BusinessMagazin

Tag: muzica

  • Mănuşile care-ţi transformă mâinile în instrumente muzicale

    Dacă aţi vrut să creaţi muzică, dar nu aţi avut niciodată îndemânarea necesară de a cânta la un instrument, acest lucru ar putea deveni mult mai simplu cu ajutorul acestor mănuşi. Mi.mu Gloves este un proiect la care cântăreaţa britanică Imogen Heap a lucrat din 2010 alături de o echipă de şapte oameni, din care face parte şi Kelly Snook, pentru ca muzicienii să scape de constrângerile tradiţionale de a interpreta muzică electronică live. Mânuşile sunt un fel de mini-computere care controlează muzica prin conexiune wireless, bazându‑se pe gesturi programabile. Kelly Snook a fost invitată ca speaker la Bucharest Technology Week săptămâna trecută şi am avut ocazia să stau de vorbă cu ea câteva minute.

    Fiecare mănuşă este dotată cu o serie de senzori, de-a lungul degetelor şi la încheietură, ce urmăresc poziţia, mişcarea şi viteza mâinii utilizatorului. Fiecare mişcare este înregistrată de senzori, apoi informaţia este trimisă, prin Wi‑Fi, către un software ce permite utilizatorului să programeze anumite comenzi în funcţie de ce vor să facă.

    De exemplu, poţi programa mănuşile astfel încât să trebuiască doar să-ţi ridici mâna şi volumul din boxe să crească. Sau dacă vrei să adaugi un filtru unui sunet, tot ce trebuie să faci e să deplasezi mâna spre stânga. „Poţi realiza diferite înlănţuiri de sunete şi să le grupezi în seturi şi poţi trece de la un set la altul printr-un gest predefinit. De exemplu, aici sunt la începutul cântecului şi atunci când fac pumn mâna stângă ridicată trece la următorul set, dacă fac asta din nou trece la următoare la secţiune şi tot aşa“, îmi explică Kelly arătând spre laptopul de lângă ea. Practic este ca şi cum ai manipula un material fizic, sculptându-l, ceea ce vă poate aduce aminte de Theremin, instrumentul muzical electronic inventat de Leon Theremin în 1919, care putea fi utilizat fără a fi atins.

    Snook a lucrat ca cercetător în cadrul NASA pentru mai bine de 18 ani, este pasionată de muzică şi arte de mică şi a produs şi compus muzică şi în perioada când lucra la agenţia aerospaţială americană. A ales să plece de la NASA în 2010 şi să lucreze cu Imogen Heap ca tehnician de sunet în studio şi asistent muzical şi au început treaba la mănuşi. „NASA reprezintă o slujbă de vis pentru foarte multă lume, dar jobul visurilor mele este ceea ce fac acum“, spune Snook.

    În momentul de faţă se preocupă de dezvoltarea conţinutului creativ pentru produs şi participă la dezvoltarea designului, dar lucrează şi în mediul academic, tot în domeniul muzicii şi tehnologiei, pentru că face cercetare la Universitatea Brighton, Marea Britanie. Are şi un studio de muzică, numit Its Not Rocket Science Studios.

    Despre produs spune că se află într-o stare foarte avansată şi pregătesc şi o variantă pentru producţie în masă „pe care sperăm să o lansăm cândva anul viitor, dar asta depinde de ce fel de investiţii atragem“.

    În momentul de faţă mănuşile sunt create de mână şi se vând cu 5.000 de lire sterline. Este de aşteptat, atunci când aceste mânuşi vor intra în producţie de serie, ca preţul să scadă la jumătate, potrivit lui Kelly Snook. Echipa a avut o campanie de Kickstarter în 2014, dar a fost un eşec, reuşind să strângă doar 132.000 de lire sterline din obiectivul de 200.000.

    Până în prezent s-au vândut 25 de perechi de mânuşi, iar unul dintre utilizatorii celebri, excluzând-o pe Heap, este Ariana Grande, care foloseşte produsul în concertele live.

    Ideea pentru un asemenea produs, spune Kelly, i-a venit lui Imogen Heap în timp ce se afla în vizită la Kelly la MIT, „unde a văzut-o pe o colegă de-a mea utilizând o pereche de mănuşi asemănătoare pentru unul dintre cursurile ei de acolo. Când a văzut mănuşa a fost uimită şi s-a gândit la numeroasele utilizări pe care un astfel de device l-ar putea avea în muzică“.

    Cu toate acestea, un astfel de produs nu s-ar limita doar la muzică, forma de interactiune putând avea şi alte aplicaţii: controlul roboţilor (Mănuşile Ziro, prin care purtătorul putea controla roboţi de la distanţă, prezentate la CES 2016, sunt un astfel de exemplu), al obiectelor smart, aprinderea sau stingerea luminilor doar cu un gest, sau poate pentru a da voce celor nevoiţi să folosească limbajul semnelor. „Vrem să deschidem sistemul nostru publicului, sperăm ca în curând să facem asta şi suntem curioşi să vedem la ce o să se gândească. Noi ne concentrăm pe muzică“, povesteşte Kelly.

    Poate vă întrebaţi de ce mănuşi, de ce nu modul actual de lucru. Potrivit lui Heap, interacţiunea printr-un asemenea produs este mai naturală şi permite prezenţa alături de fani, altfel eşti blocat în spatele unui computer, apăsând butoane. Dacă produsul va fi unul de succes, linia de demarcaţie dintre muzică şi dans s-ar putea estompa. Un punct forte al Mi.mu este faptul că oricine poate utiliza aceste mânuşi: „Nu vrem să stabilim dinainte cine este muzician şi cine nu este. Cred că asta este o barieră în exprimarea liberă a oamenilor. Dacă poţi să-ţi mişti mâinile, vei putea face şi muzică“.

  • Cum poţi să faci 20.000 de dolari dacă ai un iPod funcţional pe acasă

    Când au apărut primele walkman-uri toată lumea a fost uimită, apoi au apărut player-ele mp3 şi iPod-ul celor de la Apple. Acum toate aceste produse au fost date uitării şi înlocuite cu smartphone-urile.

    De-a lungul ultimilor ani piaţa ipod-urilor pentru colecţionari a crescut foarte mult, iar un ipod neutilizat poate fi vândut şi cu 20.000 de dolari pe ebay sau cu câteva mii de dolari dacă a fost utilizat.

    La vremea respectivă iPod-ul era un produs foarte important pentru Apple, generând miliarde de dolari în vânzări pe tot globul. Însă după 13 ani de activitate, Apple a încetat dezvoltarea produsului în 2014. Vânzările au început să scadă după ce tot compania californiană a lansat în 2007 primul iPhone.

    Aşadar dacă aveţi vreun iPod ce adună praf printr-un dulap poate ar fi bine să-l scoateţi la vânzare.

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Cel mai frumos castel din România, în Noaptea Muzeelor a fost ca-n poveşti

    Castelul a fost iluminat în mai multe culori, iar la fiecare oră publicul a fost invitat să vadă un show de 10 minute în care au fost sincronizate fragmente de muzică şi lumini oferite de cele 135 de proiectoare cu LED-uri poziţionate la baza zidurilor exterioare, în principalele turnuri şi pe terasele exterioare ale monumentului.

    Spectacolul a fost completat cu momente de dansuri medievale în care au evoluat mai multe domniţe şi cavaleri de la castel.

    Primăria municipiului Hunedoara: „Evenimentul organizat ieri seară la Castelul Corvinilor este cu siguranţă unul dintre cele mai reuşite din manifestările organizate pentru promovarea muncipiului Hunedoara, a Castelului şi a turismului.

    Peste 10.000 de vizitatori au fost prezenţi la Castelul Corvinilor, conform estimărilor.Numărul impresionant al vizitatorilor ne confirmă faptul că aceste evenimente ne duc pe drumul cel bun în transformarea Hunedoarei în principala destinaţie turistică a Transilvaniei.

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • Cel mai frumos castel din România, în Noaptea Muzeelor a fost ca-n poveşti

    Castelul a fost iluminat în mai multe culori, iar la fiecare oră publicul a fost invitat să vadă un show de 10 minute în care au fost sincronizate fragmente de muzică şi lumini oferite de cele 135 de proiectoare cu LED-uri poziţionate la baza zidurilor exterioare, în principalele turnuri şi pe terasele exterioare ale monumentului.

    Spectacolul a fost completat cu momente de dansuri medievale în care au evoluat mai multe domniţe şi cavaleri de la castel.

    Primăria municipiului Hunedoara: „Evenimentul organizat ieri seară la Castelul Corvinilor este cu siguranţă unul dintre cele mai reuşite din manifestările organizate pentru promovarea muncipiului Hunedoara, a Castelului şi a turismului.

    Peste 10.000 de vizitatori au fost prezenţi la Castelul Corvinilor, conform estimărilor.Numărul impresionant al vizitatorilor ne confirmă faptul că aceste evenimente ne duc pe drumul cel bun în transformarea Hunedoarei în principala destinaţie turistică a Transilvaniei.

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • Tânăra de 24 de ani care a construit o companie de succes şi a compus muzică alături de un câştigător al premiului Grammy

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Câţi bani din buget se alocă pentru cultură in România

    Capitala poate eclipsa de multe ori celelalte oraşe ale României când vine vorba de evenimente culturale, festivaluri de muzică sau de film şi expoziţii. Însă treptat şi alte evenimente de anvergură (cum ar fi festivalurile Electric Castle sau Untold) au început să apară în provincie. În 2007 Sibiu s-a bucurat de o atenţie specială când a împărţit titlul de capitală culturală europeană cu Luxemburg.

    În 2021 va fi rândul unei alte urbe din România să se bucure de această distincţie. Nu mai puţin de 14 oraşe (Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Suceava, Timişoara, Târgu- Mureş) şi-au lansat candidatura. Acestea au fost evaluate de către un juriu de experţi independenţi (zece experţi europeni şi doi experţi naţionali), pe baza dosarelor de candidatură şi a audierilor, iar în urma evaluărilor pe lista scurtă a oraşelor preselectate se regăsesc Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Dacă Bucureşti, Cluj sau Timişoara sunt candidate cumva previzibile, surpriza vine de la Baia Mare.

    Programul Capitală culturală europeană a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Până în prezent, peste 50 de oraşe au deţinut acest titlu.

    Bucureştiul este a unsprezecea aglomerare urbană din Europa şi a şasea capitală din UE, una dintre capitalele europene cu cea mai mare densitate a populaţiei.

    Capitala României este destinaţia principală a artiştilor străini internaţionali. În anii trecuţi bucureştenii au fost vizitaţi de către cântăreţi precum Roger Waters, Robbie Williams sau Madonna. Şi anul acesta capitala va fi vizitată de nume mari din industria muzicală: Rihanna, Muse sau Chemical Brothers. De asemenea, în Bucureşti au loc festivaluri importante de film: Bucharest International Film Festival, Les Films de Cannes a Bucarest, NexT Film Festival, însă au loc şi alte festivaluri mai mici, tematice (festivalul filmului francez), plus alte expoziţii sau târguri. Alte evenimente culturale importante sunt Zilele Bucureştiului sau seria de Nopţi Albe precum Noaptea Galeriilor, a Caselor etc. Un alt punct cultural al Bucureştiul îl reprezintă renovarea Teatrului Naţional.

    În total, în 2014 au avut loc 5.320 de spectacole la instituţiile de spectacole şi concert care au atras peste 1,1 milioane de spectatori, peste 3.200 de spectacole de teatru, 305 reprezentaţii la Operă sau 120 de spectacole la Circ, potrivit dosarului depus de către oraş pentru candidatura la Capitala Europeană a Culturii din 2021.

    Bugetul pentru cultură al oraşului este format din bugete de la Primăria Municipiului Bucureşti (PMB), care are responsabilitatea generală pentru artă şi cultură, şi bugete suplimentare ale primăriilor de sector, pentru aceleaşi activităţi la nivel local. În 2015, bugetul total este de aproximativ 250 de milioane de euro (artă şi cultură, plus sport, patrimoniu, servicii religioase, monumente, administrare, investiţii, adică 12% din bugetul PMB), dar bugetul net pentru artă şi cultură este de numai aproximativ 80 de milioane de euro (3% din bugetul PMB). Procentul alocat scade din 2011 în prezent (de la 15% la 12%). Totuşi, suma pentru artă şi cultură a crescut de la 48 la 80 de milioane de euro.

    Clujul devine un oraş din ce în ce mai vizibil în pentru români, dar şi pentru străini. Asta datorită dezvoltării industriei ITC&C din oraş, dar şi datorită festivalurilor de muzică importante ca Electric Castle şi Untold Festival, cel din urmă obţinând distincţia de a fi cel mai bun festival din Europa în 2015.

    Cluj-Napoca s-a ridicat pe straturi succesive de civilizaţie. A fost fondat ca aşezare romană, apoi refăcut ca fortăreaţă sub influenţa coloniştilor germani. Oraşul este al doilea centru universitar din România, cu 11 universităţi la care sunt înscrişi peste 80.000 de studenţi. Are şi o tradiţie teatrală care datează din 1792, cu instituţii de anvergură: Teatrul Naţional, Opera Română, Teatrul Maghiar de Stat şi Opera Maghiară. Alte instituţii artistice esenţiale pentru viaţa culturală a oraşului sunt şi Filarmonica de Stat Transilvania, Teatrul de Păpuşi „Puck“, Muzeul de Artă, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei – care deţine o colecţie de case tradiţionale expuse în aer liber. Pe de altă parte, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a fost închis în ultimii 6 ani din cauza unor litigii juridice, iar Muzeul de Artă se confruntă cu o gravă problemă de spaţiu, deoarece clădirea a fost retrocedată. În 2014 s-au desfăşurat peste 1.500 de evenimente. Peste 100 de festivaluri propun în fiecare an spectacole de teatru, literatură, dans, muzică, arte vizuale – atât tradiţionale, cât şi contemporane, potrivit raportului întocmit pentru candidatura la competiţia Capitală Culturală Europeană. Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), ajuns la a 14-a ediţie, este unul dintre cele mai importante festivaluri de film din estul Europei.

    Electric Castle, un festival de muzică electronică organizat în comuna Bonţida (la circa 40 de kilometri de Cluj-Napoca), a devenit în numai trei ani unul dintre cele mai mari festivaluri din România, cu o audienţă de 97.000 oameni. Lansat în 2015 ca evenimentul major al Capitalei Europene a Tineretului, Festivalul Untold a înregistrat în 4 zile o audienţă de 240.000 de persoane, dintre care 15% au fost vizitatori străini.

    Chiar dacă festivalurile şi evenimentele în aer liber au explodat la Cluj-Napoca, nu toate au reuşit să ajungă la a doua ediţie.

    În ultimii cinci ani, bugetul municipal pentru cultură a crescut de la 368.937 de euro (2011) la 2.834.545 de euro (2015). Potrivit aceluiaşi raport, primăria a investit aproape 40 de milioane de euro pentru dezvoltarea capacităţii culturale şi turistice, printre care: construirea Sălii Polivalente şi a CREIC-ului, renovarea centrului istoric (o parte din acesta) sau redeschiderea cinematografelor Dacia şi Mărăşti.

    Unul dintre cele mai importante festivale ce se desfăşoară în oraşul de pe Bega este Festivalul Plai, un eveniment internaţional de arte şi muzică care a ajuns la a 10-a ediţie. De asemenea, în locul unde a murit comunismul în România a apărut anul trecut Muzeul Consumatorului Comunist, ce cuprinde „tot ce aveau românii acasă“: obiecte de uz casnic şi decorativ de producţie românească, mobilier, jucării, casete audio, discuri vinil etc. În total, între 3.500 şi 4.000 de evenimente culturale şi artistice au avut loc anul trecut. Şi în cazul Timişoare bugetul pentru cultură al primăriei aproape s-a dublat în ultimii ani.

    În 2011, către cultură au fost direcţionaţi 4 milioane de euro în 2011 (1,4% din bugetul anual), iar acum s-a ajuns la aproape 7,4 mil. euro în 2015 (2,6%). Un eveniment de anvergură ce se desfăşoară anul acesta este „Timişoara – 300 de ani de lumină“. Un eveniment cu tradiţie este şi Festivalul Jazz TM, care se va desfăşura între 1 şi 3 iulie. Aceasta va fi cea de-a patra ediţie a festivalului care în anii trecuţi a adus pe scena artişti cunoscuţi ai genului precum The Cat Empire, Kurt Elling sau Macy Gray.

    Iaşiul este al doilea oraş din ţară ca număr de monumente clasate patrimoniu cultural naţional, cu zece mănăstiri şi peste o sută de biserici şi o sărbătoare care atrage sute de mii de pelerini (800.000 potrivit dosarului depus pentru candidatura la Capitala Culturală Europeană).

    În Iaşi se află instituţii culturale importante la nivel naţional, printre care Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi, cu cinci secţii distincte (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii, Muzeul Viei şi Vinului) sau Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, considerat unul dintre cele mai frumoase teatre din lume, conform BBC, dar şi edituri cu tradiţie ca Junimea şi Polirom.

    Tot la Iaşi este organizat FILIT (Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi), festival de anvergură – care a adus la Iaşi nu numai scriitori străini şi români, ci şi traducători şi editori.

    Un lucru care diferenţiază Iaşiul de celelalte oraşe din acest articol este organizarea, de-a lungul a douăsprezece ediţii, a Săptămânei Modei Româneşti/Romanian Fashion Week (din iniţialul Festival al Modei, cu o primă ediţie în 1996). În plus, în oraş a fost înfiinţată Asociaţia Future in Textiles (FIT), care uneşte actorii principali din domeniul modei şi ai industriei textile, oferind îndrumare tinerilor designeri care vor să-şi dezvolte afacerile. Totuşi, contrastul este strident şi aici în oraşul unde anul trecut a fost înfiinţat Parcul Ştiinţific şi Tehnologic Tehnopolis Iaşi pentru activitatea de cercetare, „pelerinajul creştin la moaştele Sfintei Parascheva este cel mai important moment al anului, în care Iaşul devine destinaţie turistică şi care aduce cele mai mari venituri atât pentru administraţie, cât şi pentru meşteşugari şi mici antreprenori creativi“.

    Bugetul alocat culturii în anul 2015 este cu 54,59% mai mare decât bugetul alocat în anul 2011. Media pe cei cinci ani a bugetului alocat pentru cultură este de 2,02% din bugetul total al oraşului.
    În 2011 primăria a bugetat peste 4,7 milioane de euro pentru cultură, iar pentru 2015 a alocat 8,7 milioane de euro, adică 1,92% din bugetul total.

    Baia Mare a fost un oraş minier, care în trecut era un oraş cosmopolit al artelor, însă regimul comunist a industrializat oraşul. În prezent, Baia Mare are o economie în curs de dezvoltare bazată pe prelucrarea lemnului şi pe comerţ, fiind al treilea ca importanţă centru urban din regiune.

    Ca un punct de reper în 2015, Sărbătoarea Castanelor s-a transformat într-un festival de o săptămână, aducând împreună pentru un public de peste 150.000 de oameni DJ-i şi meşteşugari, pictori locali şi trupe internaţionale, expoziţii de artă şi premiere cinematografice.

    Practicile maramureşene de sculptură şi arhitectură în lemn au fost clasificate de organizaţia UNESCO drept valori ale patrimoniului universal. În prezent, 10.000 de persoane lucrează în economia creativă, dintr-un număr total de 58.000 de angajaţi activi în Baia Mare. Industriile creative reprezintă 17,5% din produsul local brut, ceea ce înseamnă aproximativ 265 de milioane de euro pe an, din care 80% sunt făcuţi din prelucrarea lemnului şi producţia de mobilier.

    Bugetul acordat de primărie în 2011 pentru cultură a fost de 840.000 de euro (1,85% din bugetul anual), iar anul trecut acesta a cresccut la peste 2 milioane de euro (2,67%).

  • Aproximativ 30.000 de turişti au petrecut minivacanţa de 1 mai pe litoral

    Aproximativ 30.000 de turişti au petrecut minivacanţa de 1 mai pe litoral, din care peste 15.000 în staţiunea Mamaia, potrivit datelor Asociaţiei Litoral Delta Dunării.

    Aproximativ 8000 de turişti au cumpărat bilete la festivalurile de muzică electronică organizate în zonă, din care peste 2000 au fost străini.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reportaj DA Premium: Incursiune în paradis

    Vinuri cu o istorie de peste 100 de ani, cluburi unde femeile au voie doar dacă sunt invitate de un gentleman, plaje pustii cu dune ce-mi amintesc de Sahara, o piscină infinită de unde se poate admira întreaga vale Douro şi nu în ultimul rând ceva muzică fado pe fundal. Aşa aş rezuma prima mea întâlnire cu Portugalia. Şi trebuie să recunosc, a fost memorabilă.

    Mi-am dorit să ajung în Portugalia de multă vreme, însă întotdeauna am găsit alte destinaţii care au avut întâietate dintr-un motiv sau altul. Odată ce am păşit în ţara de la marginea vestică a Europei mi-am dat seama că am amânat întâlnirea prea mult timp, aşa că va trebui să recuperez în perioada viitoare timpul pierdut şi să mă întorc.

    Până atunci însă, îmi va ţine „de cald“ imaginea râului Douro flancat de dealurile îmbrăcate ordonat în viţă-de-vie. La crama Quinta do Crasto şi în valea Douro am ajuns în ultima zi după două ore de mers cu maşina din Porto. Ultimii 25 de kilometri i-am parcurs pe un drum cu la fel de multe curbe ca Transalpina, dar cu un peisaj diferit, deluros, cu diferite nuanţe de pământiu şi verde şi cu butuci de viţă de vie cât vezi cu ochii. De altfel, pe durata celor 25 de kilometri am văzut un singur sat cu vreo 20-30 de case şi multe crame în depărtare, pe diverse culmi de deal, însă nici ţipenie de om. Viţa-de-vie era însă pretutindeni.

    După ce drumul s-a plictisit parcă să cotească atât de mult la stânga şi la dreapta, fix în faţă a apărut Quinta de Crasto, cocoţată pe un vârf de deal, impunătoare ca un conac „furat“ din filmele care mi-au marcat copilăria. Făcusem rezervare cu o zi înainte pentru prânz aşa că ştiam că ne aşteaptă o porţie zdravănă de caracatiţă proaspătă, vreo patru-cinci feluri de vin şi ceva desert tradiţional. Mai multe aşteptări nu aveam, dar şi dacă am fi avut tot ar fi fost depăşite, fără îndoială.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Faţa de selfie şi creierul de selfie

    Una dintre ştirile de săptămâna trecută care a provocat ceva emoţie a fost faptul că un computer a pictat un tablou într-o manieră asemănătoare cu a lui Rembrandt. Noul Rembrandt a fost realizat după ce maşina a analizat 346 de portrete pictate de maestru, a centralizat 148 de miliarde de pixeli, dar şi 168.263 de fragmente din tablourile pictorului şi a printat 3D tabloul, pentru a replica tuşele pensulei. Totul a durat un an şi jumătate.

    Când am citit ştirea, am mormăit că nu-i nimic nou sub soare. Asta pentru că în urmă cu 19 ani un profesor de la Universitatea din Oregon a învăţat un computer să compună muzică într-o manieră asemănătoare cu aceea a lui Bach. Ceva mai târziu a apărut şi un CD care cuprindea nu numai imitaţia de Bach, ci şi imitaţii ale unei sonate de Beethoven, a unei mazurci de Chopen, a unei suite de Rachmaninoff, ba chiar şi creaţii ce imită stilul lui Mozart, Stravinsky sau Scott Joplin. Veţi putea găsi unele pe YouTube – unora le place, altora nu, ba unul spune că este o tortură şi că muzica respectivă ar trebui vândută CIA pentru a fi folosită la chinuirea teroriştilor.

    Şi mai există şi computere care scriu articole de presă şi computere care fac analize pentru Wall Street.

    Între 1997, anul în care computerul a încercat să compună muzică, şi 2016, anul în care computerul a încercat să picteze, a avut loc un alt experiment care are şi nu are legătură cu cele pomenite până acum. Un grup de studenţi de la universitatea din Plymouth a primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii aceştia tinerii au luat un PC pe care l-au pus în cuşca maimuţelor din grădina zoologică Paington. Scopul lor a fost de a testa teoria care spune că o maimuţă care bate la nesfârşit, aiurea, la un computer va sfârşi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o operă a lui Shakespeare. Studenţii de la Plymouth n-au avut un timp infinit, dar şi după numai o lună de zile teoria s-a dovedit a fi potenţial falsă: maimuţele, cinci macaci negri cu creastă, au distrus computerul, au făcut pipi pe tastatură şi nu au emis nici măcar un singur cuvânt coerent şi întreg; au bătut cinci pagini de text în care predomina litera „S“.

    Unde vreau să ajung? Înainte de a trage vreo concluzie, trebuie să precizez că proiectul Rembrandt, dincolo de componenta tehnologico-artistică, face parte dintr-o campanie publicitară sofisticată, pusă la cale de o agenţie olandeză.
    Acum: constat din ce în ce mai mult că oamenii nu îşi iau, puşi faţă în faţă cu tehnologia, doar „faţa de selfie“, ci şi „creierul de selfie“, în sensul că multitudinea de aparate şi de gadgeturi şi de aplicaţii de care ne folosim, creatorii lor şi evangheliştii tehnologici ne induc ideea că toate acestea vor rezolva mai toate problemele omenirii, de la încălzirea globală la spaţiile de locuit în oraşele supraaglomerate.

    Şi nu cred că este aşa; fac parte din categoria celor care spun că nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. La fel, nu tehnologia ne va rezolva problemele, ci noi singuri, dacă o să avem suficientă materie cenuşie în ţeste încât să se declanşeze o reacţie în lanţ a inteligenţei planetare; dacă nu, o să fim nişte maimuţoi care fac pipi pe tastaturi şi batem pagini de text, în speranţa că o să scriem sonete de Shakespeare sau o să compunem ca Beethoven sau o să pictăm ca Rembrandt. Chiar, cum naiba s-au descurcat ăştia fără tehnologie?!

    Ilustrez, desigur, chiar cu capodopera computerului. În general cronicarii au remarcat lipsa de emoţie a tabloului, aşa că eu nu o mai repet; mai bine donau computerul şi tehnologia aceea într-o ţară din Africa.