BusinessMagazin

Tag: decizie

  • Federaţia Naţională a Părinţilor: Aproape jumătate dintre părinţi cred că decizia de a închide şcolile nu este una bună pentru sistemul de educaţie

    Circa 47,2% dintre părinţi consideră că închiderea şcolilor nu este una bună pentru sistemul de educaţie, iar 45,2% dintre ei consideră această decizie ca fiind una necesară, conform unui sondaj al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi (FNAP).

    ”Având în vedere rezultatele obţinute, FNAP consideră că educaţia trebuie să primeze, în orice formă ar fi desfăşurată, dar nepierzând din vedere inegalităţile care vor apărea în ceea ce priveşte accesul la educaţie al copiilor aflaţi în medii defavorizate şi recuperarea decalajelor educaţionale inerente perioadei pe care o traversăm”, transmite Federaţia Naţională a Părinţilor.

    La întrebarea despre măsurile care ar trebui luate de autorităţi pentru a elimina inechităţile apărute ȋn educaţie din cauza COVID-19, 63,8% părinţii sunt de părere că dotarea unităţilor de învăţământ cu laptopuri/tablete pentru elevi şi cadrele didactice ar trebui să primeze, 45,5% dintre ei cred că asigurarea conexiunii la internet pentru elevi şi cadrele didactice este o altă soluţie, 41,3% au menţionat crearea unor biblioteci virtuale cu lecţii înregistrate cu acces gratuit, iar doar 23% dintre părinţii repondenţi sunt de părere că o soluţie poate fi şi desfăşurarea de activităţi remediale peste vară sau atunci când situaţia epidemiologică o va permite.

    Sondajul FNAP a fost realizat în perioada 2-5 noiembrie, pe un eşantion de 95.224 de respondenţi din Bucureşti – 31%, Braşov – 17.4%, Arad – 12.9%, Teleorman – 8.2%, Mureş – 7.4%, Iaşi – 5.2%, Neamţ – 4.8%.

  • World Vision România: Închiderea şcolilor va duce la sacrificarea educaţiei unei întregi generaţii de elevi

    Decizia autorităţilor de a trece întreg sistemul de învăţământ în online, la doar două luni de la începerea şcolii în cele trei scenarii de funcţionare, dar fără nicio soluţie la problemele sistemului semnalate încă din martie 2020, va duce la sacrificarea educaţiei unei întregi generaţii de elevi, afirmă reprezentanţii World Vision România.

    World Vision România spune că, astfel, dreptul tuturor copiilor de a avea acces la educaţie este încălcat.

    ”În mediul rural, şcoala online este în continuare o utopie. Conform studiilor World Vision România, 40% dintre copiii din mediul rural nu au participat la şcoala online în prima perioadă a restricţiilor, iar în unu din trei sate în care World Vision România activează există zone cu semnal slab sau inexistent, lucru care îi afectează direct pe elevii care fac eforturi să-şi continue studiile”, transmit ei.

    Închiderea tuturor şcolilor şi trecerea complet în online arată o lipsă de coerenţă decizională, consideră World Vision România. 

    “Vorbim cu copii care sunt speriaţi, ştiu că nu au făcut niciodată orele în online şi că nu au cum să le facă nici de acum încolo. Sunt acei copii care trebuie să se urce pe un deal să prindă semnal, care nu au dispozitive, ai căror profesori nu au fost pregătiţi nici până acum pentru şcoala online. Noi, ONG-urile care activăm în domeniul educaţiei, întotdeauna am spus că vrem să aducem această realitate din teren la masa luării deciziei în educaţie. Credem şi susţinem educaţia digitală, dar e nevoie  de investiţie şi de măsuri implementate din partea tuturor pentru a putea trece în online 100%. Nu e suficientă o decizie fără drept la replică şi fără un plan asumat de tranziţie”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

     

  • Adrian Mititelu, condamnat la 3 ani de închisoare în dosarul transferului lui Mihai Costea la FCSB

    Decizia prin care Adrian Mititelu a fost achitat a fost atacată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA Serviciul Teritorial Craiova şi Statul român – ANAF Bucureşti prin DGRFP Craiova.

    Rejudecând, Tribunalul Dolj a dispus schimbarea încadrării juridice şi l-a condamnat pe Adrian Marin Mititelu la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie.

    Instanţa i-a interzis lui Mititelu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o durată de 3 ani şi dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal la societăţiile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

    În acelaşi dosar, Gigel Preoteasa, secretar al aceluiaşi club, a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni de închisoare pentru evaziune fiscală, pedeapsa urmând să fie cu suspendare sub supraveghere, şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani. Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul instituţiilor stabilite de Primăriei Municipiului Craiova, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

    Decizia de joi a Tribunalului Dolj este definitivă.

    Potrivit procurorilor, la data de 31 ianuarie 2011, „urmare a unor debite foarte mari pe care SC Fotbal Club U Craiova SA le avea către bugetul consolidat al statului, în cadrul procesului de executare silită, declanşat împotriva societăţii în vederea recuperării creanţelor fiscale în sumă de 9.906.095 lei, Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a întocmit un proces verbal de sechestru pentru bunuri mobile, prin care au fost indisponibilizate drepturile federative de joc ale celor 39 de jucători de fotbal, care activau în baza unor contracte de muncă/convenţii civile în echipa Universitatea Craiova”.

    Adrian Mititelu, prin intermediul secretarului general, Gigel Preoteasa, ar fi încheiat la data de 23 martie 2011 acordul de transfer al unui jucător, în condiţiile în care în timpul executării silite clubul „nu putea dispune de acestea decât cu aprobarea dată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, după achitarea integrală a sumelor înscrise în titlul executoriu, cu condiţia constituirii unei garanţii la nivelul sumei poprite sau cu condiţia virării contravalorii indemnizaţiei de transfer a jucătorului în contul indicat de organul fiscal”, spun procurorii.

    Ulterior, în baza acordului, Adrian Mititelu ar fi încasat 24 martie 2011, într-un cont bancar deschis în aceiaşi zi la indicaţia sa, contravaloarea sumei de 1.100.000 euro (5.627.864 lei), bani din care, în aceiaşi zi, s-au efectuat ulterior mai multe plăţi, explică DNA.

    Potrivit sursei citate, din suma de bani încasată au fost achitate drepturi salariale ale angajaţilor clubului, iar o sumă importantă a fost transferată în contul unei societăţi comerciale controlată prin interpuşi de Adrian Mititelu. Suma rămasă a fost executată de bancă, banii fiind transferaţi în contul pus la dispoziţie de organul fiscal.

    În ceea ce priveşte transferul, „nu a putut fi înregistrat în Liga Profesionistă de Fotbal, întrucât reprezentanţii legali ai acestui organism au comunicat cumpărătorului că jucătorul nu putea face obiectul transferului, deoarece Agenţia Naţională de Administrare Fiscală instituise sechestru asupra drepturilor federative de joc ale acestuia. Această împrejurare nu a fost cunoscută la data de 23 martie 2011 de către semnatarii acordului de transfer din partea clubului cesionar, care, dacă ar fi cunoscut-o, nu ar fi încheiat acordul de transfer şi nu ar fi achitat integral suma prevăzută în acest act”, se arată în comunicatul de presă al parchetului.

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 4.032.764 lei, iar clubul cesionar cu suma de 5.627.864 lei.

  • Suedezii au decis: Echipamentele chinezilor de la Huawei şi ZTE nu pot fi utilizate în reţeaua naţională 5G

    Autoritatea de reglementare pentu piaţa de telecomunicaţii din Suedia (PTS) a interzis utilizarea echipamentelor telecom produse de chinezii de la Huawei şi de la ZTE în construcţia viitoare reţele naţionale 5G, în contextul în care licitaţia pentru spectrul de radiofrecvenţă este programată pentru luna viitoare, potrivit Reuters.

    Guvernele europene au revizuit rolul companiilor chineze în construcţia reţelelor pe fondul presiunii venite dinspre SUA, care susţine că acestea reprezintă o ameninţare din punct de vedere al securităţii. Una dintre temeri vine din faptul că toate companiile chineze şi toţi cetăţenii din China sunt obligaţi prin lege să ajute statul în colectarea de informaţii.

    Serviciul de securitate din Suedia priveşte China ca fiind „una dintre cele mai mari ameninţări la adresa Suediei”.

    Marea Britanie a decis în luna iulie ca toate echipamentele Huawei să fie eliminate din reţeaua 5G a ţării până în 2027, devenin prima ţară europeană care ia această decizie.

    „Aceastsă interdicţie îi lasă pe operatorii de telecom cu mai puţine opţiuni şi aduce riscul unei implementări mai lente a tehnologiei 5G în pieţele unde competiţia este redusă”, a notat Ben Wood, şeful diviziei de cercetare din cadrul CCS Insight.

    Interdicţia pentru Huawei şi ZTE s-ar putea dovedi favorabilă pentru competitorii din piaţa de echipamente telecom, precum suedezii de la Ericsson şi finlandezii de la Nokia.

    PTS a mai anunţat că toate companiile care participă la licitaţia 5G trebuie să elimine echipamentele Huawei şi ZTE până în ianuarie 2025.

  • Decizie surpriză: Microsoft alege Grecia pentru construcţia unui nou centru de date. Atena estimează beneficii financiare pe termen lung de 1 miliard de euro

    Gigantul Microsoft a decis să construiască un nou centru de date în Grecia, în contextul în care compania investeşte masiv în infrastructura de servicii cloud din teritoriul elen, în ceea ce se conturează drept o gură de oxigen pentru o economie lovită de o criză ce a durat un deceniu, potrivit Reuters.

    Brad Smith, preşedintele Microsoft, a declarat în cadrul unui eveniment virtual organizat luni în Atena că noul centru de date va servi atât businessurile, cât şi consumatorii şi băncile. Dimensiunea investiţiei nu a fost menţionată.

    „Investim astăzi în cercetare şi tehnologie în Grecia. Vor exista multe beneficii pentru Grecia dacă ţinem cont de angajamentul nostru de a oferi educaţie şi pregătire pentru mii de oameni”, a spus Brad Smith.

    Într-o declaraţie separată, premierul grec Kyriakos Mitsotakis a declarat că noul centru de date va genera beneficii financiare pe termen lung de 1 miliard de euro pentru Grecia.

    „Grecia va deveni hub-ul lumii pentru cloud”, a spus Mitsotakis, care a reamintit că acest centru va îmbunătăţi imaginea Greciei ca destinaţie pentru investiţii.

    El a mai spus că proiectul Microsoft cuprinde un program de pregătire care va înzestra cu abilităţi digitale circa 100.000 de oameni.

  • Criza COVID: Guvernul a decis să majoreze subvenţiile pentru studenţi

    Subvenţiile pentru studenţi au fost majorate. Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Monica Anisie, a decis creşterea subvenţiei pentru cămine şi cantine cu 10% pentru a contribui la implementarea măsurilor de distanţare fizică în spaţiile de cazare existente şi în spaţiile de servire a mesei.

    Monica Anisie a spus că măsura vine în sprijinul studenţilor, în contextul actual al situaţiei epidemiologice. Sumele atribuite fiecărei universităţi în anul universitar 2020-2021 pentru subvenţionarea cheltuielilor pentru cămine şi cantine se alocă proporţional cu numărul de studenţi, în baza unei metodologii propuse de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior.

    De subvenţie beneficiază şi studenţii care încheie, conform legislaţiei în vigoare, contracte de închiriere.

    Guvernul României a decis şi alocarea din fonduri europene a sumei de 10 milioane de euro pentru universităţi, în vederea achiziţiei de dezinfectanţi, echipamente sanitare de protecţie, inclusiv pentru cămine şi cantine.

  • Lupta împotriva COVID-19

    Provident Financial România

    Motivaţie:
    Campania de susţinere a luptei împotriva COVID-19 a fost o reacţie naturală a unei companii pentru care oamenii, clienţi şi angajaţi deopotrivă, şi interacţiunile acestora sunt fundamentale, iar decizia Provident de a se alătura efortului colectiv de susţinere a cadrelor medicale şi a tuturor celor implicaţi în linia întâi a fost o completare a unei serii de acţiuni interne care au prioritizat protecţia angajaţilor şi clienţilor, spun reprezentanţii companiei. Pentru un impact cât mai ridicat în lupta împotriva COVID-19, Provident a decis să reducă substanţial bugetul de comunicare şi să doneze 500.000 de lei către Asociaţia ,,Dăruieşte Viaţă’’ pentru susţinerea construcţiei spitalului modular pentru pacienţii cu COVID-19.

    Descrierea proiectului:
    Proiectul a pornit de la premisa că fiecare dintre noi poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei generale, prin eforturi dozate pe măsura resurselor proprii. Astel, compania a avut o responsabilitate suplimentară nu doar din prisma resurselor, ci datorită numărului considerabil de oameni care depind de aceasta, de la angajaţi şi familiile lor, la clienţi şi familiile acestora. Obiectivul campaniei a urmărit creşterea capacităţii de răspuns a celor aflaţi în prima linie de luptă împotriva COVID-19, pentru un impact considerabil. Campania a angrenat resurse interne considerabile, nu doar prin cuantumul donaţiei, ci prin implicarea directă a unui număr ridicat de angajaţi. Astfel, odată cu anunţul privind donaţia organizaţiei, a fost lansată şi invitaţia către oamenii din companie de a contribui individual pentru susţinerea construcţiei spitalului. Astfel, prin intermediul canalelor interne de comunicare, angajaţii au fost motivaţi să continue donaţiile, iar aceştia au postat certificatele de donator ca formă de motivare pentru alţi colegi. Astfel, pe lângă donaţia de 500.000 de lei a companiei, s-au adunat alte zeci de donaţii individuale.

    Efecte:
    Pe termen scurt, cu efect imediat, spitalul modular construit în cadrul campaniei de asociaţia „Dăruieşte Viaţă” asigură servicii medicale de specialitate bolnavilor afectaţi de COVID-19, într-un moment în care spitalele deja existente sunt aproape la capacitate maximă, din perspectiva pacienţilor internaţi, iar numărul infectărilor este în continuă creştere. Impactul campaniei, însă, este inclusiv pe termen lung, în contextul în care spitalul modular a fost construit de aşa natură încât, după finalul pandemiei, acesta să fie utilizat ca secţie de terapie pentru marii arşi, grup de pacienţi cu nevoi speciale, costisitoare şi extrem de stricte. Campania a contribuit şi la creşterea gradului de conştientizare a consecinţelor pandemiei de COVID-19. Popularizarea campaniei Provident a generat, doar în prima săptămână, 102 articole în mass-media, inclusiv apariţii TV şi în social media, cu un reach total de aproape 3 milioane de cititori, toate generate organic. Cu un reach în social-media de 60.000 de oameni, campania companiei a completat iniţiativa de comunicare a asociaţiei „Dăruieşte Viaţa”. Toate acestea, în contextul în care un studiu Novel Search, realizat la comanda Provident, a dezvăluit că în societate există un grad de neîncredere privind existenţa COVID-19.

  • Povestea omului care a renunţat la jobul din multinaţională pentru a face o afacere cu cea mai la îndemână resursă pe care o are ţara noastră

    Antreprenorul s-a inspirat chiar din nevoia de apă a familiei sale şi a creat un business prin care distribuie un sistem de filtrare a apei, printr-un magazin online propriu, dar şi prin platforma marketplace a eMAG.

    Ideea de business i-a venit lui Ionuţ Gabriel Chivu când pleca în delegaţii, iar familia sa se lovea de dificultatea aprovizionării cu apă. „Aveam şi dubii referitoare la apa transportată la PET, mai ales în contextul în care, pe timp de vară, plasticul nu este un material bun în care să stea apa.

    Mi-a atras atenţia faptul că pe fiecare dintre sticle scrie ca acestea să fie transportate la temperaturi cuprinse între 5 şi 25 de grade şi să fie ferite de razele soarelui. Vorbim despre transportul de la sursă, de la izvor, de la hipermarket în casa noastră – nu ştiu câţi respectă aceste reguli“, a povestit Ionuţ Gabriel Chivu într-o ediţie recentă a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    A ajutat la conturarea businessului şi faptul că înainte, la locul de muncă său de muncă, în rolul de marketing director al unei companii axate pe vânzarea de dispozitive medicale, acestea filtrau oxigenul printr-un procedeu asemănător celui de filtrare a apei.

    Primul pas în conturarea businessului a fost alegerea numelui firmei, având în vedere că s-au gândit din capul locului să creeze un produs cu brand propriu. „Ne-am gândit să începem cu un brand propriu, Kiwi Line Concept; mie în liceu îmi spuneau Kiwi colegii, de la Chivu, astfel că aşa am creat şi numele brandului, KLC Aqua“, povesteşte antreprenorul.
    Odată setat numele brandului, au găsit un producător care să realizeze produsul.

    S-au gândit de la început că vor intra în mediul online, iar din momentul în care au lansat site-ul propriu, au intrat şi în marketplace-ul eMAG. „În firmă sunt one man show şi corespondez foarte bine cu colegii din eMAG – îi consider ca fiind agenţii de vânzări pe care nu îi am, comisioanele pe care le percep nu mă interesează fiindcă îi consider drept cei mai buni vânzători“, explică el.  Precizează că în prezent 30-35% din businessul său este generat de eMAG.

    În ceea ce priveşte contextul generat de pandemia de COVID-19, spune că a avut un mic blocaj din cauza stocului, tocmai când făcea aprovizionarea, însă şi-au revenit rapid. „În clădirea de birouri unde aveam activitate se aflau undeva la 20 de firme pe etaj- m-am bucurat foarte tare. Mi-am reglat stocurile destul de rapid, iar potenţialul, cu COVID sau fără, îl văd ca fiind bun, avem o creştere de 120% anul acesta în perioada ianuarie-august faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.“

    Ionuţ Gabriel Chivu este de părere că succesul în antreprenoriat vine atunci când cel care furnizează un produs sau serviciu se transpune în locul clientului. „Din punctul meu de vedere trebuie să fii serios, să ai încredere în ceea ce faci, să fii constant şi, în primul rând, trebuie să te gândeşti că tu eşti primul client şi ce ai vrea de la acel produs şi de la persoana care ţi-l vinde“. Crede că aceste lucruri sunt importante mai ales în contextul pandemic. „Lumea s-a schimbat, nu mai aruncăm cu bani la fel cum făceam înainte, începem să căutăm mai mult.“

    Îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să se gândească bine înainte de a intra în business, în contextul în care există anumite riscuri ce trebuie asumate. „Dacă ai hotărât să intri în antreprenoriat, fă-o cu drag, cu fruntea sus, până la capăt, apelează la tot ce înseamnă surse de finanţare“, spune el, precizând că ei au plecat la drum atât cu capitul propriu, cât şi printr-o finanţare cu un IFN.

    De asemenea, precizează că este foarte importantă corectitudinea: „Fiţi corecţi atât cu partenerii, cât şi cu clienţii, nu vă gândiţi că vreţi să vindeţi un produs. În spatele vânzării unui produs trebuie să fie  un serviciu. Gândiţi-vă cum aţi vrea să fiţi trataţi de cei care vă vând produsele. Trataţi-i la fel“.

  • Pentru că vrea să vândă „gazele libertăţii” în Germania, America loveşte în germanul de rând

    Când două orgolii puternice se ciocnesc, cum ar fi cel al Americii şi cel al Germaniei, nu politicienii au de suferit în primul rând, ci comunităţile locale. Pentru un oraşel bavarez, decizia Pentagonului de a redistribui trupele americane staţionate în Europa ar putea însemna sfârşitul unui mod de viaţă germano-american vechi de zeci de ani, scrie revista Politico.

    Situat la o oră de mers cu maşina de graniţa cu Cehia, Vilseck a fost „acasă” pentru mii de civili şi soldaţi americani încă din anii 1950 şi găzduieşte în prezent Regimentul 2 de Cavalerie al Armatei SUA. Această istorie şi-a lăsat amprenta asupra oraşului, creând o economie care se împleteşte strâns cu prezenţa americană – o situaţie reflectată în oraşul vecin Grafenwöhr, o bază imensă în care Elvis Presley şi-a petrecut câteva săptămâni după ce a fost recrutat.

    Dependenţa se întoarce acum împotriva oraşelelor gazdă ale armatei americane din toată Germania. După anunţul secretarului Apărării al SUA, Mark Esper, că 12.000 de militari vor fi transferaţi din Germania, comunităţile locale, printre care şi cea din Vilseck, se confruntă cu un viitor economic incert. Şi cu aproximativ 4.500 de soldaţi din Regimentul 2 Cavalerie care vor fi mutaţi, Vilseck va fi lovit cel mai puternic.
    Faptul că barăcile cazărmii oraşului ar putea fi goale în câţiva ani îl preocupă pe primarul Hans-Martin Schertl. „Contribuţia economică a zonelor de instrucţie de aici şi din Grafenwöhr a fost calculată la aproximativ 650 de milioane de euro anual“, a spus el, aşezat în biroul său cu vedere la piaţa din centrul Vilsekului, la câteva zile de la anunţul Washingtonului.
    Dacă mii de americani vor pleca, „preţurile de pe piaţa imobiliară vor scădea cu siguranţă, deoarece cererea nu ar putea fi la fel de mare ca oferta”, a spus Schertl, adăugând că mulţi germani de-ai locului se bazează pe chiriaşii americani care le plătesc chirie pentru a locui în casele lor. La mică distanţă de piaţa centrală, Bobby Grassick, directorul general al Vânzări de Autovehicule Militare Vilseck, rezonează cu remarcile primarului.
    „Va afecta zona dramatic“, a spus Grassick, stând în spatele biroului său, lângă showroom-ul dealerului auto. Preţurile imobiliare şi chiriile din zonă primesc un impuls artificial din prezenţa americană, a explicat el.
    La o oarecare distanţă de cel mai apropiat autobahn şi nu suficient de aproape de centrele regionale Nuremberg sau Regensburg pentru a profita de dezvoltarea lor urbană, Vilseck este ceea ce nemţilor le place să numească Pampa, o zonă rurală în mijlocul pustietăţii – care de obicei are o piaţă a locuinţelor de închiriat relaxată.
    „Toate aceste case pe care le vedeţi pe aici – sau multe dintre ele, să zicem – sunt construite pentru familiile americane“, a spus el, adăugând că nemţii care au investit în ele „vor locui ei în aceste case goale când americanii vor dispărea, pentru că nu vor primi niciodată chiriile de care au nevoie de la localnici pentru că aceştia nu şi-ar putea permite. „Nu avem nici industrie”, a spus Sabine Kederer, proprietara hotelului Angerer din Vilseck, clădire care datează de secole şi în care „aproximativ 80% dintre oaspeţi au legătură cu americanii sau sunt americani”.
    Multe instituţii din oraş se adresează special americanilor, de la restaurante – cum ar fi Angus Steakhouse, a cărui friptură de
    1 kilogram împinge chiar şi graniţele bucătăriei bavareze – la agenţii de turism care fac publicitate exclusiv pentru zboruri transatlantice. Locurile de cult ale oraşului includ nu numai bisericile romano-catolice tipice ale regiunii, ci şi Centrul Creştin New Life şi Biserica Creştină a Noului Testament.
    Kederer crede că Vilseck ar fi trebuit să înceapă să-şi diversifice modelul de afaceri în urmă cu câţiva ani, pentru a nu mai depinde de soldaţii americani. În opinia ei, pitorescul oraş ar trebui să fie promovat ca destinaţie turistică sau ca alternativă accesibilă pentru orăşenii care nu doresc să-şi cheltuiască toţi banii pe chirie. Fără astfel de strategii în acţiune, ea este îngrijorată că retragerea americană va produce o lovitură severă economiei locale.
    În afară de aspectul economic, ea este tristă şi pentru că va trebui să spună adio prietenilor. În afară de soldaţi, mulţi civili americani, cum ar fi membrii familiilor lor, locuiesc în şi în jurul Vilsekului.
    „Ne-a fost foarte bine cu americanii“, a spus Kederer, adăugând că cea mai bună prietenă a fiicei sale de 9 ani este americancă. Nu numai că sunt „inseparabile”, a spus ea, dar ambele beneficieză de abilităţile lingvistice reciproce. Majoritatea germanilor din Vilseck sunt de acord că prezenţa americană a adăugat calitate vieţii în oraş dincolo de perspectiva economică. „Am lucrat ca supraveghetor în autobuzul şcolar”, povesteşte localnica Brigitte Trummer, acum pensionară, adăugând că copiii germani şi americani ai oraşului s-au înţeles mereu. „Sunt tristă să văd americanii plecând … Vilseck se va transforma într-un oraş fantomă.“
    Primarul Schertl încă speră că oraşul său va evita această soartă. „Trump se confruntă cu rezistenţa democraţilor şi a unor republicani“, a spus el, adăugând că această mutare nu are sens strategic: „Toată lumea spune acest lucru, inclusiv fostul general comandant al armatei americane din Europa Ben Hodges… Iar preşedintele rus Vladimir Putin îşi freacă mâinile – cu 10.000 de soldaţi americani mai puţin decât ar fi trebuit să se teamă cândva, dacă ar alege să anexeze statele baltice sau orice altceva.“ Grassick are o viziune diferită de cea a lui Schertl. „Americanii nu văd  direct ameninţarea în teren, aici, în Germania, ei o văd mai mult spre graniţele cu Rusia – prin urmare de aici şi comasarea în Polonia – vor să se deplaseze mai mult în această direcţie“, a spus el. (Washingtonul a transmis mesaje ambigue în acest sens, spunând că va muta unele trupe în Polonia, deşi recent Pentagonul a anunţat că trupele afectate din Germania vor fi transferate în principal în Italia şi Belgia sau înapoi în Statele Unite.) În orice caz, Grassick nu este prea îngrijorat pentru afacerile sale, deşi sunt croite 100% pentru a satisface nevoile americanilor. „Importăm maşini din SUA pentru ca soldaţii să le cumpere aici şi să le poată duce înapoi acasă când pleacă. Arată la fel, dar sunt vehicule cu totul diferite, cu luminile şi parbrizele lor şi toate cele neconforme cu standarde europene „, a spus el.
    Ca parte a unui acord între SUA şi Germania, clienţii săi americani nu plătesc taxe de import, a explicat Grassick. Nemţii, pe de altă parte, ar trebui să plătească cu „29% mai mult” pentru una dintre maşinile sale, astfel că retragerea trupelor ar trebui să facă ravagii modelului său de afaceri – însă el se bazează pe faptul că mai are doar câţiva ani până la pensionare. „Chiar nu mă afectează atât de mult.“
    Pentru Kederer, miza este mai mare. „Acest hotel este în familia mea din 1666 şi sunt a 14-a generaţie care îl conduce“, a spus ea. „Nu vreau să se termine cu mine.“

    Armata americană s-ar putea să fie în retragere în Germania, însă câţiva politicieni de la Washington sunt în plină ofensivă, motivaţi din spate de interese de afaceri. SUA au devenit exportator de energie mulţumită dezvoltării industriei gazelor de şist, în timp ce Rusia îşi ademeneşte clienţii europeni pentru gazele sale cu noi rute, directe şi mai sigure. Una dintre acestea este gazoductul Nord Stream, care aduce gaze direct în Germania, ocolind Ucraina. Conducta există deja, dar Moscova vrea majorarea capacităţii de transport, iar Berlinul nu are nimic împotrivă, ba chiar sprijină proiectul, căruia i se opun SUA şi câteva ţări care se simt ameninţate de întărirea influenţei ruseşti în regiune, cum ar fi Polonia.  Administraţia de la Washington, care promovează puternic gazele americane în Europa ca soluţie pentru „eliberarea” de dependenţa de Rusia, face presiuni asupra Germaniei să renunţe la proiectul rusesc. În aceste condiţii, trei senatori americani ameninţă portul de feriboturi de pe insula Rügen cu sancţiuni „zdrobitoare” pentru a împiedica realizarea controversatului proiect Nord Stream 2. Cu toate că se tem de ruina financiară, oamenii din Sassnitz, un oraş de pe acea insulă, sunt sfidători, scrie Deutsche Welle, care a realizat un reportaj acolo. Oraş de pescari unde pe străzi miroase a peşte prăjit. Soarele se reflectă puternic în apa mării, iar câteva bărci cu pânze alunecă leneş în lumină. Este încă vacanţa de vară în unele landuri germane, iar în Sassnitz, port la Marea Baltică, senzaţia de vacanţă se simte chiar mai mult. Chiar şi primarul micului oraş de 9.000 de locuitori ar fi trebuit să fie în concediu. Ar fi plecat dacă nu ar fi fost o scrisoare ameninţătoare trimisă din Statele Unite. „Nu se întâmplă în fiecare zi ca Sassnitz să treacă de la 0 la 100 pe scara atenţiei politice a lumii”, spune Frank Kracht, râzând. Redevine repede sobru. „Trebuie să iau în serios aceste ameninţări. Pentru că, în primul rând, este vorba şi de muncitori.“

    El se referă la angajaţii companiei Fährhafen Sassnitz, care operează portul local Mukran. Este hub-ul logistic pentru finalizarea controversatei conducte de gaz Nord Stream 2, cu o lungime de 150 de kilometri. În scrisoarea adresată oraşului Sassnitz la începutul acestei luni, trei senatori republicani americani – Ted Cruz din Texas, Tom Cotton din Arkansas şi Ron Johnson din Wisconsin – au ameninţat Portul Mukran cu sancţiuni economice şi juridice “zdrobitoare” dacă continuă să permită echiparea vapoarelor pentru realizarea proiectului gazoductului rusesc. SUA încearcă în toate modurile posibile să împiedice ca gazoductul să devină realitate, iar criticile nu sunt ceva nou.
    Preşedintele Donald Trump a acuzat Germania că doreşte protecţia militară a SUA împotriva unei ameninţări ruseşti, oferind în acelaşi timp Moscovei venituri mari din exporturile de gaze. Însă tonul mesajului din scrisoare este ceva nemaiîntâlnit până acum, cel puţin pentru oficialii germani. În portul german stă ancorată Akademik Cerskiy, o navă rusească ce urmează să finalizeze lucrările. Ar trebui să fie echipată tehnic pentru a duce pe şantierul marin conductele finite, care sunt depozitate în Portul Mukran. Munca a fost temporar oprită, iar aici intervine scrisoarea ameninţătoare a americanilor. Jürgen Trittin din partidul ecologist german a descris scrisoarea ca fiind „o declaraţie economică de război”, în timp ce premierul landului Mecklenburg-Pomerania Occidentală, Manuela Schwesig, a caracterizat-o drept „scandaloasă” şi o „tentativă de şantaj”. În Sassnitz, puţini localnici sunt interesaţi de politica americană. Susanne Bender locuieşte acolo de
    50 de ani, conducând o afacere de afumat peşte numită Heimat („Acasă”). Bender vinde rulouri de peşte care par delicioase, deoarece coada de clienţi este lungă. „Nu este deloc bine ce face Trump. De ce se amestecă în afacerile noastre?“ spune ea. „Nu doar eu personal, ci toată lumea este îngrijorată. Toţi depindem de port.“ După comerţul turistic, portul de feriboturi industriale este cel mai important angajator din regiune. „Construieşti ceva şi acum ar trebui să fie demolat sub picioarele tale”, spune René Beinhoff, care vinde îngheţată pe promenada Sassnitz. „Ce nonsens!“
    Primarul Kracht subliniază că toate autorizaţiile au fost emise, conducta este ca şi terminată – cel puţin 94% din aceasta – şi ei vor să rămână cu ea. „Este doar o ameninţare. În prezent, nu există sancţiuni“, spune el. „Trebuie să o luăm în serios, dar trebuie, de asemenea, să ne liniştim oamenii că nu vor fi atraşi în niciun fel în această bătaie de joc politică”. Oamenii din Sassnitz nu par să fi înţeles pe deplin prăpastia în care privesc, spune Sascha Lohmann, politolog la Institutul German pentru Afaceri Internaţionale şi Securitate, care cercetează sancţiunile americane de ani buni. Potrivit acestuia, antecedentele americane şi ameninţarea cu sancţiuni din scrisoare sunt suficiente pentru a-i face nervoşi pe jucătorii de pe piaţa financiară, cum ar fi banca de casă a portului. „Senatorii înţeleg exact ce efect psihologic au aceste ameninţări“, subliniază Lohmann.
    El crede că adevărata problemă o reprezintă sancţiunile secundare, cu SUA interzicând propriilor companii să facă afaceri cu companii afectate de sancţiuni – în acest caz portul Mukran şi-ar pierde toţi partenerii de afaceri americani. De teamă, explică politologul, multe companii vor prefera să renunţe la a mai face afaceri cu Mukran, în loc să-şi rişte întreaga afacere din SUA. „Aceşti jucători financiari ar face atunci ca portul să intre în insolvenţă“, spune el. Între timp, unii politicieni germani solicită guvernului de la Berlin să ia poziţie, ba chiar să emită contrasancţiuni.

  • În Turcia, la pas, pe patru roţi, cu barca şi cu parapanta

    Am ales traseul Bucureşti – Istanbul – Pamukkale – Ölüdeniz – Alanya – Bucureşti, pentru a reuşi să îmbinăm conceptul de city-break cu relaxarea câtorva zile de plajă.
    Fiind la a doua experienţă de road-trip în afara ţării, aveam să îmi întăresc convingerea că acest tip de concediu, oricât de bine planificat, îţi rezervă inevitabil o mulţime de surprize plăcute şi mai puţin plăcute, pe care le vei putea savura sau la care va trebui să te adaptezi din mers, pentru a nu-ţi umbri bucuria vacanţei.

    Din rândul întâmplărilor care ne-au întregit farmecul drumului îmi amintesc de mici momente precum un apus spectaculos prins pe traseu, tocmai când ajungeam într-un punct de belvedere, întâlnirea cu vreun localnic prietenos, cu care am stat la poveşti până târziu, ascultarea chemării la rugăciune din moscheile cocoţate pe colinele oraşului, ori descoperirea unui rooftop de unde puteai să savurezi o bere rece având Bosforul la picioare.

    Am avut totuşi şi experienţe care au contrabalansat atmosfera plăcută – cum ar fi, de exemplu, o rezervare la care a trebuit să renunţăm pentru că realitatea era aproape în opoziţie cu fotografiile de pe platforma Booking, fiind nevoiţi să căutăm o altă cazare în miezul nopţii, după ore întregi de condus, sau deserturi turceşti expirate, dar acestea s-au transformat într-un final în lecţii pentru viitoarele concedii.

    Cum arată însă Turcia în plină pandemie de COVID-19? Ei bine, deşi am avut aşteptări mici, prima oprire, la Istanbul, avea să-mi demonstreze că, în haoticul oraş, autorităţile, frica de îmbolnăvire ori teama de repercursiuni au reuşit să impună totuşi o ordine pe care majoritatea localnicilor o respectă. Mijloacele de transport în comun fuseseră dotate cu dozatoare umplute cu dezinfectant şi rareori vedeai pe cineva fără mască sau purtând-o necorespunzător, în ciuda temperaturilor mari şi, în anumite cazuri, a portului tradiţional, care le acoperea deja femeilor musulmane aproape în intregime chipul. Distanţarea socială este însă aproape inexistentă.

    La principalele obiective turistice, precum Moscheea Albastră sau Hagia Sophia, ambele cu intrare gratuită, era o înghesuială de nedescris, începând de la punctul de control, când ceilalţi vizitatori îţi suflau în ceafă în timp ce ţi se verifica bagajul sau, în cazul bărbaţilor, erai percheziţionat corporal, până în interior, când cu greu găseai un colţ retras din care să admiri cele două monumente în linişte. De menţionat şi că, deşi Hagia Sophia, retransformată recent în moschee, poate fi încă vizitată, aceasta nu mai poate fi străbătută în întregime, accesul fiind permis acum doar la parter. În Moscheea Albastră accesul era, de asemenea, restricţionat doar la anumite zone, cele mai frumoase elemente fiind, din păcate, ascunse de ochii publicului.

    Palatul Topkapî, fosta reşedinţă a sultanilor, a fost ceva mai aerisit. Intrarea costă 100 de lire turceşti (circa 55 de lei), iar după o lungă plimbare prin sălile acestuia te poţi relaxa la o cafea turcească pe terasa cu panoramă superbă asupra Cornului de Aur, amplasată chiar în grădinile în care, pe vremuri, se ţeseau intrigile de la curtea otomană.

    Anul acesta, preţurile din Istanbul sunt derizorii – poţi găsi o cameră dublă la un hotel de 3 stele în Fatih, centrul istoric al oraşului, din care ajungi într-o plimbare de 10 minute la majoritatea obiectivelor, cu mic dejun inclus şi aer condiţionat, la 25 de euro/noapte, iar un hotel de 4 stele cu aceleaşi facilităţi nu costă mai mult de 40-50 de euro/noapte.

    Restaurantele, avide după clienţii veniţi în număr mult mai mic, te întâmpină cu chelneri angajaţi pe post de hostess, care te invită insistent înăuntru, promiţându-ţi nenumărate gratuităţi şi reduceri. O masă de patru persoane servită sub podul Galata sau în centrul oraşului, cu aperitive, feluri principale şi băuturi incluse, la un restaurant cu preţuri medii, costă în jur de 220 de lei, iar o croazieră nocturnă de câteva ore pe Bosfor, cu cină şi spectacol de dansuri tradiţionale se poate negocia la circa 35 de euro de persoană.

    Suvenirurile şi cursele de taxi sunt alte două lucruri care nu merită niciodată plătite cu primul preţ cerut de vânzător sau de şofer, deoarece veţi obţine negreşit preţuri chiar şi de două ori mai mici.
    La final am lăsat cartierul evreiesc Balat, locul meu favorit din Istanbul şi, cu siguranţă, raiul oricărui influencer din social media. Balatul este un loc de poveste, cu străzi mărginite de case zugrăvite în culori vii, graffitiuri executate impecabil, cafenele pitoreşti amenajate contrastant, cu elemente vintage, pop sau minimaliste, cu pisici dormind pe mese şi cu preţuri atât de mici încât n-o să-ţi vină să crezi că eşti într-unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

    Următoarea oprire a fost la Pamukkale, spre care serviciul de navigaţie Google Maps avea să ne îndrume în miez de noapte pe scurtături ascunse şi drumuri neasfaltate, pe care ar fi de dorit să le evitaţi dacă veţi călători cu maşina, cum am făcut-o noi. Dacă la intrare, unde am plătit 80 de lire turceşti/persoană (aprox. 45 de lei), ţi se cerea să porţi mască, în interior nimeni nu mai respecta nicio regulă, dorinţa de a imortaliza un selfie reuşit lângă celebrele terase de calcar reuşind să învingă teama de a sta umăr la umăr cu ceilalţi turişti.

    După câteva ore petrecute în soarele torid, ne-am continuat drumul spre prima staţiune de plajă, Ölüdeniz, celebră pentru apele cristaline, laguna albastră din marea cu acelaşi nume, pe cât de frumoasă, pe atât de aglomerată, şi pentru peisajele spectaculoase pe care le poţi admira cel mai bine într-un zbor în tandem de circa 30 de minute cu parapanta, cu plecare de pe muntele Babadağ, de la o altitudine de aproape 2.000 de metri, o astfel de experienţă având un cost de 45-50 de euro. În această staţiune preţurile sunt mai ridicate şi interesul patronilor de restaurante sau hoteluri ceva mai scăzut, deoarece nu duc lipsă de clienţi, majoritatea germani sau britanici, iar regulile de distanţare lasă de dorit.

    De la Ölüdeniz poţi vizita cu barca una dintre cele mai pitoreşti plaje din zonă, amplasată în Butterfly Valley, renumită atât pentru peisaj, cât şi pentru numeroasele specii de fluturi pe care le găzduieşte. În lipsa timpului, am preferat să o admirăm doar de sus, după care am făcut o oprire de jumătate de zi la Kaputaş, de departe cea mai frumoasă plajă pe care am vizitat-o în această vacanţă – izolată între stânci, la kilometri buni de orice localitate, dar care îţi oferă totuşi confortul unei plaje de staţiune, deoarece este dotată cu şezlonguri şi o terasă spaţioasă unde poţi servi prânzul şi te poţi răcori cu o băutură rece la câţiva paşi de valurile Mediteranei.

    Ultima şi cea mai mare parte a concediului ne-am petrecut-o în staţiunea Alanya, unde se găseşte una dintre cele mai frumoase plaje din Turcia, Cleopatra. Dacă nu alegi să stai la unul dintre nenumăratele resorturi din împrejurimi, poţi găsi hoteluri foarte bune chiar în centrul staţiunii. Pentru o cameră dublă la un hotel de 4 stele cu mic dejun inclus şi vedere la mare, amplasat chiar în port, am plătit 45 de euro/noapte, cu servicii ireproşabile. În staţiune vei găsi atât restaurante elegante, cu meniuri diversificate şi chelneri cu viziere şi măşti, plaje bine întreţinute la preţuri mici – 30 de lire turceşti (circa 15 lei) un set de două şezlonguri cu umbrelă, dar şi activităţi sau excursii pentru toate gusturile: rafting, safari, tururi cu barca, vizite la cetate şi câte şi mai câte. Aici, ca în toate celelalte regiuni din Turcia, regula de bază este negocierea atât la cumpărături, cât şi la achiziţionarea unei excursii.

    Anul acesta, lira turcească s-a devalorizat mult, iar în majoritatea locurilor veţi vedea că euro şi dolarul sunt puse la egalitate, aşa că cel mai indicat este să plătiţi totul în moneda locală. Vacanţa cu maşina în Turcia este foarte accesibilă – un circuit de zece zile cu toate costurile benzinei, a taxelor de autostradă, a cazărilor şi mâncării la restaurante medii şi peste medie, plus suveniruri, excursii şi intrări la obiective va avea un preţ aproximativ de 750 de euro/persoană, dar va trebui să vă asumaţi oboseala orelor de condus şi peripeţiile care pot apărea pe neaşteptate. Veţi avea însă ocazia să vedeţi peisaje de poveste şi să descoperiţi sate uitate în timp, localnici curioşi sau plaje idilice, lucruri pe care un concediu de tip all inclusive nu vi le-ar putea oferi nici contra cost.