BusinessMagazin

Tag: numire

  • „Meseria noastră nu mai este să punem cărămidă peste cărămidă”

    Retailul se schimbă, toţi operatorii de hipermarketuri se digitalizează şi sunt într-o cursă să ofere experienţe, pentru că probabil produsul cel mai ieftin este cel de pe net. Rebrandingul companiei, care are activităţi în 13 ţări, având în portofoliu 393 de centre comerciale, 63.000 mp de locuinţe şi 78.000 de birouri (la finalul lui 2017), a avut loc concomitent în toate pieţele în care activează, dar, fiind o companie care are activităţi business-to-business, schimbarea numelui nu are un impact la fel de amplu ca în cazul firmelor care se adresează clienţilor finali.

    Noul nume al companiei a fost ales pentru că are o rezonanţă anglofonă; „ca să ieşim din franţuzism. S-au propus în intern 500 de nume, în condiţiile în care sunt 1.200 de angajaţi în toate ţările, ceea ce înseamnă un grad uriaş de implicare în acest proiect.”

    Ce a determinat rebrandingul? Compania trece prin schimbări profunde: „Noi nu mai suntem dezvoltatori. Definiţia neconformă din DEX este că dezvoltatorul optimizează un teren, or noi evoluăm şi nu vrem să rămânem în acelaşi cadru. Dezvoltatorul imobiliar nu se uită în afara perimetrului lui, ceea ce este foarte legal, şi îşi vede propriul interes”, afirmă Tatian Diaconu. Tot el spune că meseria evoluează încet spre cea de urbanist societal, ceea ce înseamnă că acum activitatea celor de la Immochan pleacă de la identificarea nevoilor reale ale unei comunităţi. „În plus, este necesară anticiparea – trebuie să ne uităm în viitor, să ştim dacă e nevoie, de pildă, ca la un moment dat să trecem de la o bandă de drum la două sau trei. Astfel, noi facem un zoom pe hartă, pentru a privi de sus o întreagă zonă, un cartier, poate chiar jumătate sau întreg oraşul. Când vrei să faci pasul de la dezvoltator la urbanist, eşti proprietar pe teren dar nu poţi interveni pe spaţiile vecinilor şi ai rol de animator şi catalizator.” Acest rol a fost asumat de Immochan în cazul proiectului Coresi de la Braşov, care este unul mixt, reunind deopotrivă componenta de retail, cea rezidenţială şi cea de office.

    Ce înseamnă rolul de catalizator? Să aduni în jurul mesei şi pe ceilalţi implicaţi în proiect – vecini, reprezentanţi ai comunităţii, autorităţi locale. Într-un astfel de context, oamenii încep să spună care sunt nevoile lor, iar acest lucru uşurează asumarea rolurilor, punctează şeful filialei locale a Ceetrus. „Pentru că, chiar dacă aş vrea, nu pot construi pe terenul vecinului; nu îmi pot asuma – şi nici nu vreau să fac asta – rolul administraţiei locale. Astfel pot fi identificate mai uşor nevoi cum sunt cele de drumuri sau pentru spaţii de învăţământ, fie ele grădiniţe sau şcoli.”

    În plus, când lucrează în zone care sunt în curs de dezvoltare, trebuie să anticipeze, spune Tatian Diaconu, ceea ce urmează şi „este important ca oamenii să înţeleagă ceea ce vrem să facem”. La Coresi, de pildă, traficul de maşini în zonă a crescut de la 3.000 la 17.000 pe zi, de aceea se va trece de la un drum pe patru benzi la unul pe şase benzi. „Dar când am discutat cu autorităţile locale în urmă cu câţiva ani despre această nevoie pe care o anticipam, probabil şi-au spus în mintea lor că sunt nebun.”

    Tatian Diaconu spune că tot aude trei idei care ţin de mitologia urbană românească. „«Nu sunt bani.» Fals. Sunt exemple de localităţi – fără să vorbim de oraşe foarte mari – care au investiţii de zeci sau sute de milioane de euro.” Iar şeful Ceetrus dă drept exemplu Reşiţa, oraş cu 70.000 de locuitori, care a atras în ultimele 18 luni investiţii de 50 de milioane de euro, din fonduri europene; aceşti bani schimbă faţa oraşului.

    Al doilea mit la care face referire Tatian Diaconu este cel legat de lipsa competenţelor. „Este o idee profund falsă, din două motive. Chiar dacă nu am avea competenţe, poate ar fi normal să fie aşa, când ţara noastră are 100 de ani, cu 28 de ani de capitalism, iar în Franţa se construiau castele în secolul al XVI-lea. În acest context, poate că este firesc să existe o diferenţă de competenţe. Dar competenţele se pot cumpăra. Nu este nimic ruşinos să spui «Nu ştiu». Există competenţe în mediul public şi privat. Nu avem o problemă de competenţe, putem contracta cel mai bun arhitect, fie el în Singapore sau în Spania.”

    A treia idee se leagă de lipsa tot mai acută a timpului, iar Tatian Diaconu aprobă în totalitate această idee. „Timpul pierdut nu se mai întoarce. Am încercat să găsim o metodă pentru a câştiga timp.” Soluţia identificată este cea a parteneriatelor pentru ariile de activităţi în care echipa Immochan România nu avea competenţe la fel de ample ca şi în proiectele de retail. Concret, este vorba despre asocieri, de pildă pe zona de rezidenţial, cu Kaspar Development, în proiectul de la Braşov; în cartierul Coresi zona rezidenţială are deja 570 de apartamente finisate, iar în faza a doua vor fi livrate alte 430 de apartamente. Diaconu explică logica acestui parteneriat: „Chiar dacă am bani pentru a dezvolta un proiect, nu am timp suficient. În curba de învăţare am fi făcut greşeli, vreme de câţiva ani”. Pentru a arde aceste etape, Immochan România, rebranduită acum sub numele Ceetrus, a mizat pe parteneriate. Reţetă aplicată şi în partea de office, tot în proiectul Coresi de la Braşov, unde Ascenta Management a adus know-how-ul odată cu achiziţia Coresi Business Park, care a alăturat componentei de retail şi rezidenţiale şi pe cea de office. Există însă un aspect la care trebuie să fie atente orice companie sau firmă care îşi doreşte o variantă de colaborare: „Fără valori comune, parteneriatul este mai greu decât o căsnicie”.

    Cum a ajuns însă la ideea parteneriatelor? Cam în acelaşi sistem în care a construit şi echipa locală: „În 2012 mi-am dat seama că nu ştiam să fac proiectul de la Braşov, aşa că am adunat specialişti din mai multe ţări. Unul singur nu ştie să facă un astfel de proiect, fiecare ştie o parte din el. România a fost pentru Immochan o filială cu apetit de antreprenoriat”, povesteşte Diaconu, care adaugă că experienţa proiectului de la Braşov l-a transformat într-un curios permanent. „Mă întreb zi de zi ce mai putem aduce în plus la acest proiect, fiind practic un ecosistem care se autosusţine. 4.500 de oameni locuiesc deja acolo şi numărul lor creşte lună de lună.” Pentru a completa acest cartier, care reuneşte acum complexul comercial Coresi, blocuri de locuinţe, birouri şi cele mai generoase spaţii verzi din orice proiect dezvoltat pe piaţa locală, dezvoltatorul a donat 4.500 mp de teren care ar urma să găzduiască o unitate de învăţământ – grădiniţă sau şcoală.

    Ceetrus are în plan dezvoltarea de noi proiecte în Bucureşti, Satu Mare, Sibiu, Cluj şi Craiova, iar cele mai avansate dintre acestea sunt în Satu Mare – unde există deja un centru comercial cu Auchan şi care va avea 10.000 mp de centre comerciale în plus –, alături de o componentă rezidenţială – iar următorul va fi Clujul. La Satu Mare proiectul va fi completat de un proiect rezidenţial de 500 de apartamente.
    Tatian Diaconu mai spune că acum în real estate preţurile sunt „un pic inflamate” şi cel mai adesea sunt de câteva ori mai mari decât poate oferi el. „Dacă sunt dezvoltator, poate pot să dau 500 de euro pe metrul pătrat, când vânzătorul cere 700 de euro. Dar eu lucrez cu arhitecţii timp de 3-6 luni, ca să înţeleg cât pot câştiga din chirii sau din vânzarea de apartamente. Pot face un proiect şi în cazul în care dau 500 de euro pe metrul pătrat, dar asta înseamnă să renunţ la toate demersurile de urbanizare – de la infrastructură la spaţii verzi şi zone pentru comunitate, cum sunt grădiniţa sau şcoala.”

    Şeful Ceetrus România mai spune că în această meserie este foarte uşor „să-ţi rupi gâtul, pentru că vorbim de sume foarte mari. De aceea încercăm să nu facem greşeli mari plătind preţuri nesustenabile. Orice proiect vom mai face de acum înainte va fi mixt, nu neapărat într-o formulă anume, poate fi orice combinaţie de comercial, rezidenţial şi office.”

  • Instagram a lansat un nou serviciu video

    Anunţul a fost făcut miercuri, de Kevin Systrom, CEO al reţelei de socializare deţinute de Facebook, care a prezentat şi o nouă funcţie a platformei, publicarea de înregistrări video care pot atinge durata de o oră.

    Prin această nouă funcţie, Instagram devine un concurent direct pentru YouTube.

    În septembrie 2017, reţeaua de socializare număra aproximativ 800 de milioane de utilizatori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rapperul pe care foarte mulţi români il iubeau a murit la 20 de ani, după ce a fost împuşcat

    Controversatul rapper XXXTentacion a fost împuşcat în timp ce se afla în maşina sa în sudul Floridei.

     
    Se pare că acesta intenţiona să-şi cumpere o motocicletă când s-au tras asupra sa mai multe focuri de armă, potrivit martorilor.
     
    Rapperul a fost declarat mort la spital, la scurt timp.
     
    Pe numele său adevărat Jahseh Dwayne Onfroy, XXXTentacion era numit de presa americană un ”băiat-problemă” şi era judecat pentru violenţă domestică.
     
    Al doilea disc din cariera sa, numit ”?” a debutat pe primul loc în topul Billboard 200.
     
     

    Românii au ascultat pe Spotify într-o lună 1,9 milioane de ore de muzică. XXXTENTACION, Drake, cei mai ascultaţi artişti

     

  • Procurorii CSM vor schimbarea procedurii de numire şi revocare a şefilor de parchete

    „În şedinţa din data de 12 iunie 2018, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât sesizarea domnului Tudorel Toader, Ministrul justiţiei şi a domnului Florin Iordache, Preşedintele Comisiei Speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, în legătură cu propunerea de modificare a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) şi (4) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează procedura de numire şi, respectiv, de revocare din cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul Ministerului Public”, arată CSM, printr-un comunicat de presă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BERD: România are nevoie de îmbunătăţirea infrastructurii, de inovare şi de investiţii

    De asemenea, în cadrul conferinţei de presă BNR-BERD de marţi, Roger Kelly, economist şef în cadrul BERD, a transmis şi un avertisment cu privire la intrarea în aşa-numita “capcană a venitului mediu”.

    În esenţă, este vorba de scăderea ratei de creştere economică pe măsură ce economia se dezvoltă şi veniturile pe cap de locuitor cresc. Acest fenomen este favorizat de lipsa reformelor structurale, de lipsa inovării şi de epuizarea avantajelor caracteristice economiilor în curs de dezvoltare (de ex. forţa de muncă ieftină).

    Pentru a evita “capcana venitului mediu” este nevoie de adoptarea unui nou model economic, bazat pe îmbunătăţirea infrastructurii – care au potenţialul de a favoriza investiţiile -, pe inovare – în locul importului de tehnologie – şi de investiţii. De asemenea, importantă este calitatea instituţiilor economice şi politice, precum şi variabilele demografice.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce modificări face PROTV în emisiunea Vocea României. Cine sunt oamenii care pleacă şi cine poate veni în locul lor

    Toţi fanii se întreabă cine îi va lua locul lui Adi Despot care ar fi părăsit scaunul de jurat, 

    Dan Bittman, Cornel Ilie de la “Vunk” şi Alex Velea sunt trei dintre numele care s-au vehiculat că ar fi primit o ofertă din partea celor de la “Vocea României”

    Cu toţii au o experienţă uriaşă în spate, de exemplu Cornel Ilie este regizor muzical la “Românii au talent”. În trecut, Dan Bittman a fost implicat în proiecte precum “X Factor”, “Vreau să fiu mare vedetă” şi “Dănutz SRL”.

    Mai mult, ele.ro scrie că şi prezentatorul Pavel Bartoş este posibil să fie înlocuit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea fondatorului unuia dintre cei mai mari producători de bere din lume

    Cu o istorie de circa 150 de ani, bazele grupului Heineken au fost puse de olandezul Gerard Adriaan Heineken, care a cumpărat cel mai mare producător de bere din Amsterdam şi l-a rebranduit după numele său. Cu strategii de producţie, export şi marketing bine puse la punct, Heineken a devenit, în timp, unul dintre marii jucători în producţia berii la nivel global; dar asta pe parcursul a trei generaţii. Heineken international, care vinde peste 170 de mărci în circa 65 de ţări, a încheiat 2015 cu venituri de 20,511 miliarde de euro şi 1,892 de miliarde de euro profit net.

    Gerard Adriaan Heineken, născut în 1841, a fost fiul unui om bogat, Cornelius Heineken, şi al Annei Geertruda Van den Paauw. După moartea tatălui său, Heineken şi-a convins mama să cumpere cea mai mare berărie din Amsterdam, pe care a numit-o Heineken and Co. De Hooiberg a fost fondată în 1592 şi la momentul achiziţiei de către Heineken era cea mai mare dintre cele 69 de berării din Amsterdam şi vecinătate. Pasionat de inovaţie, Heineken a călătorit de-a lungul şi latul Europei pentru a găsi cele mai bune ingrediente pentru berea sa. A găsit în Germania o nouă tehnologie de producţie; a început şi să folosească drojdie de cea mai bună calitate. Cu o creştere rapidă a vânzărilor, berăria din centrul Amsteradmului a devenit prea mică; cu un avânt puternic, Heineken a demarat construcţia unei fabrici mult mai mari, departe de centrul oraşului, care a fost activă până recent, când a fost renovată şi a devenit un spaţiu de birouri. Producătorul de bere a fost una dintre primele companii care şi-a făcut propriul laborator.

    Competiţia începea să crească, iar numărul de fabrici producătoare de bere au depăşit mia; astăzi, în Olanda, mai sunt circa 30 de berării. În 1893, când Gerard Heineken a murit, fabrica sa de bere era una dintre cele mai mari şi cele mai importante din ţara lalelelor. Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mult de o generaţie înainte ca Heineken să ajungă recunoscută la nivel mondial. Iar de asta s-a ocupat, în principal, nepotul său, Alfred Henry Freddy Heineken. Când s-a întors de la studii din SUA, în 1941, Freddy a început să lucreze la fabrica de bere a bunicului său, în perioada când aceasta nu mai era deţinută de familia Heineken. Henry Pierre, tatăl lui Freddy, care era alcoolic, a vândut compania, pe care a condus-o, la rândul său, din 1914 până în 1940.

    Când a împlinit 18 ani, Freddy Heineken a pornit de la zero în compania bunicului său, începând de la căratul sacilor de hamei, cu speranţa ca într-o zi Heineken să devină din nou a familiei. Cu  paşi mărunţi, a avansat până la funcţia de şef al biroului reprezentativ din New York, unde s-a axat, în principiu, pe marketing. Ulterior, a cumpărat în secret acţiuni ale companiei la bursă, astfel încât, în 1954, producătorul de bere a revenit în proprietatea familiei. Alfred Heineken a jucat un rol esenţial în extinderea agresivă a companiei la nivel mondial, axându-se pe strategii precum ambalajele ingenioase sau solganurile puternice folosite în reclamele televizate. Heineken a fost prima bere europeană importată de SUA şi, odată cu căderea zidului din Berlin, piaţa est – europeană a devenit o nouă ţintă profitabilă a companiei. Atunci când s-a retras din poziţia sa de conducere din cadrul companiei, în 1989, fabrica de bere era a treia cea mai mare din lume, iar Freddy Heineken unul dintre cei mai mari miliardari ai Olandei. Era pasionat de automobile şi avioane private, dar a fost o persoană discretă; a murit la 78 de ani, în 2002.

    În 2012, Heineken a devenit liderul producătorilor de bere pe piaţa asiatică, depăşind Asia-Pacific. Astăzi, în acţionariatul Heineken International se află fiica lui Alfred, Charlene de Carvalho – Heineken, femeie de afaceri, care deţine 25% din acţiunile producătorului de bere, al treilea cel mai mare la nivel mondial. Ea este cea mai bogată femeie din Regatul Unit (reşedinţa actuală), cu o avere netă de 12,3 miliarde de dolari, conform Forbes. Charlene Heineken a deţinut şi conducerea companiei, până în 2005, când „cea mai importantă decizie a fost găsirea unui alt CEO”, după cum a declarat ea presei, şi l-a numit pe Jean-François van Boxmeer, care până atunci fusese membru al executivului companiei.

    Heineken a primit mai multe oferte de preluare, cea mai recentă de la SABMiller Plc, lider pe acest segment de piaţă, ofertă care a fost respinsă. Orice potenţială preluare a Heineken ar avea nevoie de aprobarea familiei care a înfiinţat compania. Pe lângă fiica lui Alfred, din „familia Heineken” fac parte şi Michel, soţul acesteia, şi fiul lor Alexander, care a intrat în consiliul director în 2003. „Heineken este primul lucru la care mă gândesc dimineaţa, când mă trezesc, şi ultimul lucru înainte să adorm”, a declarat Alexander, care şi-a propus să ducă mai departe afacerea familiei.
     

  • Povestea puştoicelor care la 10 şi 11 ani au început o afacere de milioane de dolari în beciul casei cu bani împrumutaţi de la mama lor

    Caroline şi Isabel Bercaw au decis în 2013 să-şi facă propriile “bath bombs” (n.r un fel de săpun ce se dizolvă în apă. Astfel de produse sunt utilizate pentru a adăuga uleiui, mirosuri sau culoare apei din cadă). Caroline şi Isabel, 10 şi 11 ani, foloseau astfel de produse, dar nu erau mulţumite de ceea ce se găsea şi credeau că ar putea face altele mai bune.

    Au petrecut o vară întreagă experimentând şi realizând astfel de săpunuri. Ingredientele au fost achiziţionate din banii împrumutaţi de la mama lor. Cele două au făcut 150 de “bombe” pentru un târg. Într-o zi le-au vândut pe toate. Cu banii obţinuţi şi-au plătit chiria la târg, au înapoiat banii mamei lor şi au rămas şi cu profit.

    Anul următor, au intrat iar la târg şi un reprezentat al unui salon era interesat să vândă produsele fetelor în magazinul său. De atunci au început să trimită mailuri şi către alte magazine care le-ar putea vinde produsele.

    Au mai participat şi la alte târguri şi în ianuarie 2016 reprezentanţii lanţului de magazine Target le-au întrebat pe tinere dacă pot produce îndeajuns de multe pentru a le vinde în Target. Ele au răspuns afirmativ şi au mutat business-ul din beci într-un depozit.

    Acum, Da Bomb Bath Fizzers are un depozit de aproape 620 mp, are peste 150 de angajaţi şi produc 500.000 de bath bombs în fiecare lună. Acum există peste 20 de tipuri diferite de astfel de produse şi “bombele” se regăsesc în peste 7000 de magazine din toată ţara.

    Cele două fete încă merg la şcoală şi după ore se duc la depozit să muncească. Pentru a putea face faţă şi businessului şi şcolii cele două au apelat la ajutorul părinţilor, astfel mama este CEO-ul companiei şi tatăl este CFO-ul.

    Caroline şi Isabel Bercaw nu au dezvăluit veniturile companiei spunând doar că este în zona milioanelor de dolari şi că se aşteaptă ca veniturile pe anul acesta să crească cu 500%. 

  • Opinie – Bogdan Badea CEO, eJobs: Un blocaj numit dorinţă

    Doar că, mult mai ancoraţi în contextul în care se află, mult mai conectaţi la ce, cum şi cât să ceară şi, poate chiar mai important, mult mai conştienţi de rolul lor în piaţa muncii, candidaţii îşi revendică partea leului. Prinşi într-un tumult din care nu mai ştiu cum să iasă, angajatorii vor soluţii imediate. Că asta înseamnă mai multă creativitate din partea lor, flexibilitate şi o repoziţionare generalizată în raport cu piaţa, cu candidaţii şi cu propriii angajaţi, angajatorii dau dovadă de o deschidere mai mare decât oricând. Pentru că au înţeles că orice zi pierdută îi costă şi orice om bun pe care a pus mâna competiţia mai repede îi costă şi mai mult.

    Efervescenţa de pe piaţa muncii a ajuns la un nivel fără precedent, iar candidaţii sunt într-o poziţie mai privilegiată decât oricând. Ştiu şi ei acest lucru şi au încredere în şansele lor, iar asta le dă o oarecare detaşare atunci când vine vorba de relaţionarea cu potenţialii angajatori.

    Potrivit unui studiu derulat de eJobs România anul trecut, 60% dintre cei intervievaţi erau siguri că ar putea să-şi găsească un job în mai puţin de trei luni, iar 25% credeau că au nevoie de cel mult o lună în acest scop. Ritmul galopant în care s-a creat clivajul între cerere şi ofertă i-a prins oarecum pe nepregătite pe angajatori, care încearcă să recupereze anii în care grija pentru propria reputaţie organizaţională a fost lăsată în plan secund (asta, în cele mai fericite dintre cazuri). Înţeleg acum că nu mai este suficient să ofere salarii; trebuie să ofere şi experienţe profesionale. Nu mai este îndeajuns să promită stabilitate, angajaţii vor şi oportunităţi de dezvoltare. Iar respectul pentru muncă trebuie dublat de respectul pentru viaţa personală a fiecărui om care lucrează în companie.

    Este, deci, poate mai complicat decât oricând să faci angajări în 2018. Mult mai complicat decât este să te angajezi, cel puţin. Cu toate acestea, uşor-uşor, lucrurile încep să se mişte, iar cifrele arată că toate eforturile pe care le depun companiile pentru a-şi găsi mai repede şi mai bine angajaţii potriviţi nu sunt în zadar. În ultimul an, de când a fost introdusă posibilitatea de a programa interviuri de angajare şi de a le confirma cu aplicanţii, eJobs România a înregistrat peste 300.000 de astfel de programări. Cu alte cuvinte, 300.000 de români au fost aduşi mai aproape de un loc de muncă. 300.000 de candidaţi au răspuns la demersurile companiilor care aveau nevoie de ei. Mai clar de atât, asta înseamnă 822 de interviuri programate zilnic. Puse într-un context mai larg, numărul ar putea aproape să acopere numărul de şomeri de la nivel naţional – aproximativ 330.000, la finalul lunii martie, potrivit ANOFM.

    Cifrele acestea vin ca o gură de aer proaspăt pentru acele companii care intraseră într-un blocaj puternic şi în special pentru cele care fac recrutări în masă. Şi, în egală măsură, pentru acei candidaţi care au totuşi dificultăţi în a-şi găsi un loc pe piaţa muncii. Într-un top 5 al domeniilor cel mai active din punctul de vedere al angajărilor (în funcţie de numărul de joburi postate pe ejobs.ro) se află companiile din comerţ şi retail (cu 9.265 de locuri de muncă disponibile pe eJobs), urmate de cele din sectorul prestărilor de servicii (6.529 de joburi), call center şi BPO (4.577 locuri de muncă), industria alimentară (4.383 locuri de muncă), construcţii (4.473 locuri de muncă) sau IT şi telecom (4.227 locuri de muncă).

    Este interesant cum în urmă cu câţiva ani am fi vorbit cu siguranţă despre ce trebuie să facă un candidat pentru a obţine jobul pe care şi-l doreşte. Cum să-şi scrie CV-ul, unde să caute, cum să aplice, cum să se îmbrace la interviu, ce să spună, dar mai ales ce să nu spună pentru a-şi creşte şansele de angajare.

    În 2018, adăugăm o audienţă suplimentară, dar cu nevoi la fel de mari (poate chiar mai mari) de suport şi consiliere – angajatorii. Este firesc să se întâmple aşa, dacă ne gândim că am ajuns la o rată a şomajului de 3,8%, sub media europeană şi cu mult sub media naţională a ultimilor 20 de ani. Au început să se rescrie regulile jocului şi toată lumea încearcă să se adapteze din mers. Doar că volatilitatea pieţei nu e confortabilă pentru nimeni. Astăzi, da, puterea să în mâinile candidaţilor, dar cine ştie ce va aduce ziua de mâine?

  • Galeria cu scutere

    Proprietarul galeriei numite Great Highway, John Lindsey, a creat în vitrina acesteia o instalaţie de artă intitulată Ride to Nowhere cu ajutorul câtorva scutere deţinute de companii ca LimeBike sau Bird, pe care le-a găsit abandonate de utilizatori, scrie San Francisco Chronicle.

    Lângă vitrină a expus o fotografie a unui om fără adăpost realizată de artistul Rex Mandel, pe care a imprimat-o pe o pătură. Astfel, cei care caută un scuter pentru deplasare văd pe aplicaţiile lor că sunt unele disponibile la galerie şi când vin să le ia află de existenţa acesteia.