BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Veşti bune pentru toţi românii cu credite. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi şi-l doreau să îl audă la începutul lui 2024

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, deschide anul 2024 la 6,21%, în uşoară scădere faţă de 6,22% cât era cotat în 29 decembrie 2023 – ultima şedinţă de anul trecut, potrivit datelor BNR.

    Indicele a deschis anul 2023 la nivelul de 7,56% (3 ian.)

    De asemenea, ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, este cotat miercuri la 6,27%, rămânând la acelaşi prag ca în ultima şedinţă din 2023.

    Iar, ROBOR la 12 luni, a coborât la 6,28% faţă de 6,30% cât era cotat în 29 decembrie 2023 – ultima şedinţă de anul trecut .

     

     

     

  • Personalitatea anului 2023: cursul valutar leu/euro

    Ultimii ani au adus pandemie, război la graniţă, explozie a inflaţieI şi creştere a dobânzilor, precum şi majorarea deficitelor, dar, în mod inedit, cursul valutar leu/euro a fost surprinzător de stabil. De ce este atât de importantă această stabilitate?

     

    Deprecierea monedei naţionale în raport cu euro a fost de doar 4% în ultimii patru ani, adică în jur de 1% pe an, în timp ce deficitul comercial cumulat din perioada 2020-2023 a fost de circa 100 miliarde de euro, deficitul de cont curent cumulat a depăşit 70 de miliarde euro, iar datoria externă a crescut cu peste 50% în această perioadă, la mai mult de 160 de miliarde de euro. În acelaşi timp, rezervele valutare la BNR au înregistrat în ultimii patru ani o creştere cu aproape 80%, faţă de nivelul de la sfârşitul anului 2019, îndreptându-se spre 60 de miliarde de euro. Cursul valutar a trecut în ultimele zile peste 4,97 lei/euro, marcând o creştere de doar 4% faţă de nivelul de la finalul anului 2019, de 4,78 lei/euro. Influenţe favorabile asupra stabilităţii surprinzătoare a cursului valutar, care au adus chiar şi unele episoade de apreciere a leului în faţa euro, au venit de la intrările de capitaluri străine, respectiv de la plasamentele străinilor în titluri de stat româneşti (adică de la valuta de la nerezidenţii care investesc în titluri de stat), de la remiterile românilor din străinătate, de la intrările de fonduri europene, încasările din exporturi sau din investiţiile străine directe.

    BNR a ţinut în frâu până acum cursul valutar, sub pragul de 5 lei/euro, în condiţiile în care deprecierea leului, respectiv creşterea cursului leu/euro ar fi adus inflaţie importată, având în vedere că România are importuri mai mari decât exporturile, iar inflaţia a coborât greu sub 7% în 2023, după ce  în 2022 trecuse de 16%. Astfel, cursul stabil din ultimii ani a dat o mână de ajutor BNR în lupta cu inflaţia. „Cursul nu l-a fixat nimeni, piaţa a funcţionat foarte bine. A fost stabil. În continuare, păstrăm stabilitatea cursului de schimb. Nu spun că trebuie să batem în cuie cursul de schimb aici. Dar România nu avea altă şansă să mai tempereze inflaţia”, declara Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Cursul de schimb a ajutat BNR în temperarea inflaţiei, dar şi la stabilitatea financiară, mai spunea el.

    În condiţiile în care România are deficite mari – bugetar şi de cont curent-, dacă apare criza economică la orizont, ar fi bine să nu se suprapună peste toate problemele şi creşterea cursului de schimb, ca în crizele economice precedente.

    Stabilitatea cursului valutar leu/euro este obiectivul principal al Băncii Naţionale, mai ales pe vremuri de criză, având în vedere că acesta este principalul indicator de încredere al românilor, susţinea în anii trecuţi guvernatorul BNR. Stabilitatea cursului de schimb este dezirabilă pentru economie întrucât un curs de schimb constant conferă predictibilitate şi ajută la crearea unui mediu economic favorabil afacerilor. Totodată, un curs de schimb stabil uşurează controlulul inflaţiei şi al dobânzilor, explică Aurelian Dochia, analist economic. „Stabilitatea cursului de schimb al leului este într-adevăr remarcabilă.”

    De remarcat este şi faptul că România ar fi îndeplinit cu uşurinţă condiţia de stabilitate a cursului monedei în perioada de doi ani premergătoare adoptării monedei euro: intervalul de variaţie admis pentru această probă este de plus/minus 15%, în vreme ce leul s-a devalorizat în ultimii doi ani cu circa 1%. Stabilitatea cursului de schimb a fost lăudată în ultimii ani şi de cei aflaţi în fruntea guvernului, care au mulţumit BNR pentru menţinerea cursului valutar la un nivel care a asigurat stabilitate financiară. O problemă cu care se confruntă România în continuare este legată de deficitele mari, bugetar şi de cont curent. De regulă, deficitul persistent al balanţei comerciale are ca efect creşterea cursului de schimb (devalorizarea monedei), care stimulează exporturile şi descurajează importurile, ducând la corectarea deficitului, după cum amintesc şi analiştii.

    Aurelian Dochia, analist economic

    ♦  Stabilitatea cursului de schimb este dezirabilă pentru economie întrucât conferă predictibilitate şi ajută la crearea unui mediu economic favorabil afacerilor. Un curs de schimb stabil uşurează controlulul inflaţiei şi al dobânzilor. Ceea ce intrigă în cazul României este faptul că stabilitatea cursului de schimb este însoţită de un deficit cronic al balanţei comerciale, care persistă de decenii. Misterul stabilităţii cursului de schimb al leului se explică prin faptul că de mulţi ani România beneficiază de intrări de capital independente de fluxurile de valută.

    Dar, de ce nu a funcţionat un asemenea mecanism în cazul României? Cum se explică misterul stabilităţii cursului de schimb? Şi cât de mult ar ajuta un curs valutar mai mare creşterea competitivităţii exporturilor României în condiţiile în care pentru majoritatea bunurilor exportate România depinde de importuri ce sunt încorporate în acele bunuri? Practic, ceea ce intrigă în cazul României este faptul că stabilitatea cursului de schimb este însoţită de un deficit cronic al balanţei comerciale, care persistă de decenii. În plus, există şi diferenţialul de inflaţie, astfel că un argument în plus pentru deprecierea leului ar fi fost şi faptul că în România inflaţia a fost tot timpul mult mai mare decât în zona euro cu care ne comparăm, menţionează Aurelian Dochia.

    „Se ştie că, de regulă, deficitul persistent al balanţei comerciale are ca efect creşterea cursului de schimb (devalorizarea monedei), care stimulează exporturile şi descurajează importurile, ducând la corectarea deficitului. De ce nu funcţionează un asemenea mecanism în cazul României? O primă explicaţie poate fi căutată în politica băncii centrale, care poate încerca să menţină stabilitatea cursului de schimb al monedei naţionale prin intervenţii pe piaţa valutară. Am auzit adesea voci din lumea afacerilor care suspectează că BNR foloseşte astfel de intervenţii pentru a apăra un anumit curs al leului. Este însă uşor de verificat netemeinicia unei astfel de ipoteze: rezervele valutare ale băncii naţionale nu s-au diminuat, aşa cum se întâmplă în cazul în care banca intervine pe piaţă pentru a preveni devalorizarea monedei, dimpotrivă, rezervele valutare au crescut moderat de-a lungul anilor.” Misterul stabilităţii cursului de schimb al leului se explică prin faptul că de mulţi ani România beneficiază de intrări de capital independente de fluxurile de valută provenite din exporturi, clarifică Dochia. „Principalele surse ale acestor intrări de capital independente sunt investiţiile străine directe, fondurile europene, remiterile românilor care muncesc în străinătate şi împrumuturile externe.” Problema este că ascensiunea rapidă şi consistentă a datoriei externe din ultimii ani şi deficitele mari, fiscale şi de cont curent, sunt vulnerabilităţi serioase care riscă să aducă din nou România în vizorul pieţelor valutare internaţionale în cazul în care se intensifică turbulenţele externe.

    Unii analişti au atenţionat că nivelul scăzut al cursului de schimb leu/euro nu este susţinut de fundamentele economice, având în vedere deficitele mari, de cont curent şi bugetar. Pe frontul creditării, un curs de schimb leu/euro mai mic, alături de nivelurile mult mai scăzute ale dobânzilor la creditele în euro comparativ cu cele la creditele în lei, au stimulat creditarea în euro.

    Probleme pot să apară odată cu creşterea dobânzilor şi la euro, şi când cursul de schimb se îndreaptă spre 5 lei/euro sau chiar peste acest prag. Pentru împrumuturile în euro există în plus şi riscul valutar, o eventuală creştere a cursului leu/euro punând presiune pe debitori. În condiţiile în care România are deficite mari – bugetar şi de cont curent, dacă se înrăutăţeşte situaţia macroeconomică, dacă apare criza economică la orizont, ar fi bine să nu se suprapună peste toate problemele şi creşterea cursului de schimb aşa cum s-a întâmplat în crizele economice precedente. În criza precedentă izbucnită în 2008/2009 cursul a crescut în câteva luni de la 3,6 lei/euro la 4,3 lei/euro, iar România a luat un împrumut record de 20 mld. euro de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, la care s-a adăugat acordul cu băncile internaţionale care au operaţiuni în România ca să nu-şi retragă liniile de finanţare. Există desigur riscul ca stabilitatea cursului de schimb al leului să se dovedească înşelătoare în cazul unei crize financiare care ar avea ca efect stoparea intrărilor de capital independente, atenţionează Dochia. “Deosebit de vulnerabile sunt intrările de capital sub formă de împrumuturi, mai ales împrumuturile care finanţează deficitul bugetului public şi ratele scadente la datoria publică. Am cunoscut un asemenea moment de corecţie brutală a dezechilibrelor extern şi intern în criza precendentă, din 2008-2009, şi sunt sigur că nimeni nu doreşte repetarea suferinţei prin care a trecut atunci România. Cel mai bun mijloc de a preveni sau a atenua un astfel de şoc este să punem ordine în finanţele publice”, recomandă analistul economic Aurelian Dochia.

    „Un leu mai depreciat ar ajuta competitivitatea relativă, dar nu reprezintă singura soluţie pentru reechilibrarea balanţei externe”, spune Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR. „În mare parte, deficitul de cont curent al României are cauze structurale. Deficitul bugetar ridicat şi politicile fiscale prociclice au alimentat dezechilibrele externe. Relativa supraevaluare a cursului de schimb, dacă ne uitam la cursul real efectiv ajustat cu costul unitar cu forţa de muncă a afectat competitivitatea relativă a exporturilor României. Politica fiscală prociclică a contribuit la adâncirea contului curent în perioada 2015-2019 când economia României a crescut în jurul nivelului potenţial sau peste potenţial”, este de părere Dascălu. Creşterile preţurilor materiilor prime din anul 2022 au condus la lărgirea deficitelor de cont curent în regiune, dar acestea s-au corectat semnificativ, cu excepţia României, unde ajustarea a fost mult mai redusă, a completat el. „Consolidarea fiscală ajută la corecţia dezechilibrelor externe într-o anumită măsură, dar credem că exporturile româneşti au o problemă de competitivitate relativă care poate fi adresată prin reforme structurale şi investiţii publice care îşi văd efectul în timp”, concluzionează economistul-şef al BCR.  

    Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR

    ♦ În mare parte, deficitul de cont curent al României are cauze structurale. Deficitul bugetar ridicat şi politicile fiscale prociclice au alimentat dezechilibrele externe. Relativa supraevaluare a cursului de schimb, dacă ne uităm la cursul real efectiv ajustat cu costul unitar cu forţa de muncă, a afectat competitivitatea relativă a exporturilor României.

     

    PANDEMIE

    ♦ La o distanţă de mai bine de un deceniu de precedenta criză internaţională, financiar-bancară, 2020 a adus pandemia de COVID-19, o criză istorică cum o dată la un secol poate să apară, criză care s-a manifestat la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp, şi a avut efecte multiple, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra populaţiei, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. Iar pandemia a continuat şi în 2021.

    ♦ Criza sanitară provocată de pandemia de COVID-19, care a răspândit panică şi turbulenţe la nivel internaţional, în special începând din martie 2020, a generat tensiuni şi în domeniul monetar, bancar şi financiar, cu retrageri mari de numerar de la bănci, salturi ale dobânzilor sau instabilitate a cursurilor de schimb. Iar băncile centrale, inclusiv BNR, au scăzut dobânzile la minime istorice şi au oferit şi lichiditate băncilor comerciale.

    RĂZBOI

    ♦ După pandemie, anul 2022 a adus război la graniţă, criză energetică, inflaţie, majorări de dobânzi şi creştere a ratelor bancare. După ce iniţial inflaţia era văzută ca fiind tranzitorie, ulterior băncile centrale au ajuns la concluzia că fără o creştere accelerată a dobânzilor, preţurile, inflaţia nu pot fi controlate, aşa că băncile centrale au intrat în cursa majorărilor de dobânzi. Iar efectele nu au întârziat să apară, inflaţia dând semne de calmare, în timp ce creditarea şi economiile au frânat puternic, începând  să apară ameninţător norii negri ai recesiunii.

     

    Exporturi, importuri, deficitul comercial şi deficitul de cont curent

    ♦ Deficitele au prins viteză în ultimii ani. Deficitul bugetar ridicat şi politicile fiscale prociclice au alimentat dezechilibrele externe. Deficitul de cont curent este estimat pentru 2023 la un nivel dublu faţă de finalul anului 2019, de peste 22 mld. euro.

    ♦ Deficitele mari, fiscale şi de cont curent, alături de creşterea rapidă şi consistentă a datoriei externe din ultimii ani, sunt vulnerabilităţi serioase care riscă să aducă din nou România în vizorul pieţelor valutare internaţionale în cazul în care se intensifică turbulenţele externe.

    DATORIA EXTERNĂ TOTALĂ

    ♦ Datoria externă totală a României a făcut în ultimii patru ani un salt de peste 50% faţă de nivelul de la final de 2019, depăşind 160 mld. euro în 2023. Accelerarea datoriei externe totale este o problemă în condiţiile în care este mai mare şi  faţă de exporturi, care reprezintă o sursă de venituri în valută. Iar faţă de rezervele valutare, datoria externă totală este aproape triplă. Îngrijorătoare este şi datoria externă totală pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi în criza economică precedentă, la final de 2008, şi care include împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companii şi care trebuie returnate în 12 luni.

    DATORIA PUBLICĂ

    ♦ Datoria publică a României s-a dublat în ultimii patru ani, ajungând la finalul lunii septembrie 2023 la aproape 760 mld. lei (peste 150 mld. euro), conform metodologiei europene, depăşind 50% din PIB. Şi, în con­di­ţiile în care avem deficite bugetare extrem de ridicate, analiştii avertizează că datoria publică va tot creşte.

    ♦ Trecerea datoriei publice peste pragul de 50% din PIB este îngrijorătoare, pentru că acesta este principalul indicator la care se uită creditorii României, în condiţiile în care capacitatea de rambursare este redusă (cheltuielile fiind mai mari decât veniturile în mod constant).

    DEFICITUL BUGETAR

    ♦ Cu toate că în 2021-2022 deficitul bugetar s-a mai diminuat comparativ cu nivelul record din 2020, ritmul ajustării nu este foarte rapid. După ce presiunile asupra cheltuielilor venite pe fondul pandemiei şi măsurile de sprijin pentru a amortiza creşterea preţurilor la energie şi alimente s-au diminuat, cheltuielile structurale au crescut fără a compensa cu creşteri comparabile de venituri. România este obiectul procedurii de deficit excesiv, din aprilie 2020, ca urmare a depăşirii pragului de 3% din PIB, astfel că se impune ajustarea deficitului bugetar
    sub această limită.

     

    REZERVELE VALUTARE

    ♦ Rezervele valutare la BNR au înregistrat în ultimii patru ani o creştere cu aproape 80%, faţă de nivelul de la sfârşitul anului 2019, îndreptându-se spre 60 mld. euro (59 mld. euro în noiembrie 2023). Ascensiunea rezervelor valutare a fost influenţată şi de alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor de la BNR – inclusiv sumele rezultate din emisiunile unor euroobligaţiuni, precum şi de tranşele din împrumuturile acordate de Comisia Europeană în baza Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă – PNRR. “Păstrarea şi administrarea unui nivel adecvat al rezervelor internaţionale, desfăşurate cu competenţă şi profesionalism de banca centrală, fereşte ţara de crize cumplite; privarea de acest drept lasă ţara în bătaia vânturilor“, după cum susţinea Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

     

    Ce a spus în ultimii ani Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, despre cursul valutar:

    ♦ Stabilitatea cursului valutar leu/euro este obiectivul principal al Băncii Naţionale, mai ales pe vremuri de criză, având în vedere că acesta este principalul indicator de încredere al românilor. Nu poţi să te joci cu cursul de schimb.

    ♦ Cursul de schimb ne-a ajutat în temperarea inflaţiei şi în stabilitatea financiară, menţinerea unui tonus relativ pozitiv la nivelul populaţiei în ciuda presiunilor puternice care au venit ca urmare a războiului din Ucraina.

    ♦ Cursul nu l-a fixat nimeni, piaţa a funcţionat foarte bine. A fost stabil.

    ♦ În continuare, păstrăm stabilitatea cursului de schimb. Am ţinut cursul de schimb pentru că populaţia trebuia să se uite la ceva, că există ceva ce rămâne stabil. Nu spun că trebuie să batem în cuie cursul de schimb aici. Dar România nu avea altă şansă să mai tempereze inflaţia.

  • Inflaţia din Marea Britanie încetineşte în luna noiembrie cu mult peste aşteptările analiştilor. Noile rezultate sporesc speranţele unor relaxări viitoare ale ratelor dobânzilor

    Inflaţia din Marea Britanie a încetinit în luna noiembrie peste aşteptările economiştilor, o surpriză care a determinat comercianţii să crească pariurile că Banca Angliei va adopta în curând o serie de scăderi ale ratelor dobânzilor, potrivit Bloomberg. 

    Preţurile de consum au crescut cu 3,9% faţă de anul precedent, în scădere de la 4,6% în octombrie, potrivit datelor publicate miercuri de Oficiul Naţional de Statistică. Încetinirea a fost mult mai accentuată decât cea de 4,3% la care se aşteptau economiştii. Niciun economist intervievat de Bloomberg nu a prevăzut o creştere a preţurilor cu mai mică de 4,2%.

    În urma rezultatelor recente, taderii au reacţionat prin creşterea pariurilor privind reducerile ratei dobânzii BOE în 2024 până la 145 de puncte de bază. 

    Rezultatele au reflectat primul moment înregistrat din iunie 2022 când inflaţia preţurilor la alimente – unul dintre cei mai importanţi factori care determină criza costului vieţii din Marea Britanie – s-a poziţionat sub pragul de 10%. Inflaţia serviciilor, pe care BOE a citat-o în mod repetat ca o sursă persistentă de îngrijorare privind presiunea asupra preţurilor, a scăzut la cel mai mic nivel înregistrat din ianuarie.

    Rezultatele au reprezentat a treia scădere din ultimele patru luni. Preţurile de consum au scăzut cu 0,2% între octombrie şi noiembrie, cel mai mare declin pentru această lună înregistrat din 2014.

  • Banca centrală a Japoniei îşi menţine politica ultrarelaxată şi oferă puţine indicii legate de renunţarea la dobânzile negative

    Banca centrală a Japoniei şi-a menţinut politica monetară ultrarelaxată, optând să aştepte mai multe dovezi dacă salariile şi preţurile vor creşte suficient pentru a justifica o renunţare la stimulentele monetare masive, relatează Reuters.

    Banca a spulberat speranţele unor traderi că va semnala un sfârşit în viitorul apropiat al dobânzilor negative.

     

  • Rezerva Federală a SUA, cea mai puternică bancă centrală din lume, menţine dobânzile la dolari la maximul ultimilor 22 de ani, dar semnalează reduceri în 2024

    Rezerva Federală a SUA, cea mai puternică bancă centrală din lume, a menţinut miercuri ratele dobânzilor la nivelul maxim al ultimilor 22 de ani, însă oficialii au prognozat că banca centrală va aplica anul viitor reduceri de 75 de puncte de bază, ceea ce a antrenat o apreciere puternică a acţiunilor americane.

    Indicele Dow Jones se apreciază cu 1,26% şi trece în premieră de pragul de 37.000 de puncte la un maxim istoric. S&P500 creşte cu 1,2% la 4.700 de puncte iar Nasdaq cu 1% la 16.530 de puncte. Maximul istoric pentru S&P500 a fost de 4.819 puncte pe 4 ianuarie 2022.

    Decizia unanimă a FED prelungeşte o pauză în mişcările de politică monetară care a fost în vigoare din iulie, lăsând rata fondurilor federale la 5,25% până la 5,5%, scrie publicaţia Financial Times.

    Însă noile proiecţii economice ale oficialilor băncilor centrale au sugerat că aceştia văd o mai mare marjă de manevră pentru ca Fed să reducă ratele dobânzilor anul viitor decât în proiecţiile anterioare, pe fondul îmbunătăţirii perspectivelor inflaţiei.

    Majoritatea oficialilor se aşteaptă ca dobânzile să se situeze anul viitor între 4,5% şi 4,75%, ceea ce sugerează că Fed va face trei reduceri de un sfert de punct faţă de nivelurile actuale.

    Aşteptările privind un ritm mai alert de reducere a ratelor anul viitor au declanşat o revenire a acţiunilor americane şi o scădere bruscă a randamentelor titlurilor de Trezorerie, randamentul la doi ani înregistrând cea mai mare scădere zilnică de la prăbuşirea Silicon Valley Bank în martie.

    Într-o declaraţie, Fed a precizat condiţiile în care va lua în considerare “orice întărire suplimentară a politicii care ar putea fi adecvată pentru a readuce inflaţia la 2% în timp” – un limbaj mai calm care sugerează că banca centrală ar putea să nu mai vadă necesitatea de a majora din nou ratele.

    În cadrul unei conferinţe de presă, Jay Powell, preşedintele Fed, a declarat că includerea cuvântului “orice” reflectă opinia că rata dobânzii de politică monetară a fost “probabil la sau aproape de nivelul maxim al acestui ciclu de înăsprire”, notează FT. El a adăugat, de asemenea, că, deşi oficialii “nu consideră că este probabil să fie oportună o nouă majorare a ratelor dobânzilor, nici nu doresc să elimine această posibilitate din discuţie”.

    Powell a reiterat faptul că banca centrală s-a angajat să procedeze “cu atenţie” în ceea ce priveşte viitoarele decizii privind ratele de dobândă, având în vedere aşteptările privind o încetinire a creşterii economice şi faptul că s-au înregistrat “progrese reale” în ceea ce priveşte reducerea inflaţiei.

    “Au trecut de la un nivel mai ridicat pentru mai mult timp în septembrie la a vorbi despre reduceri de rate”, a afirmat Priya Misra, manager de portofoliu la JPMorgan Asset Management. “Au fost în urma curbei în ceea ce priveşte inflaţia, dar poate că vor să fie în faţa curbei în ceea ce priveşte o încetinire”.

    Cea mai recentă decizie vine în contextul în care Fed încearcă să menţină politica monetară suficient de strictă pentru a readuce inflaţia la ţinta de 2% fără a afecta economia şi fără a provoca prea multe pierderi de locuri de muncă.

    Unii traderi de pe pieţele futures se aşteptau ca banca centrală să înceapă să reducă costurile de împrumut încă din martie, deşi datele privind inflaţia din această săptămână şi raportul solid privind locurile de muncă de vineri au determinat mai multe pariuri că reducerile vor începe în luna mai.

    Înaintea anunţului de miercuri privind dobânzile, traderii au pariat că ratele dobânzilor ar putea scădea cu mai mult de un punct procentual anul viitor.

    Proiecţiile oficialilor Fed privind şomajul nu s-au schimbat aproape deloc faţă de septembrie, oficialii aşteptându-se în continuare doar la o uşoară creştere a ratei şomajului la 4,1% în 2024, de la 3,7% în prezent.

    Cu toate acestea, estimările pentru inflaţia de bază, măsurată prin indicele cheltuielilor de consum personal, au fost uşor reduse, oficialii aşteptându-se ca aceasta să ajungă la 2,4% în 2024 şi la 2,2% în 2025. În septembrie, proiecţiile mediane arătau că inflaţia va ajunge la 2,6% în 2024 şi la 2,3% în anul următor.

    “Suntem conştienţi de riscul de a sta prea mult pe gânduri”, a spus Powell, referindu-se la faptul că am aşteptat prea mult timp pentru a reduce ratele. “Ştim că este un risc şi suntem foarte concentraţi să nu facem această greşeală.”

    Ulterior, el a adăugat că Fed nu va aştepta până când inflaţia va reveni la 2% pentru a începe să reducă ratele, deoarece “ai vrea să reduci restricţiile asupra economiei cu mult înainte” de acest punct “pentru a nu depăşi”.

    Întrebarea care se pune este ce se va întâmpla dacă economia rezistă în timp ce inflaţia scade. Unii oficiali, cum ar fi John Williams, preşedintele Fed din New York, şi Christopher Waller, guvernatorul Fed, au sugerat că relaxarea politicii monetare ar putea fi în continuare necesară pentru ca ratele dobânzilor, odată ajustate la inflaţie, să nu devină prea restrictive pentru gospodării şi întreprinderi.

     

  • Indicele ROBOR la 3 luni scade la 6,24%. Indicele IRCC pentru creditele retail noi: 5,96%

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a închis săptămâna trecută în scădere, coborând la 6,24%, de la 6,25% joi.

    Indicele coborâse din 17 noiembrie la 6,25% şi apoi a staţionat. Anterior, indicele a închis luna octombrie la 6,34%, după câteva şedinţe de ajustare timidă venită în urma mai multor săptămâni de stagnare la 6,40%.

    Din 14 august şi până în 23 octombrie ROBOR la 3 luni rămăsese neclintit la 6,40%.

    În acelaşi timp, IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, este la 5,96% (calculat pe baza datelor din T2/2023 şi valabil pentru T4/2023).

     

  • Banii ieftini nu revin prea curând: Economiştii anticipează că Fed va menţine dobânzile la maximul ultimilor 22 de ani cel puţin până în iulie

    Banca centrală a SUA va amâna reducerea ratelor dobânzilor până cel puţin în iulie 2024 şi va oferi o uşurare mai mică decât se aşteaptă pieţele financiare, potrivit principalilor economişti din mediul academic chestionaţi de Financial Times.

    În timp ce majoritatea celor intervievaţi consideră că faza de majorare a ratei dobânzii din campania istorică de înăsprire monetară a Rezervei Federale s-a încheiat, aproape două treimi dintre respondenţi sunt de părere că banca centrală va începe să reducă dobânda de referinţă abia în trimestrul al treilea din 2024 sau mai târziu.

    De asemenea, trei sferturi dintre economişti, intervievaţi între 1 şi 4 decembrie, se aşteaptă ca Fed să reducă rata fondurilor federale de la actualul maxim al ultimilor 22 de ani, de 5,25-5,5%, cu doar jumătate de punct procentual sau mai puţin anul viitor.

    Aceasta este o mişcare mult mai târzie şi mai mică decât cea pe care o preconizează Wall Street, comercianţii de pe pieţele la termen crescând pariurile că Fed va începe să reducă încă din martie şi va coborî rata fondurilor federale la aproximativ 4% până la sfârşitul anului – cu mai mult de un punct procentual sub nivelul actual.

  • Indicele ROBOR la 3 luni închide luna noiembrie la 6,25%, după aproape două săptămâni de stagnare

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a continuat să urmeze un trend uşor descendent.

    Indicele a deschis luna la 6,34% şi a închis luna noiembrie la 6,25%.

    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a închis şi el luna la 6,31%, în scădere faţă de ziua de marţi când era cotat la 6,32%. Şi indicele ROBOR la 12 luni închis şi el luna la 6,39%, în stagnare.

    În acelaşi timp, IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, este la 5,96% (calculat pe baza datelor din T2/2023 şi valabil pentru T4/2023)

    Indicele ROBOR la 3 luni a avut un trend preponderent descendent de la începutul lui 2023, dar au fost şi zile în care a stagnat, potrivit datelor BNR. Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţia şi politica fiscală. 

    Nivelul maxim atins de acest indice în 2022 a fost de 8,21%, în luna noiembrie 2022 potrivit datelor BNR.

    Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţie şi politica fiscală.

     

     

     

  • Ce spune agenţia de rating Moody’s despre Banca Transilvania: Performanţele financiare vor rămâne rezistente în pofida turbulenţelor macroeconomice. Indicatori de rentabilitate solidă, susţinuţi de poziţia de lider de piaţă

    ♦ Expunerea băncii este însă semnificativă pe creditele în valută, precum şi pe creditele de consum, vulnerabile la impactul unor rate mai mari ale dobânzilor şi al inflaţiei.

    Agenţia de evaluare financiară Moody’s, care a iniţiat în premieră acoperirea Băncii Transilvania (simbol bursier TLV) prin clasarea băncii în categoria recomandată investiţiilor cu perspectivă stabilă, spune că rentabilitatea şi capitalul băncii vor rămâne solide în pofida turbulenţelor macroeconomice.

    „Perspectiva stabilă a ratingurilor depozitelor bancare pe termen lung şi a ratingurilor emitentului pe termen lung ale Băncii Transilvania reflectă aşteptările Moody’s conform cărora performanţa financiară a băncii, în special capitalul şi profitabilitatea, vor rămâne rezistente în pofida turbulenţelor macroeconomice, precum şi ipoteza agenţiei că structura pasivelor sale nu se va schimba în mod semnificativ în timp ce se adaptează la respectarea MREL“, scrie Moody’s în raportul de evaluare.

    Banca Transilvania are şi rating BB+ de la agenţia de evaluare financiară Fitch.

    Moody’s Investors Service a atribuit pe 27 noiembrie 2023 pentru prima dată calificativele Baa2/P-2 pentru depozite pe termen lung şi pe termen scurt şi Baa3/P-3 pentru emisiuni pe termen lung şi pe termen scurt ale Băncii Transilvania. Agenţia consideră că banca are un nivel al capitalului robust (CET1) de 18,6% la sfârşitul lunii iunie 2023, cu indicatori de rentabilitate solidă, susţinuţi de poziţia de lider de piaţă şi de potenţialul de creştere puternică a afacerii. „Având în vedere că depozitele clienţilor reprezentau 83% din totalul pasivelor (inclusiv capitalurile proprii) în iunie 2023, Banca Transilvania se bazează într-o măsură redusă pe finanţare sensibilă la sentimentul de piaţă, de aproximativ 5% din activele bancare tangibile, care va creşte modest pe măsură ce banca va emite datorii pentru a se conforma cerinţei minime de finanţare nerambursabilă şi pasive eligibile (MREL)“, notează Moody’s.

    Pe de altă parte agenţia consideră că ratingul ba1 surprinde riscuri crescute generate de o pondere semnificativă a împrumuturilor în valută (aproximativ o treime), care expune banca la risc valutar, precum şi expunerea la creditele de consum, care sunt vulnerabile la impactul unor rate mai mari ale dobânzilor şi al inflaţiei.

    „Condiţiile macroeconomice rămân, de asemenea, fragile, având în vedere riscurile geopolitice ridicate şi potenţiala încetinire a creşterii economice în Europa“. Banca a înregistrat o creştere puternică, atât pe cale organică, cât şi prin achiziţii, şi este cea mai mare bancă din România după activele totale, cu o cotă de piaţă de aproximativ 20% la sfârşitul anului 2022. Liviu Popescu

    Banca Transilvania a raportat un profit net consolidat de 2,3 miliarde de lei în primele nouă luni din 2023, în creştere de la 1,68 miliarde de lei din aceeaşi perioadă a lui 2022, deci mai mare cu 37%.

    Pe de altă parte veniturile operaţionale au fost de 5,6 mld. lei, în creştere de la 4,4 mld. lei. Cheltuielile operaţionale în primele nouă luni au fost de 2,75 mld. lei faţă de 2,49 mld. lei. Activele consolidate ale băncii au ajuns la 157,6 mld. lei, faţă de 140,5 mld. lei la finalul lui 2022.

  • Ciolacu, despre dobânzile plătite de România: De ce nu îl întrebaţi pe Cîţu? Un inconştient

    „De ce nu îl întrebaţi pe Cîţu? De ce nu aţi ţipat când a făcut datorii de 9,2% din PIB? Cumva consideraţi că acele datorii nu le plăteşte?! Va veni vreun prim-ministru sau vreun preşedinte al României care să spună – nu vă supăraţi, dar eu nu am nicio treabă cu ce au făcut ei… De ce nu a văzut România când un inconştient a dus ţara în această zonă?”, spune Marcel Ciolacu, întrebat despre faptul că în 2024 România va plăti dobânzi de 40 de miliarde de lei.

    El afirmă că datoriile vor fi plătite.

    „Ăsta e adevărut: da, acele datorii trebuie plătite şi ne-am pregătit şi vom bugeta ca să nu ne facem, să nu intrăm în incapacitate de plată. La bufferul care este acum la BNR şi la Ministerul de Finanţe, fiindcă avem cel mai mare buffer, nu e o o problemă de incapacitate de plată sub nicio formă anul viitor”, încheie Ciolacu.