BusinessMagazin

Tag: economie

  • Top trei pericole pentru economie în 2025. De ce se tem cel mai mult analiştii financiari şi ce ne aşteaptă VIDEO

     Economia României ar urma să accelereze în 2025, la o creştere de 2,5% în cel mai optimist scenariu, arată o mediană a prognozelor economice, atât de la instituţii internaţionale, cât şi româneşti. Cu toate acestea, economia se confruntă cu o serie de obstacole precum deficitul bugetar şi atragea banilor din PNRR, la care se adaugă şi problema competitivităţii exporturilor româneşti.

    „Capacitatea guvernului de a reduce deficitul bugetar, la care se adaugă capacitatea sa de a dezgheţa banii din PNRR. A treia îngrijorare este legată de corecţia deficitului extern. Avem o problemă de competitvitate a exporturilor” a spus Ciprian Dascălu, economist-şef al BCR la ZF live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

    Economiştii atrag atenţia că România nu este ţinta directă a taxelor vamale cu care ameninţă Donald Trump. Cu toate acestea, dacă administraţia americană va decide majorarea tarifelor vamale pentru China, Europa şi implicit ţara noastră vor fi afectate pe fondul relaţiilor comerciale dintre europeni şi chinezi.

     „Mai rămâne întrebarea legată de Germania, principala piaţă pentru exporturile noastre şi problema politicilor tarifare vehiculate de Donald Trump. Impactul direct asupra României este aproape zero, dar impactul indirect asupra Germaniei şi implicit României poate fi puternic” a mai spus Dascălu la ZF live.

  • În sfârşit o veste bună: Vom avea creştere economică în 2025. Cum se va comporta economia VIDEO

    Anul 2025 se anunţă unul dificil. Slăbiciunea economiei, şocurile externe, problemele structurale al economiei precum împrumuturile masive şi deficitul bugetar, au un cuvânt greu de spus şi în anul care tocmai a început. Cu toate acestea, economiştii sunt de părere că există loc de creştere economică, mai ales pe fondul creşterii investiţiilor şi a unor borne atinse precum intrarea în Schengen. Ciprian Dascălu, economist-şef al BCR, avertizează totuşi că o un pericol pentru economie ar fi taxele vamale promise de Donald Trump economiei Chineze, care ar putea afecta negativ statele europene, China fiind un partener comecial important al UE.

    „Vom avea creştere economică. Deocamdată suntem într-un proces de revizuire, dar cred că vom avea o creştere situată undeva la 2%. Depinde foarte mult de ce se întâmplă cu tarifele vamale ale SUA. Vedem şi o accelerare a investiţiilor, care sper să facă mai mult decât să compenseze scăderea pe consum pe care o aşteptăm” a spus Ciprian Dascălu, economist-şef al BCR la ZF live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

    Pentru ultima parte a anului care tocmai a început, economiştii lasă optimismul în urmă, şi subliniază că avântul economic s-ar putea tempera. Un rol important în această transformare o reprezintă încrederea consumatorilor care s-a prăbuşit pe fondul ultimelor evenimente de pe scena politică.

    „De asemenea, pentru trimestrul patru, probabil va trebui să revizuim mai jos creşterea. Iniţial vedeam o creştere mai puternică, dar anumite date nu mai oferă o perspectivă pozitivă. Încrederea consumatorilor s-a prăbuşit. Inclusiv evenimentele politice au influenţat destul de mult încrederea” a mai declarat acesta.

     

  • Analiză dură a FMI: Planurile economice prezentate de Trump vor readuce inflaţia, vor menţine dobânzile ridicate şi ar putea creea riscuri pentru sistemul financiar american

    Planurile lui Donald Trump de a creşte tarifele comerciale, împreună cu scăderea taxelor dar şi impunerea de restricţii privind migraţia, riscă să readucă inflaţia şi să împiedice Rezerva Federală din misiunea de reducere a dobânzilor, avertizează FMI.

    FMI şi-a crescut prognoza de creştere economică pentru SUA la 2,7% în 2025 faţă de estimarea anterioară de 2,2%, depăşind ţările din G7. În anul 2026 cea mai mare economia a lumii ar urma să crească cu 2,1%, scrie Financial Times.

    Preşedintele ales a prezentat planuri de a impune tarife comerciale de până la 20% pentru toate importurile SUA, de a opri imigraţia ilegală, precum şi reducerea masivă de taxe.

    Fondul Monetar Internaţional arată că majorarea tarifelor sau limitarea imigraţiei au creea şocuri negative pentru economia SUA, crescând presiunea preţurilor. Totodată, propunerile de reducere a taxelor ar reînvia inflaţia.

    „Dereglemntarea excesivă va slăbi sistemele de protecţie şi va creşte slăbiciunea sistemului financiar, punând economia americană în faţa unui risc”, spune Pierre-Olivier Gourinchas, economistul şef al FMI.

  • Cum justifică boardul BNR, condus de guvernatorul Mugur Isărescu, decizia de a menţine în ianuarie 2025 dobânda-cheie la 6,5%

    ► Rata anuală a inflaţiei a crescut în ultimele trei luni ale anului 2024 mai mult decât s-a anticipat, urcând în decembrie la 5,14%, de la 4,62% în septembrie.

    ► Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a întrerupt trendul descendent în trimestrul IV 2024, menţinându-se până în decembrie la 5,6 la sută, nivel similar celui de la finele trimestrului III.

    ► Noile evaluări reconfirmă perspectiva scăderii ratei anuale a inflaţiei în primele trei luni ale anului curent, dar pe o traiectorie mai ridicată decât cea anticipată anterior.

    ► Descreşterea inflaţiei va fi antrenată în principal de efecte de bază consistente şi de decelerarea creşterii preţurilor importurilor, dar în contextul persistenţei efectelor de sens opus exercitate asupra dinamicii preţurilor alimentelor şi energiei de condiţiile meteorologice nefavorabile din 2024 şi de majorarea cotaţiilor unor mărfuri, precum şi de creşterea consumului de energie în lunile de iarnă.

    ► Cele mai recente date şi analize indică o creştere moderată a economiei în termeni trimestriali în trimestrul IV 2024, în linie cu previziunile precedente, dar şi evoluţii mixte ale principalelor componente ale cererii agregate şi ale sectoarelor majore faţă de perioada similară a anului anterior.

    ► Incertitudini şi riscuri însemnate pentru inflaţie decurg din conduita viitoare a politicii fiscale şi a celei de venituri, în condiţiile implementării din debutul acestui an a pachetului de măsuri fiscal-bugetare aprobat recent în scopul consolidării bugetare în contextul Planului bugetar-structural naţional pe termen mediu convenit cu Comisia Europeană şi al procedurii de deficit excesiv.

    ► O sursă de incertitudini şi riscuri pentru inflaţie rămân însă şi condiţiile de pe piaţa muncii şi dinamica salariilor din economie.

    ► Totodată, incertitudini semnificative pentru inflaţie  continuă să fie asociate evoluţiei preţurilor energiei şi alimentelor, precum şi traiectoriei viitoare a cotaţiei ţiţeiului, pe fondul tensiunilor geopolitice.

    ► Incertitudini şi riscuri crescute la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, generează războiul din Ucraina şi conflictul din Orientul Mijlociu, precum şi evoluţiile economice din Europa şi de pe plan global, în contextul escaladării tensiunilor geopolitice.

    ► Totodată, absorbţia şi utilizarea fondurilor UE, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte. Ele sunt însă esenţiale pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, dar şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a efectelor contracţioniste ale conflictelor geopolitice.

    ► Relevante sunt, de asemenea, deciziile de politică monetară ale BCE şi Fed, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune.

  • Noul salt european: bugete şi competenţe consolidate pentru apãrare şi economie

    Indiferent de zona geografică, fie că este vorba de Europa, de continentul Nord-American, de Asia sau de Orientul apropiat, au loc mutaţii importante la nivel societal care determină mutări de paradigmã în sfera politică, cu implicaţii, desigur, asupra economiei. Se reaşează sfere de influenţă, se reconfigurează poli de putere.

    În acest joc, Uniunea Europeană îşi are locul ei, consacrat şi confirmat de evoluţia ultimelor decenii, acela de pol de pace şi stabilitate, în pofida multiplelor provocări cu care s-a confruntat de la înfiinţare până în prezent: inflaţia galopantă din anii ‘70, euroscepticismul, crizele economice, Brexit-ul, evenimentele politice şi militare cu impact semnificativ asupra spaţiului european cum ar fi războiul din Ucraina, etc.

    Totuşi, inerţia sistemică pare a avea un impact negativ asupra dezvoltării pe mai departe a  structurii europene. Scopul acestui material nu este însă acela de a blama, ci, din contră, de a recunoaşte rezultatele şi de a trimite un semnal de alarmă pentru viitor. E necesară o întărire a percepţiei pozitive asupra ideii europene pentru a creşte relevanţa sa în ţările membre şi pentru a avea impactul dorit. Economie, apărare şi – mai ales –  o viziune asumată este ceea ce trebuie să clarifice Uniunea Europeană în anul 2025 pentru a-şi întări poziţia de jucător economic şi politic global.

    În actulul context, proiectul european este subminat atât de o serie de factori interni, cât şi de cei externi. Nu este aici spaţiul pentru o analizã exhausivã, dar mişcările de extremă dreaptă, venite din ţările membre, devin tot mai radicale, antisistem chiar, atacând  într-o măsură care trebuie luată în considerare fundamentele valorilor europene. Nu ne place să recunoaştem dar refuzul de a se constitui membrii fondatori ai Zonei Euro de către Danemarca  şi Marea Britanie (1992), sau pozitia Olandei şi a Franţei vis-a-vis de constituţia europeană (2005) au reprezentat semnale puternice, ascunse la momentul respectiv, de o clasã politică nedoritoare de a înţelege adevăratele cauze ale acestor forme specifice de euroscepticism. Birocratizarea funcţionării instituţiilor europene, pe fondul unei descreşteri de flexibilitate în luarea deciziilor a generat o dezvoltare greoaie şi costisitoare a alocării resurselor, în principal a celor financiare şi a condus la o scădere a transparenţei asupra acestui proces.

    In primii ani ai inceputului de mileniu, Uniunea Europeană s-a confruntat cu forţa economică în creştere a Chinei existând o îngrijorare legată de competiţia cu aceasta, dar, o dată cu  primul mandat la Casa Albă al preşedintelui Donald Trump a apărut un nou pericol, acela al unui război economic intre Statele Unite şi China, în cadrul căruia Uniunea Europeană a devenit victima colaterală. Invazia rusă din Ucraina a arătat continetului european cât de nepregătit este ca putere militară comunã. Iar când Trump, recent reales, şi-a exprimat ideile de politică externă, fie că e vorba de o creştere a cotizaţiei membrilor NATO la 5% din PIB, fie că a prezentat planul pentru Groenlanda, ideile lui au alimentat  extremismul în unele din statele membre ale Uniunii inducând idea conform căreia noua ordine mondială va fi aşezată pe alte baze decât cele consacrate în perioada postbelică.   

    Trei piloni sunt esenţiali în ghidarea întregului mecanism al transformării.

    Politica de apărare europeană e la ceas de cumpănã. Se va merge pe o apărare în cadrul NATO, ca până acum, şi suntem prizonierii sistemului american? Sau dezvoltăm capacitate separată, inclusiv trupe, nu doar politici comune ? Greu de crezut că, pe termen scurt şi mediu, acest proces este realizabil, mai ales dacă ne referim la bugetul necesar şi la capacităţile producţiei industriale de apărare la nivel european.

    Din punct de vedere economic, este indiscutabil faptul că apartenenţa statelor membre la o structură supranaţională de tipul spaţiului comunitar a permis fructificarea avantajelor date de dimensiunea pieţei, cu câştiguri importante pentru fiecare dintre acestea. Cedarea de putere de decizie din plan naţional în plan supranaţional a permis aplicarea unor politici comune dar şi coordonarea unora din politicile naţionale în plan comunitar. Zona Euro şi nevoia unei politici monetare comune în cadrul acesteia, însoţită de instituţii comune grupate în cadrul Eurosistemului, demonstrează că un spaţiu integrat economic şi monetar poate să depăşească momentele de criză fără a afecta bunăstarea cetăţenilor.

    Se pune insă problema în ce măsură puterea de decizie comună trebuie extinsă, dincolo de spaţiul monetar sau cel al politicilor comune deja existente? În prezent, competenţele economice se află, în cvasitotalitatea lor, sub controlul naţional. Politicile fiscale, de ocupare a forţei de muncă, cele industriale, de mediu sau privind transporturile, energia şi mediul sunt gestionate de către guvernele naţionale, răspunzând, în mod specific, fragmentat, provocărilor generate de o potenţială criză de natură economică. Această înseamnă că aşa numitul efect de difuziune, adică de impact al unor măsuri luate unilateral de către un stat asupra celorlalte state membre nu poate fi controlat în mod unitar, rezultatele putând fi asemănătoare cu cele generate de criza din 2008, sau a celor post-pandemie. Întărirea  Pieţei Unice, aşa cum a fost gândită de Jaques Delors şi dezvoltată pe baza tratatelor consacrate (Actul Unic European, Maastricht, Lisabona) ar putea fi unul dintre răspunsuri la întrebarea legată de întărirea competitivităţii şi a poziţiei de actor important al Uniunii pe piaţa globală. Regândirea modului de formare a bugetului comunitar, prin alocarea unui procent important din bugetele naţionale (spre exemplu 10%) alături de modul de alocare a finanţărilor  care acoperă probleme comune ale statelor membre ar fi un alt răspuns. Aceasta însă implică o cedare suplimentară de suveranitate, ceea ce în actualul context politic al unora din statele membre ale Uniunii ar genera tensiuni şi ar putea să fie o piedică în adîncirea procesului de integrare. Avem practic a doua dilemã europeanã, continuãm integrarea europeanã pe palierul economic sau suntem sortiţi eşecului?

    Marele salt european este necesar dar nu se va întâmpla fără un demers mobilizator, asumat, de către toţi actorii implicati atât la nivel supranational cât şi la cel al statelor membre.  Liderii europeni au nevoie să prezinte o viziune concretă şi coerentă pe termen lung pentru dezvoltarea economică, socială şi politică a Uniunii Europene. În acelaşi timp e nevoie de responsabilizare imediată pe toate subiectele societale prin găsirea formulei prin care instituţiile şi structurile supranaţionale să coopereze în mod eficient  cu statele membre pentru a identifica soluţii la problemele cu care se confruntă cetăţenii europeni în contextul actual.

    Dr. Mihaela Luţaş predă cursul de Politici Economice Europene la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi este membră a Asociaţiei Generale a Economiştilor din România.

    Dr. Dan Luca este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997.

     

  • China plănuieşte vânzarea TikTok în SUA: Cine ar putea prelua controlul celebrei platforme într-o tranzacţie cu mize colosale pentru securitatea cibernetică şi economia globală

    Oficialii de la Beijing doresc ca TikTok să rămână în proprietatea ByteDance Ltd., în timp ce compania contestă o posibilă interdicţie în SUA printr-un apel la Curtea Supremă. Deşi situaţia rămâne tensionată, judecătorii au indicat, în cadrul unei audieri din 10 ianuarie, că ar putea susţine legea ce impune o serie aspră de restricţii, informează The Economic Times.

    Între timp, oficiali de rang înalt din China analizează o serie de planuri de urgenţă pentru TikTok, parte dintr-o strategie mai amplă de colaborare cu administraţia Trump. Unul dintre scenarii discutate îl implică pe Elon Musk, conform unor surse confidenţiale.

    Guvernul chinez este interesat de o posibilă tranzacţie între TikTok şi unul dintre aliaţii apropiaţi ai fostului preşedinte Trump, având în vedere că Beijingul ar putea influenţa eventualele decizii privind vânzarea platformei. Musk, care a investit peste 250 de milioane de dolari în campania de realegere a lui Trump, este perceput drept o persoană-cheie în planurile de reformare a eficienţei guvernamentale în cazul unei noi administraţii republicane.

    Unul dintre scenariile luate în considerare de autorităţile chineze ar presupune ca X, compania condusă de Musk (anterior cunoscută drept Twitter), să preia controlul TikTok în SUA. Această tranzacţie ar putea oferi beneficii reciproce: TikTok, cu peste 170 de milioane de utilizatori americani, ar susţine atragerea de agenţi de publicitate pentru X, iar xAI, compania de inteligenţă artificială fondată de Musk, ar avea acces la un volum semnificativ de date generate de platformă.

    Cu toate acestea, discuţiile din partea autorităţilor chineze sunt încă preliminare şi nu au ajuns la un consens. Nu se ştie în ce măsură ByteDance este informată despre aceste dezbateri sau dacă au avut loc negocieri directe între TikTok, Musk şi ByteDance pentru o eventuală tranzacţie.

  • Economia Chinei se află în plin picaj: Profiturile întreprinderilor se îndreaptă către al treilea an de scădere, sub presiunea deflaţiei şi a colapsului cererii interne

    Profiturile companiilor din China vor înregistra, în 2024, al treilea an consecutiv de scădere, pe fondul presiunilor deflaţioniste care afectează a doua cea mai mare economie din lume, scire Financial Times.

    Conform datelor recente publicate de Biroul Naţional de Statistică (NBS), profiturile companiilor chineze cu venituri anuale de peste 20 de milioane de RMB (2,7 milioane de dolari) au scăzut, în medie, cu 4,7% între ianuarie şi noiembrie 2024, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul anterior. Această scădere este mai accentuată decât cea de 4% înregistrată pe parcursul întregului an 2022, când economia Chinei a fost afectată de restricţiile pandemice.

    Veniturile totale ale companiilor au crescut cu doar 1,8% între ianuarie şi noiembrie 2024, faţă de aceeaşi perioadă din 2023. Spre comparaţie, în 2022, creşterea veniturilor a fost de 5,9% faţă de anul anterior.

    În plus, datele arată că 25% dintre companiile cu venituri de peste 20 de milioane de RMB au înregistrat pierderi în perioada ianuarie-noiembrie 2024, comparativ cu 16% în întregul an 2019, înainte de pandemie. Aceste statistici, furnizate de NBS, acoperă aproximativ 500.000 de companii.

    „Deflaţia este principalul factor care a dus la această încetinire,” a explicat Laura Wang, strateg şef pentru acţiuni în China la Morgan Stanley.

    Datele PIB-ului pentru trimestrul al patrulea, care vor fi publicate vineri, vor indica dacă economia Chinei a reuşit să atingă obiectivul oficial de creştere economică de aproximativ 5% în 2024. Aceasta pe fondul îngrijorărilor legate de stagnare economică şi de scăderea încrederii consumatorilor.

    Economia Chinei prezintă un caracter dual, cu exporturi puternice care susţin activitatea economică, în timp ce cererea internă rămâne slabă. Gospodăriile continuă să fie afectate de criza pieţei imobiliare, ceea ce agravează situaţia.

    În decembrie 2024, exporturile au crescut cu 10,7% faţă de anul anterior, conform datelor oficiale. Această performanţă a depăşit prognoza medie a analiştilor de la Reuters, care estimaseră o creştere de 7,3%.

    Chiar dacă excedentul comercial al Chinei a atins aproape 1 miliard de dolari la nivel global în 2024, acest surplus nu a fost suficient pentru a compensa problemele din industrie. Producătorii s-au confruntat cu un exces de ofertă, ceea ce a intensificat competiţia, a redus preţurile produselor şi a afectat negativ profiturile.

    Biroul Naţional de Statistică a raportat că preţurile de producţie – care reflectă costul la care fabricile îşi vând produsele – au scăzut timp de 28 de luni consecutive. Economiştii anticipează că această tendinţă deflaţionistă va continua şi în 2025.

  • Din cauza jocurilor politice ale lui Iohannis/PSD/PNL/Ciolacu/Ciucă/Servicii, vom avea o notă de plată pe care nu o vom putea duce: Ordonanţa Austerităţii este doar începutul unor revolte economice, politice şi sociale care vor urma

    Nu ştiu ce jocuri politice au vrut să facă PSD/Ciolacu, PNL/Ciucă, Iohannis, Serviciile şi toţi cei care le ţin “oalele de noapte” (Patul lui Procust – Camil Petrescu), dar toţi aceştia au aruncat economia, ţara, România, în aer. 

    Toţi aceşti analfabeţi politici de mai sus, care au vrut “să şi-o tragă” unul celuilat, au dus la apariţia lui Călin Georgescu şi a acestui cutremur politic care afectează România de sus până jos, blocând alegerile prezidenţiale fără niciun rezultat, dar cu punerea la îndoială a întregului sistemul politic din România. 

    Nici nu ne dăm seama acum ce costuri vom plăti din cauza jocurilor politice, ce pierderi economice vom avea (scădere economică, blocarea salariilor, darea oamenilor afară etc.), financiare (dobânzi mai mari, risc de ţară mai mare etc.), sociale (ura privind opinia fiecăruia, ura dintre bogaţi şi săraci, ura dintre salariaţi, directori şi patroni, proteste în stradă, tensiuni sociale) şi pierderi politice (este pusă la îndoială opţiunea euroatlantică a României şi înţelegerile privind apartenenţa la UE şi NATO). 

    Tot acest joc politic ne costă: 

    – Creşterea riscului politic şi economic privind România: creşterea CDS-ului României (riscul de intrare în faliment)

    – Scăderea ratingului de ţară al României şi aruncarea în categoria “Junk”: deja agenţiile de rating au schimbat perspectiva privind România de la “Stabil” la “Negativ”, iar de aici nu mai este decât un pas pentru trecerea la scăderea ratingului de ţară. 

    – Dobânzi mai mari la lei şi creşterea expunerii pe valută a României: în decembrie, din cauza cutremurului politic, Ministerul Finanţelor a plătit dobânzi mai mari, cu 40-50 de milioane de lei în plus, iar anul viitor, când necesarul de finanţare este cuprins între 250-300 de milioane de lei, vom plăti în plus faţă de dobânzile pe care ar fi trebuit să le plătim încă 1,5-2,5 miliarde de lei, adică 300-500 de milioane de euro. Cu aceşti bani s-ar fi putut face un spital, s-ar fi putut crea zece şcoli noi, s-ar fi putut construi o sală nouă de spectacole care să înlocuiască Sala Palatului; dacă extrapolăm creşterea dobânzilor cu un punct procentual pe o perioadă de zece ani, vom ajunge să plătim în plus dobânzi de 3-5 miliarde de euro. 

    – Creşterea accelerată a datoriei publice: pentru că avem nevoie de o finanţare bugetară mai mare la dobânzi mai mari, creşterea datoriei publice va creşte mult mai repede decât aşteptările şi ne vom izbi de zid mult mai repede.

    – Includerea României pe lista roşie a investitorilor: unii vor pleca de tot când ne va scădea ratingul, alţii vor cere dobânzi mai mari ca să rămână, alţii nu vor mai veni. 

    – Creşterea riscului de ţară, costurile mari de împrumut ale României vor duce la scăderea valorii activelor româneşti.

    – Scăderea Bursei: deja piaţa bursieră din România era percepută ca fiind supraevaluată faţă de bursele din jur, iar acum ceea ce se întâmplă pe scena politică şi ce va urma în economie vor constitui motive pentru revizuirea aşteptărilor în jos. 

    – Pilonul II de Pensii, unde 8,2 milioane de români au o parte din banii de pensie, va fi afectat de scăderea valorii titlurilor de stat româneşti şi scăderea acţiunilor la Bursă. 

    – Cursul valutar leu/euro va fi sub o presiune imensă: nu se ştie cât va ma putea BNR să ţină cursul stabil, având în vedere tensiunile economice şi financiare care vor urma. 

    – Ordonanţa “Trenuleţ”/Ordonanţa Austerităţii  va duce la creşterea inflaţiei: toate impozitele şi taxele vor fi transferate în costurile finale, va urma scăderea consumului, scăderea încasărilor la buget, iar finalul va fi o scădere economică în T1, T2, T3/2025.

    – Scăderea economică va duce la un deficit bugetar şi mai mare, ceea ce va însemna că guvernul Ciolacu 2 sau cine va fi la Palatul Victoria, va trebui să majoreze alte taxe şi impozite. 

    – Din cauza scăderii economice care va urma, instabilităţii fiscale, lipsei de credibilitate a guvernului, companiile private – atât cele româneşti, cât şi cele străine – vor opri investiţiile, vor opri angajările, vor opri majorările de salarii şi vor începe să dea oameni afară (am văzut acest lucru în 2009/2010/2011/2012).

    – Toate aceste măsuri fiscale vor lovi companiile în cascadă, iar economia îşi va reveni doar după 4-5 ani: instabilitatea economică va lovi cel mai mult în companiile antreprenoriale româneşti – micro, mici, mijlocii, care nu prea au capacitatea şi nici banii de a face faţă turbulenţelor economice. 

    – Băncile îşi vor reduce creditarea din cauza majorării riscului, ceea ce va afecta cel mai mult companiile româneşti; guvernul nu prea mai are capacitate de a acorda garanţii pentru credite, ceea ce va însemna că băncile nu îşi vor asuma riscuri mai mari. 

    – Proiectele publice de investiţii sunt puse sub semnul întrebării pentru că nu sunt bani suficienţi pentru toată lumea. 

    – Piaţa imobiliară rezidenţială se va bloca şi mai mult pentru că nimeni nu ştie ce să facă acum, dacă să mai cumpere sau nu. Dacă dezvoltatorii nu îşi vând proiectele, nu mai au bani să înceapă altele noi. 

    Poate o parte dintre aceste măsuri fiscale din Ordonanţa “Trenuleţ” ar fi fost adoptate şi dacă nu am fi avut cutremurul politic. Dar problema este că în acest moment România a ajuns pe o listă roşie, punându-se la îndoială opţiunea politică. 

    Toţi politicienii români folosesc această expresie proastă “Câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie”, pe ideea că investitorii străini nu vor pleca din România pentru că aici fac profit şi o duc bine. Din păcate nu este aşa – cea mai bună dovadă este că gigantul german E.ON vrea să plece cât mai repede şi alături de el mai sunt grupuri vestice care s-au săturat de administraţia politică şi publică din România, de promisiunile celor care sunt la putere şi de lipsa de decizii a guvernului/ministerelor/miniştrilor/autorităţilor publice/funcţionarilor publici. 

    Problema este că, deşi a crescut enorm în ultimii douăzeci de ani (de la un PIB de 30 de miliarde de euro am ajuns la 350 de miliarde de euro pe an, de la un salariu mediu de 150 de euro/lună am depăşit 1.000 de euro/lună), România nu este suficient de puternică pentru a gestiona intern aceste crize politice, economice şi financiare. Guvernul nu se poate împrumuta numai de pe piaţa internă pentru finanţarea deficitului, ci are nevoie şi de investitori şi creditori externi, ceea ce înseamnă că trebuie să se împrumute în euro/dolari, ceea ce va duce la creşterea expunerii pe valută, la fel ca în 2008.

    Investitorii/antreprenorii/patronii români, deşi au făcut mulţi bani în ultimii 15 ani, preferă acum să-i ducă în afară, aşteptând prăbuşirea activelor interne ca să le cumpere mult mai ieftin.

    Iohannis a primit de la Băsescu o situaţie politică bună, fără îndoieli privind opţiunea românilor.

    Din păcate, Iohannis va lăsa moştenire următorului preşedinte, cel care va veni, o Românie unde guvernul va fi contestat din cauza măsurilor nepopulare, asta dacă nu va cădea între timp, o ţară instabilă politic/economic/social, cu un preşedinte care nu se ştie ce opţiuni politice va avea, cu un establishment politic crăpat în grupuleţe, fiecare preocupat “să i-o tragă” celuilalt, cu o societate din ce în ce mai divizată, gata să iasă în stradă.

    Iohannis se va retrage la golf, iar toţi ceilalţi vor rămâne să plătească costurile acestor analfabeţi politici, cu jocurile lor.

    Iar aceste costuri sunt reale.

  • Harta unicornilor din Europa Centrală şi de Est: România are 40 de companii cu afaceri anuale de peste 1 mld. euro şi ocupă locul patru în regiune. Cine îi ia faţa?

    România are 40 de „unicorni”, mai exact companii cu afaceri de peste 1 mld. euro anual. Este vorba de rezultatele pe 2023, cele mai recente disponibile.

    După numărul de „unicorni”, piaţa locală se află pe locul al patrulea în Europa Centrală şi de Est, după Polonia, Cehia şi Ungaria, arată o analiză ZF pe baza raportului Coface CEE Top 500 Ranking – ediţia 2024 (cea mai recentă).

    Deşi România suflă în ceafa Ungariei şi a Cehiei, care au 43 şi, respectiv, 44 de unicorni, trebuie remarcate două lucruri. Pe de-o parte, economia locală e mai mare decât a celor două ţări, iar populaţia e de două ori mai numeroasă. Chiar şi aşa, raportul acesta de puteri nu se menţine şi la nivelul celor mai mari companii, România fiind în pierdere.

    Totodată, România a pierdut un loc în top în ultimul an, fiind înlocuită de Ungaria, după ce numărul de unicorni a scăzut (de la 42 la 40). Deşi este evidentă evoluţia pozitivă a economiei autohtone în ultimii ani (faţă de ediţia din 2021, care analizează rezultatele financiare din 2020, numărul de companii cu afaceri de peste 1 mld. euro s-a dublat), este totodată vizibilă o involuţie în ultimul an. Aceasta vine pe fondul unui an complex, cu inflaţie ridicată, creştere economică anemică, consum prudent şi preţuri mai mici la energie, fapt ce a dus la o scădere drastică a businessurilor companiilor din domeniu.

    Este aceasta doar o situaţie contextuală?

    În ultimul deceniu, economia României s-a aflat pe un trend puternic ascendent, fapt ce a atras atenţia investitorilor locali şi străini deopotrivă. Această creştere a PIB-ului a dus la un volum investiţional mai mare, fapt ce se vede în timp într-un mediu de business mai puternic, mai dezvoltat, mai stabil. Numărul companiilor mari a devenit tot mai mare, la fel şi numărul „unicornilor”. E vorba de firme cu o cifră de afaceri de peste 1 miliard de euro anual.

    Această situaţie nu este specifică doar României, ci şi altor economii regionale, cum ar fi Polonia, spre exemplu, ţară deja cunoscută drept lider în Europa Centrală şi de Est cel puţin la capitolul PIB şi populaţie.

    Totuşi, raportat la ultimul deceniu, România s-a dezvoltat mai alert şi decât Polonia, şi decât alte ţări, fapt ce a făcut ca, treptat, puterea de cumpărare să o depăşească pe alocuri (în unele zone) pe cea din Ungaria. Totodată, salariul mediu net este peste cel din ţara vecină şi se apropie de cel din Polonia. 

    Chiar şi aşa, atât Polonia, cât şi Ungaria şi Cehia au mai mulţi unicorni şi mai multe firme în top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est.

    Aşadar, în continuare, România mai are mult de crescut până să aspire la statutul Poloniei, de campion regional. Această ţară are, spre exemplu, 130 de unicorni, de peste trei ori mai mulţi decât România, la o populaţie de două ori mai mare.

    O soluţie pentru a obţine o poziţie similară poate fi dezvoltarea marilor companii româneşti dincolo de graniţă, după modelul Dacia, poate cel mai cunoscut brand autohton al tuturor timpurilor. 

    Pe măsură ce tot mai multe afaceri locale ajung în alte geografii, pe măsură ce şi alţi consumatori decât cei autohtoni le descoperă produsele şi serviciile, businessul românesc poate creşte mai rapid.

     

    A pierdut podiumul

    România ocupă al patrulea loc în regiune în ceea ce priveşte numărul de firme în top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est. Piaţa locală a coborât un loc faţă de ediţia din 2023, fiind înlocuită pe podium de Ungaria. De altfel, competiţia pentru acest loc trei în regiune se dă de mai mulţi ani între cele două ţări, în timp ce liderii rămân, momentan, neclintiţi – Polonia şi, la mare depărtare, Cehia.

    Cifra de afaceri a companiilor româneşti din clasament a scăzut puternic în 2023, cu aproape 13%, la 97,8 mld. euro. Datele sunt valabile la nivelul lui 2023, iar evoluţia este faţă de anul anterior.

    Această evoluţie vine pe de-o parte pe fondul unui an 2023 dificil, cu o inflaţie care îşi arate colţii în consum şi cu preţuri în picaj în energie, fapt ce s-a văzut în rezultatele companiilor de profil, care au raportat afaceri mai pământene faţă de anul de glorie 2022.

    Această involuţie nu e specifică doar României, şi Cehia, dar şi Slovacia, Slovenia sau Bulgaria au mai puţine companii în top 500 din regiune, semn că businessurile din aceste ţări au scăzut sau nu au crescut la fel de repede precum cele din alte state. Cine sunt însă câştigătoare? Polonia, Ungaria, Croaţia şi Serbia au mai multe firme în top 500 decât în anul anterior.

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Inteligenţa Artificială va schimba complet viitorul omenirii. Dar nu cum v-aţi aştepta. Va schimba lumea, politica, economia, istoria, civilizaţia umană la modul general. Nimic din ceea ce se va întâmpla nu va mai putea fi prezis

    Spre surprinderea întregii lumi civilizate, în cele câteva săptămâni de dinaintea scrutinului Inteligenţa Artificială a utilizat reţelele sociale şi a schimbat câştigătorul alegerilor prezidenţiale din România. Cu sau fără aportul ”forţelor ostile României”, daca se poate face aşa ceva dintr-un calculator atunci înseamnă că se pot face grozăvii şi mai mari.

    Păstrând proporţiile, iată câteva exemple la întâmplare de evenimente marcante din istorie care este foarte posibil să nu fi existat sau să se fi întâmplat altfel daca am fi avut Inteligenţa Artificială mai de mult. Daca aveam Inteligenţa Artificială acum 100 de ani nu ar fi existat WWII şi nici războiul din Vietnam sau cel din Afganistan, Nicolae Ceauşescu nu ar fi rezistat nici măcar un an, nu ar fi existat Revoluţia din 1989 şi nici criza financiară din 2007-2008. Nu ar fi existat, probabil, nici Războiul de Şase Zile din 1967, nici invadarea Cehoslovaciei din 1968, nici criza petrolului din 1973, nici invadarea Ciprului de Nord din 1974.

    Dar am fi avut alte evenimente, bune sau rele, care ar fi schimbat mersul planetei.

    Imaginaţi cu ajutorul Inteligenţei Artificiale eliminarea din istorie a oricărui eveniment din cele de mai sus şi cereţi-i să vă schiţeze noua continuitate retroactivă.

    Uite, cereţi-i să elimine din istorie invadarea Ciprului de Nord din 1974 sau criza economică din 2007-2008 şi să reformuleze istoria ca şi când evenimentul nu ar fi existat. Sau cereţi-i să schiţeze un scenariu al deznodământului scrutinului de pe 24 noiembrie fără candidatul care a dus la anularea alegerilor.  

    Tot ceea ce ştim despre lume, politică, economie, istorie, civilizaţie umană la modul general, nu va mai putea fi utilizat pentru prezicerea viitorului. Inteligenţa Artificială va schimba lumea, politica, economia, istoria, civilizaţia umană la modul general.

    Va fi o mare greşeală să încercăm sa continuam să facem predicţii cu privire la evoluţia lumii, politicii, economiei, istoriei, civilizaţiei umane la modul general, utilizând modelele cunoscute de trimitere la ceea ce s-a întâmplat în trecut cu lumea, politica, economia, istoria, civilizaţia umană la modul general – toate evoluţiile vor fi schimbate în cel mai neaşteptat mod de Inteligenţa Artificială.

    Oare asta ne-am dorit de la Inteligenţă Artificială? Şi dacă nu ne place cum evoluează lumea, politica, economia, istoria, civilizaţia umană la modul general, în noua eră a Inteligenţei Artificiale, ce facem, interzicem Inteligenţa Artificială?

    Ultimele două luni din 2024 din istoria României au arătat că nu mai putem planifica nimic bazându-ne pe ceea ce ştiam sau am învăţat în trecut. Cutia Pandorei plină de Inteligenţa Artificială a fost larg deschisă. Viitorul va fi schimbat complet de Inteligenţa Artificială, sunt voci care au pretenţia chiar să filozofeze că, de fapt, prezentul este schimbat din viitor de către Inteligenţa Artificială.

    Să ne mai gândim la toate astea. Apropos, pentru amatorii de continuitate retroactivă care nu sunt şi amatorii scrierilor lui Wolfhart Pannenberg, Endgame este în streaming pe Disney+.