajului audio şi video.“ Nu a plecat cu ideea de a monetiza canalul, din simplul motiv că acest lucru era foarte complicat în 2012. În momentul de faţă, spune că nu câştigă mult, dar nici puţin: „În cazul meu, vlogging înseamnă tutoriale video. Câştigăm suficient cât să ne putem întreţine şi să avem un trai decent. Din păcate, banii vin greu din YouTube. În România creatorii de conţinut de pe platformă sunt plătiţi prost, chiar foarte prost şi durează chiar şi 2-3 ani până să începi să ai într-adevăr câştiguri. Ştiu vloggeri care şi după 3 ani de YouTube obţin sume simbolice care pot reprezenta bani de buzunar, nu un câştig cu care să se poată întreţine.“
Sursa principală de venit o reprezintă, şi în acest caz, colaborarea cu diferite branduri. Îşi doreşte, în viitorul apropiat, să lanseze o carte de bucate. S-a gândit şi la abordarea pieţelor din străinătate, apelând la o variantă mai simplă: subtitrarea retetelor în limba engleză. „Nu vreau să fac reţete special pentru altă piaţă, dar vreau ca oricine găseşte clipurile mele pe YouTube să le poată şi înţelege, aşa că am recurs la subtitrări. Cereri am tot avut şi încă mai avem.“
Crede că vloggerii din ziua de azi trebuie să aibă în minte două lucruri atunci când pornesc un astfel de business: „Le-aş spune în primul rând să se gândească la ceva original. La ceva ce n-a mai făcut nimeni până acum, cel puţin pe piaţa din România. Originalitatea este un lucru foarte important din punctul meu de vedere. Dacă vei încerca să-l copiezi pe alt vlogger de succes, automat vei fi comparat cu el, iar partea proastă e că nu vei putea niciodată să-l depăşeşti. Dacă vei veni cu o idee nouă, oamenii vor fi curioşi să te urmărească pentru simplul fapt că tu eşti singurul cu ideea respectivă. În al doilea rând, i-aş sfătui să fie consecvenţi, să posteze des, să ţină legătura cu cei care-i urmăresc, să se folosească de reţelele sociale. Şi, nu în ultimul rând, să facă totul cu plăcere, cu dăruire. Atunci când faci ceva cu plăcere şi din plăcere, este imposibil ca acel lucru să nu iasă foarte bine.“
Chiar dacă succesul pe YouTube este greu de atins, iar obţinerea unor venituri din asta e chiar mai dificilă, există totuşi şi semne bune. Creşterea interesului pentru conţinut video este evidentă, după cum explică Liviu Dumitru, manager al agenţiei digitale Wizart Studios. Estimările arată că anul viitor 68% din traficul de pe internet va fi alocat conţinutului video (potrivit unui studiu al Cisco). YouTube primeşte un miliard de vizitatori unici pe lună, mai mult decât orice alt canal cu excepţia Facebook, şi asta pentru că materialele video sunt uşor de distribuit şi pentru că prezintă o experienţă senzorială completă.
„Poveştile de succes ale videoclipurilor care au devenit virale sunt cea mai bună dovadă că un anume tip de conţinut video poate avea un impact mult mai serios. Sunt materiale care exprimă într-un mod ideal povestea unui brand sau care spun poveşti cu care poţi empatiza mai repede, care fac oamenii să se identifice şi să ia parte la acea poveste într-un mod natural“, spune Liviu Dumitru. Iar pentru că acest tip de conţinut începe să domine internetul, a apărut şi un nou concept, acela de branded videos. Toate materialele de tip video care sunt asociate unui brand şi vizează obiective de marketing se încadrează sub această pălărie.
„Pentru a se alinia la acest trend, brandurile pot recurge la diverse trucuri cum ar fi reorganizarea conţinutului vechi într-un nou conţinut de tip video sau gândirea unei poveşti video care să arate faţa umană şi care ţine de domestic şi de cotidian.“ De aici, antreprenorii de pe YouTube se pot gândi la cum pot deveni concurenţi tot mai serioşi pentru publicitatea tradiţională, speculând în avantajul relaţia strânsă pe care au dezvoltat-o cu utilizatorii.