BusinessMagazin

Tag: norvegia

  • STUDIU: Cerşetorii români din nordul Europei nu sunt conduşi de crima organizată

    Fafo a intervievat 1.269 de români fără adăpost din Oslo, Stockholm şi Copenhaga, vara trecută, fără a găsi dovezi privind implicarea unor părţi terţe.

    “Suntem foarte siguri că cerşetorii nu sunt în niciun fel parte a crimei organizate”, a declarat Ann Britt Druve, unul dintre autorii studiului. “Ei se cunosc reciproc şi călătoresc în reţele formate din familii şi comunităţi. Nu sunt organizaţi de părţi terţe”, a adăugat ea.

    Pe lângă intervievarea românilor fără adăpost pe baza unui chestionar, Fafo a realizat interviuri calitative şi a vizitat România pentru a efectua studii pe teren.

    “Nu credem că toţi ar fi fost capabili să ne înşele într-o asemenea măsură”, a subliniat Druve.

    Românii, majoritatea etnici romi, călătoresc în ţările scandinave cu microbuze, adesea împrumutând bani pentru călătorie de la rude sau chiar de la şoferii care îi transportă.

    Ei câştigă în mod normal aproximativ 200 de coroane norvegiene (22,8 euro) pe zi, păstrând jumătate din această sumă pentru a trimite acasă, în România. “Familiile lor din România sunt extrem de sărace, astfel că aceşti bani pot face diferenţa”, a afirmat Druve.

    Aceste sume nu sunt însă suficiente pentru a atrage interesul grupărilor de crimă organizată, a apreciat ea, adăugând că “nu merită efortul”.

  • Norvegia va prelua 8.000 de refugiaţi sirieni până la sfârşitul lui 2017

    Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), Antonio Guterres, a făcut apel la comunitatea internaţională să găzduiască refugiaţi sirieni.

    Potrivit UNHCR, patru milioane dintre ei sunt în prezent înregistraţi în ţările vecine Siriei, în timp ce foarte mulţi nu sunt înregistraţi nicăieri.

    Norvegia va prelua 2.000 de refugiaţi sirieni în cursul acestui an, cu 500 mai mulţi decât s-a prevăzut iniţial, apoi 3.000 în 2016 şi încă 3.000 în 2017.

    Un acord în acest sens a fost convenit în urma unor lungi discuţii între Guvernul minoritar de dreapta, iniţial ostil unei deschideri mai largi a frontierei, şi partide de centru şi stânga, care cereau preluarea a 10.000 de refugiaţi în următorii doi ani.

    Una dintre formaţiunile politice aflate la putere, Partidul Progresului (populist), s-a retras de la discuţii, argumentând că este mai eficient ca refugiaţii să fie ajutaţi acolo unde se află.

    Partidul Stânga Socialistă a părăsit de asemenea masa de negocieri, apreciind că soluţia reţinută nu este suficient de generoasă.

  • Salina de la Turda, în topul celor mai spectaculoase destinaţii turistice de care lumea nu prea a auzit – GALERIE FOTO

    Printre acestea, scriu cei de la Business Insider, se află şi salina de la Turda, una dintre cele mai spectaculoase locuri din România.

    Iată o listă cu 10 destinaţii puţin cunoscute de publicul larg.

     

  • Ţara europeană care dizolvă firmele dacă nu au şi femei în conducere

    Bărbaţii ocupă marea parte a poziţiilor de conducere din companiile mari din Statele Unite, fapt simplu de observat în cadrul S&P 1500: doar 15% din funcţiile decizionale sunt ocupate de femei, reprezentând o creştere de doar 3.7% în ultimii 7 ani. Mai mult chiar, doar 2,8% din funcţiile de conducere sunt ocupate de femei de culoare.

    Mai multe ţări, printre care Norvegia, Italia, Belgia, Franţa, Islanda sau Germania se confruntă cu probleme similare, aşa că au recurs la măsuri legale, obligând companiile să aibă şi femei în cadrul consiliului de directori. În Norvegia, legea permite statului să radieze o firmă, dacă aceasta nu se supune reglementărilor. Statul nordic este şi primul care a introdus o astfel de normă, în anul 2008, scriu cei de la The Atlantic.

    Cei mai mulţi manageri din Norvegia au declarat că aceste reglementări au creat o atmosferă plăcută în cadrul şedinţelor şi consideră că femeile sunt de multe ori mai analitice decât bărbaţii.

    Înainte de intrarea în vigoare a reglementării legale, obţinerea unui loc în conducere era condiţionat de structura decizională a companiei, care de cele mai multe ori era formată din bărbaţi. Cei resposabili cu recrutarea au fost nevoiţi să caute candidaţi şi în afara companiei, lucru considerat de bun augur de managerii din Norvegia.

  • Convenţie între România şi Norvegia pentru evitarea dublei impuneri, semnată de miniştrii de Externe

    Ministrul Bogdan Aurescu a făcut, luni, o vizită oficială în Norvegia, la invitaţia omologului său, Børge Brende, el având consultări cu ministrul afacerilor externe norvegian şi convorbiri cu preşedintele Parlamentului, Olemic Thommessen.

    Potrivit MAE, în cadrul consultărilor cu ministrul Børge Brende, şeful diplomaţiei române a subliniat faptul că investitorii norvegieni ar putea valorifica stabilitatea economică a României pentru a demara afaceri în ţara noastră şi a pledat pentru intensificarea schimburilor comerciale bilaterale, care în prezent se ridică la 675 milioane de euro. “În acest context, cei doi miniştri au convenit să acţioneze pentru a impulsiona diversificarea cooperării la nivel economic şi sectorial. Bogdan Aurescu a mulţumit pentru faptul că Norvegia pune la dispoziţia României fonduri prin Mecanismul financiar al SEE şi prin Mecanismul financiar norvegian”, menţionează sursa citată.

    Ministrul Bogdan Aurescu şi omologul său Børge Brende au semnat, în cadrul vizitei, “Convenţia între România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit”, document care are ca principal scop stimularea schimburilor economice şi a relaţiilor economice şi sociale, în general, între cele două ţări, se arată în comunicatul MAE.

    În privinţa agendei europene şi de securitate, discuţiile au vizat, cu prioritate, evoluţiile din Vecinătatea Estică. “Ministrul Bogdan Aurescu şi ministrul Børge Brende au reiterat sprijinul pentru implementarea integrală a Acordurilor de la Minsk. Bogdan Aurescu a evidenţiat faptul că mediul de securitate la frontierele estice ale UE a cunoscut o profundă transformare după anexarea ilegală a Crimeei. Referitor la regimul de sancţiuni al Uniunii Europene, ministrul Bogdan Aurescu a punctat faptul că sancţiunile UE trebuie menţinute până la implementarea completă a Acordurilor de la Minsk, poziţie împărtăşită de omologul norvegian”, menţionează sursa citată.

    Cei doi oficiali au discutat şi despre Summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga, care va avea loc la 21-22 mai. “Reuniunea la vârf va reprezenta un moment important în relaţiile UE cu partenerii săi estici, atât pentru reafirmarea sprijinului Uniunii, cât şi pentru evaluarea progreselor statelor participante la Parteneriatul Estic de la precedentul Summit de la Vilnius. În ceea ce priveşte Republica Moldova, România şi Regatul Norvegiei şi-au declarat din nou susţinerea pentru parcursul european al acestei ţări. Bogdan Aurescu a propus omologului său ca Norvegia să examineze posibilitatea finanţării unor proiecte de interes pentru conectarea Republicii Moldova la spaţiul UE”, se mai arată în comunicat.

    Potrivit sursei citate, în noul context geopolitic european, marcat de provocări atât în sudul, cât şi în estul continentului, ministrul Bogdan Aurescu a apreciat că este necesar ca la Consiliul European din iunie 2015 să fie elaborat un nou document conceptual care să actualizeze Strategia de Securitate a UE din 2003.

    În cadrul consultărilor dintre cei doi miniştri au fost abordate şi principalele teme aflate pe agenda internaţională, respectiv viitorul Summit NATO din 2016, evoluţiile din Orientul Mijlociu şi provocările actuale reprezentate de terorismul internaţional.

    “Şefii celor două diplomaţii au subliniat buna colaborare româno-norvegiană în cadrul NATO. În acest context, Bogdan Aurescu a invitat Norvegia, în calitate de aliat NATO, să aloce personal pentru cele două structuri NATO de comandă şi control care vor fi create pe teritoriul României în aplicarea deciziilor adoptate la Summit-ul de la Wales”, se arată în comunicatul MAE.

    Cei doi miniştri au discutat şi despre situaţia din Balcani, dosarul nuclear iranian şi perspectivele sale, inclusiv efectele finalizării sale în plan regional, criza din Siria şi cea din Yemen, cooperarea la nivel ONU, problematica migranţilor provenind din sudul Marii Mediterane.

    Totodată, potrivit MAE, ministrul norvegian a acceptat “cu plăcere” invitaţia omologului român de a face o vizită la Bucureşti în aceasta toamnă.

    Convorbirile cu preşedintele Parlamentului Regatului Norvegian, Olemic Thommessen, au vizat, în principal, dezvoltarea dialogului politic bilateral şi cooperarea parlamentară între cele două ţări. Ministrul afacerilor externe şi preşedintele Parlamentului Regatului Norvegiei au subliniat, de asemenea, importanţa consolidării dimensiunii diplomaţiei parlamentare.

    “Discuţiile au vizat şi criza din Ucraina şi implicaţiile acesteia asupra securităţii regionale, iar cei doi oficiali au reiterat apelul privind implementarea integrală a Acordurilor de la Minsk. În acest context, preşedintele Parlamentului norvegian a evidenţiat sprijinul ţărilor nordice şi baltice pentru reformarea Parlamentului de la Kiev şi a procesului legislativ din Ucraina. Cei doi oficiali au convenit, la propunerea ministrului român, să exploreze posibilitatea unui program comun româno-norvegian, la care să se asocieze şi Comisia de la Veneţia, destinat trainingului pentru politicieni şi parlamentari din statele din Vecinătatea Estică”, se precizează în comunicat.

    Ministrul Bogdan Aurescu a avut, în cadrul vizitei, şi o întâlnire cu reprezentanţii filialelor norvegiene ale Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), ale Fundaţiei Centrul pentru Acces la Expertiza Studenţilor şi Absolvenţilor Români (CAESAR). “Bogdan Aurescu şi-a exprimat convingerea că tinerii de valoare aflaţi la studii sau care îşi desfăşoară activitatea profesională în străinătate pot contribui la promovarea obiectivelor şi profilului real al României şi a subliniat că România are nevoie de cei care fac performanţă în domenii precum educaţia, cercetarea, inovarea, cultura, ştiinţa pentru progresul şi modernizarea ţării. De asemenea, Bogdan Aurescu i-a încurajat pe tinerii studenţi, masteranzi şi doctoranzi români aflaţi la studii în Regatul Norvegiei, să fructifice experienţa şi contactele deja stabilite, să se implice şi să contribuie la evenimente interculturale în plan local. Toate acestea pot avea impact asupra societăţii norvegiene şi arată dinamismul, entuziasmul şi spiritul european al generaţiei tinere din România”, conform MAE.

    “Dumneavoastră, prin contribuţiile personale pe care le aveţi, creaţi valoare în comunităţile în care sunteţi integraţi şi creşteţi astfel profilul pozitiv al României”, a arătat Bogdan Aurescu, citat în comunicat.

    “Reprezentanţii LSRS şi ai Fundaţiei CAESAR au exprimat aprecierea pentru colaborarea iniţiată de MAE, în luna ianuarie 2015, şi au arătat interesul pentru continuarea programului de stagii «Smart Internship» la Ambasada României din Oslo, de a sprijini evenimentele organizate de ambasadă şi de a interacţiona cu presa locală pentru promovarea poveştilor de succes ale tinerilor români de elita din Norvegia”, conform comunicatului MAE.

  • Norvegia, prima ţară din lume care va renunţa la radiourile FM, începând din 2017

    Ministerul Culturii din Norvegia a anunţat săptămâna trecută că renunţarea la posturile radiofonice FM va începe pe plan naţional în 2017, în cadrul unui proces ce va permite acestei ţări să îşi finalizeze tranziţia către radioul digital, informează gizmodo.com.

    Potrivit site-ului Radio.no, standardul Digital Audio Broadcasting (DAB) va oferi ascultătorilor norvegieni un conţinut radiofonic mult mai diversificat. Într-adevăr, standardul DAB este utilizat deja de 22 de posturi naţionale din Norvegia, în condiţiile în care standardul FM este folosit doar de cinci posturi naţionale. Potrivit unui studiu realizat de TNS Gallup, 56% dintre norvegieni ascultă în fiecare zi programe emise de posturi radio digitale.

    În contextul în care Norvegia va deveni prima ţară care va renunţa la standardul FM, şi alte ţări din lume, în special din Europa şi Asia de Sud-Est, se află în plin proces de tranziţie către implementarea standardului DAB.

    Modulaţia în frecvenţă, sau FM, este un sistem de transmisie radio, patentat în 1933, în care unda purtătoare este modulată astfel încât frecvenţa sa variază în funcţie de semnalul audio transmis. După aproape un secol de utilizare, zilele acestui standard radiofonic par a fi numărate.

    Potrivit unui studiu realizat în 2012 de Pew Research Center, deşi peste 90% dintre americani continuă să asculte posturile de radio AM şi FM, cel puţin o dată pe săptămână, tot mai mulţi ascultători din această ţară aleg în fiecare an să renunţe la radioul analog în favoarea posturilor cu transmisie exclusiv online.

    Radioul digital reprezintă cea mai spectaculoasă îmbunătăţire de la introducerea standardului FM pentru radiodifuziune, în urmă cu 50 de ani. HD Radio, DAB şi DRM sunt principalele trei tipuri de transmisiuni digitale folosite în prezent.

    În România, în prezent, posturile de radio Kiss FM, Magic FM, Rock FM şi One FM transmit programe prin sistemul de emisie digitală terestră HD Radio, la Bucureşti şi Craiova. Prin folosirea tehnologiei HD Radio, pe lângă transmisia FM standard, este inserat, în aceeaşi bandă, şi un sistem digital care transmite în Bucureşti şi în Craiova posturile Kiss FM, Magic FM, Rock FM şi One FM. Pentru recepţionarea semnalului HD Radio este necesară achiziţionarea unui aparat care deţine această tehnologie. Aceste aparate pot recepţiona şi posturile care emit în tehnologia clasică (AM şi FM).

  • Rusia ar putea să anexeze Arctica. 76.000 de militari au făcut o demonstraţie de forţă în “zona de interes strategic”

    Demonstraţia de putere, care a inclus exerciţii militare în întreaga Rusie, din KaliningRAd până la Pacific, a avut loc într-o perioadă în care Rusia a marcat prima aniversare a anexării Crimeei, care a declanşat cea mai gravă criză cu Occidentul de după Războiul Rece.

    În cadrul aplicaţiilor, trupe paramilitare de la baze de pe întreg teritoriul Rusiei au fost transportate în regiuni îndepărtate, au aterizat pe o coastă arctică, în timp ce avioane de luptă au survolat regiunea Kaliningrad, aflată între Polonia şi Lituania, ambele state membre ale NATO. Ministrul Apărării Serghei Şoigu a declarat după o întâl-nire cu militari de rang înalt că armata a efectuat cu succes desfăşurarea de capacităţi de luptă în Arctica, regiunea baltică şi Crimeea.

    Exerciţiile militare au fost ordonate de Vladimir Putin, inclusiv desfăşurarea de rachete Iskander la Kaliningrad şi rachete nucleare cu rază lungă de acţiune în Crimeea.

    Într-o documentar difuzat de televiziunea de stat din Rusia, Putin a spus că i-a informat pe liderii occidentali, în timpul crizei din Crimeea, că va face tot ceea ce va fi necesar pentru a apăra interesele vitale ale Rusiei. El a arătat că Rusia a fost pregătită să aducă armamentul nuclear în stare de alertă în timpul tensiunilor din Crimeea.  ”Am fost pregătiţi pentru o evoluţie negativă a evenimentelor„,  a spus Putin.

    În perioada 9-18 martie, armata norvegiană a organizat exerciţii militare comune în apropiere de graniţa cu Ru-sia, la care au participat 5.000 de militari, iar desfăşurarea de forţe a Rusiei pare a fi o reaţie la acestea.

    Aleksandr Hrolenko, un apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, care a deţinut posturi-cheie în Cecenia şi Osetia de Sud, a argumentat, în declaraţii pentru Ria Novosti, că NATO, prin intermediul Norvegiei, a provocat în mod deliberat Rusia.

    ”Având în vedere tensiunile dintre Rusia şi NATO, alegerea zonei de antrenament arată ca o provocare. Prin aducerea fregatei norvegiene Thor Heyerdahl la Kirkenes, un oraş norvegian la graniţa cu Rusia, Norvegia amen-inţă Flota Nordică a Rusiei„, a scris Hrolenko. El a arătat că exerciţiile NATO încalcă vechile principii ale bunei vecinătăţi în zona arctică, adăugând că Norvegia nu a invitat militarii ruşi ca observatori la exerciţii, punând capăt unor decenii de practici comune. Hrolenko susţine şi că NATO se foloseşte de exerciţiile arctice pentru a afla cum să dezvolte operaţiunile de spionaj împotriva Rusiei în nord, precum şi pentru a spori presiunile militare asupra Rusiei, în zona arctică.

    Rusia îşi reafirmă influenţa geopolitică în Europa redesenând graniţele naţionale, dar frontierele arctice nu au fost stabilite niciodată cu precizie. De-a lungul istoriei a fost mult mai dificil pentru state să îşi afirme suveranitatea pe oceane decât pe uscat, chiar şi în cazurile în care apele sunt acoperite de gheaţă cea mai mare parte a timpu-lui.
    Timp de secole, mărimea apelor teritoriale ale unei ţări s-a bazat pe aşa-numita regulă a bătăii unei lovituri de tun de pe uscat, respectiv o limită de trei mile marine. Acest sistem de calcul a fost schimbat după Al Doilea Război Mondial, când a fost introdusă Legea ONU a Convenţiei Marine (UNCLOS), în 1982. Potrivit UNCLOS, fiecare semnatar are dreptul să declare ape teritoriale de până la 12 mile marine şi o zonă economică exclusivă de până la 200 de mile pentru activităţi comerciale, precum pescuitul şi explorări petroliere. Semnatarii pot să îşi extindă suveranitatea dincolo de limitele zonei economice speciale cu până la 150 de mile marine dacă pot dovedi că pla-toul lor continental depăşeşte cele 200 de mile de la ţărm.

  • Societatea civilă din Norvegia are un rol decisiv în guvernare. În România, altă realitatate

    Confederaţia Caritas a prezentat, joi, “Analiza comparativă privind furnizarea şi finanţarea serviciilor sociale – 2014”, arătând că societatea civilă are un rol major în funcţionarea societăţii norvegiene.

    “Analizând volumul şi intensitatea implicării civice din această ţară, putem spune că societatea şi societatea civilă sunt noţiuni care se suprapun şi se confundă. Practic, nu există norvegian fără implicare civică voluntară concretă. (…) Jumătate dintre norvegieni prestează voluntariat corespunzător a 115.000 de norme întregi de muncă, mai mult decât însumează angajaţii industriei petroliere şi învăţământului în Norvegia”, se arată în raportul prezentat joi.

    De altfel, consultările societăţii civile sunt la ordinea zilei în toate etapele proceselor de guvernare, de la formularea agendei, elaborarea propunerilor, până la procesele de decizie, implementare, monitorizare şi feedback asupra efectelor măsurilor de guvernare, se mai arată în raport.

    Serviciile sociale asigurate de societatea civilă au fost transferate în timp către autorităţiile locale, în timp ce serviciile pentru vârstnici, serviciile paliative şi de îngrijire la domiciliu, serviciile pentru persoanele cu dizabilităţi sau cele de locuire sunt asigurate în continuare de către organizaţiile neguvernamentale, mai ales în mediul urban. În schimb, cele mai multe servicii pentru persoane cu dizabilităţi sunt oferite chiar de astfel de persoane şi de către aparţinătorii acestora.

    “Sursele de finanţare ale organizaţiilor societăţii civile provin din fonduri publice (o treime). (…) Suplimentar finanţărilor publice, toate activităţile non-profit inclusiv activităţile economice non-profit şi antreprenoriatul social, sunt scutite de taxe şi impozite. TVA este restituit la finele fiecărui an în totalitate tuturor ONG-urilor. De asemenea, sunt prevăzute facilităţi fiscale pentru donaţii”, se mai arată în documentul citat.

    De altfel, în Norvegia, profitul provenit din loterie şi jocurile de noroc este reinvestit în totalitate în domeniul social şi al susţinerii societăţii civile, iar 49 la sută din resursele totale ale organizaţiilor reprezintă muncă voluntară şi cadouri (donaţii).

    În România, societatea civilă se dezvoltă greu şi anevoios, din cauza “terenului social greu afectat din perioada comunistă”, dat fiind că atitudinea civică, responsabilitatea individuală şi colectivă, capacitatea de autoorganizare, spiritul de iniţiativă, dar şi încrederea în sine şi în concetăţeni au fost sistematic pedepsite în acea perioadă.

    “Totuşi, implicarea civică a crescut în România în mod încurajator, rolul inovativ al ONG-urilor în remodelarea sistemului de asistenţă socială devine tot mai evident, acceptarea ONG-urilor în rândul populaţiei se consolidează, implicarea voluntară şi civică a populaţiei se extinde. De asemenea, asistăm la agregarea ONG-urilor în suprastructuri reprezentative (iniţiative comune, organizaţii umbrelă), capabile de lobby şi advocacy. Dar, din păcate, o colaborare reală, activ-constructivă, de substanţă între ONG-uri şi autorităţi se lasă încă aşteptată. Autorităţile şi ONG-urile, cu puţine excepţii pozitive, continuă să trăiască şi să administreze lumi şi realităţi diferite, puţinele tangenţe fiind predominant confruntative, risipitoare de energie”, se arată în documentul citat.

    De asemenea, o serie de atribuţii şi responsabilităţi au fost delegate de la nivel central către autorităţile locale, fără ca resursele financiare să fie asigurate în mod corespunzător.

    Posibilităţile legale de contractare a serviciilor sociale din partea autorităţilor locale există, însă sunt mult limitate de posibilităţile financiare foarte restrânse ale autorităţilor locale. Autorii documentului consideră că, în majoritatea cazurilor, colaborarea este rezervată, sceptică, alteori “de-a dreptul arogantă şi duşmănoasă”.

    Totoodată, reglementările contractării sociale sunt ambigue: pe de o parte, există o lege cadru (Legea 292/2011) fără legislaţia secundară aferentă, care prescrie obligativitatea parcurgerii procedurilor de achiziţie publică, pe de altă parte, este în vigoare Ordonanţa Guvernului 68/2003, care descrie posibilitatea contractării, reglementând inclusiv modelul de contract prin ordin ministerial, unde obligaţia parcurgerii procedurilor de achiziţie publică nu este stipulată.

    “În plus, obligaţia reînnoirii anuale a contractelor de furnizare de servicii măreşte în mod considerabil birocraţia aferentă şi generează incertitudine în planificarea şi dezvoltarea sustenabilă a ofertei de servicii. Suplimentar, şi în România există finanţări nerambursabile din bugetele locale, reglementate prin Legea 350/2005, însă în mod exclusiv pentru programe sociale. Din acest motiv, o serie de servicii sociale derulate de ONG sunt împachetate sub formă de programe”, se mai arată în raport.

    Raportul a fost realizat în cadrul proiectului “ONG-uri mai puternice împreună! – Lobby şi advocacy pentru crearea de oportunităţi egale pentru ONG-urile furnizoare de servicii sociale în accesarea finanţărilor publice” ce se derulează pe o perioadă de 20 de luni (1 aprilie 2014 – 31 noiembrie 2015) şi este finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Bugetul proiectului este de 163.890,35 euro din care 88,71 la sută reprezintă finanţare nerambursabilă.

  • Cronică de film: The Imitation Game

    Filmul spune povestea lui Alan Turing, celebrul matematician britanic care a reuşit să descifreze codul folosit de nemţi în cel de-al doilea război mondial. „De îndată ce am terminat de citit primele pagini ale scenariului, mi-am dat seama că trebuie să joc în acest film. Tensiunea şi dramatismul ating cote extraordinare“, a declarat Benedict Cumberbatch în cadrul unui interviu acordat celor de la Cineplex.com.

     Scenariul este adaptat după cartea „Alan Turing: The Enigma“, semnată de Andrew Hodges, şi dezvoltă trei planuri din viaţa lui Turing: copilăria, în care acesta îşi descoperă şi acceptă sexualitatea, tinereţea, care reprezintă planul central al filmului, şi ultima parte a vieţii, în care Turing se luptă atât cu el însuşi, cât şi cu prejudecăţile anilor ’50.

     Cumberbatch iese din zona filmelor comerciale, precum „Star Trek: Into Darkness“ sau „The Fifth Estate“, şi portretizează excelent personajul Turing, un bărbat genial, dar instabil din punct de vedere psihic. Alături de Cumberbatch, Keira Knightley face un rol foarte bun, ambii fiind nominalizaţi la premiile Oscar.

     „The Imitation Game“ a primit încă de la lansare recenzii foarte bune, fiind nominalizat la cele mai importante festivaluri de film (4 nominalizări la Globurile de Aur; 9 nominalizări la premiile BAFTA). Însă, spre surprinderea multora, producţia britanică nu a reuşit să câştige până acum nicio distincţie importantă. La ora redactării acestui material, premiile Oscar, în cadrul cărora „The Imitation Game“ este nominalizat la 8 categorii, nu au fost încă acordate.

     Anul 2015 pare să fie anul filmelor britanice: „The Imitation Game“, „The Theory of Everything“ sau „’71“ sunt filme de cea mai bună calitate, iar actori precum Eddie Redmayne sau Benedict Cumberbatch aparţin unei generaţii excepţionale de actori englezi. Iar Hollywood pare să fi înţeles acest lucru, un exemplu recent fiind alegerea lui Tom Hardy în reboot-ul seriei „Mad Max“.

     „The Imitation Game“ îi are în rolurile principale pe Benedict Cumberbatch („Sherlock“, „August: Osage County“, „12 Years a Slave“, „War Horse“, „Tinker Tailor Soldier Spy“), Keira Knightley („Anna Karenina“, „A Dangerous Method“, „Atonement“, „Pirates of the Caribbean“), Mathew Goode („A Single Man“, „Copying Beethoven“) şi Mark Strong („Kingsman: The Secret Service“, „Zero Dark Thirty“, „Tinker Tailor Soldier Spy“) şi este regizat de Morten Tyldum. Bugetul filmului s-a ridicat la 14 milioane de dolari, iar încasările au depăşit până în prezent 80 de milioane de dolari. Filmul a avut premiera în România la începutul lunii februarie.

     „The Imitation Game“ este unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut. Cei care vor să iasă din zona efectelor speciale şi a blockbuster-urilor filmate în China vor aprecia două ore de cinematografie de calitate. 
Notă: 8/10

  • H&M răspunde acuzaţiilor bloggerilor de modă care au vizitat o fabrică şi s-au întors plângând – VIDEO

    “În cadrul unui program web-TV, trei adolescenţi au experimentat timp de o lună lucrul într-o fabrică de textile din Cambodgia. Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate în acest program este eronată, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre. Mai mult, niciunul dintre producătorii programului şi nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informaţii pentru documentare, fapt care induce, din start, un caracter părtinitor acestui demers. Pentru noi este foarte important ca atât clienţii, cât şi partenerii noştri să aiba acces la o imagine corectă şi echilibrată asupra activităţii H&M şi responsabilităţilor pe care ni le asumăm. De ani de zile depunem eforturi considerabile în ţările în care avem parteneriate cu producătorii de textile, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi milităm pentru respectarea drepturilor angajaţilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textilă, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fără exceptie, tuturor furnizorilor noştri.Totodată, H&M a susţinut întotdeauna faptul că salariile din industria textilă trebuie să fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajaţilor. Acest fapt este specificat, de altfel, şi în Codul nostru de Etică”, se arată în poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei.

    Trei bloggeri de modă din Norvegia au fost trimişi de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.

    H&M lansează în 2015 magazin online în România

    Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.

    Documentarul realizat în timpul perioadei în care cei trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
     

    Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.

    Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”

    H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.

     Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
     
    Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
     
    De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al ma­rilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt re­pre­zentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.