BusinessMagazin

Tag: echipamente

  • Investiţii de 850.000 de euro în reţeaua Stihl, în 2015

    “Ne concentrăm pe dezvoltarea de astfel de magazine, centre de vânzare şi consultanţă pentru companiile şi consumatorii casnici care deţin sau se gândesc să achiziţioneze motounelte. Aceste magazine sunt localizate în toată ţara, cu precădere în marile oraşe reşedinţe de judeţ şi în Bucureşti. Investiţia în magazine vine cu un efort consistent atât din partea noastră, cât şi de la partenerii pe care îi avem. O parte din dealerii noştri aveau deja prevăzute astfel de investiţii,” declară Ioan Mezei, director general al Stihl România.

    Un alt program pe care Stihl îl dezvoltă intens în spaţiul de service este cel de diagnoză tehnică. Investiţiile în echipamentele de investigaţie au fost iniţiate acum un an şi vor continua în 2015, cumulând până la finalul anului aproximativ 50.000 mii euro. “Până la sfârşitul anului, 90 de ateliere Stihl din România vor avea echipamente IT cu soft specializat pentru service-ul modelelor de motounelte dotate cu subansamble electronice. Toate aceste reconfigurări tehnice împreună cu respectarea planului de business, vor duce în final la volume mai mari şi la afaceri durabile,” declară Ioan Mezei.

    Este evident că pe piaţa din România concurenţa devine din ce în ce mai puternică pe segmentul motouneltelor. Alegerea unui echipament adecvat nevoilor fiecărui client ţine de gradul de competenţă a “omului de la raft” în cele mai multe cazuri, dar şi de nivelul reputaţiei în ceea ce priveşte calitatea personalului din service. “Un rol important în reuşita programului nostru de dezvoltare îl va avea şi investiţia în pregătirea personalului din reţeaua distribuitorilor. Această pregătire va înseamna creşterea eficienţei dealerilor, deci o performanţă economică mai bună,” adaugă Ioan Mezei.

    În prezent, reţeaua Stihl din România este formată din 200 de dealeri, care operează 300 de magazine şi spaţii de service. Stihl este o afacere de familie originară din Germania, fondată în 1926 de către Andreas Stihl. Veniturile grupului  în 2013 au fost de 2,8 miliarde de euro, în creştere cu 1,4% faţă de 2012. Compania are peste 13.800 angajati, deţine 6 fabrici, 34 de centre naţionale de vânzare, fiind în contact cu  120 de importatori şi având o prezenţă în 160 de ţări. Filiala din România este o companie deţinută 100% de firma mamă şi a fost înfiinţată în 1997. În prezent Stihl România importă motounelte sub brandurile Stihl şi Viking.

  • Cătălin Nicolae, Aviseco: “Echipamentele şi tehnologiile prezente în străinătate sunt în mare parte disponibile şi în România”

    Cătălin Nicolae, managing partner al Aviseco, se referă la casa inteligentă drept “o modalitate simplă, unitară şi centralizată de a controla, prin intermediul unor echipamente electronice,  subsisteme precum iluminatul, clima, echipamente audio/video, cele de securitate, sisteme de umbrire, sisteme de control acces (pietonal, auto) şi porti de garaj,  piscine sau jacuzzi”. Aviseco comercializează atât sisteme ale unor producători cunoscuţi din Statele Unite, precum Creston, din ce folosesc pentru tehnologia de comunicare între echipamentele de control un procesor central, respectiv din Asia, precum HDL. Sistemul acestora se caracterizează prin tehnologia de comunicare directă între echipamentele de control.

    Cătălin Nicolae consideră că nu există o mare diferenţă între soluţiile disponibile România şi cele comercializate în alte părţi ale lumii. “Echipamentele şi tehnologiile prezente în străinătate sunt în mare parte disponibile şi în România. Diferenţa o face ponderea diferită a unor sisteme în proiectele din ţara noastră faţă de cele din afară, acest lucru datorându-se şi abilităţilor comerciale ale diferiţilor furnizori.”

    Deşi compania nu serveşte lunar un număr mare de clienţi, valoarea contractelor este ridicată. “Media lunară a clienţilor noştri este de 2-3 proiecte, iar valoarea medie a proiectelor este de 7000 de euro”, spune Nicolae. Pentru automatizarea unui apartament de 3 camere, reprezentanţii Aviseco spun că preţurile încep de la 2.000 de euro.

  • Bănicioiu: Foarte multe echipamente lipsesc din spitale, sunt achiziţii în derulare pentru RMN

    “Pentru echipamentele RMN, suntem în proceduri de achiziţie, încercăm să dotăm cât mai multe spitale. Dar sunt şi spitale în subordinea autorităţilor locale. Cred că trebuie să contribuie şi ele. Să nu aştepte neapărat de la bugetul de stat, care este limitat, şi să ia aparatura necesară”, a declarat, luni, ministrul Sănătăţii, cu ocazia vizitei făcute la Institutul Naţional de Endocrinologie “C.I. Parhon”, cu ocazia finalizării lucrărilor la reabilitarea ambulatoriului de specialitate.

    Întrebat ce părere are despre cazul din Argeş, unde un tânăr a murit după ce a aşteptat trei luni să facă un examen RMN, la o clinică privată, în condiţiile în care spitalele publice din judeţ nu au echipamente pentru investigaţie, Bănicioiu a spus că aşteptă rezultatele anchetei, dar nu înţelege de ce bărbatul nu a fost dus la un spital de stat, în altă parte.

    “Am auzit despre cazul băiatului din Argeş care a murit în aşteptarea unui RMN. Da, la Argeş era RMN doar în sistem privat. Întrebarea mea este de ce nu a fost trimis în urgenţă spre un spital de stat care avea RMN? Este o chestiune pe care sper să mi-o poată lămuri cineva”, a spus ministrul Sănătăţii.

    Bănicioiu a mai spus că anul trecut a cumpărat un angiograf, pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti, pentru că în zonă lipsea acest aparat.

    “La Argeş, am luat anul trecut un angiograf. Am luat pentru că nu erau. Probabil că va trebui să ne implicăm tot noi. Dar cerem sprijin şi autorităţilor locale, pentru că pot să aloce bani pentru investiţii“, a mai spus ministrul.

    Bănicioiu a fost întrebat şi despre ancheta de la Călăraşi, unde o gravidă de 24 de ani a murit la Spitalul Judeţean în timpul intervenţiei de cezariană, medicul susţinând că, probabil, decesul a fost cauzat de anestezie, pe care i-a făcut-o un rezident, după mai multe încercări.

    “Am vizitat spitalul de la Cărălaşi, nu îmi explic de ce rezidentul era singur în camera de gardă şi nu era supravegheat. Ordinul de ministru şi protocolul terapeutic prevăd foarte clar modalitatea în care rezidentul poate ţine garda”, a spus Bănicioiu, precizând că aşteaptă raportul acestei anchete.

    De asemenea, Bănicioiu a spus că aşteaptă raportul şi în cazul anchetei de la Spitalul “Tractorul” din Braşov, de unde o bătrână de 82 de ani a fost lăsată să plece în pijama şi în papuci, ea murind apoi îngheţată pe un câmp.

    După două zile, în faţa spitalului, jurnaliştii au filmat cum dintr-o ambulanţă Dacia Break, veche şi ruginită, au coborât trei persoane, care fuseseră transportate pe aceeaşi targă.

  • Un francez şi-a făcut o afacere de 40 de milioane de euro cu 1.000 de angajaţi din cel mai sărac judeţ al Moldovei

    Gerard Losson s-a născut în urmă cu 46 de ani într-o familie de agricultori francezi, dar nu a dus mai departe tradiţia agricolă a familiei, mai ales că şi părinţii l-au încurajat să facă mai mult. A decis să meargă la facultate, să devină inginer textilist de meserie şi încă de la absolvire a lucrat în domeniu pentru o firmă franceză. Jobul pe care l-a avut timp de trei ani l-a purtat în SUA, China sau Coreea, dar în 1993, când industria de textile din Franţa a început să cedeze la presiunea pieţelor mai ieftine, mai ales pe nişa pentru bărbaţi, Losson a decis să folosească spiritul antreprenorial din familia sa şi să pornească un business.

    L-a cooptat pe fostul său coleg de cameră din facultate (Thomas) care avea experienţă ca buyer de costume şi au început afacerea cu textile în afara graniţelor Franţei, întâi în Portugalia şi apoi în Tunisia, dar costurile erau prea mari, iar tunisienii nu aveau tradiţie în confecţii.

    Apoi au vizitat România pentru prima dată, în 1997, şi au ales să rămână aici şi să facă afaceri. Sunt în România şi acum. „Am ajuns pe aeroportul din Otopeni şi m-am îndreptat direct către zona de nord, către Botoşani, căci ştiam că judeţul are o mare tradiţie în industria textilă şi că încă sunt oameni care mai ştiu această meserie. Din anii ’80 Franţa avea o legătură cu Botoşaniul prin firmele care cumpărau ţesături de aici“, spune Gerard Losson.

    Iniţial, cei doi francezi erau intermediari care preluau comenzi de la jucători din Franţa şi le plasau la textilierii locali. În 1999 compania deschisă de ei în Botoşani avea afaceri de 15 milioane de euro, cu 12 angajaţi, motiv pentru care ofertele de cumpărare de la investitori străini, francezi în special, nu au întârziat să apară. Dar fiecare a fost refuzată de Gerard Losson pentru că nu i-a plăcut niciodată să lucreze pentru alţii şi mai ales în entităţi organizaţionale prea stricte.

    Propunerile făcute de investitori i-au dat însă o idee – să renunţe la activitatea de intermediere şi să devină producători. Astfel, au înfiinţat prima lor companie de producţie din România şi în 1999 au cumpărat primii câţiva mii de metri pătraţi dintr-o fostă filatură din Botoşani – astăzi „inima şi creierul“ businessului Formens. Au utilat fabrica din Botoşani cu echipamente cumpărate la licitaţie în Franţa, de la foste fabrici care se închiseseră. „La nici 30 de ani ne aflam la o licitaţie cu oameni care aveau mult mai multă vechime ca noi în industrie şi cumpăram tot din fostele fabrici. Am plecat de acolo cu 27 de tiruri de echipamente.“

    Producţia fabricii a început în primăvara anului 2000, iar doi ani mai târziu au deschis o altă fabrică la Dărăban, pentru care au folosit aceeaşi reţetă de utilare, dar de data aceasta cu echipamente provenite din fabrici scoţiene. Gerard Losson avea pe atunci 33 de ani şi 1.250 de angajaţi în cele două fabrici.

    După alţi trei ani verişorul lui Thomas (partenerul său de afaceri), care avea şi el o fabrică de confecţii în Botoşani în care lucrau 400 de oameni, le-a propus să-şi unească forţele într-un singur grup. Deja-vu: Losson a refuzat iar oferta, ceea ce a dus la separarea de asociatul său. Gerard Losson a rămas cu fabrica de la Botoşani, iar Thomas cu cea de la Dărăban pe care a alipit-o businessului pe care îl avea verişorul său în România.

    Practic, ceea ce astăzi se numeşte Formens a luat naştere în 2005, când cei doi francezi care au venit împreună în România au ales să o ia pe drumuri diferite.

    „Eu am avut atunci altă viziune. În 2005 piaţa a fost liberalizată şi toată industria de costume pentru bărbaţi din Europa Centrală a murit. În doi ani s-au desfiinţat sute de mii de locuri de muncă şi pentru a nu fi afectaţi de această criză eu mi-am dorit să ne îndreptăm şi spre nişa «made to measure» pentru că nu mai puteam ţine pieptul doar cu serii mari şi fără valoare adăugată“, explică Losson. Aşa că toţi banii pe care i-a câştigat în 2005 i-a investit în echipamente mai bune şi a început să caute clienţi care să aibă nevoie de serii mai mici de costume, dar la o calitate mai bună.

    Linia made to measure a fost însă lansată abia în 2010, când Losson a adus un director tehnic francez, care rămăsese fără loc de muncă după prăbuşirea industriei din Franţa.

  • CITR restructurează mizând pe o soluţie prin care să intervină asupra companiilor în insolvenţă

    Elementul de noutate: Pentru ca restructurarea să fie un succes, CITR a decis să privească problemele în ansamblu, iar noul produs CIT Restructuring a avut la bază tehnici inovative de combinare a resurselor: surse de finanţare, know-how, vizibilitate asupra mediului de business, resurse de management.

    Descrierea inovaţiei: CIT Restructuring, parte a CITR Group, a luat naştere în 2013 şi este o companie dedicată integral soluţiilor de restructurare. Echipa CIT Restructuring este formată din 6 specialişti cu pregătire în corporate finance şi restructurare. Folosind know-how-ul dat de CITR Group, compania a avut acces la înţelegerea cauzelor care duc la incapacitarea unui business, precum şi la opţiunile corespunzătoare de redresare.

    CIT Restructuring poate avea o viziune de 360 grade atât în ce priveşte compania cu probleme, cât şi impactul ei în mediul economic extern:  „Putem vedea unde au greşit managerii, dar şi cum trebuie intervenit personalizat în fiecare situaţie de criză, pentru că fiecare companie este precum un organism viu care trebuie abordat în unicitatea lui. Avem o înţelegere acurată şi a investitorilor în astfel de companii. După nenumăratele discuţii şi întâlniri avute cu aceştia, le-am înţeles aşteptările şi modul de abordare a diferitelor situaţii. Am colaborat de asemenea cu mulţi creditori şi am încercat să le înţelegem şi acestora constrângerile şi priorităţile”, explică Andrei Cionca, preşedintele CITR Group, modul de acţiune a CIT Restructuring. Ulterior, compania a trecut la analize macroeconomice şi a efectuat prima radiografie generală efectuată exclusiv asupra companiilor de impact din România, cu active peste 1 mil. euro, care încă nu intraseră în insolvenţă la data analizei.

    Rezultatele au relevat că peste 60% din companiile de impact din ţară se confruntă cu dificultăţi. Mecanismul CIT Restructuring este inovator pentru piaţa din România deoarece este construit pe trei elemente esenţiale: experienţa echipei, dezvoltarea de colaborări cu peste 20 de fonduri de investiţii şi investitori strategici care aşteaptă să le fie prezentate oportunităţi şi colaborări cu manageri specializaţi în gestionarea situaţiilor de criză – turnaround managers. Următorul pas a fost o companie specializată de private equity, administrată în cadrul CITR Group, capabilă să intervină singură sau împreună cu fondurile partenere, pentru a aduce fresh money într-o companie în impas.

    Efectele inovaţiei: CIT Restructuring are deja o serie de exemple relevante de restructurare – cea mai prestigioasă fiind Cemacon SA.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Carrefour România a introdus staţiile inteligente de colectare selectivă a deşeurilor

    Elementul de noutate:

    Echipamentul a fost introdus şi testat pentru prima dată în România în 2013, la Buzău; elementul de noutate constă în capacitatea de colectare în acelaşi loc a peste zece tipuri de deşeuri.

    Efectele inovaţiei:

    Carrefour împarte efectele acestei acţiuni în trei grupe separate. Pe de o parte, la nivelul comunităţii, SIGUREC este un serviciu modern, simplu şi la îndemână de preluare a deşeurilor. Pe de altă parte, există un impact clar la nivelul mediului, pentru că echipamentele deturnează deşeurile reciclabile de la groapa de gunoi spre reciclator; în plus, creează şi promovează un comportament responsabil. În al treilea rând, există un impact la nivel economic, deoarece deşeurile sunt reintroduse în circuitul economic şi valorizate.

    Descriere:

    SIGUREC Prime este prima infrastructură inteligentă de colectare separată a  deşeurilor, introdusă pe piaţa locală de Carrefour Romania, în parteneriat cu Green Group. Staţia integrează cea mai nouă soluţie de preluare a zece tipuri de deşeuri, fie echipamente electrice şi electronice, fie ambalaje, deşeuri PET, doze de aluminiu, butelii de sticlă, butelii PE, PP, Tetra Pack, sacoşe/folii ambalaj PE, PP, hârtie şi cartoane. Echipamentul, complet automatizat, este destinat amplasării în parcarea sau vecinătatea marilor unităţi de retail.

    Pentru a încuraja reciclarea, în funcţie de tipul şi cantitatea deşeurilor predate, aparatul oferă drept recompensă vouchere de reducere ce pot fi utilizate la cumpărături în reţeaua de hipermarketuri Carrefour. De pildă, pentru un PET clienţii primesc 5 bani, pentru o doză de aluminiu
    3 lei, 1,5 bani pentru 1 kg de carton sau până la 80 de lei pentru un frigider, în funcţie de greutate.

    Prima staţie SIGUREC a fost inaugurată la Buzău, anul trecut, iar în acest moment mai funcţionează încă zece, dintre care trei în Bucureşti şi câte una la Braşov, Sibiu, Oradea, Drobeta Turnu-Severin, Iaşi, Suceava şi Piteşti. Până la finalul anului ar urma să fie instalate alte 15 echipamente, dintre care cinci în Bucureşti.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele mai inovatoare companii din România: XEROX, ConnectKey, platformă software prin intermediul căreia echipamentele multifuncţionale se adaptează la modul de lucru mobil

    Elementul de noutate:

    Echipamentele bazate pe ConnectKey oferă utilizatorilor soluţii pentru imprimare şi scanare mobilă, integrate cu tehnologiile de tip cloud şi cu dispozitivele mobile. Companiile şi utilizatorii individuali beneficiază de creşterea productivităţii şi de o infrastructură mai eficientă din punct de vedere al costurilor.

    Efectele inovaţiei:

    Ca urmare a răspândirii telefoanelor inteligente şi a tabletelor ca instrumente de lucru indispensabile, companiile au nevoie de echipamente multifuncţionale care să fie gata oricând să se conecteze cu dispozitivele angajaţilor aflaţi în mişcare. Sistemele ConnectKey pot fi conectate fără fir, iar companiile au libertatea de a plasa dispozitivele în locuri accesibile, fără cheltuieli suplimentare pentru infrastructura de reţea.

    Descriere:

    Cu ConnectKey utilizatorii pot imprima, scana, copia şi trimite faxuri din aproape orice loc. Soluţiile de Mobile Print pot fi utilizate atât la birou cât şi în zone publice – hoteluri, biblioteci, universităţi, aeroporturi, centre de copiere. ConnectKey este compatibil cu cele mai populare sisteme de operare (IOS, Android, Windows Mobile, BlackBerry). Platforma oferă o singură interfaţă cu utilizatorii şi pune la dispoziţia acestora toate instrumentele necesare pentru a simplifica modul în care lucrează. De exemplu, butonul tactil de scanare poate fi personalizat astfel încât, odată apăsat, generează un întreg flux de lucru pentru distribuirea şi arhivarea rapidă a documentelor.

    Echipamentele ConnectKey beneficiază de soluţii pentru securizarea şi protejarea informaţiilor, cum sunt McAfee şi Cisco. Astfel, utilizatorii pot proteja multifuncţionalele de viruşi şi malware şi pot controla accesul la terminale. ConnectKey permite utilizatorilor să reducă costurile, iar utilizatorii pot controla mediul de imprimare cu permisiuni detaliate acordate angajaţilor. Echipamentele includ soluţii de management al energiei, precum Cisco EnergyWise, prin care se poate măsura şi regla consumul de curent pentru a reduce semnificativ costurile. În plus, echipamentele multifuncţionale pot fi configurate să intre în modul economic după 10 minute şi oferă informaţii despre consumul real, setând timpii de activare pentru modul economic redus şi minim. Tehnologia ConnectKey este prezentă pe aproape toate echipamentele Office A3 din portofoliul Xerox, mono şi color, inclusiv pe cele cu cerneală solidă, dar şi pe multifuncţionalele A4 High End. Termenul generic pentru echipamentele de acest tip este Smart MFP.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • BCR Leasing a finanţat în primele nouă luni bunuri în valoare de 61 mil. euro

    Cele mai mari creşteri au fost înregistrate pe segmentul de leasing pentru vehicule comerciale grele, unde compania a realizat o triplare a valorii finanţate faţă de trimestrul al treilea din 2013.

    Finanţările de vehicule au reprezentat, pe primele trei trimestre, aproape 73% din portofoliul de produse al BCR Leasing IFN. În interiorul acestui segment, mai mult de jumătate din finanţări (52%) au fost destinate leasingului de autoturisme, 38% leasingului de vehicule comerciale grele şi 10% leasingului de vehicule comerciale uşoare. Pe segmentul de leasing pentru autoturisme noi, compania a înregistrat creşteri cu 84% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    În acelaşi timp, finanţarea de vehicule comerciale grele a căpătat o pondere mai mare decât în anii precedenţi în strategia de vânzări. Până la sfârşitul acestui an, compania oferă condiţii speciale la achiziţia de camioane noi şi second hand – flexibilitate cu privire la vechimea bunurilor ce pot fi finanţate (bunuri cu vechime de până la 96 de luni la finalizarea contractului de leasing), cote de asigurare preferenţiale şi avansuri care încep de la 10 sau 15%.

    Finanţările de echipamente pe primele luni ale acestui an au reprezentat circa 22% din portofoliul BCR Leasing IFN. Principalele domenii pentru care s-au finanţat echipamente sunt transport, industrie, agricultură şi construcţii. Au fost finanţate de asemenea, echipamente de stocare a datelor, echipamente medicale, utilaje de curăţenie urbană, urmate de echipamente pentru industria alimentară şi chimică.

    BCR Leasing IFN este prezentă pe piaţa românească de leasing din anul 2001, ca subsidiară a Băncii Comerciale Române, parte a Erste Group.

  • Kievul afirmă că zeci de tancuri, echipamente şi trupe din Rusia au intrat în estul Ucrainei

    În total, “32 de tancuri, 16 obuziere şi 30 de camioane militare Kamaz, precum şi trupe au intrat în Ucraina din Rusia” şi se îndreptau spre oraşul Krasnîi Luci, din regiunea rebelă Lugansk, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei ucrainene Andrei Lisenko.

    Un alt convoi de camioane care transporta trei staţii radio a trecut frontiera pe la postul de control Izvarin, aflat sub controlul separatiştilor, a adăugat el.

    Lisenko a declarat de asemenea că “cinci soldaţi au fost ucişi şi alţi 16 (…) răniţi în ultimele 24 de ore”.

    Autorităţile ucrainene au anunţat anterior că 15 civili şi şapte paraşutişti ucraineni au fost răniţi în ultimele 24 de ore în estul separatist.

    Cincisprezece civili au fost răniţi de schije de obuze în timpul luptelor desfăşurate joi la Doneţk, în districtele Kievski şi Kuibişevski, situate în apropierea aeroportului din oraş, a informat vineri Primăria.

    În regiunea vecină Lugansk, şapte paraşutişti au fost răniţi după explozia unei mine în apropierea satului Sokilniki, la 30 de kilometri nord-vest de Lugansk.

    Situaţia din teren s-a agravat după alegerile organizate duminică de separatişti, recunoscute de Moscova, dar care constituie un obstacol pentru procesul de pace, potrivit Kievului şi occidentalilor.

  • Opinie Alex Vlăduţoiu, managing director Alfred Net: Produsul care străluceşte e aur?

    ALEX VLĂDUŢOIU este managing director la Alfred Net

    Chiar dacă următorii ani sunt roz în ochii analiştilor care anticipează consolidarea ponderii industriei în PIB peste nivelul de 28% şi creşterea activităţilor din servicii peste 50%, eu am sentimentul că, economic, am rămas la acelaşi nivel din anii 2009 – 2010. Speculaţiile pe baza cifrelor din orice industrie, dar şi explozia de consum generează câteva efecte sau păreri despre o oarecare revenire a crizei economice, consecinţe superficiale aş putea să le numesc pentru că, real, nimic nu s-a schimbat la nivel de dezvoltare şi creştere.

    Şi, odată cu valul acesta s-a format o mentalitate superficială, un trend al consumului continuu. Producem prea puţin şi consumăm prea mult. Şi de cele mai multe ori promovarea agresivă a produselor aduce cu sine şi pierderea, aproape de inexistenţă, a serviciilor.

    Spre exemplu, în ceea ce priveşte sistemele IT&C în România serviciile sunt neglijate, aproape că nu există din cauza produselor care primează în proiectele active. Pentru că acestea, de cele mai multe ori, îşi menţin un cost şi sunt bugetate o singură dată fără ca ulterior clientul să conştientizeze necesitatea serviciilor.

    În majoritatea cazurilor în care sunt solicitate soluţii, fie el domeniul telefoniei, al telecomunicaţiilor, al sistemelor de securitate sau ITS, ofertantul cotează echipamentele şi serviciile de punere în funcţiune. Însă cine plăteşte know-how-ul? În cele mai multe cazuri, beneficiarul, neavând specialişti, nu numai că nu este capabil să îşi creeze cerinţele şi specificaţiile tehnice, dar nici macăr pe cele operaţionale. Să nu uităm un lucru: nicio cerinţă tehnică nu poate fi generată dacă nu are la bază o cerinţă operaţională. De ce anume este nevoie să încercăm să identificăm „tool“-ul care poate deservi nevoia respectivă?

    În aceste condiţii, ofertantul trebuie să suplinească aceste lipsuri ale beneficiarului şi să ofere prin soluţia tehnică propusă cunoştinţele de proiectare şi consultanţă. Odată cu identificarea necesităţilor, ofertantul proiectează soluţia optimă din punct de vedere tehnic şi comercial, capabilă să vină în întâmpinarea nevoilor operaţionale ale clientului. Mai mult sau mai puţin, aceste servicii reprezintă consultanţă şi proiectare şi în cele mai frecvente situaţii sunt considerate „part of the job“.

    De ce? Pentru că s-a creat un obicei prost. În mod normal clientul trebuie să conştientizeze faptul că aceste servicii se plătesc şi nicidecum nu sunt „incluse“. Mergând mai departe, după ce documentul ce defineşte clar cerinţele operaţionale şi tehnice a fost realizat, clientul evaluează propunerea tehnică şi comercială. Ce cuprinde oferta? Preţul echipamentelor şi preţul serviciilor, fie de instalare şi punere în funcţiune, integrare, software development, fie de customizare. În România, în majoritatea ofertelor, ponderea preţului echipamentelor este mult mai mare decât cea a serviciilor!

    În domeniile la care fac eu referire, în speţă cele bazate pe IT&C, în afara României preţul serviciilor este mai mare sau rareori egal cu cel al echipamentelor. Pentru că acolo este clar pentru toată lumea că serviciile sunt mai importante decât echipamentele şi succesul de a avea o soluţie funcţională care să deservească nevoile operaţionale stă în capabilităţile, experienţa şi know-how-ul furnizorului.

    Revenind la capitolul „din păcate în România“, acest lucru este încă departe de a fi înţeles şi conştientizat. Aici nu îţi permiţi să ceri pe servicii şi implicit pe experienţă şi know-how cel puţin un preţ decent pentru că va exista mereu „un concurent“ care le va oferi aproape FOC (free-of-charge). De ce? Pentru că la noi echipamentele contează! Şi câştigă de cele mai multe ori furnizorul care „controlează“ producătorul. Ce contează că habar nu are să scoată tot ce e mai bun din acele echipamente atât timp cât producătorul e la mâna lui, are un cost suficient de mare şi îşi permite să îşi ofere serviciile aproape gratis clientului.

    Mai mult decât atât, serviciile de mentenanţă şi service sunt încă străine în România. De ce să le plătim dacă tot am achiziţionat Mercedesul echipamentului? Acesta ar trebui să fie Perpetuum Mobile de Speţa I a cărui funcţionare este garantată pe viaţă. Şi dacă cumva ceva se defectează, şi nu din hibe de fabricaţie, reparaţia acestuia trebuie oferită gratuit.

    De ce să plătim, spre exemplu, un software maintenance atât timp cât produsul este în garanţie? Niciun producător de software pe această lume nu oferă o garanţie mai mare de trei luni. Dar cum orice achiziţionăm, fie o veioză, fie un sistem sofisticat integrat, trebuie să aibă termen de garanţie minimum 24 luni, nu poţi avea pretenţii să ceri bani pe asemenea servicii.

    Şi în aceste condiţii, mai merită oare să împărtăşim informaţii clientului? Fireşte, nu vreau să generalizez. Nici nu este cazul. Orice pădure are uscături. Unii au înţeles, alţii o fac abia după ce se ard, alţii nu se schimbă deloc. Degeaba achiziţionăm un echipament bun, sau o soluţie bună din punct de vedere tehnologic, dacă nu a fost instalată corespunzător, dacă tot apar probleme, dacă serviciile furnizorului lasă de dorit şi ne nemulţumeşte. Nu se rezumă oare la servicii şi la calitatea lor?

    Revenind la cele scrise în articolele precedente, cerinţele beneficiarului reflectă cunoştinţele furnizorului. Modelul beneficiar-furnizor trebuie înţeles ca un parteneriat win-win. Va mai trece ceva vreme până când acest lucru va fi înţeles şi în România. Sau vom crede în continuare că tot ce străluceşte este aur?