BusinessMagazin

Tag: facultate

  • De ce a pus ISIS recompensa de 1 milion de dolari pe capul acestei studente de 23 de ani

    Joanna, cu origini iraniane- kurde, s-a născut într-o tabără de refugiaţi din Ramadi, Irak, în urma primului război din Golf. Tânăra a tras prima dată cu arma la vârsta de nouă ani şi era o adolescentă când, în 2014, a renunţat la facultate şi a plecat din Copenhaga către Siria. „M-am simţit inspirată de lupta pentru drepturile femeilor, pentru democraţie; pentru valorile europene am şi studiat ca o daneză”, declara aceasta pe Facebook.  

    Aşadar, s-a alăturat revoltei în curs împotriva guvernului sirian. A luptat mai întâi împotriva regimului Assad  şi apoi împotriva ISIS. Luptele s-au dus în oraşul sirian Koban, la graniţa cu Turcia, în timp ce lupta cu unităţile de protecţie ale poporului kurzilor (YPG). A ajutat, de asemenea, la eliberarea fetelor Yazidi care au erau reţinute ca sclave sexuale în timp ce lupta alături de forţele Peshmerga din Irak .

    Acţiunile ei au intrat în atenţia autorităţilor daneze care i-au interzis să mai călătorească în regiune. De asemenea, a fost apoi închisă în Vestre Fængsel, cea mai mare închisoare Danemarca, când s-a fost descoperit că a încălct interdicţia de a călători în Qatar. Ulterior, a petrecut trei săptămâni după gratii şi de atunci are paşaportul confiscat. Ea crede că este văzută ca o teroristă în propria ei ţară şi trăieşte ascunzând-se continuu şi schimbându-şi locuinţa în mod constant. „Îmi pare rău că încalc legea, dar la momentul respectiv am considerat că nu am  de ales” , a spus ea. „Cei pentru care mi-am riscat viaţa mă privează acum de libertatea. Nu mă aşteptam să pierd aproape totul luptând pentru libertatea şi siguranţa noastră”, a adăugat tânăra. 

  • De ce a pus ISIS recompensa de 1 milion de dolari pe capul acestei studente de 23 de ani

    Joanna, cu origini iraniane- kurde, s-a născut într-o tabără de refugiaţi din Ramadi, Irak, în urma primului război din Golf. Tânăra a tras prima dată cu arma la vârsta de nouă ani şi era o adolescentă când, în 2014, a renunţat la facultate şi a plecat din Copenhaga către Siria. „M-am simţit inspirată de lupta pentru drepturile femeilor, pentru democraţie; pentru valorile europene am şi studiat ca o daneză”, declara aceasta pe Facebook.  

    Aşadar, s-a alăturat revoltei în curs împotriva guvernului sirian. A luptat mai întâi împotriva regimului Assad  şi apoi împotriva ISIS. Luptele s-au dus în oraşul sirian Koban, la graniţa cu Turcia, în timp ce lupta cu unităţile de protecţie ale poporului kurzilor (YPG). A ajutat, de asemenea, la eliberarea fetelor Yazidi care au erau reţinute ca sclave sexuale în timp ce lupta alături de forţele Peshmerga din Irak .

    Acţiunile ei au intrat în atenţia autorităţilor daneze care i-au interzis să mai călătorească în regiune. De asemenea, a fost apoi închisă în Vestre Fængsel, cea mai mare închisoare Danemarca, când s-a fost descoperit că a încălct interdicţia de a călători în Qatar. Ulterior, a petrecut trei săptămâni după gratii şi de atunci are paşaportul confiscat. Ea crede că este văzută ca o teroristă în propria ei ţară şi trăieşte ascunzând-se continuu şi schimbându-şi locuinţa în mod constant. „Îmi pare rău că încalc legea, dar la momentul respectiv am considerat că nu am  de ales” , a spus ea. „Cei pentru care mi-am riscat viaţa mă privează acum de libertatea. Nu mă aşteptam să pierd aproape totul luptând pentru libertatea şi siguranţa noastră”, a adăugat tânăra. 

  • De la viaţă pe stradă la conducerea uneia dintre cele mai mari companii din lume

    Ursula Burns s-a născut şi a copilărit într-o locuinţă socială, alături mama şi cei doi fraţi. Mama sa lucra într-un centru de zi pentru a-şi putea permite să o trimită pe Ursula la şcoala catolică.  Deşi erau foarte săraci, mama sa era foarte optimistă, fiind primul îndrumător al Ursulei şi primul om care a crezut în ea.  Nu de puţine ori aceasta le spunea copiilor săi că important nu este locul unde te naşti sau locuieşti, ci ceea ce poţi să faci, poveseşte Ursula, azi în vârstă de 59 de ani.

    Iar pentru că îşi dorea să-şi depăşească condiţia, Ursula a ales să devină un inginer mecanic şi să studieze la Universitatea din New York. Prin cadrul unui program de practică la facultate a ajuns să fie intern la Xerox, compania alături de care a rămas până în prezent.

    În prezent este CEO si preşedinta Xerox, prima femeie afro-americană ce conduce o companie din Fortune 500.  Ea a reuşit să trasnforme o companie cunoscută doar pentru copii de hârtie într-o afacere profitabilă şi viabilă.  În 2015 a adus venituri de circa 18 miliarde de dolari companiei. 

  • Studenţii de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti nu vor mai susţine lucrarea de licenţă

    “Examenul de licenţă/diploma constă din 1-2 probe, stabilite de către Senatul universitar, după cum urmează: proba de evaluare a cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate; proba de prezentare şi susţinere a lucrării de licenţă/proiectului de diplomă. Metodologia proprie a fiecărei instituţii de învăţământ superior acreditate va preciza, în funcţie de specificul fiecărui program, numărul probelor şi modul de susţinere a acestora (oral, scris, proba practică)”, prevede articolul 13 din Ordinul nr. 6125 /2016 privind aprobarea Metodologiei-cadru de organizare şi desfăşurare a examenelor de licenţă/diplomă şi disertaţie, semnat de Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei, pe data de 22 decembrie 2016. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial pe 4 ianuarie.

    Anterior, legea educaţiei prevedea ca examenul de licenţă să fie format din două probe: evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate şi prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă.

    Potrivit modificării, facultăţilor le este permis să decidă dacă, pentru obţinerea diplomei de licenţă, menţin ambele probe, testul grilă şi susţinerea unei lucrări, sau dacă elimină una dintre probe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Studenţii de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti nu vor mai susţine lucrarea de licenţă

    “Examenul de licenţă/diploma constă din 1-2 probe, stabilite de către Senatul universitar, după cum urmează: proba de evaluare a cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate; proba de prezentare şi susţinere a lucrării de licenţă/proiectului de diplomă. Metodologia proprie a fiecărei instituţii de învăţământ superior acreditate va preciza, în funcţie de specificul fiecărui program, numărul probelor şi modul de susţinere a acestora (oral, scris, proba practică)”, prevede articolul 13 din Ordinul nr. 6125 /2016 privind aprobarea Metodologiei-cadru de organizare şi desfăşurare a examenelor de licenţă/diplomă şi disertaţie, semnat de Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei, pe data de 22 decembrie 2016. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial pe 4 ianuarie.

    Anterior, legea educaţiei prevedea ca examenul de licenţă să fie format din două probe: evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate şi prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă.

    Potrivit modificării, facultăţilor le este permis să decidă dacă, pentru obţinerea diplomei de licenţă, menţin ambele probe, testul grilă şi susţinerea unei lucrări, sau dacă elimină una dintre probe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Miliardarul care la 26 de ani era arestat, iar la 35 a ajuns guvernator al unei provincii din Rusia

    Roman Abramovich a crescut alături de unchiul său şi bunica sa, din cauza faptului că părinţii lui au murit când Roman avea doar 4 ani.

    A renunţat la facultate pentru a urma o carieră în antreprenoriat, iar la început a vândut răţuşte din plastic în apartamentul său din Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. A cumpărat gigantul petrolier Sibneft la un preţ de nimic în 1995, apoi au urmat alte achiziţii precum cea a Russian Aluminum sau Evraz Group. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme. În aceea perioadă s-au dus lupte grele pentru industria rusească, iar Abramovich a ieşit învingător.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka până în 2008.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

    • Are o avere estimată de 7.8 miliarde de dolari (2015), ceea ce înseamnă că este a 12-a cea mai bogată persoană din Rusia.
    • Este patronul echipei de fotbal Chelsea
    • Deţine cel mai mare yacht din lume.
    • În urmă cu câţiva ani a cumpărat 62 de limuzine Maybach antiglonţ
    • Pentru deplasarile în aer foloseşte avionul său personal, un Boeing 767 poreclit “Banditul”
    • Deţine un Ferrari FXX, automobil construit doar pentru curse. Mai are în colecţie un Porsche Carrera GT modificat, Bugatti Veyron, Maserati MC12 Corsa şi un Ferrari 360.
    • Avea o armată de 40 de bodyguazi care-l păzea, potrivit presei britanice. Informaţie relatată în 2010-2011.

  • Povestea tânărului de 35 de ani care a fondat unul dintre cele mai mari start-up-uri din lume

    Antreprenorul american este cunoscut pentru rolul său de cofondator al start-up-ului Airbnb, companie specializată în închirierea apartamentelor de către persoane private. Chesky este şi CEO-ul companiei, iar în 2015 a fost inclus pe lista Time a celor mai influenţi oameni din lume.

    Brian Chesky s-a născut în 1981 în Niskuyana, New York. În 1999 a început să urmeze cursurile Şcolii de Design Rhode Island, pe care a absolvit-o în 2004 cu diplomă în designul industrial. În timpul facultăţii, el l-a cunoscut pe Joe Gebbia, care avea apoi să devină cofondator al Airbnb.

    Din 2005, Chesky a lucrat ca designer pentru compania 3DID, în Los Angeles; s-a mutat apoi în San Francisco, unde locuia şi Gebbia.

    Ideea fondării Airbnb le-a venit în 2007, în timpul unei conferinţe: toate camerele de hotel erau ocupate, aşa că Brian Chesky şi Joe Gebbia s-au gândit să închirieze apartamentul lor pentru câteva zile pentru a câştiga nişte bani. Au închiriat imediat spaţiul, aşa că au decis să pornească un business având la bază această idee.

    Povestea Airbnb este încă un exemplu pentru antreprenori că nu trebuie să renunţe la ideile lor doar pentru că sunt refuzaţi de investitori. În 2008, anul în care compania a fost fondată, Airbnb căuta să strângă 150.000 de dolari de la investitori. Brian Chesky a mers la şapte firme de investiţii şi a fost refuzat de toate; cinci dintre acestea au declinat oferta de a investi în Airbnb, iar celelalte două firme nici nu s-au obosit să-i răspundă. Investitorii au refuzat fie pentru că o astfel de investiţie nu intra în aria lor de interes, fie din cauza lipsei de entuziasm a consumatorului pentru afaceri legate de călătorii. În momentul acela, cine era de acord să finanţeze compania cu 150.000 de dolari primea 10% din acţiunile firmei. În prezent, Airbnb este evaluată la 30 de miliarde de dolari.

    La sfârşitul primului an de activitate, compania a deschis mai multe birouri în Europa. În 2015, Chesky a anunţat că Airbnb va fi sponsor oficial al Jocurilor Olimpice de Vară de la Rio; în iunie 2016, antreprenorul s-a alăturat iniţiativei The Giving Pledge, un grup select de miliardari care au acceptat să doneze o mare parte din avere unor cauze caritabile. Din acest grup mai fac parte, printre alţii, Bill Gates şi Warren Buffett.

    În 2015, Brian Chesky a fost numit de către Forbes unul dintre cei mai bogaţi antreprenori de sub 40 de ani; în acelaşi an, preşedintele american Barack Obama l-a numit „Ambasador al antreprenoriatului global”. În prezent, Brian Chesky are o avere estimată la 3,3 miliarde de dolari.

  • Povestea antreprenorului care a fondat prima companie românească de software listată pe AeRO

    Erik Barna este CEO, fondator şi acţionar al Life is Hard, furnizor de soluţii software B2B, listată în decembrie 2015 pe sistemul alternativ de tranzacţionare al Bursei, piaţa AeRO, fiind prima companie de software românească listată pe bursă. Compania deţine participaţii de 100% în Mobile Technologies SRL şi 51% din Barandi Solutions, iar cifra de afaceri cumulată depăşeşte 6,7 miloane de lei pe 2015.

    Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune, din cadrul Universităţii din Petroşani, Erik Barna spune că este un autodidact, „îmi place să învăţ lucruri noi şi fac asta în fiecare zi“. În ultimul an de facultate s-a angajat la prima firmă care furniza internet în Hunedoara, ca programator de aplicatii web („o meserie destul de exotică la acea vreme“). În 2000 s-a mutat în Cluj-Napoca pe o poziţie similară, refuzând în prealabil o ofertă de la o companie din Caraibe, producătoare de software pentru case de pariuri; în 2003 a preluat o poziţie similară la o firmă italiană, unde a evoluat până la poziţia de director tehnic al sucursalei din Cluj, pe care a deţinut-o până în septembrie 2008, când a decis că este momentul să facă pasul spre sfera antreprenoriatului. Această decizie a fost cea mai grea din cariera sa, dar spune că „dacă stau să mă uit în urmă, deşi nu a fost uşor, îmi pare rău că nu am făcut acest pas mai devreme. Mental, a trebuit să depăşesc insecuritatea financiară pe care o generează o afacere la început de drum, faţă de securitatea relativă pe care o ai în poziţia de angajat“.

    Compania a primit anul trecut premiul Best ERP / CRM Solution of the Year pentru produsul 24Routier.ro în cadrul IT Europe Awards, eveniment organizat la Londra. În plus, este inclusă în Deloitte Fast Technology 50 CET, plasată pe poziţia 34 în topul companiilor de tehnologie cu cea mai accelerată creştere din Europa Centrală şi de Est. Este al doilea an consecutiv în care firma este prezentă în acest top, la fel fiind inclusă pentru al doilea an şi în cadrul Deloitte Fast Technology 500 EMEA (Europe, Middle East and Africa) – faţă de 2014, Life Is Hard, a urcat 91 de poziţii la ediţia din 2015 a clasamentului, de pe locul 362 până pe locul 271.

    Pe termen lung, Erik Barna se vede tot în cadrul Life is Hard, care se aşteaptă să ajungă o companie mai matură: „Dacă ar fi să o comparăm cu viaţa unui om, acum compania se afla în etapa în care tocmai a terminat facultatea şi urmează să arate ce poate, ce a învăţat şi acumulat“.