Tag: legatura

  • Unele dintre cele mai consumate alimente cauzează cancer. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează asupra pericolelor existente

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat un raport în legătură cu riscurile asociate cu consumul de carne roşie şi carne procesată. Potrivit raportului, consumul de bacon, cârnaţi şi şuncă măreşte riscul apariţiei cancerului.

    Potrivit raportului carnea procesată, precum salamul, cârnaţii, micii, carnea tocată, costiţa sau şunca, intră în categoria “cancerigenă pentru oameni”, cea mai ridicată treaptă de avertizare dintre cele cinci, alături de alcool şi ţigări.

    Cercetările indică o legătură puternică între consumul ridicat al cărnii procesate şi cancerul de colon. Potrivit acestora, există deja dovezi solide că produsele din carne procesată, consumate chiar şi în cantităţi mici, ar creşte riscul de cancer la colon.

    Cei din industria carnurilor au retaliat deja, spunând că raportul institutului este “dramatic şi alarmist”, potrivit Business Insider.

    “Nu este potrivit să se sugereze că efectele negative ale baconului sau ale cârnaţilor sunt comparabile cu pericolele fumatului”, este de părere Ian Johnson, Insititutul de cercetare al hranei din Marea Britanie.

    În urma cercetărilor din laborator, experţii au constat că pigmentul care dă culoare cărnii roşii, hematina, ar afecta mucoasa intestinului uman. Un alt factor de risc în apariţia cancerului îl constituie metodele de conservare prin afumare, uscare sau saramură, sau prin adăugarea de conservanţi.

    Deşi baconul este pe lista elementelor care ar creşte riscul de cancer la colon, precum tutunului sau azbestul, acesta nu are aceeaşi gravitate ca elementele prezentate anterior. Băuturile alcoolice sunt pe această listă din 2012.

    Potrivit cercetătorilor, consumul a 50 de grame de carne procesată în fiecare zi creşte riscul de cancer la colon cu 18%.

    “Riscul de a dezvolta un cancer la colon cauzat de consumul de carne procesată este încă mic, dar aceasta creşte în funcţie de cantitatea de carne consumată”, este de părere Kurt Straif, şeful IARC, agenţia internaţională de cercetare în domeniul cancerului.

  • Unele dintre cele mai consumate alimente cauzează cancer. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează asupra pericolelor existente

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat un raport în legătură cu riscurile asociate cu consumul de carne roşie şi carne procesată. Potrivit raportului, consumul de bacon, cârnaţi şi şuncă măreşte riscul apariţiei cancerului.

    Potrivit raportului carnea procesată, precum salamul, cârnaţii, micii, carnea tocată, costiţa sau şunca, intră în categoria “cancerigenă pentru oameni”, cea mai ridicată treaptă de avertizare dintre cele cinci, alături de alcool şi ţigări.

    Cercetările indică o legătură puternică între consumul ridicat al cărnii procesate şi cancerul de colon. Potrivit acestora, există deja dovezi solide că produsele din carne procesată, consumate chiar şi în cantităţi mici, ar creşte riscul de cancer la colon.

    Cei din industria carnurilor au retaliat deja, spunând că raportul institutului este “dramatic şi alarmist”, potrivit Business Insider.

    “Nu este potrivit să se sugereze că efectele negative ale baconului sau ale cârnaţilor sunt comparabile cu pericolele fumatului”, este de părere Ian Johnson, Insititutul de cercetare al hranei din Marea Britanie.

    În urma cercetărilor din laborator, experţii au constat că pigmentul care dă culoare cărnii roşii, hematina, ar afecta mucoasa intestinului uman. Un alt factor de risc în apariţia cancerului îl constituie metodele de conservare prin afumare, uscare sau saramură, sau prin adăugarea de conservanţi.

    Deşi baconul este pe lista elementelor care ar creşte riscul de cancer la colon, precum tutunului sau azbestul, acesta nu are aceeaşi gravitate ca elementele prezentate anterior. Băuturile alcoolice sunt pe această listă din 2012.

    Potrivit cercetătorilor, consumul a 50 de grame de carne procesată în fiecare zi creşte riscul de cancer la colon cu 18%.

    “Riscul de a dezvolta un cancer la colon cauzat de consumul de carne procesată este încă mic, dar aceasta creşte în funcţie de cantitatea de carne consumată”, este de părere Kurt Straif, şeful IARC, agenţia internaţională de cercetare în domeniul cancerului.

  • LEGĂTURA dintre Merkel şi Volkswagen. Scandalul scoate la iveală relaţiile extrem de apropiate dintre cancelar şi companie

    Cancelarul german Angela Merkel a învăţat devreme în cariera sa că este riscant să intre în conflict cu industria auto a ţării, scrie Reuters.

    Era primăvara anului 1995 şi nou desemnatul ministru al mediului încerca să-şi convingă colegii de cabinet să susţină un nou set îndrăzneţ de măsuri anti-smog ce includea limite mai stricte de viteză şi interdicţii de şofat pe perioade de vară…

    Citiţi întreaga poveste AICI

  • Ce a declarat CEO-ul Turkish Airlines despre o posibilă achiziţie a companiei Tarom

    ”Nu pot să spun în mod oficial că suntem interesaţi de Tarom”, a răspuns CEO-ul Turkish Airlines, Temel Kotil, la întrebarea legată de concretizarea zvonurilor despre o posibilă achiziţie a companiei româneşti de către Turkish Airlines, în cadrul evenimentului Chief Executive Board Star Alliance organizat recent în Varşovia, Polonia şi găzduit de compania poloneză LOT Polish Airlines.  Kotil a accentuat cuvântul oficial şi a explicat că  discreţia sa în ce priveşte declaraţiile se datorează faptului că Turkish Airlines este listată la Bursa de Valori din Istanbul.

    Întrebarea i-a fost adresată în contextul în care în iunie, premierul Victor Ponta a anunţat că Guvernul a început negocierile cu mai multe companii, printre acestea aflându-se companii precum Turkish Airlines, Emirates şi Etihad, pentru vânzarea unui pachet de acţiuni la Tarom, iar statul va păstra 51% din titluri dacă investitorul va fi din afara UE sau va ceda majoritatea dacă proprietarul va fi o companie europeană.

    În primele trei luni din 2015, încasarile Turkish Airlines au totalizat 2,2 miliarde de dolari, iar profitul net înregistrat de companie a fost de 153 de milioane de dolari. În 2014, Turkish Airlines a transportat 54,7 milioane de pasageri, în creştere cu 13,3% faţă de anul anterior şi a înregistrat încasări de 11 miliarde de dolari şi un profit operaţional de 638 de milioane de dolari.

    Tarom a acumulat pierderi de peste 1 miliard de lei de la începutul crizei şi a bugetat un nou minus pentru 2015, de opt milioane de lei, fiind singura companie de stat din portofoliul Ministerului Transporturilor ce nu a revenit pe profit.

    ”Ştiu că Tarom are probleme în prezent, am avut şi noi astfel de probleme. Dacă se va munci din greu la Tarom, se va ieşi din această situaţie; economia României va creşte, voi sunteţi mici, şi noi eram mici, ori lucrurile mici, cresc, să fii mic este frumos pentru că există potential de creştere, iar odată cu economia României, Tarom va beneficia de un boom. După cum spuneam, oficial, nu avem niciun interes de a cumpăra Tarom”, a mai declarat CEO-ul.  

    ”Strategia noastră pentru anul acesta şi anul viitor este clasică: lansăm noi rute, creştem frecvenţele de zbor, scădem costurile, îmbunătăţim produsul”, descrie CEO-ul turc strategia companiei. El spune că printre principalele ţinte vizate se află Africa, unde traficul dinspre Turcia creşte vertiginos, pe seama creşterii segmentului clasei mijlocii pe continent, ce începe să călătorească din ce în ce mai mult. Prezintă interes şi Arabia Saudită, Asia, Atlanticul, potrivit lui  Kotil. Rusia se află de asemenea în atenţia Turkish Airlines. Tensiunile nu afectază zborurile de aici, oamenii călătoresc, orice s-ar întâmpla” explică el, menţionând totuşi că Libia şi Siria nu se află printre destinaţiile Turkish Airlines. 

    ”Turkish are succes pentru că folosim aeronavele foarte inteligent. Fiecare dintre aeronavele construite de Boeing sau Airbus sunt perfecte, cu condiţia să fie folosite pe rutele potrivite”, explică CEO-ul succesul companiei care spune că în prezent nu iau în calcul o nouă comandă de avioane.”

    Turkish Airlines a primit titlul de cea mai buna companie aeriană din Europa (Best Airline in Europe) în ultimii cinci ani, potrivit companiei de consultanţă în domeniul aerian Skytrax. Turkish Airlines deserveşte 276 de destinaţii din 110 ţări, iar flota companiei, formată din 274 de aeronave, este una dintre cele mai tinere flote aeriene. Compania are peste 40.000 de angajaţi.

    Cine este Temel Kotil

    Temel Kotil s-a născut în 1959 în Rize, Turcia. De profesie inginer aeronautic,  este directorul general al  Turkish Airlines din aprilie 2005. Kotil a absovit Ingineria Aeronautică în cadrul Universităţii Tehnice din Istanbul şi a primit o bursă de la Ministerul de Industrie al Turciei în 1984, ce i-a permis să studieze în cadrul Universităţii Michigan-Ann Arbor din Statele Unite ale Americii, unde a absolvit un masterat în Inginerie Aerospaţială (1986) şi un altul în Inginerie Mecanică (1987). Kotil şi-a continuat ulterior studiile şi a obţinut şi un doctorat în Inginerie Mecanică (1991). La întoarcerea în Turcia, a primit funcţia de preşedinte şi decan asociat al departamentului de Inginerie Aeronautică din cadrul Universităţii Tehnice din Istanbul.

    În intervalul 1994-1997, a ocupat funcţia de manager al departamentului tehnic al Municipalităţii Metropolitane din Istanbul. Între 2002 şi 2003, a fost şef al departamentului de cercetare, planificare şi coordonare al Advance Innovatice Technologies Inc. în New York. S-a întors în Istanbul în 2003 şi a fost angajat în cadrul Turkish Airlines în funcţia de vicepreşedinte executiv responsabil pe departamentul tehnic. În aprilie 2005, a fost numit în funcţia de director general şi CEO al Turkish Airlines.  Kotil este membru al Turkish Mechanical Engineering Society din 1991 şi membru al consiliului director al International Air Transport Association, iar de la 1 ianuarie 2014, Kotil a devenit preşedinte al Asociaţiei Companiilor Aeriene Europene.   

  • De ce sucul de roşii e mai gustos în avion? Studiu surpriză: care este factorul care dă „gustul fad” al mâncării servite de stewardese

    Ce preferi să mănânci atunci când călătoreşti cu avionul? Alegi un sandviş, nişte fructe sau te mulţumeşti doar cu cafea? Sunt însă şi persoane care preferă să se abţină să consume ceva atunci când se află la bordul unei aeronave. Motivul? Gustul fad al produselor alimentare cu care stewardesele îi „îmbie” pe pasageri

    Mâncarea îşi pierde savoarea atunci când este servită călătorilor la câţiva mii de metri altitudine. Asta pentru că este semipreparată şi reîncălzită în avion. Un studiu recent a demonstrat însă, că motivul pentru care oamenii nu mai percep la fel gustul produselor alimentare atunci când zboară mai are legătură cu ceva.

    De ce sucul de roşii e mai gustos în avion? Surpriză: factorul care dă “gustul fad” al mâncării

  • De 15 ani, Valentin Preda pune în legătură afaceri din România cu investitori străini

    M-a fascinat tot timpul posibilitatea de a face afaceri la nivel internaţional, de a comunica şi de a realiza legături între oameni de afaceri şi companii. Nevoile de afaceri la nivel internaţional erau şi sunt în continuare atât de vaste, diferite şi dinamice, încât m-am îndrăgostit pe viaţă de acest domeniu. În plus, oamenii de afaceri de calitate pe care îi întâlnesc în afacerile internaţionale îmi întreţin atitudinea pozitivă şi mă stimulează să dezvolt noi mecanisme de business şi asta îmi place foarte mult. Nu ştiu ce ar putea să mă facă să îmi schimb pasiunea”, explică Valentin Preda principala sa motivaţie de a înfiinţa Bursa Română de Afaceri (Romanian Business Exchange), o interfaţă care aduce laolaltă oamenii de afaceri români şi străini şi care le furnizează servicii de achiziţii şi fuziuni, vânzări de afaceri, comerţ internaţional şi intermediere de business în general. Valentin Preda a lansat RBA (respectiv RBEX) în anul 2000, „un moment când piaţa de afaceri locală era relativ restrânsă, iar modelele de business nu erau foarte complexe”.

    Odată cu accelerarea şi creşterea complexităţii businessului local, Preda a cedat tentaţiei şi a renunţat temporar la conducerea proiectului său antreprenorial, preluând în schimb responsabilitatea unui business pe care îl evalua atunci la 100 de milioane de euro.

    n 2001 a intrat în zona de real estate, ca director general al Crown Investment, companie parte a P&G Group (fondat de oamenii de afaceri eleni Ioannis Papalekas şi Fotis Gylliadis), din al cărei portofoliu făceau parte clădiri de birouri de 45.000 mp, dar şi City Mall. Ulterior, acţionarii au investit în mai multe clădiri de birouri din nordul şi din centrul Bucureştiului, iar Valentin Preda a avut pentru un timp şi poziţia de director general al Upground Estates / RREEF – o companie a Deutsche Bank. Vânzarea Upground a fost una dintre cele mai spectaculoase tranzacţii din real estate-ul local, Ioannis Papalekas reuşind să vândă în 2008 proiectul din Pipera cu 340 de milioane de euro către RREEF Real Estate, compania imobiliară a Deutsche Bank.

    „Cu Ioannis Papalekas am lucrat opt ani, din 2001 până în 2009″, spune Valentin Preda, care îşi rezumă CV-ul, pe care nu l-a pus niciodată pe hârtie, simplu: RBA, imobiliare, din nou RBA. „Din nou RBA” se traduce prin faptul că, la sfârşitul anilor 2000, Valentin Preda s-a întors la proiectul său de consultanţă, unde mărturiseşte că se simte cel mai bine şi unde crede că poate avea un rol relevant pentru comunitatea de business: „Prin prisma activităţilor noastre, întâlnim toţi participanţii mediului de afaceri internaţional, de la agenţii guvernamentale, ambasade, organizaţii de business, ONG-uri, oameni de afaceri şi companii, profesionişti şi furnizori de servicii, instituţii financiare şi mai nou mediul universitar”.

    Preda vorbeşte însă şi despre rolul său de diplomat economic al României, în situaţii în care este singurul reprezentant al României „la diverse evenimente în afara ţării, în cadrul unor organizaţii internaţionale sau cu prilejul delegaţiilor externe pe care le găzduim” şi în care reprezentarea ţării primează: „vezi ulterior dacă faci sau nu business”. „Rolul nostru principal în piaţă este de matchmaker şi de business hub internaţional, care direcţionează informaţia de afaceri cu precizie şi eficienţă”, explică Valentin Preda activitatea sa de la RBA, unde interacţionează acum, săptămânal, cu zeci de companii din ţară şi străinătate şi unde a realizat, în decursul ultimilor ani, „sute de intermedieri de afaceri”.

    Precizează că nu taxează de fiecare dată comision din conexiunile pe care le face, pentru că „de exemplu, la tranzacţii mari, nici nu e normal să taxezi comision doar pentru că ai pus doi oameni de afaceri în legătură. Oricum nu ai cum să verifici volumul de afaceri pe care aceştia îl fac între ei, dar cu trecerea anilor vezi că oamenii pe care tu i-ai pus în legătură au făcut afaceri bune şi asta trebuie să te bucure şi nu să fii invidios”. În cele mai multe cazuri însă, activitatea de brokeraj a RBA se taxează similar cu oferta clasică de consultanţă de M&A, care se compune dintr-o structură de flat-fee-uri şi un success fee: „flat-fee-urile încep de la câteva mii de euro şi pot ajunge la 15-20.000 euro plus un success fee cuprins între 2 şi 5%, în funcţie de volumul de muncă, de valoarea tranzacţiei, de natura serviciilor impuse de nevoia clientului şi de situaţia din piaţă”, rezumă Valentin Preda.

  • Un tânăr de 31 de ani conduce din 2013 operaţiunile unui start-up la Iaşi. Acum businessul valorează 25 de milioane de euro

    După ce a pornit mai multe afaceri în România, italianul Stefano Bargagni a avut ideea de a dezvolta o aplicaţie de tip cloud. „Social cloud“ mai exact, după cum o numeşte Andrei Rebenciuc, de 31 de ani, operations manager la start-up-ul Cynny. Tânărul ne-a povestit care este legătura între Italia, cloud computing şi o echipă de programatori de la Iaşi.

    “Stefano Bargagni impreuna cu un viitor asociat al Cynny, Cristian Varvara, au decis sa dezvolte in Iasi proiectul. Am fost desemnat, in urma unei vizite in Florenta, sa pun bazele echipei din Iasi.” Aşa începe povestea Cynny, un start-up româno-italian evaluat recent la 25 de milioane de euro.

    Stefano Bargagni, cel care a dezvoltatul conceptul, este cunoscut în lumea tehnologiei pentru CHL, o platformă de e-commerce lansată cu un an înainte de apariţia Amazon.com. El a mai dezvoltat şi alte proiecte de IT în România, dar Cynny pare a fi cel mai promiţător de până acum.

    Ce înseamnă însă social cloud? Un sistem de stocare a informaţiei online destinat conţinutului multimedia. „În cloud-ul de la Cynny, fişierele sunt prezentate într-un mod inedit. Am preferat să lucrăm cu tag-uri, nu cu foldere. Iar modul in-edit este acel Livecast, care vine în primul rând cu o tehnologie foarte avansată. Totul se întâmplă în timp real, în browser, nu se face niciun fel de procesare“, explică Andrei Rebenciuc. „Dacă ai urcat cinci poze, o melodie şi trei filmu-leţe şi ai dat preview, vezi filmuleţul în timp real. Totul este în timp real. Una din marile provocări a fost să facem acest filmuleţ ca o poveste fără întreruperi, fără timp de încărcare. Toată emoţia există atunci când filmul curge lin, de la un capăt la altul, nu când se opreşte la jumătate şi se încarcă iar. Pentru că atunci se duce toată emoţia.“

    Un avantaj al Cynny în faţa competitorilor este gratuitatea. Pentru a reuşi acest lucru, compania a decis să dezvolte unităţi de stocare. „Serviciile Cynny sunt gratuite şi nelimitate. Putem să oferim acest lucru pentru că avem hardware-ul nostru, dezvoltat în Italia şi construit în parteneriat cu o firmă din Taiwan. Am mers pe această variantă tocmai din ideea de a economisi bani şi de a putea oferi gratuit exact acel spaţiu de stocare nelimitat.“

    Au reuşit să adune, în prima rundă de investiţii, o sumă importantă de bani. „Am primit până acum 2,5 milioane de euro, bani proveniţi de la investitori privaţi din Italia. Practic, aceasta a fost etapa de seed. Urmează să discutăm însă şi cu o serie de companii de venture capital din Statele Unite.“ Ca urmare, compania a fost evaluată de către KPMG, în 2014, la 25 de milioane de euro. Andrei Rebenciuc spune că pentru investitori este extrem de important faptul că Cynny dezvoltă şi partea de hardware. „Serverele sunt construite de la zero, am testat mai multe prototipuri şi în cele din urmă am ales această variantă de a le produce în Taiwan. Este o tehnologie de stocare avansată şi eco-friendly, produce ex-trem de puţină căldură şi consumă puţine resurse.“

    „Până şi cele mai nontehnice persoane pot accesa Cynny, pentru că ăsta a fost şi focusul“, spune Rebenciuc. „Nu am vrut un produs care să fie accesibil doar studenţilor de la facultatea de informatică. Procesul este foarte liniar şi foarte simplu. Nu te poţi loga decât cu Facebook, Twitter, LinkedIn sau Google”. Nu există login cu mail şi parolă, pentru că toată ideea este să poţi beneficia de produs şi cu prietenii tăi. Practic, nu am vrut să mai reinventăm roata cu prietenii Cynny, şi atunci am decis că dacă eşti activ în social media, e mai simplu să te conectezi cu conturile respective şi să poţi avea acces în câteva secunde.“

    Elementul principal de noutate al Cynny este însă tehnologia Livecast, ce permite crearea unor clipuri sau filme în timp real. „Noi am cercetat piaţa şi nu am mai găsit tehnologia asta la nimeni. Singurii care au mai încercat aşa ceva au fost cei de la Facebook, când au lansat Lookback, clipurile de zece ani. Diferenţa este că la Facebook este vorba de o machetă în care se schimbă doar pozele, la noi totul este dinamic. Dacă pui o melodie o să aibă patru minute Livecast-ul, dacă pui doar trei poze o să aibă şase sau opt secunde. Nu avem nimic prestabilit, totul se construieşte dinamic“, explică Andrei Reben-ciuc. „Asta a fost una din marile provocări, pentru că browserele totuşi nu sunt la un nivel foarte avansat pe partea de redare a imaginilor statice sau animate. În spate folosim foarte mulţi algoritmi: pentru detecţia feţei, pentru detecţia BPM-urilor (măsurilor muzicale – n.red.), pentru recunoaşterea tipului de imagine, respectiv portret, peisaj, panoramică, a numărului de caractere şi aşa mai departe. Folosim toţi aceşti algoritmi pentru a oferi utilizatorilor o poveste cât mai plăcută. O să dau un exemplu: dacă urci în Livecast o poză cu tine şi cu un copil, iar programul dă zoom şi se concentrează doar pe faţa ta, atunci persoana mai importantă din poză nu prea mai apare în poză, şi asta nu e deloc în regulă. Din acest motiv folosim foarte mult JavaScript pentru a lua cât mai multe informaţii din imagini, din clipuri sau melodii pentru a dezvolta acea poveste emo-ţionantă pentru user. Practic, muzica dictează viteza şi tipul tranziţiilor dintr-o animaţie. Dacă începi cu Vivaldi, bineînţeles că tranziţiile vor fi extrem de lente, dacă treci la ceva cu 160 de măsuri o să devină totul mult mai rapid.“

  • Un antreprenor moldovean care şi-a petrecut studenţia arând câmpul are o afacere de 16 milioane de euro: Am stat departe de bănci

    Ce legătură există între un tractor, o fabrică de ferestre şi de uşi, acordarea de francize şi exporturi? Răspunsul: un antreprenor din Moldova, care a pus pe picioare un brand pe care deja îl vinde în Italia, Franţa şi Belgia.  

    Adrian Gârmacea (46 de ani) a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare şi a început să câştige primii bani în urmă cu două decenii, când era încă student. Primii bani nu au avut însă legătură nici cu automatica, nici cu calculatoarele. „În timpul facultăţii am avut un tractor şi am lucrat la câmp, unde aram sau discuiam. Am făcut de asemenea o grădină pe o suprafaţă mai mare, unde cultivam varză. După ce am terminat facultatea, am vândut tractorul cu toate accesoriile şi, cu aceşti bani şi cu cei câştigaţi din activităţile agricole, am pornit la drum“, îşi aminteşte Gârmacea. Astfel, în 1995 a înfiinţat compania Electric Plus; iniţial, a căutat un domeniu apropiat celui studiat la facultate şi anume instalarea de sisteme de alarmă sau de supraveghere şi interfoane, concomitent începând şi producţia de jaluzele şi rulouri pentru ferestre. „Trecerea la producţia de tâmplărie, adică ferestre şi uşi, a fost un pas firesc în 2003“, spune Gârmacea. În 2008, compania a deschis prima linie automată de producţie de tâmplărie, în contextul în care cererea începuse să fie din ce în ce mai mare. De altfel, piaţa de tâmplărie termoizolantă (cunoscută şi sub denumirea de termopan) atinsese în România în anul de boom 2008 o valoare de 1 miliard de euro, potrivit datelor revistei Business Magazin.

    În 2010, Gârmacea a decis să creeze un brand pentru tâmplăria pe care o producea, în contextul în care numele companiei, Electric Plus, nu avea nicio legătură cu ferestrele şi uşile, ci cu domeniul în care intrase iniţial antreprenorul în lumea afacerilor. „Aşa am creat brandul Barrier, care transmite ideea de barieră între mediul exterior şi cămin, exact ceea ce fac ferestrele şi uşile“, afirmă Gârmacea. De fapt, anul în care pe piaţă a apărut acest brand a fost şi cel în care antreprenorul băcăuan a pus la punct un plan de afaceri pe mai mulţi ani. „La întrebarea simplă dacă se vor mai produce ferestre peste 20 de ani, răspunsul este da. Nu putem controla preţul energiei, dar putem controla energia disipată prin ferestre. În permanenţă va fi nevoie de ferestre eficiente termic.“

    Electric Plus a ajuns anul trecut la afaceri de peste 16 milioane de euro, iar pentru anul acesta şi-a propus un rulaj de 20 de milioane de euro. Din totalul vânzărilor de anul acesta, antreprenorul se aşteaptă ca circa 10% să fie exporturi, principalele pieţe externe pe care ajung produsele companiei fiind Italia, Franţa şi Belgia. Compania şi-a încercat pentru prima oară norocul pe piaţa externă în 2013, după ce pe piaţa locală cererea s-a redus considerabil, sectorul de tâmplărie termoizolantă ajungând de la un vârf de 
1 miliard de euro în perioada de boom la doar 250-300 de milioane de euro anul trecut. Din acelaşi motiv, o serie de producători români de tâmplărie au început în ultimii ani să urmeze calea exportului. Printre firmele de profil care au început să livreze produse în străinătate în ultimii ani se numără Optimedia, Aplast sau Qfort.

    „Cred că în zece ani România şi Polonia vor deveni ţări lider în Europa la producţia de tâmplărie, aşa cum Spania sau Grecia sunt pentru producţia de ulei de măsline, spre exemplu“, afirmă Gârmacea. El crede că atât România, cât şi Polonia au două mari avantaje la acest capitol: costul mai mic cu forţa de muncă, dar şi înalta tehnologizare a fabricilor de tâmplărie, având în vedere că multe companii au făcut recent investiţii în deschiderea sau modernizarea unităţilor de producţie. De altfel, şi Electric Plus a inaugurat în primăvara anului trecut o fabrică nouă la Bacău, în urma unei investiţii de peste 5 milioane de euro, capacitatea instalată a companiei ajungând astfel la 700-1.000 de unităţi (ferestre şi uşi) pe zi, în două schimburi. La finalul anului trecut compania a intrat şi în producţia de uşi de garaj în urma unei investiţii de 750.000 de euro, iar din vară se pregăteşte să lanseze o unitate de fabricare a geamului termoizolant, în care a investit 2,5 milioane de euro, din care jumătate sunt bani europeni.

  • Oraşul lui Schindler, eroul care a salvat de la moarte mii de evrei, atrage anual 2,5 milioane de turişti străini

    După nicio oră de la plecarea din Varşovia, eram deja în Rynek, piaţa principală din centrul vechi al oraşului, unde se arătau rând pe rând, din trapul cailor care plimbau în trăsuri elegante turişti entuziasmaţi, faţadele pastelate ale clădirilor medievale. Într-una din cele mai  mari pieţe medievale din Europa, am simţit că fac o călătorie în timp.

    În mijlocul pieţei Rynek, în lumina slabă a stâlpilor de iluminat, se înălţa impunătoare catedrala Sfânta Maria, cu două turnuri ascuţite asupra căreia îşi îndreptaseră câţiva turişti bliţurile aparatelor de fotografiat. Sfânta Maria este cea mai faimoasă catedrală din Cracovia, dintre cele peste 100 de bazilici. „Din cel mai înalt turn al acestei catedrale răsună din oră în oră un sunet de trompetă în cinstea celui care a salvat în secolul al XIII-lea oraşul de invazia tătărilor, cântând la trompetă şi anunţând astfel că de porţile oraşului se apropie primejdia“, ne lămurea a doua zi ghida poloneză cu privire la sunetul pe care îl auzisem imediat ce păşisem în centrul vechi.

    Dacă în piaţă, din cel mai înalt turn al catedralei (de peste 80 de metri), se auzea acest „imn al oraşului“, numit Hejnal, în restaurantul Piano Rouge, unul din cele câteva zeci de localuri cochete din centrul vechi, răsuna vocea unei cântăreţe poloneze, acompaniată de sunete de pian şi de clinchetul tacâmurilor. Bucătaria poloneză se remarcă prin colţunaşii umpluţi cu varză, ciuperci, brânză sau carne, cunoscuţi ca pierogi, prin şniţelul de porc cu varză călită, brânza afumată din lapte de oaie (oscypek), dar şi supa tradiţională de sfeclă.

    Oraşul care atrage în prezent 2,5 milioane de vizitatori străini (mai mult decât populaţia României), dintr-un total de 10 milioane de turişti anual în Polonia, îşi leagă existenţa de o legendă faimoasă. Aceasta spune povestea unui rege, Krakus, fondatorul mitic al oraşului, şi a unui dragon care trăia într-o peşteră din dealul Wavel (pe care se află acum castelul regal). Dragonul, care devenise spaima oraşului, a fost învins de un cizmar, Skuba, care a pus în faţa peşterii un berbec umplut cu pucioasă, pe care l-a mâncat dragonul.

    Deşi a încercat să scape de focul care îl cuprinsese cu apa râului Vistula, dragonul a murit în final. Vistula, cel mai lung râu al Poloniei, scaldă Cracovia chiar în partea de sud a oraşului istoric, la dealul Wavel şi vechiul cartier evreiesc Kazimierz. Turiştii pot admira de pe dealul Wavel râul Vistula, cu vapoarele de agrement ce îl străbat. Aici, la o altitudine de 228 de metri deasupra nivelului mării, se află cea mai importantă atracţie turistică a Cracoviei şi cel mai importat complex arhitectural polonez: Castelul Regal, fostă reşedinţă a regilor Poloniei, simbol al istoriei şi culturii poloneze, dar şi catedrala gotică Wavel, în care se află mormintele mai multor regi polonezi, eroi naţionali sau poeţi. Tot aici, după cum ne-a lămurit ghida, sunt înmormântaţi preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa, decedaţi în accidentul aviatic din 2010 de la Smolensk (Rusia).

    Mai mult, din Cracovia a plecat la Vatican în 1978 Karol Wojtyla (cunoscut ca Papa Ioan Paul al II-lea), arhiepiscopul oraşului şi primul papă de origine slavă, dar şi primul papă ales din afara Italiei în peste 400 de ani.

    „Drumul Regal“, o rută pe care o alegeau pe vremuri suitele regale, începe din Piaţa Matejko, trece prin Poarta lui Florian, ajunge în piaţa centrală prin strada Florianska şi apoi pe strada Grodska şi Kanoniczna şi se opreşte tot la dealul Wavel.  Acum, o parte din această rută este străbătută zilnic de zeci de turişti din toate colţurile lumii. „Am avut grupuri de turişti din toată Europa, vara programul meu este foarte încărcat. Turismul reprezintă principalul sector ce asigură veniturile Cracoviei“, spune ghida poloneză care ne însoţeşte.

    Alte atracţii ale oraşului polonez sunt Universitatea Jagiellonă, una din cele mai vechi din Europa, dar şi Kazimierz, fostul cartier evreiesc, fondat în 1335 de regele Casimir Cel Mare. Iniţial Kazimierz fusese un oraş polonez, însă a devenit casa evreilor în 1495, când regele Jan Olbracht a cerut tuturor evreilor să plece din Cracovia. În Kazimierz a trăit o comunitate importantă de evrei, peste 60.000 de persoane, până la invazia naziştilor în al doilea război mondial.

    Cartierul a devenit faimos datorită filmului american „Lista lui Schindler“ (câştigător a şapte premii Oscar), regizat de Steven Spielberg, care spune povestea afaceristului german Oskar Schindler, care a salvat peste 1.000 de evrei de origine poloneză, angajându-i în fabrica sa în timpul Holocaustului, fabrică pe care turiştii o pot vizita astăzi, pe strada Lipowa. În fiecare an, în iunie-iulie, în acest cartier se organizează Festivalul Culturii Evreieşti.

    Anul trecut, turiştii străini au cheltuit în Polonia 9,4 miliarde de euro (din care 4,8 miliarde euro au fost cheltuiţi strict pe deplasările făcute în scop turistic), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Turismului şi al Sportului din Polonia. Aceeaşi sursă arată că Polonia a înregistrat 72 de milioane de sosiri ale vizitatorilor străini (din care 15,8 milioane au fost sosiri ale turiştilor străini) anul trecut, cei mai mulţi venind din Germania, Cehia, Ucraina, Slovacia, Belarus şi Rusia.

    Polonia, care împlineşte anul acesta 25 de ani de la căderea comunismului şi zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, este singura ţară a cărei economie a crescut în timp de criză. Polonezii au reuşit să se dezvolte prin absorbţia de fonduri europene, fiind cel mai eficient utilizator al banilor europeni. Pentru perioada 2014-2020, Polonia are alocate de la bugetul Uniunii Europene 82 de miliarde de euro, adică un sfert din toate fondurile UE rezervate politicii de convergenţă. În zece ani PIB-ul polonez s-a dublat, iar şomajul s-a înjumătăţit. Dacă în 2003 PIB-ul per capita era de 49% din media UE, anul trecut indicatorul era de 68% din media UE.

  • Cele mai inovatoare companii din România: CIS Gaz, Modul combinat PV-Therm

    Elementul de noutate:

    Cu cât temperatura modulului fotovoltaic este mai joasă, cu atât mai mult creşte producţia sa. Aceasta este o problemă, mai ales în timpul verii, când temperaturile exterioare sunt ridicate. Când celulele solare încălzesc, se pierde din performanţă. Modulul PV-Therm este răcit cu ajutorul unui fluid de transfer de căldură, sporind astfel productivitatea panoului. În acelaşi timp, căldura generată prin procesul de răcire poate fi utilizată, de exemplu, pentru încălzirea apei sau pentru a sprijini sistemele de încălzire.


    Efectele inovaţiei:

    Acest modul combinat, cu o temperatură a suprafeţei panoului de până la 80°C, poate fi răcit la o temperatură sub 20°C într-o perioadă foarte scurtă de timp, utilizând apă la o temperatură de 12°C. Acest lucru înseamnă o creştere a eficienţei de până la 30%.


    Descriere:

    Experţii s-au plâns de multe ori că cele două funcţii – de căldură solară şi fotovoltaice – au un impact negativ reciproc. William Bihler din Solarzentrum Allgäu a dezvoltat un modul combinat pentru WIOSUN GmbH & Co.KG, care combină în mod eficient cele două tehnologii. În 2008, el a fost distins cu Premiul federal pentru inovaţii deosebite în industrie şi comerţ pentru această dezvoltare.

    Compania WioCis a luat naştere în 2014 ca o asociere între firma germană Solarzentrum Allgäu (SZA) şi CIS Gaz. SZA este singura firmă din lume care poate să producă acest tip de module; ea deţine toate certificările necesare. Modulele PV-Therm urmează să fie produse în România, împreună cu firma WioCis, începând din primăvara anului 2015, la Giurgiu. Patentele aparţin noii asocieri.

    SZA lucrează în parteneriat cu TÜV Rheinland, cu cel mai mare institut de cercetare german, Frauenhoffer Institut, şi cu Facultatea din Düsseldorf, în domeniul cercetării materialelor şi componentelor necesare producerii panourilor solare şi termice. Aceste panouri produc, pe lângă energie electrică, şi apă caldă, necesară încălzirii clădirilor.

    Fondată în 1990, CIS Gaz are activităţi în industria gazelor naturale şi este specializată în asamblare, punere în execuţie, reabilitare şi instalaţii speciale pentru toate cele trei ramuri din domeniu: extracţie, transport şi distribuţie.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.