Preşedintele Traian Băsescu a susţinut ieri în primul discurs rostit în faţa Parlamentului în acest an că pentru România este esenţială adoptarea euro în următorii trei – patru ani, chiar dacă în acest moment ţinta 2015 nu mai este un obiectiv realist. Însă o întârziere prea mare ar putea lăsa România neintegrată, în condiţiile în care pe plan european se întrevede o Europă cu două viteze în care deciziile esenţiale vor fi luate de nucleul dur al ţărilor care fac parte din uniunea economică şi monetară. „În acest moment, ţinta oficială este 2015. În opinia mea, termenul a devenit nerealist şi va trebui ajustat la nivelul Guvernului, Parlamentului, BNR. (…) Există o tendinţă de creare a Europei cu două viteze, tendinţă accelerată chiar de criza economică şi de criza politică din multe state care sunt bântuite de astfel de crize în momentul de faţă. Este esenţial să adoptăm moneda euro în următorii trei, patru ani. Altfel, riscăm ca următoarea revizuire a tratatelor Uniunii să ne găsească insuficient integraţi şi riscăm să rămânem aşa. Sunt destule voci în politica europeană care vorbesc despre crearea a două Europe, o Europă a zonei euro şi o Europă a zonei non-euro“, a arătat preşedintele.
Varujan Vosganian, din funcţia de ministru al Economiei, şi nu de cea de membru al Asociaţiei Umoriştilor din România, a fost ieri la un forum dedicat IMM-urilor, organizat la Romexpo: IMM Forum – Soluţii pentru IMM-uri, şi din această funcţie a livrat unul dintre cele mai uimitoare discursuri tocmai datorită poziţiei pe care o ocupă. Cuvântul “soluţie” din titlul forumului a rămas cumva împăturit în fel şi fel de trimiteri la istorie, rătăcit într-un discurs din care nu se poate trage vreo concluzie sau o măsură concretă. “Spiritul antreprenorial trebuie cultivat şi cred că el ar trebui introdus, aşa cum pe vremuri faceam educaţie cetăţenească, să avem cursuri de spirit antreprenorial, încă din liceu”, a spus ieri Vosganian, aceasta fiind de altfel singura soluţie cu care a venit ministrul Economiei. În rest ministrul Economiei a ţinut să explice de ce criza la români a fost mai grea decât la alţii, deşi în zorii recesiunii toţi politicienii aruncau scuturi verbale de protecţia infailibilă spre populaţia neştiutoare. De ce ne-a prins criza nepregătiţi? Păi, simplu!
Prima alocuţiune privind starea naţiunii din celde-al doilea mandat de preşedinte al lui Barack Obama a fost descrisă de casa albă drept o continuare a discursului de învestire susţinut în luna ianuarie. Preşedintele Statelor Unite a văzut cele două discursuri drept “două acte din aceeaşi piesă”, după spusele purtătorului de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney.Discursul de învestire din ianuarie s-a adresat în principal susţinătorilor preşedintelui ales, subliniind înfrângerea dreptei prin accentul pus pe egalitate şi justiţie socială, valori americane tradiţionale, dar ocolind alte elemente definitorii ale crezului naţional, precum libertatea ca şansă, limitarea anvergurii guvernului central şi recompensarea proporţională cu meritele.
ALOCUŢIUNEA PRIVIND STAREA NAŢIUNII A PRELUAT TEME PROMOVATE DE CASA ALBĂ ÎN TIMPUL PRIMULUI MANDAT, precum sprijinul pentru industria manufacturieră cu valoare adăugată mare, investiţii în energie curată, reforma educaţiei şi programe de infrastructură, însă preşedintele a adoptat o atitudine împăciuitoare, promovând modest obiectivele de stânga şi folosind un limbaj aţintit către centrul spectrului politic. Liderul majorităţii republicane din Camera Reprezentanţilor, John Boehner, situat în plan secund, chiar în spatele preşedintelui, s-a văzut nevoit chiar să aplaude de câteva ori.
PRINCIPALELE PROPUNERI PREZENTATE DE OBAMA PRIVIND ECONOMIA, bugetul, educaţia şi combaterea schimbărilor climatice sunt creşterea salariului minim la 9 dolari pe oră de la 7,25 dolari pe oră înainte de sfârşitul anului 2015 şi garanţia că salariul minim va ţine pasul cu inflaţia, investiţii de un miliard de dolari pentru înfiinţarea a 15 institute care să susţină industria manufacturieră (trei ar urma să fie inaugurate încă din acest an prin departamentele Energiei şi Apărării, iar pentru restul este necesar sprijinul Congresului); investiţii de 50 miliarde de dolari în infrastructură, din care 40 miliarde de dolari pentru reparaţii urgente ale unor poduri şi pasaje; adoptarea de către Congres a unui program de 15 miliarde de dolari prin care să fie reabilitate sau demolate proprietăţi vacante sau abandonate în urma prescrierilor de ipotecă; găzduirea unui summit cu oameni de afaceri străini pentru a atrage investiţii străine la nivelul autorităţilor locale; creşterea exporturilor prin negocierea unei zone de liber schimb cu Uniunea Europeană şi finalizarea Parteneriatului Trans-Pacific; susţinerea programelor de asistenţă pentru crearea de locuri de muncă la nivelul comunităţilor locale; reducerea de către Congres a ratei de taxare aplicată companiilor şi crearea unui impozit special, şi mai redus, pentru industria manufacturieră; stabilirea unui nivel minim de taxare pe operaţiunile internaţionale ale companiilor pentru a încuraja investiţiile în SUA şi pentru a preveni schemele financiare menite să minimizeze cheltuielile fiscale; extinderea şi permanentizarea creditului fiscal destinat susţinerii activităţilor de cercetare şi dezvoltare, măsură care necesită de asemenea avizul Congresului.
Alte puncte de pe agenda preşedintelui american privesc înfiinţarea unui fond de securitate energetică finanţat din redevenţele acumulate de stat de la producătorii de petrol şi gaze care să finanţeze cercetarea în domeniul vehiculelor electrice, pe gaz sau biocombustibil, permanentizarea creditului fiscal acordat producătorilor de energie din surse regenerabile pentru a dubla producţia până în 2020, măsură care trebuie de asemenea să treacă prin Congres, stabilirea unor stimulente care să recompenseze autorităţile statale proporţional cu creşterea eficienţei energetice la nivelul locuinţelor şi întreprinderilor în următorii 20 de ani, crearea unui cadru care să încurajeze investiţiile private în transporturi, reţeaua de transmisie a electricităţii şi conducte de petrol şi gaze, concentrarea studiilor de liceu pe “real-world learning”, inclusiv cursuri de tehnologie, ştiinţe şi inginerie, precum şi supravegherea mai strictă a colegiilor şi universităţilor care primesc fonduri federale
Preşedintele american a apreciat că a lăsa să intre în vigoare tăieri bugetare drastice constituie “o idee cu adevărat proastă” şi i-a îndemnat pe congresmeni să adopte o “abordare echilibrată” în vederea reducerii deficitului. Aceste tăieri “ne vor încetini cu siguranţă relansarea economică şi ne vor costa sute de mii de locuri de muncă”.
ARMAMENT
“Fiecare dintre aceste propuneri merită să fie adoptată de către Congres. Dacă vreţi să votaţi împotrivă, este opţiunea dumneavoastră. Dar aceste propuneri merită să fie adoptate”.
“Nu vom merge cu o prounere de prim-ministru, vom rămâne în opoziţie şi vom sancţiona toate derapajele de la democraţie ale actualei puteri. Dacă vom fi solicitaţi, vom participa la discuţiile asupra modificării Constituţiei, Codului electoral şi reorganizarea teritorială a României”, a precizat Blaga.
Întrebat cum comentează faptul că liderul PNL, Crin Antonescu, a spus că nu va merge la Cotroceni, Blaga a răspuns: “Este problema domniei sale, dar nu văd decât un dublu discurs al domnului Crin Antonescu. Pe de o pare, participă la întâlniri informale, normale, iar pe de altă parte nu participă la consultările oficiale”.
“Încă patru ani”, a scris Obama pe Twitter şi a publicat fotografia de mai sus, unde se îmbrăţişează cu soţia lui, Michelle Obama. Mesajul preşedintelui american reales a apărut aproape concomitent cu anunţul rezultatului decisiv, cel din Ohio, care a înclinat definitiv balanţa în favoarea lui, cu o zestre de 18 voturi electorale, ducând la momentul respectiv la un total de 275. “Asta s-a întâmplat datorită vouă. Vă mulţumesc”. Fotografia a devenit imediat cel mai popular tweet din istorie la doar 22 de minute după ce a fost publicată: statistica Buzzfeed a raportat că poza a fost repostată de peste un sfert de milion de ori, iar peste 72.000 de oameni au marcat-o ca favorită.
Reacţia la cald a suporterilor din Chicago ai lui Barack Obama:
Mitt Romney a ţinut un scurt discurs, la sediul de campanie din Boston, în care l-a felicitat pe Barack Obama pentru realegere, comentând că “ţara a ales un alt lider, astfel încât Ann şi cu mine, împreună cu voi, ne rugăm pentru el şi pentru această naţiune măreaţă”. El a adăugat că Ann Romney, soţia sa, “ar fi fost o Primă Doamnă minunată”.
Ulterior, la sediul său de campanie din Chicago a apărut şi preşedintele Barack Obama împreună cu soţia şi cele două fiice. El le-a mulţumit tuturor americanilor care au participat la vot şi a insistat asupra temei unităţii SUA, spunând că America “se ridică sau cade ca o singură naţiune” şi că “sarcina desăvârşirii uniunii noastre merge mai departe, graţie vouă”. “Noi nu suntem dezbinaţi precum cred politicienii, nu suntem cinici precum cred comentatorii politici!”, a continuat el. Adresându-se apoi soţiei sale, Michelle, Obama i-a declarat: “Niciodată nu te-am iubit mai mult”.
Pentru Statele Unite, “ce e mai bun abia urmează”, i-a asigurat el pe suporteri, explicând că America e unită de aspiraţiile comune ale cetăţenilor ei, care o văd în viitor ca fiind “liderul global în inovaţie şi tehnologie”, o ţară “apărată de cea mai bună armată din lume, o ţară generoasă şi tolerantă, deschisă pentru visurile de mai bine ale imigranţilor, o ţară care nu e înglodată în datorii, nu e grevată de inegalitate şi nu e ameninţată de încălzirea globală”. “Ne-aţi ales ca să avem grijă de locurile de voastre de muncă, nu de ale noastre”, a adăugat Obama, menţionând de asemenea ca priorităţi ale mandatului său reducerea deficitului bugetar, reformarea sistemului de taxare, realizarea independenţei energetice, ameliorarea sistemului de integrare a imigranţilor. “Nu am fost niciodată mai încrezător în viitor şi în America”, a încheiat preşedintele.
La votul popular, Barack Obama are un avans de 49,7% la 48,8%. Romney a condus constant în cea mai mare parte a intervalului în care s-au numărat voturile, iar avansul a început să se reducă abia după ce victoria din Ohio a decis câştigătorul în funcţie de voturile electorale.
Cursa pentru prezidenţialele din SUA a fost decisă, deci, în primă instanţă de voturile electorilor – cele furnizate de fiecare stat în parte în funcţie de ponderea asumată de fiecare în sistemul colegiilor electorale, astfel încât câştigătorul preşedinţiei este obligatoriu cel care acumulează majoritatea absolută a voturilor electorale (270), chiar în pofida unei eventuale victorii a contracandidatului său la votul popular.
Soarta alegerilor a depins, în speţă, de statele tradiţional indecise, “swing states”. Până acum (9,00 ora României) Obama a câştigat Wisconsin, Pennsylvania, New Hampshire, Michigan, Ohio, Nevada, Colorado, Virginia, Iowa şi se profilează şi o victorie a sa în Florida (estimare CNN, AP), în timp ce Romney a câştigat Missouri şi Carolina de Nord.
Ponderea electorală reprezentată de “swing states”, conform Citigroup:
Faţă de alegerile prezidenţiale din 2008, doar două state au votat diferit: Indiana şi Carolina de Nord, care acum l-au preferat pe candidatul republican.
Pentru Congres, estimările CNN indică un uşor avans al democraţilor pentru Senat (51 la 44 de mandate dintr-un total de 100) şi supremaţie republicană în Camera Reprezentanţilor, pe care partidul lui Romney o controla şi în actuala legislatură (223 la 166 dintr-un total de 435).
Deşi preşedintele a avut mai puţine ieşiri publice faţă de anii precedenţi, datorate şi celor trei luni de suspendare din funcţie, cuvintele “România” şi “trebuie” au fost folosite din nou de cele mai multe ori. Fie că vorbim de economie, justiţie, sănătate, educaţie sau infrastructură, în continuare “România trebuie”, iar preşedintele se poziţionează în rolul executivului şi trasează, asemeni unui sfătuitor, direcţiile pe care ar trebui să le urmeze guvernul şi populaţia. O notă de noutate o constituie apariţia cuvintelor “Uniunea Europeană” în discursul prezidenţial, pe seama sprijinului european pe care Băsescu l-a invocat adesea în mesajele publice ca urmare a “loviturii de stat” din vară, menită să ducă la demiterea sa şi deci la “stingerea flăcării democraţiei”. În al optulea an de mandat, “România trebuie” în continuare, iar semnele că până în 2014 vom vedea vreo schimbare lipsesc cu desăvârşire. Cât mai trebuie?
Discursul pe care Majestatea Sa Regele Mihai l-a rostit marţi în Parlament a fost publicat integral pe site-ul Principelui Radu.
Prezentăm discursul integral al Majestăţii Sale:
“Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Deşi există suficiente motive pentru ca oamenilor să le fie frică să vorbească în public – spune Berkun – “până n-o să văd pe cineva fugind de la pupitru în toiul prezentării şi năspustindu-se spre ieşirea de serviciu ca să scape cu viaţă, n-a să pot spune că vorbitul în public este mai înfricoşător decât moartea!”. Acesta este stilul în care ni se adresează autorul pe tot parcursul cărţii: oral, lipsit de morgă, cu vibrări ironice şi îndemnuri stenice. El încearcă să facă ordine şi să ne exileze prejudecăţile legate de oratorie în zona care le este hărăzită: debaraua memoriei. Potrivit unei liste cu cele mai mari temeri omeneşti (“The Book of Lists”, de David Wallenchinsky, 1977), vorbitul în faţa unui grup apare pe primul loc, înainte spaimei de înălţimi, de gândaci, de probleme financiare sau chiar de moarte.
Aşa încât Berkun ne explică pe-ndelete cum să ne gestionăm frica şi reacţiile la stress, cum să ne concentrăm eficient şi cum să anticipăm succesul în loc să ne lăsăm zdrobiţi de groaza de eşec. Cum, în timpul unui discurs, există multe variabile care nu pot fi prevăzute (şi care duc la anxietăţi scuzabile), se cuvine să planificăm cât mai mult şi să ţinem sub control acel factori care depind de noi. Adică, între altele, să ne adecvăm publicului (care este de fiecare dată altfel) şi reacţiilor sale, să implicăm pe cât posibil auditoriul, să găsim ritmul potrivit (şi să-l schimbăm din mers dacă e cazul), să exersăm brevilocvenţa (pentru că publicul are tendinţa de a se plictisi). Şi, mai ales, să înţelegem că nu suntem perfecţi şi că trebuie să evităm greşeala de a încerca să nu facem nicio greşeală.
Scott Berkun, “Confesiunile unui vorbitor public”, Editura Publica. Bucureşti, 2012
