Cel mai nou caz este cel al centurii ocolitoare de la Mihăileşti, Giurgiu. Proiectul a demarat în 2011 când a fost organizată prima licitaţie, însă la acea vreme constructorul nici măcar nu a venit pe şantier pentru a construi ce promisese. La 6 ani de la prima tentativă de a construi drumul de 3 km noul constructor, a demarat lucrările cu doar câteva săptămâni înainte de expirarea deadlineului – iulie 2017, moment în care s-au descoperit arbori din specia nuc, „vinovaţii” de întârzierea lucrărilor.
Tag: oprire
-
Una dintre cele mai mari companii de la noi angajează 500 de oameni. Vezi care sunt posturile disponibile
Cei 500 de noi angajaţi vor fi recrutaţi pentru a sprijini nevoile sectorului de producţie de vehicule şi se adaugă celor 976 de angajaţi deja anunţaţi în luna aprilie şi celor 200 de operatori suplimentari necesari pentru producţia de motoare, informează compania. În prezent, numărul de angajaţi de la Craiova, atât în zona de producţie de vehicule, cât şi în cea de producţie de motoare, este de 2.860 de persoane.
Ford opreşte producţia modelului B-MAX la uzina din Craiova din cauza modificărilor de dinamică din segmentul B. „Ford B-MAX a avut performanţe bune de la lansarea sa, care a avut loc în 2012, însă clasa mică a evoluat, iar monovolumele sunt înlocuite treptat de SUV-uri şi Crossovere”, se arată în comunicatul companiei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Una dintre cele mai mari companii de la noi angajează 500 de oameni. Vezi care sunt posturile disponibile
Cei 500 de noi angajaţi vor fi recrutaţi pentru a sprijini nevoile sectorului de producţie de vehicule şi se adaugă celor 976 de angajaţi deja anunţaţi în luna aprilie şi celor 200 de operatori suplimentari necesari pentru producţia de motoare, informează compania. În prezent, numărul de angajaţi de la Craiova, atât în zona de producţie de vehicule, cât şi în cea de producţie de motoare, este de 2.860 de persoane.
Ford opreşte producţia modelului B-MAX la uzina din Craiova din cauza modificărilor de dinamică din segmentul B. „Ford B-MAX a avut performanţe bune de la lansarea sa, care a avut loc în 2012, însă clasa mică a evoluat, iar monovolumele sunt înlocuite treptat de SUV-uri şi Crossovere”, se arată în comunicatul companiei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Şapte eroi necunoscuţi din cel de-Al Doilea Război Mondial. Unul avea numai 16 ani şi a salvat de la moarte mii de oameni
Adolfo Kaminsky
Francezul Adolfo Kaminsky a renunţat la şcoală la vârsta de 13 ani pentru a-şi ajuta familia. Tânărul a lucrat împreună cu un curăţător de textile, petrecând ore întregi să înveţe cum să îndepărteze petele de pe rufe, astfel dezvoltându-şi pasiunea pentru chimie. Acasă a început să citească manuale despre chimie şi să realizeze experimente, conform List Verse.
Naziştii i-au invadat ţara pe când băiatul avea 16 ani. Kaminsky şi familia sa au evitat la limită deportarea în lagărele de concentrare. Tatăl lui Keminsky l-a trimis pe băiat să aducă acte false procurate de la un grup de rezistenţă a evreilor. Atunci când a ajuns, membrii grupului se chinuiau să îndepărteze de pe documente o pată de cerneală. Băiatul le-a spus să utilizeze acid lactic, un truc pe care îl învăţase la spălătorie. După îndepărtarea petei, grupul l-a rugat pe Keminsky să se alăture rezistenţei.
Până la vârsta de 19 ani băiatul, a salvat viaţa a mii de oameni, realizând documente false, buletine pe care nu scria ,,evreu”, paşapoarte sau bilete de tren.
Truus Oversteegen
Întreaga familie a olandezei Oversteegen era împotriva ideologiei naziste, aşadar au ajutat evreii şi refugiaţii politici să treacă ilegal graniţa dintre Germania şi Olanda. Truus, în vârstă de 16 ani, îşi dorea să ajute mai mult. Atunci când un membru al rezistenţei olandeze i-a cerut să se alăture grupului, ea nu a ezitat. Primele misiuni ale tinerei au fost simple, distribuirea de ziare ilegale şi procurarea medicamentelor pentru refugiaţi.
Dar în cele din urmă, Truus a obţinut o misiune mult mai importantă. S-a infiltrat într-o tabără de concentrare unde a furnizat acte false şi a eliberat copii evrei cărora le-a găsit adăpost. În cele din urmă, a fost rugată să se alăture rezistenţei militare. Aceasta a învăţat tacticile militare şi trasul cu arma. Prima sa misiunea a fost de a flirta cu soldaţii germani pentru a-i atrage în pădure. Acolo erau ucişi de ceilalţi membrii ai rezistenţei. Acţiunile sale i-au enervat pe germani care au pus o recompensă de 50.000 de guldeni (peste 150.000 de dolari) pentru capturarea sa, însă nu a fost niciodată prinsă.
-
Şapte eroi necunoscuţi din cel de-Al Doilea Război Mondial. Unul avea numai 16 ani şi a salvat de la moarte mii de oameni
Adolfo Kaminsky
Francezul Adolfo Kaminsky a renunţat la şcoală la vârsta de 13 ani pentru a-şi ajuta familia. Tânărul a lucrat împreună cu un curăţător de textile, petrecând ore întregi să înveţe cum să îndepărteze petele de pe rufe, astfel dezvoltându-şi pasiunea pentru chimie. Acasă a început să citească manuale despre chimie şi să realizeze experimente, conform List Verse.
Naziştii i-au invadat ţara pe când băiatul avea 16 ani. Kaminsky şi familia sa au evitat la limită deportarea în lagărele de concentrare. Tatăl lui Keminsky l-a trimis pe băiat să aducă acte false procurate de la un grup de rezistenţă a evreilor. Atunci când a ajuns, membrii grupului se chinuiau să îndepărteze de pe documente o pată de cerneală. Băiatul le-a spus să utilizeze acid lactic, un truc pe care îl învăţase la spălătorie. După îndepărtarea petei, grupul l-a rugat pe Keminsky să se alăture rezistenţei.
Până la vârsta de 19 ani băiatul, a salvat viaţa a mii de oameni, realizând documente false, buletine pe care nu scria ,,evreu”, paşapoarte sau bilete de tren.
Truus Oversteegen
Întreaga familie a olandezei Oversteegen era împotriva ideologiei naziste, aşadar au ajutat evreii şi refugiaţii politici să treacă ilegal graniţa dintre Germania şi Olanda. Truus, în vârstă de 16 ani, îşi dorea să ajute mai mult. Atunci când un membru al rezistenţei olandeze i-a cerut să se alăture grupului, ea nu a ezitat. Primele misiuni ale tinerei au fost simple, distribuirea de ziare ilegale şi procurarea medicamentelor pentru refugiaţi.
Dar în cele din urmă, Truus a obţinut o misiune mult mai importantă. S-a infiltrat într-o tabără de concentrare unde a furnizat acte false şi a eliberat copii evrei cărora le-a găsit adăpost. În cele din urmă, a fost rugată să se alăture rezistenţei militare. Aceasta a învăţat tacticile militare şi trasul cu arma. Prima sa misiunea a fost de a flirta cu soldaţii germani pentru a-i atrage în pădure. Acolo erau ucişi de ceilalţi membrii ai rezistenţei. Acţiunile sale i-au enervat pe germani care au pus o recompensă de 50.000 de guldeni (peste 150.000 de dolari) pentru capturarea sa, însă nu a fost niciodată prinsă.
-
Cum un pescar a transformat 80 de dolari într-o avere de invidiat
Nu s-a oprit din pescuit, iar astăzi este fondatorul şi acţionarul majoritar la Trident Seafoods. Averea sa este evaluată la cel puţin 1,1 miliarde de dolari potrivit Indexului Miliardarilor Bloomberg.
Unul dintre meritele sale este faptul că, în anii 80, a reuşit să convingă americanii să mănânce peşte Pollock, considerat la vremea aceea un peşte de clasă inferioară, la restaurantele fast-food. Totuşi, acesta a fost ajutat şi de către politicienii care au dat legi ce ţineau companiile străine de peşte din piaţa americană.Astăzi compania sa este evaluată la 2,4 miliarde de dolari, iar Bundrant deţine 51% şi din 2013 fiul său Joe este CEO. Trident are 16 fabrici şi 41 de vase de pescuit.
Brudant nu ştia nimic despre peşte, doar că se puteau face bani din asta, a recunoscut fiul său. Brudant a făcut o pauză de studii şi s-a dus la Bristol Bay, Alaska, unde a dormit în port şi făcea joburi pentru oricine era dispus să-i dea un ban.
La câţiva ani după această experienţă, Budrant voia să înceapă un business în domeniu. S-a întâlnit cu doi pescari – Kaare Ness şi Mike Jacobson- cu care a construit o barcă de pescuit de peste 40 de metri. Bundrant a echipat barca cu echipamente de gătit şi de îngheţat astfel încât pescari să poată petrece mai mult timp pe apă, pescuind.
La început, pescarii lui pescuiau crab, dar valoarea acestuia a început să scadă când Budrant s-a reorientat către peştele Pollock, ce nu era mâncat în SUA, dar era foarte popular în Asia.
Primul client pentru peştele Pollock a fost lanţul de magazine Long John Silver, apoi au urmat şi McDonald’s, Burger King şi Costco, în căutarea unui peşte mai ieftin pentru sandvişurile lor.
-
DISTRUGEREA ireversibilă a Pământului este tot mai aproape. Cât timp mai avem la dispoziţie pentru a opri efectele DEVASTATOARE
La nivel global, nivelul mediu al apei mărilor a crescut cu 50% în ultimii 20 de ani, informează We Forum. În 2017, temperaturile au ajuns la unele dintre cele mai mari niveluri din istorie, în anumite zone precum California sau Vietnam. Ultimii trei ani au fost printre cei mai călduroşi la rând .
În cadrul unei scrisori deschise, şase diplomaţi cunoscuţi din domeniul ştiinţific au declarat că omenirea are trei ani la dispoziţie pentru a salva planeta de la o distrugere ireversibilă. Publicată pe 28 iunie, scrisoarea doreşte să tragă un semnal de alarmă pentru guverne, afacerişti, cercetători şi cetăţeni privind emisiile gazelor care produc efectul de seră.
Dacă emisiile de carbon vor fi reduse până în 2020, temperaturile globale nu vor ajunge la un nivel ireversibil. Printre efectele creşterii temperaturilor se numără defrişările, inundaţiile şi schimbările imprevizibile ale vremii care vor afecta agricultura şi viaţa oamenilor.
-
Cronică de film: Pe urmele pericolului descătuşat
Noomi Rapace joacă rolul principal, cel al protagonistei Alice Racine, o investigatoare CIA care se trezeşte prinsă într-o cursă contra cronometru pentru a opri un atac cu arme biologice la Londra. După ani de şlefuire a scenariului, în care s-a conturat un personaj feminin puternic, găsirea unei actriţe potrivite pentru acest rol a fost o provocare pentru producătorii filmului. În noua misiune, Alice e nevoită să aibă încredere în Jack Alcott, un fost luptător în Irak, care o salvează când ea derapează un pic. În rolul lui Alcott îl găsim pe Orlando Bloom, care, de data aceasta, dă viaţă unui personaj neobişnuit faţă de seria de roluri care l-au făcut celebru.
Cândva unul dintre investigatorii de top ai CIA, Alice Racine a fost dată deoparte şi cariera ei a suferit după ce ultima ei anchetă a eşuat, ea neputând opri un atac terorist în Paris, care a provocat zeci de victime. Acum duce o viaţă liniştită în Londra, unde lucrează ca asistent social, când este contactată pe neaşteptate şi chemată înapoi pentru a obţine răspunsuri de la un suspect prins de CIA, în legătură cu un nou atac ameninţător, cu o armă biologică. Ea reuşeşte să afle informaţiile necesare de la prizonier, însă îşi dă seama ulterior că totul pare să fi fost rezultatul unui joc de culise, abil condus din umbră de cel pe care trebuia să-l prindă. Iar timpul nu ţine cu ea.
În completarea acţiunii, apare Eric Lasch, interpretat de Michael Douglas, care este mentorul lui Alice din CIA şi care o roagă să revină pe teren cât mai repede. O altă prezenţă puternică în film este cea a lui John Malkovich, care joacă rolul lui Bob Hunter, şef al CIA, care încearcă cu disperare să o aducă pe Alice înapoi la sediul central după ce interogatoriul la care o trimisese a luat o întorsătură neaşteptată. Ignorând ordinele lui, Alice se trezeşte în fruntea listei de suspecţi a CIA.
Ideea acestui film i-a venit, în 2006, producătoarei Georgina Townsley, care l-a convins pe scenaristul Peter O’Brien să se alăture proiectului şi să conceapă un thriller de spionaj care are în centru povestea unei eroine urbane din Londra. Munca la scenariu a durat cam un an, dar roadele au fost pe măsură, povestea fiind foarte bine primită la Hollywood, ceea ce a atras multă atenţie asupra producţiei propriu-zise. Filmările au pornit în toamna anului 2014, mai mulţi producători, printre care şi cei ai megafrancizei „Transformers”, fiind atraşi de scenariu.
Pentru a reda cât mai bine subiectul, scenaristul a făcut o amplă muncă de documentare, discutând inclusiv cu agenţi FBI specializaţi în astfel de atacuri. „Ne-am propus ca filmul să transmită ceva ce nimeni nu îşi doreşte să se întâmple, dar pe care numai Alice îl poate opri”, afirmă O’Brien. La acurateţea scenariului au ajutat şi un fost consilier CIA, dar şi un fost agent special din Marină, care au oferit soluţii tehnice ce conferă autenticitate peliculei.
Filmul „Unlocked” este distribuit de Forum Film România şi are premiera pe 16 iunie 2017, fiind disponibil în format 2D.
Notă: 7/10
Unlocked
Regia: Michael Apted
Distribuţie: Noomi Rapace,
Orlando Bloom, Toni Collette
Durată: 1 oră 38 minute
Data lansării: 16 iunie -
Trei ardeleni au creat de la zero un business evaluat la 1 milion de euro
“Atunci când ieşi în oraş, să mănânci la un restaurant ori să te bucuri de o bere cu prietenii, ajungi să aştepţi mai mult decât ai vrea pentru un meniu şi pentru notă?“ este întrebarea cu care începe filmul de prezentare a aplicaţiei Fast Order, dezvoltată de ardelenii Lucian Cramba, Bogdan Herea şi Alexandru Coman. Întrebarea rezumă conceptul de la care a pornit dezvoltarea aplicaţiei: aglomeraţia, personalul nepregătit, o satisfacţie redusă a clientului, lipsa de informaţii în ceea ce priveşte clienţii restaurantelor – sunt câteva dintre problemele pe care Lucian Cramba spune că reuşesc să le adreseze prin Fast Order. Lansată în martie 2016, aplicaţia este folosită în 100 de unităţi HoReCa din toată ţara, dar şi din afara graniţelor – ajunge chiar şi în Dubai, New York şi în câteva oraşe europene. Dacă investiţia iniţială în aceasta a fost proprie (cam 50.000 de euro, ai antreprenorilor Lucian Cramba şi Alex Coman), ulterior start-up-ul a atras peste 300.000 de euro prin două runde de finanţare. Prima, anul trecut, când Bogdan Herea, proprietarul furnizorului clujean de servicii IT Pitech+Plus a investit 125.000 de euro şi, recent, 200.000 de euro primiţi din partea unui grup de investitori privaţi în start-up-uri inovative. Lucian Cramba previzionează venituri de 200.000 de euro pentru cel de al doilea trimestru al anului şi spune că start-up-ul a ajuns să fie evaluat la circa 1 milion de euro. În prezent, acţionariatul majoritar este deţinut de Alex Coman, Bogdan Herea, Lucian Cramba; acţionarii minoritari, nou intraţi în firmă, deţin circa 20% din start-up.
Concret, aplicaţia poate fi folosită acum de către clienţii restaurantelor în care aceasta este implementată. Clientul are posibilitatea să scaneze un QR code prin intermediul căruia este localizat şi are totodată acces la meniul restaurantului. Poate să realizeze comenzile direct de pe smartphone; totodată, aplicaţia permite şi chemarea unui chelner, solicitatea de debarasare a mesei sau solicitarea notei de plată. În plus, prin intermediul acesteia, nota de plată poate fi achitată direct de pe telefon şi poate fi chiar împărţită între mai mulţi participanţi la masă (acum lucrează la implementarea unui sistem de plată cu cardul printr-un parteneriat cu Banca Transilvania şi Romcard).
Poate aceasta să înlocuiască ospătarii unui restaurant? Lucian Cramba spune că aplicaţia vine în completarea serviciilor unui ospătar şi nu în defavoarea lui. ”Din studiile pe care le-am făcut până acum, am înţeles că meseria de ospătar nu mai este privită ca una din care angajaţii să vrea să să iasă la pensie. De obicei este un job part time, pentru o vară sau două; de aceea, servirea lasă de dorit. Noi oferim o unealtă restaurantelor, prin să poată depăşi această barieră“. Antreprenorul se referă la un scenariu în care numărul comenzilor creşte foarte mult într-o seară aglomerată şi sunt prea puţin chelneri. ”Pot să gestioneze lucrurile într-un mod eficient? Noi am spune că nu. De aceea este nevoie de ei – atât pentru preluarea comenzilor, cât şi pentru customer support.“ Aplicaţia este totodată şi o modalitate de acumulare a datelor despre clienţi – de la cine sunt, la ce preferinţe şi tendinţe de consum îi caracterizează; astfel, potrivit lui Cramba, ospătarilor le rămâne mai mult timp să se ocupe de clienţii care au nevoie de interacţiunea umană.
Lucian Cramba, care se autodescrie ”plecat de acasă de la 18 ani ca să fac afaceri şi niciodată n-am fost angajat“, povesteşte că ideea dezvoltării Fast Order i-a venit în urmă cu cinci ani, când avea o cafenea în Alba Iulia. A ajuns atunci la concluzia că nu există o metodă eficientă de a servi un număr mare de clienţi în timpul orelor aglomerate. Între timp, proprietarul clădirii în care era cafeneaua a decis să construiască în locul acesteia un bloc, dar ideea lui a rămas în picioare. Faptul că tehnologia nu era însă atât de avansată atunci nu i-a permis să dezvolte aplicaţia la acel moment; de pildă, internetul wireless era prea scump pentru a fi folosit peste tot pe telefoanele mobile. Astfel, împreună cu Alex Coman, abia în 2015 a pus bazele aplicaţiei, într-o formă rudimentară, care să valideze conceptul şi să verifice modul în care ideea era primită de proprietarii de restaurante, cât şi de clienţii acestora. ”Când ne-am dus la primul restaurant şi le-am povestit ce vrem să facem, le-am spus: este un produs care nu mai există, este foarte posibil să vă dea peste cap sistemul care deja funcţionează aici, costă şi bani, nu avem experienţă în domeniul HoReCa, are şi probleme tehnice, dar vreţi să îl testaţi?“ De altfel, scepticismul celor din industrie reprezintă în continuare o problemă de care se lovesc. ”A fost destul de greu la început, dar am fost perseverenţi, am învăţat foarte mult din piaţă şi am pus şi în aplicare ce am învăţat în produsul pe care îl avem astăzi, care în fiecare zi este îmbunătăţit.“
Dacă iniţial doar Alexandru Coman s-a ocupat de dezvoltarea aplicaţiei, în prezent el coordonează o echipă formată din şapte programatori care lucrează la îmbunătăţirea şi dezvoltarea funcţionalităţilor acesteia.
-
Trei ardeleni au creat de la zero un business evaluat la 1 milion de euro
“Atunci când ieşi în oraş, să mănânci la un restaurant ori să te bucuri de o bere cu prietenii, ajungi să aştepţi mai mult decât ai vrea pentru un meniu şi pentru notă?“ este întrebarea cu care începe filmul de prezentare a aplicaţiei Fast Order, dezvoltată de ardelenii Lucian Cramba, Bogdan Herea şi Alexandru Coman. Întrebarea rezumă conceptul de la care a pornit dezvoltarea aplicaţiei: aglomeraţia, personalul nepregătit, o satisfacţie redusă a clientului, lipsa de informaţii în ceea ce priveşte clienţii restaurantelor – sunt câteva dintre problemele pe care Lucian Cramba spune că reuşesc să le adreseze prin Fast Order. Lansată în martie 2016, aplicaţia este folosită în 100 de unităţi HoReCa din toată ţara, dar şi din afara graniţelor – ajunge chiar şi în Dubai, New York şi în câteva oraşe europene. Dacă investiţia iniţială în aceasta a fost proprie (cam 50.000 de euro, ai antreprenorilor Lucian Cramba şi Alex Coman), ulterior start-up-ul a atras peste 300.000 de euro prin două runde de finanţare. Prima, anul trecut, când Bogdan Herea, proprietarul furnizorului clujean de servicii IT Pitech+Plus a investit 125.000 de euro şi, recent, 200.000 de euro primiţi din partea unui grup de investitori privaţi în start-up-uri inovative. Lucian Cramba previzionează venituri de 200.000 de euro pentru cel de al doilea trimestru al anului şi spune că start-up-ul a ajuns să fie evaluat la circa 1 milion de euro. În prezent, acţionariatul majoritar este deţinut de Alex Coman, Bogdan Herea, Lucian Cramba; acţionarii minoritari, nou intraţi în firmă, deţin circa 20% din start-up.
Concret, aplicaţia poate fi folosită acum de către clienţii restaurantelor în care aceasta este implementată. Clientul are posibilitatea să scaneze un QR code prin intermediul căruia este localizat şi are totodată acces la meniul restaurantului. Poate să realizeze comenzile direct de pe smartphone; totodată, aplicaţia permite şi chemarea unui chelner, solicitatea de debarasare a mesei sau solicitarea notei de plată. În plus, prin intermediul acesteia, nota de plată poate fi achitată direct de pe telefon şi poate fi chiar împărţită între mai mulţi participanţi la masă (acum lucrează la implementarea unui sistem de plată cu cardul printr-un parteneriat cu Banca Transilvania şi Romcard).
Poate aceasta să înlocuiască ospătarii unui restaurant? Lucian Cramba spune că aplicaţia vine în completarea serviciilor unui ospătar şi nu în defavoarea lui. ”Din studiile pe care le-am făcut până acum, am înţeles că meseria de ospătar nu mai este privită ca una din care angajaţii să vrea să să iasă la pensie. De obicei este un job part time, pentru o vară sau două; de aceea, servirea lasă de dorit. Noi oferim o unealtă restaurantelor, prin să poată depăşi această barieră“. Antreprenorul se referă la un scenariu în care numărul comenzilor creşte foarte mult într-o seară aglomerată şi sunt prea puţin chelneri. ”Pot să gestioneze lucrurile într-un mod eficient? Noi am spune că nu. De aceea este nevoie de ei – atât pentru preluarea comenzilor, cât şi pentru customer support.“ Aplicaţia este totodată şi o modalitate de acumulare a datelor despre clienţi – de la cine sunt, la ce preferinţe şi tendinţe de consum îi caracterizează; astfel, potrivit lui Cramba, ospătarilor le rămâne mai mult timp să se ocupe de clienţii care au nevoie de interacţiunea umană.
Lucian Cramba, care se autodescrie ”plecat de acasă de la 18 ani ca să fac afaceri şi niciodată n-am fost angajat“, povesteşte că ideea dezvoltării Fast Order i-a venit în urmă cu cinci ani, când avea o cafenea în Alba Iulia. A ajuns atunci la concluzia că nu există o metodă eficientă de a servi un număr mare de clienţi în timpul orelor aglomerate. Între timp, proprietarul clădirii în care era cafeneaua a decis să construiască în locul acesteia un bloc, dar ideea lui a rămas în picioare. Faptul că tehnologia nu era însă atât de avansată atunci nu i-a permis să dezvolte aplicaţia la acel moment; de pildă, internetul wireless era prea scump pentru a fi folosit peste tot pe telefoanele mobile. Astfel, împreună cu Alex Coman, abia în 2015 a pus bazele aplicaţiei, într-o formă rudimentară, care să valideze conceptul şi să verifice modul în care ideea era primită de proprietarii de restaurante, cât şi de clienţii acestora. ”Când ne-am dus la primul restaurant şi le-am povestit ce vrem să facem, le-am spus: este un produs care nu mai există, este foarte posibil să vă dea peste cap sistemul care deja funcţionează aici, costă şi bani, nu avem experienţă în domeniul HoReCa, are şi probleme tehnice, dar vreţi să îl testaţi?“ De altfel, scepticismul celor din industrie reprezintă în continuare o problemă de care se lovesc. ”A fost destul de greu la început, dar am fost perseverenţi, am învăţat foarte mult din piaţă şi am pus şi în aplicare ce am învăţat în produsul pe care îl avem astăzi, care în fiecare zi este îmbunătăţit.“
Dacă iniţial doar Alexandru Coman s-a ocupat de dezvoltarea aplicaţiei, în prezent el coordonează o echipă formată din şapte programatori care lucrează la îmbunătăţirea şi dezvoltarea funcţionalităţilor acesteia.