Tag: personal
-
Tudor Chirilă: „Adevăratele efecte ale legilor justiţiei. În Săptămâna Mare ei nu vor lua pauză. Se vor închina la icoane cu gândul la arginţi
Pe Facebook, Tudor Chirilă a scris: „Este Săptămâna Mare. Un timp pentru reculegere şi introspecţie. Îmi propusesem să nu postez. Doar că nu cred că ei se sinchisesc în vreun fel de repaosul spiritual ca să se oprească din acapararea României.Mă refer la legile justiţiei care în curând vor merge la promulgare. Lumea e confuză şi nimeni nu mai înţelege ce se întâmplă. Pentru mine e limpede că singurul scop al “programului de guvernare” este măcelărirea justiţiei de o manieră care să-i pună pe ei la adăpost şi, mai ales, să le permită să continue să facă ce ştiu ei mai bine: deturnarea banilor noştri către buzunarele lor.În Săptămâna Mare ei nu vor lua pauză. Se vor închina la icoane cu gândul la arginţi. Aşa că am zis să îmi fac datoria faţă de mine şi să mă documentez. Am luat legătura cu un judecător care a fost dispus să redacteze un document pe înţelesul tuturor şi care s-ar putea numi simplu: efectele devastatoare ale modificărilor legilor justiţiei.O să se găsească repede unii care să spună “ce mai vrei, au fost depuse amendamente şi CCR a revnit cu sugestiile de modificare”. De acord, doar că CCR se ocupă de ceea ce este legal şi constituţional, nu de ceea ce este şi moral.Vă rog să citiţi documentul de mai jos şi să daţi mai departe dacă consideraţi că este cazul. Singura noastră armă e informarea. A lor e dezinformarea. Şi ei au un arsenal. Am simţit-o pe pielea mea:)”Adevăratele efecte ale legilor justiţiei1. De ce se insista cu infiintarea unei Sectii specializate de anchetare a magistratilor?Nu pentru a se eficientiza cercetarea penală în cauzele în care sunt aduse acuzaţii penale magistraţilor, ci pentru că se doreşte crearea unei unităţi, care ar putea fi folosită punctual împotriva unui judecător sau procuror „incomod”.Să ne amintim că şi în privinţa SIPA s-a susţinut că a fost creată pentru “protecţia magistraţilor”, însă, în fapt, a fost structură de spionaj, stocând informaţii despre viaţa privată a magistraţilor, cu scopul de a fi utilizate împotriva acestora.De asemenea, secţia specială ar putea prelua toate cauzele de corupţie care implica magistrati. E usor sa faci o plangere penala unui magistrat in orice dosar in care este cercetat pentru coruptie un politician si dosarul va merge la sectia speciala. Practic, DNA va fi slabit major.Mai multe efecte gasiti aici, pe blogul personal al lui Tudor Chirilă. -
Traficul feroviar din Franţa este afectat de o grevă de amploare
Cele patru mari sindicate din transportul feroviar au anunţat că vor face grevă câte două zile pe săptămână. 34% din personalul total al SNCF nu lucrează, iar 77% dintre mecanicii de locomotivă participă la proteste.
Pentru ziua de marţi, doar unul din opt trenuri de mare viteză (TGV) efectuează curse, iar unul din cinci rute regionale sunt funcţionale.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Iohannis, avertisment către Guvern: Legea salarizării nu respectă principiile egalităţii
“Preşedintele României a atenţionat Guvernul că, după primele 3 luni de aplicare, efectele noii legislaţii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice arată că Legea se află în contradicţie cu principiile egalităţii şi predictibilităţii de la care a emanat, în condiţiile în care s-a intervenit cu excepţii punctuale pentru diferite categorii de personal, ceea ce anulează inclusiv caracterul unitar al intenţiei legislative”, transmite Administraţia Prezidenţială, într-un comunicat de presă.
Sursa citată transmite că premeierul Viorica Dăncilă a dat asigurări de stabilitate în privinţa resurselor financiare necesare aplicării Legii salarizării şi a majorărilor salariale asumate până în prezent.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Opinie Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj: Stimaţi Directori de HR, când o să strigaţi în gura mare că România se confruntă cu un dezastru de resurse umane în zona de execuţie din operaţiunile de manufactură industrială?
Nu există (nici în plan) nici un fel de pregătire vocaţională pentru personalul de execuţie pentru manufactură industrială mare pentru că nici nu ştim ce industrie este prioritară într-o strategia de competitivitate a României care se schimbă anual (în afară de automotive bineînţeles, dar să nu se creadă că fabricile de automotive şi satelitele acestora stau pe roze şi găsesc personal de execuţie pe toate drumurile, au cu toţii aceleaşi probleme).
Fără şcoli profesionale, fără legea internship-ului, fără a (re) educa milenialli de pe băncile şcolii că miza carierei nu este întotdeauna, vrei nu vrei, să ai licenţă, masterat şi doctorat şi să n-ai ce face cu ele, angajatorii industriali vor deveni specie pe cale de dispariţie. Nici măcar nu e vorba de salarii-industriaşii sunt pregătiţi să plătească ce trebuie-este vorba de lipsă de educaţie, de direcţie, de pregătire vocaţională, de “sa-ţi placa”; este similar, dacă îmi permiteţi comparaţia, cu aspiraţiile adolescenţilor de a avea trăsături fizice ca modelele din reviste – e ruşinos dacă nu ai licenţă, masterat şi doctorat, nu? Muncitorul în fabrică este un paria social, nu vrei să fi aşa ceva…. Asta este mentalitatea care s-a creat pe piaţa forţei de muncă, falsă şi dăunătoare, şi nimeni nu iese din zona de confort că s-o schimbe.Până şi inspectoratele locale de muncă admit că va fi şi mai rău, milenialli nu vor joburi de execuţie în industria de manufactură, construcţii şi HORECA. Mai bine stau acasă pe banii părinţilor, marea majoritate din generaţia decreteilor, care vor evident ce-i mai bine pentru copiii lor, adică o licenţă, masterat, doctorat.
Dar, aşa cum am spus-o, poate că România nu are nevoie de industrie mare de manufactură, de peste 100 angajaţi în execuţie – cu excepţia automotive, însă repet să nu creadă cineva că aceasta nu face eforturi supraomeneşti să găsească angajaţi. Importăm bine-mersi tot, avem un pic de manufactură în industria alimentară şi a bunurilor de larg consum, şi cam atât. Asamblarea şi lohn-ul să trăiască, cui îi trebuie valoare adăugată şi o ţară care să fie un competitor industrial şi exportator într-o regiune aşa de plină de oportunităţi când poţi importa absolut totul?
A observat cineva că nu se mai deschid fabrici mari în România, eventual se extind sau tranzacţionează cele existente, şi că există o tendinţă (încă stopabila), de închidere a unora dintre cele existente? A calculat cineva care este media de vârstă a angajaţilor din execuţie din fabricile mari şi mijlocii din România?
S-a gândit cineva să ceară facilităţi fiscale de genul celor din OUG 32/2016 pentru personalul de execuţie din manufactură industrială, în special din KBE, în aşa fel încât să atragem milenialli în fabrici? (dealtfel o foarte bună idee de re-industrializare a României) -
Cine a fost femeia pe care Elena Ceauşescu a urât-o cel mai mult. ”Îi spunea soţului meu: ‘Lasă, dragă, o să moară’”
Un astfel de caz a fost cel al Violetei Andrei, una dintre cele mai frumoase actriţe din ţara noastră, pe care soţia dictatorului a scos-o de pe platourile de filmare în 1982.“În 1965, am jucat în primul lungmetraj, apoi rolurile au venit unul după altul, până în 1972. Atunci a avut loc o întâlnire scurtă cu familia Ceauşescu, eram împreună cu soţul meu (n.r. – este vorba despre Ştefan Andrei, secretar al Comitetului Central pe probleme de politică externă la vremea respectivă). Imediat după ce m-a văzut, soţia dictatorului a început să mă urască. Şi m-a urât toată viaţa, pur şi simplu. Pentru mine, Elena Ceauşescu a fost un coşmar care m-a urmărit aproape 20 de ani”, a declarat, pentru Libertatea, Violeta Andrei, în urmă cu şapte ani (2011).Din acel moment i s-a interzis să mai joace în filme. Abia în 1974 a fost distribuită din nou într-un lungmetraj de regizorul Iulian Mihu, care era deja un artist cunoscut peste hotare şi cu greu se putea atinge cineva de el.Avea interzis pe platourile de filmareAu urmat zeci de roluri până în 1982, când nu a mai chemat-o nimeni pe platouri, din ordinul soţiei dictatorului. Până la finalul vieţii, Elena i-a purtat pică actriţei. “În 1988, m-am îmbolnăvit destul de grav şi am fost supusă unei operaţii. Ceauşeasca îi tot repeta soţului meu: «Lasă, dragă, o să moară». Ei, bine, n-am murit, a murit ea, în decembrie 1989”, a mai dezvăluit Violeta Andrei.«Au vrut să-i facă rău şi copilului meu»“Îmi amintesc că, prin 1991, aveam voie să-i duc lui Ştefan trei kilograme de alimente la închisoare. Îi duceam şi cărţi, în special discursuri politice, iar cei de acolo mă tot întrebau dacă sunt volume cu Ceauşescu, deşi scria pe coperte că erau interbelice.Oamenii lui Iliescu au vrut să îi facă rău şi copilului meu (Călin Andrei – n.r.), l-au dat afară de la muncă, dar el a avut noroc, a intrat imediat la un privat”, a povestit actriţa, scrie libertatea.ro -
Cum să-ţi ţii talentele în companie
De mai bine de un deceniu, am pierdut an de an talente în sport. Simona Halep este o excepţie. De acum înainte vom pierde din ce în ce mai multe talente în business, în economie.
Problema nu este că nu sunt talente, ci că numărul lor scade. În primul rând, prin faptul că baza de unde se năşteau aceste talente este din ce în ce mai redusă. Natalitatea este în scădere; România continuă să piardă oameni care pleacă la muncă în afară; numărul celor care reuşesc să facă tot ciclul de educaţie şcolară, până la terminarea facultăţii, se reduce; scăderea calităţii învăţământului românesc este vizibilă din ce în ce mai mult – avem câteva şcoli de elită care cresc an de an şi de unde universităţile americane şi britanice se alimentază continuu, dar pe medie, calitatea învăţământului şi a ceea ce rezultă scade; pregătirea profesională pe medie, nu prin excepţii, pierde teren pentru că nu mai sunt profesori, pentru că nu mai are cine să-i înveţe pe cei care vin din urmă, şi în primul rând pentru că nu mai vine nimeni din urmă.
Toate aceste lucruri vor lovi în final în business, care este principalul beneficiar al educaţiei.
În cea mai bună perioadă economică, când există bani şi există intenţia de a face investiţii, nu ai cu cine să le faci. Nu poţi să ai valoare adăugată mai mare dacă nu ai talente.
De multe ori, exportăm materie primă brută – începând de la grâu, lemn, mere, până la creiere – pentru simplul fapt că nu ai cu cine să faci produse şi servicii care să aibă valoare adăugată mai mare.
Poţi să aduci echipamente, roboţi, dar cineva tot trebuie să le opereze.
O altă problemă este că firmele, în special cele româneşti – care au o pondere de 47% în business, nu s-au pregătit pentru a atrage, a reţine şi a dezvolta talentele. Nu au un sistem.
Fiecare dintre noi a râs de sistemul de la McDonald’s, unde începi prin a face curăţenie în toalete, treci la hamburgeri şi cartofi prăjiţi, iar extrem de rapid, dacă rezişti, poţi ajunge şef de restaurant.
Probabil că americanii s-au confruntat în urmă cu 50-60 de ani cu aceleaşi probleme de personal, şi atunci au creat acest sistem, care este dat ca exemplu şi astăzi: de la cartofi prăjiţi, poţi ajunge CEO dacă eşti talentat şi determinat. În România, cel mai bun exemplu este Daniel Boaje, şeful McDonald’s, care în anii ’90 a început de la a face cartofi prăjiţi.
Iulian Stanciu, CEO al eMag, ce mai mare retailer online din România, cu afaceri de 1 miliard de euro, spune că sunt trei lucruri prin care poate să-şi ţină sau să-şi atragă talentele în companie: ceea ce face firma să aibă un sens, ceea ce face cineva care lucrează acolo să aibă un impact imediat, măsurabil, iar în al treilea rând să existe un plan clar de promovare. Bineînţeles că şi banii sunt importanţi, dar, la un moment dat, acest lucru trece pe poziţia a treia în decizia unui talent.
În sondajul CEO Survey 2018 realizat de firma de audit şi consultanţă PwC, directorii români încep să pună în prim plan problema talentelor sau a lipsei acestora.
În sistemul bancar românesc, dar şi la nivel mondial, până în criză băncile reuşeau să atragă cele mai multe talente. Acum nu mai este aşa, companiile din tehnologie fiind pe primul loc. În România, un programator, un inginer software, un inginer de sistem nu are ca primă opţiune de job o bancă, un retailer, ci o firmă din IT. Centrele de servicii de suport îşi iau oamenii din bănci, ceea ce până în criză era de neconceput.
Într-un articol din Financial Times, Rana Foroohar spune că talentele dintr-o companie nu mai trebuie trecute pe partea de costuri, ci trebuie să fie pe partea de active, adică un activ la fel de preţios pentru companie cum este capitalul.
Directorii trebuie să adminstreze resursa umană a unei companii la fel cum administrează capitalul, comentează ea (articolul din FT se numeşte The Backlash against Shareholder Value).
Fără talente, companiile pierd sânge pe drum şi vor ajunge la destinaţie istovite, fără suflu şi fără putere.
Companiile româneşti se plâng că multinaţionalele câştigă teren, ca o putere mai mare, că statul român le ajută şi le protejază mai mult pe ele, în detrimentul capitalului naţional. Poate aşa este, dar talentele româneşti preferă mai degrabă să lucreze pentru multinaţionale decât pentru firmele româneşti. Iar aici antreprenorii şi directorii, cei care deţin capitalul, ar tebui să-şi pună probleme: de ce?
-
(P) Conceptul GDPR 360, o abordare completa a regulamentului UE
Joi 22 Feb 2018 am participat in calitate de partener principal la evenimentul Automation Experience.
Automation Experience a fost un eveniment ofertant, pe parcursul caruia au fost scoase in evidenta subiecte care au vizat tendinte si noutati din sfera solutiilor de procesare a datelor si documentelor, in contextul unuia dintre cele mai actuale subiecte si anume regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia datelor cu caracter personal.
Cu aceasta ocazie, am prezentat servicii si solutii de automatizare fluxuri de documente si am lansat conceptul GDPR 360, o abordare completa, o transpunere a legislatiei solutii de automatizare si management al datelor si documentelor.
Conceptul GDPR 360 a venit pe fondul propriei noastre nevoi si din dorinta de a aduce claritate partenerilor nostri, prin oferirea de informatii referitoare la impactul acestui regulament.
Cosideram ca la aceasta data aducem clientilor nostri una dintre cele mai complete si corecte abordari asupra modului in care se gestioneaza analiza si derularea continua a prevederilor regulamentului GDPR si conformitatea cu acesta.
Interviu Doru VIJIIANU – Director General Zipper Romania
In opinia noastra aplicarea GDPR este mai mult decat aplicarea unei legi, este o transformare culturala a organizatiilor prin modul in care fiecare dintre noi va trata confidentialitatea, integritatea si disponibilitatea datelor cu caracter personal.Interviu Adriana RADULESCU – Director Operational Zipper Romania
Alaturi de leaderi in domeniul automatizarii si prelucrarii datelor, precum Ernst & Young sau SAS, ne-am bucurat sa abordam subiecte interesante: automatizarea documentelor, robotics sau contextual search, modul in care acestea sunt influentate de dezvoltarea tehnologica si impactul asupra mediului de business si al societatii in general.A fost un prilej bun sa transmitem mesajul nostru catre persoanele de decizie, atat din mediul public cat si privat, referitor la beneficiile implementarii solutiilor de automatizare date si documente potrivite pentru afacerile lor, a faptului ca sunt responsabili de aceste schimbari inainte de a fi nevoiti sa le faca.
Interviu Judit FEKETE – Director IT Zipper Romania
Impactul solutiilor si serviciilor prezentate, sunt insasi garantia a unei decizii potrivite:
– Cresterea cu 300% a eficientei personalului prin utilizarea solutiilor de automatizare
– Reducerea cu peste 50% a timpului de procesare al documentelor
– Reducerea cu pana la 90% a procesarii manuale a datelor din documente
– Accesarea rapida si controlata a documentelor in orice moment, de oriunde
– Economisirea substantiala de timp si de bani prin utilizarea solutiilor de automatizare
– Instrumente de lucru pentru analiza si implementarea GDPRDorim sa multumim celor peste 180 de participanti, clienti existenti si potentiali, oameni de afaceri, persoane de decizie, influente in mediul de business din industrii precum bancar, asigurari, telecomunicatii, utilitati si administratie publica, care au aratat un real interes subiectelor prezentate si care au incredere sa apeleze la solutiile si serviciile oferite de Zipper.
Promitem ca vom continua sa impartasim din experienta noastra, din expertiza in prelucrarea a peste 1 miliard de metadate anual, sa crestem calitatea serviciilor prin procedurile interne si certificarile ISO si sa asiguram securitatea datelor prin cele 2 data center in Cluj si Bucuresti.
Imagini eveniment
https://photos.app.goo.gl/ydI3XNzR7tpjY81C2Despre Zipper Romania
Parte dintr-un grup de firme cu prezenţă în 5 ţări din Sud-Estul Europei, cu două centre de procesare în România şi Moldova, Zipper acopera nevoile companiilor de a-şi optimiza fluxurile interne. Soluţiile şi serviciile de procesare a datelor şi a documentelor receptionate, vehiculate sau expediate dintr-o companie, asigura un suport solid pentru reducerea costurilor si a timpului de procesare.Pentru mai multe detalii puteti accesa eZipper.ro
Sau prin contact direct catre: Anton VOICU – Communication & Lead Performance Manager
Romania, Bucuresti, Bd. 1 Decembrie 1918 Nr. 1G, sector 3T +0213404638
M +40749998656
anton.voicu@ezipper.ro
-
Cum şi de ce a ajuns România să importe forţă de muncă din Asia
„Pentru mine, România e o mare provocare. E o provocare să mă duc în fiecare seară acasă, într-un apartament gol. Uneori, mă trezesc că stau pe canapea, cu o bere în mână, şi purtăm – eu cu mine – o discuţie imaginară: «Ce faci? Eşti bine?»; «Da, sunt ok. Sunt ok.»” John îmi povesteşte apoi de băiatul lui, care e pe cale să absolve facultatea, şi îmi tot repetă cât de importantă e educaţia pentru el, educaţie pe care, dacă ar fi rămas în Filipine, nu i-ar fi putut-o asigura copilului său.
9.200 de kilometri îl despart pe John de familia sa; alte mii de străini sunt în aceeaşi situaţie. România nu e întotdeauna prima lor opţiune ca destinaţie, ci una care le aduce un venit decent.
John, spre exemplu, a aplicat pe un site care facilitează munca în străinătate; de aici, CV-ul lui a ajuns la o agenţie de recrutare din Filipine care l-a invitat să participe la câteva interviuri pe Skype, în 2016. Un an mai târziu, el a ajuns la o companie din Braşov. „Mi-au dat şansa să vin aici şi mi-au trimis o viză valabilă pe trei luni. Totul a fost gratuit, inclusiv biletul de avion. Singurul lucru pe care l-am plătit eu a fost vizita medicală”, povesteşte el.
România nu e însă prima ţară străină în care lucrează John; el face asta încă din 2000. A lucrat mai întâi în Dubai pentru aproape doi ani, după care s-a întors în Filipine. „Aveam un copil mic şi îmi doream să îi asigur o educaţie mai bună, dar banii câştigaţi în Manila nu erau suficienţi – trebuie să plăteşti chirie, transport, să cumperi mâncare, iar salariul era mic. Aşa că am decis să plec iar”, îşi aminteşte el. Au urmat o experienţă de aproape 10 ani în Kuweit şi una de alţi doi în Canada. „Filipinezii sunt cei mai muncitori oameni din Asia”, spune el. „Nu pierdem niciodată timpul şi vrem întotdeauna să demonstrăm, dar cu toate astea e greu, în multe ţări, să obţii cetăţenie.”
A ajuns aşadar în 2017 în România, petrecând câteva luni la Braşov, iar apoi a preluat un post de bucătar în Bucureşti. E foarte greu şi foarte costisitor pentru angajatorii români să obţină permise de muncă, spune asiaticul, iar asta l-a făcut să aprecieze interesul noului său angajator. E mulţumit de situaţia sa actuală şi spune că reuşeşte să îi trimită, lunar, bani fiului său; mărturiseşte însă că l-ar ajuta un salariu ceva mai mare.

Remuneraţia nu e însă întotdeauna negociabilă, după cum explică Oana Peca, manager al companiei de recrutare Prestige Recruitment. „Lucrăm cu agenţii din ţările din care urmează să aducem personal, iar salariile sunt standard: pentru un muncitor în construcţie un anumit salariu, pentru un tinichigiu la fel, iar angajatorul e informat despre valorile respective care sunt deja stabilite în ţările din care provin”, explică ea. Compania a început în 2013 cu recrutarea pensonalului domestic, bone sau menajere, iar de anul trecut a demarat procesul de aducere a personalului pentru mai multe domenii, aşa cum ar fi ateliere mecanice sau auto, restaurante sau muncitori pe zona de construcţii.
„Pentru muncitorii domestici am început cu Filipine, iar acum lucrăm cu Indonezia, Nepal, Sri Lanka sau Bangladesh. La ei se declară salariul mediu brut, de 4.162 de lei; acela este punctul de început al negocierilor. Trebuie să le asigure şi cazarea şi masa, pentru că venind din altă ţară ei se bazează în totalitate pe angajator. Dincolo de asta, salariul va depinde de funcţia ocupată”, spune managerul firmei de recrutare. Ca termen de comparaţie, salariul minim în Vietnam este de 150 de euro pe lună, de 3,5 ori mai mic decât salariul minim pe care îl primeşte un vietnamez care lucrează în România.
Criza de personal s-a acutizat la începutul lui 2017, spune Oana Peca, care adaugă faptul că aceasta nu este complet conştientizată de angajatorii români. „Doar corporaţiile, firmele mari au conştientizat fenomenul şi încep să apeleze la firme de recrutare şi la personalul din afara ţării, mai ales la cel asiatic. Într-un fel, criza a început şi de la mentalitatea angajatorilor români, care vor să munceşti cât mai mult pe salarii cât mai mici.”
„Sunt foarte mulţi angajaţi veniţi din Asia: în 2017, la începutul lunii decembrie, s-a depăşit numărul de autorizaţii de muncă ce trebuia eliberate pentru anul în curs, iar asta a dus la un blocaj. A fost nevoie să se dea mai devreme legea cu numărul de autorizaţii ca să se poată acoperi cererea”, explică Oana Peca.
Cererile pentru muncitori calificaţi vin mai ales din afara Bucureştiului, spune ea. În Capitală străinii lucrează mai ales cu restaurante, saloane de cosmetică – zona de servicii, în general. Anul trecut, Prestige Recruitment a adus în România în jur de 60 de persoane.
Recrutarea durează între 3 şi 4 luni: se ţin interviuri în ţara de origine a candidaţilor, se stabilesc detaliile jobului, iar apoi se demarează procesul de obţinere a permiselor de muncă şi a vizelor. „Candidaţii nu pot călători în România fără un scop, dar dacă angajatorul doreşte, îi poate întâlni înainte de aducerea în România”, explică Oana Peca.
„Interacţionând de-a lungul timpului atât cu angajaţii, cât şi cu angajatorii, cred că problema vine de la cei din urmă. Angajatorul este obişnuit să aibă forţă de muncă la dispoziţie şi să schimbe oamenii când vrea, fără a investi foarte mult în angajaţi; asta e mentalitatea generală în România”, explică managerul firmei Prestige Recruitment. „Acum, când e criză de personal şi nu prea mai ai de unde să alegi, sunt angajatori care ar investi în forţa de muncă, dar nu au de unde să mai găsească. Sigur, dacă ar fi investit înainte de criza de personal, nu cred că s-ar fi ajuns aici. Există, sigur, şi situaţii în care angajaţii sunt neserioşi – nu cred că România e singura ţară care se confruntă cu partea asta.”
-
Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, îşi caută PR. Ce condiţii trebuie să îndeplinească candidatul
Pentru postul de consilier personal-specialist în comunicare şi relaţii publice se cer studii superioare de lungă durata, în una din următoarele specializări: jurnalism, comunicare şi relaţii publice, publicitate, ştiinţe ale informării şi documentării sau media digitală.
Candidatul trebuie să aibă o vechime în specialitatea studiilor de minimum cinici ani şi să cunoască o limbă de circulaţie internaţională, de preferat engleză sau franceză, nivel avansat.