Tag: curs valutar

  • Asaltul străinilor asupra titlurilor de stat coboară cursul euro la 4,37 lei

    Peste cinci miliarde de lei au vrut investitorii să plaseze ieri în obligaţiuni de stat în lei, acest volum spectaculos indicând din nou prezenţa străinilor care s-a făcut simţită şi pe piaţa valutară, unde vânzările de euro au împins cursul sub pragul de 4,40 lei/euro. BNR a calculat un curs de 4,3753 lei pentru un euro, în scădere cu aproape 20 de bani faţă de nivelul din urmă cu o lună. Moneda europeană nu a mai fost atât de ieftină din aprilie 2012, când piaţa valutară a început să devină din ce în ce mai tensionată pe măsură ce investitorii financiari străini au trecut la lichidarea poziţiilor ca reacţie la agravarea instabilităţii politice.Pe seama resurselor uriaşe de lichiditate disponibile pe piaţa internaţională, România ajunge acum într-o perioadă scurtă de timp să redevină o destinaţie interesantă pentru capitalul străin. Vizibilitatea pieţei locale creşte odată cu includerea într-unul din indicii britanicilor de la Barclays, însă decisivă va fi o mişcare similară a JP Morgan.Aprecierea leului pune capac presiunilor inflaţioniste şi oferă BNR pe de-o parte posibilitatea de a cumpăra valută pentru a face faţă mai bine plăţilor către FMI şi pe de alta spaţiu de manevră pentru o eventuală relaxare a politicii monetare.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

     

  • Isărescu: Percepţia investitorilor s-a îmbunătăţit şi de aceea a scăzut presiunea pe curs şi dobânzi

    “Fără să fac anticipări… nu este asta politica BNR… nu spunem dinainte mişcările. Pot spune că vom căuta să utilizăm eficient, chibzuit, toate instrumentele de care dispunem care să se îmbine cel mai bine şi cu politica fiscală”, a declarat ieri Isărescu la briefingul de presă de după şedinţa de politică monetară. După ce în noiembrie 2012 BNR anunţa gestionarea “fermă” a lichidităţii din sistemul bancar, aceasta fiind prima schimbare de ton după mai bine de doi ani în care a asigurat gestionarea “adecvată” a lichidităţii, acum banca centrală revine la gestionarea “adecvată”.

    Mai multe pe zf.ro

  • Două pariuri: viitorul guvern şi datoria la FMI

    Pe de o parte, conform analiştilor de la Raiffeisen, o întârziere a formării noului guvern, în perspectiva negocierilor dure cu FMI pe marginea bugetului pentru 2013, ar influenţa negativ atât leul, cât şi dobânzile la datoria României. Pe de altă parte, în opinia aceloraşi, România are de rambursat la anul cca 4 mld. euro către FMI, astfel încât BNR s-ar putea arăta mai puţin dispusă să folosească rezerva valutară spre a susţine leul. Nu trebuie uitat însă că BNR are însă la dispoziţie pârghia managementului lichidităţii, astfel încât “ar putea să apere activ leul dacă rata de schimb creşte aproape de maximele record (în jur de 4,65 le/euro)”, apreciază analiştii XTB România.

    Cursul leului va fi influenţat şi de percepţia asupra voinţei României de a merge înainte cu reformele, ţinând cont că abandonarea obiectivului de aderare la zona euro ar fi interpretată automat drept o undă verde dată abolirii limitelor de deficit bugetar, datorie publică şi inflaţie. Aceasta nu se întâmplă însă: dacă obiectivul aderării la euro în 2015 a dispărut, discuţia ar urma să se reia după alegeri pentru a se ajunge la un “calendar realist”, susţine Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR, care a afirmat în această săptămână, la o conferinţă pe teme financiare, că banca centrală are deja astfel de discuţii cu băncile comerciale.

    Până atunci, nu doar BNR, ci şi marile bănci continuă să promoveze creditarea în lei, după exemplul BCR, care a anunţat că va oferi împrumuturi ipotecare numai în lei, în condiţiile în care o pondere a împrumuturilor în valută de peste 60% din PIB rămâne o sursă de risc pentru România. Pe bună dreptate însă, economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, a atras atenţia, în cadrul aceleiaşi conferinţe, că prima condiţie a dezeuroizării este existenţa unei economisiri semnificative în lei, care nu se poate dezvolta decât dacă dobânzile sunt real pozitive, adică acoperă rata inflaţiei.

  • Cât ne poate costa o criză politică după alegeri

    Cei de la ING conturează două scenarii de risc apreciate drept improbabile, dar posibile – ca USL să nu poată obţine majoritatea parlamentară ori ca PDL să încerce formarea unei alianţe cu PNL contra PSD, cu preţul declanşării unor lupte politice crâncene în caz de eşec. Evoluţia spre un scenariu de risc ar pune “presiuni serioase” pe leu exact în debutul negocierilor pentru noul acord cu FMI.

    “Negocierile cu FMI se anunţă dificile, iar timpul este limitat, având în vedere că actualul aranjament financiar cu instituţia ia sfârşit în martie. De circa un an, România manifestă o oboseală a reformelor, iar FMI a devenit şi mai îngăduitor, având în vedere apropiatele alegeri. Aceasta va trebui să se schimbe însă şi încă repede, înainte de finele primului trimestru din 2013”, consideră Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România.

  • Isărescu: “Există acum o dezamăgire, fiindcă aderarea la UE a fost văzută ca un panaceu”

    “Desigur că există acum o dezamăgire şi o reacţie de opoziţie faţă de integrare în anumite ţări, fiindcă aderarea la UE a fost văzută ca un panaceu şi aşteptările au fost prea mari”, a declarat Mugur Isărescu pentru The New York Times.

    În cazul României, posibilitatea BNR de a influenţa deprecierea leului a făcut exporturile mai competitive, ţinând cont că două treimi din exporturi au ca destinaţie zona euro. Mugur Isărescu a clarificat pentru New York Times că ţinta de până acum de aderare a României la zona euro în 2015 “a ieşit din discuţie”, însă a precizat că programele de convergenţă care urmăreşte îndeplinirea de către România a criteriilor de aderare la zona euro, incluzând menţinerea unui deficit bugetar sub 3% din PIB, constituie o disciplină bună pentru economia ţării.

    Zece dintre ţările foste comuniste din UE sunt în continuare în afara zonei euro. Cehia intenţionează să organizeze un referendum pentru aderarea la zona euro şi a menţionat 2020 cel mai devreme ca posibilă dată de aderare, Ungaria a precizat că nu va adopta moneda unică înainte de 2018, iar premierul polonez Donald Tusk a calificat recent la euro drept o monedă “total neatractivă”, mai scrie cotidianul american.

    BNR a menţinut în această săptămână la 5,25% dobânda de politică monetară, iar majoritatea analiştilor financiari consideră că BNR va menţine aceeaşi dobândă şi în 2013, spre deosebire de opiniile din septembrie, care vedeau o relaxare a politicii monetare la anul. Rata anuală a inflaţiei a crescut însă în septembrie la 5,3%, din cauza preţurilor la importurile alimentare, sabotând ţinta de inflaţie de 2-4%.

    Analiştii BCR estimează pentru decembrie o inflaţie anuală de 5,5% şi cred că şi la anul ţinta va fi depăşită, date fiind liberalizările de preţuri cerute de FMI şi de accizele mai mari la energie, tutun şi alcool; mai mult, consideră că dacă aşteptările de inflaţie s-ar deteriora puternic, n-ar fi exclusă o majorare a dobânzii spre 6% până la sfârşitul lui 2013.

  • Mai are BNR bani să susţină cursul leului?

    “Nu cădeţi în păcatul să luaţi variaţia rezervei valutare şi să credeţi că orice minus înseamnă intervenţie a BNR pe piaţă pentru apărarea monedei. Rezerva de la BNR include şi rezervele minime obligatorii ale băncilor, care fluctuează zilnic, pentru că băncile nu au decât obligaţia de a ţine la BNR o sumă medie pe toată perioada de aplicare, care nu coincide cu luna calendaristică. Ele pot să ţină timp de 5 zile 100 de milioane şi timp de 7 zile un miliard de euro”, a explicat Mugur Isărescu.

    În al doilea rând, nicio bancă centrală nu apără moneda strict prin vânzare directă de valută pe piaţă. “Intervenţia se face într-un sens mai complex, de reglare a direcţiei lichidităţii pe piaţă. Iar de multe ori nici nu trebuie să intervenim direct sau indirect, pentru că o bancă centrală are şi alte tehnici”, a explicat Isărescu.

    În fine, mărimea rezervei valutare de la BNR se judecă nu în valoare absolută, ci raportat la capacitatea de acoperire a importurilor (un optim fiind să acopere 4-6 luni de importuri prospective; acum câteva luni, rezerva acoperea chiar 8 luni de importuri prospective), la datoria pe termen scurt a ţării, “care nu ne-a dat un spaţiu de manevră la fel de generos”, şi la capacitatea de finanţare a ţării din alte surse, de pildă fonduri UE. De aici şi apelul guvernatorului la o “detensionare a situaţiei politice”, cu atât mai mult cu cât “nu se întrevede în săptămânile următoare o calmare a situaţiei financiare europene”.

    Analiştii ING Bank România au comentat în această săptămână că BNR trebuie să fi folosit în luna iulie peste un miliard de euro pentru a susţine leul (cifră despre care guvernatorul Isărescu a spus că este incorectă) şi au estimat că “presiunea de depreciere asupra leului ar putea creşte dacă rezerva valutară continuă să scadă în acelaşi ritm”. Mai mult, analiştii ING cred că, după ce leul s-a depreciat faţă de euro cu 2,7% în luna iulie – a patra depreciere ca mărime din 2009 încoace -, “este probabil ca această evoluţie, care pare să fi fost cauzată de tensiunile politice, să continue şi în trimestrele viitoare, cel puţin până în primul trimestru al anului viitor, când vom şti structura noului parlament şi a noului guvern, ca şi planurile noii administraţii”.

    La rândul său, preşedintele suspendat Traian Băsescu a proclamat, recent, că leul nu mai are şanse să-şi revină după referendum, nu doar pentru că răul creat de instabilitatea politică e prea mare, dar şi pentru că BNR nu mai are resurse să stopeze deprecierea leului, fiindcă se apropie de “limita sub care nu putem coborî din punctul de vedere al rezervelor”. Această afirmaţie este falsă, iar faptul că imediat după rostirea ei cursul a crescut o transformă într-un veritabil atac verbal contra leului.

    “Cursul de schimb flexibil şi-a făcut în mare măsură datoria până acum, pentru că ne-a dat posibilitatea să menţinem o relativă stabilitate pe piaţa monetară şi la nivelul costurilor de finanţare a deficitului public”, a adăugat guvernatorul BNR, subliniind că “avem în cont un anumit spaţiu de manevră şi n-am ajuns într-un colţ, însă acest spaţiu de manevră trebuie administrat cu înţelepciune”.

    El a precizat, în context, că nu întrevede o situaţie în care România va fi silită să apeleze la banii din acordul FMI, pentru că “rezerva valutară este încă la un nivel adecvat şi avem mai mult decât o simplă speranţă că lucrurile se vor rezolva”. O îmbunătăţire a finanţării externe a deficitului bugetar va ajuta şi rezerva valutară administrată de BNR; în plus, “rezerva este ţinută nu ca s-o foloseşti, ci ca s-o demonstrezi, să descurajezi speculaţiile pe curs cu ajutorul ei”.

  • Un curs prea mare pentru scandaluri prea meschine

    Diferenţa pare greu de sesizat, dar e esenţială. Ca să fie mai uşor de înţeles, avem şi un exemplu concret: leul scade nu pentru că USL vrea să-l dea jos pe preşedintele Băsescu sau pentru că aranjarea suspendării s-a făcut prea repede şi prea din topor pentru standardele europene, ci dimpotrivă, pentru că tranşarea luptei pentru putere din România se face prea lent pentru ca politicile economice din următoarele luni să mai poată rămâne previzibile.

    Moneda naţională este sub un atac speculativ, nejustificat de indicatorii macroeconomici, astfel încât Guvernul a cerut responsabililor cu siguranţa naţională să investigheze situaţia, a declarat purtătorul de cuvânt al Executivului. Nu e vorba de România lui iulie 2012, ci de Ungaria lui noiembrie 2011, când purtătorul de cuvânt Andras Giro-Szasz făcea această declaraţie despre soarta forintului, monedă care bătuse de-a lungul anului recorduri istorice de depreciere, scăzând cu 12% faţă de euro în şase luni. Agenţia Reuters nota exodul investitorilor în activele ungureşti, de când cabinetul Viktor Orban naţionalizase fondurile de pensii private, îngrădise independenţa băncii centrale şi a Curţii Constituţionale, impusese taxe suplimentare pentru bănci şi companii telecom şi, ca urmare, intrase în conflict cu FMI şi CE. De la aproape 318 forinţi/euro, cât era atunci, moneda ungară şi-a revenit acum ca prin farmec, după ce guvernul a acceptat condiţiile FMI şi a început la 17 iulie negocierile cu Fondul. În doar câteva zile, forintul a devenit campion regional la apreciere, cu un plus de 2%, ajungând la crica 285 faţă de euro.

    Morala poveştii de mai sus ar putea fi asemănată cu cea a poveştii din iunie 2010 de la noi, când respingerea de către CCR a tăierii pensiilor a împins în doar patru zile cursul de la 4,2311 la 4,3688 lei, pentru ca decizia guvernului Boc de a tăia salariile şi a creşte TVA să readucă la fel de repede cursul în marja lui cuminte de 4,23-4,28, în care a şi rămas pentru restul anului. Cu alte cuvinte, oricât de vaste ar fi urmările unor politici imprudente (Ungaria) şi oricât de rapidă ar fi deprecierea în câteva zile (la noi în 2010), nimic nu e ireversibil când e vorba de curs. În plus, cum e cazul forintului acum, poţi să prinzi şi o conjunctură externă bună, adică o acalmie de câteva zile a cursului euro/dolar, ştiut fiind că o scădere a euro faţă de dolar depreciază şi monedele din Europa Emergentă faţă de euro şi încă şi mai mult faţă de dolar, din cauza fugii de risc a investitorilor în raport cu toată zona.

    Se compară cu astfel de cazuri situaţia de acum a leului, care a pierdut de la începutul anului circa 5,6% faţă de euro şi circa 11% faţă de dolar şi scade în continuare? Ministrul finanţelor, Florin Georgescu, susţine că “este o evoluţie conjuncturală” şi că leul “va veni înapoi, deci cred că se va aprecia până la un nivel sub 4,5, ca efect al calmării şi al clarificărilor de pe scena politică”, în timp ce politicienii fostei guvernări compară efectul economic de acum mai curând cu cel al mineriadelor decât cu referendumul de demitere a preşedintelui din 2007, deşi traiectoria comparată a cursului îi contrazice.

    Încă din ultimele luni ale anului trecut, mai toate analizele financiare despre România pentru uzul investitorilor aminteau că, ţinând cont de sondajele de opinie, este previzibilă o înlocuire la guvernare a PDL de către USL cu prilejul alegerilor din 2012. Pe atunci, riscurile politice interne luate în calcul se refereau fie la o orientare a USL ostilă acordurilor cu finanţatorii externi, fie la proteste de stradă de amploare soldate cu alegeri anticipate, fie la ascensiunea unor forţe populiste noi. În primul trimestru din 2012, când pieţele s-au lămurit că USL susţine acordul cu FMI şi disciplina fiscală, că protestele din ianuarie nu se prelungesc şi că nu vom avea nici alegeri anticipate, ideea de risc politic s-a redus la menţionarea unor posibile derapaje de la disciplina fiscală, uzuale în anii electorali şi bine tolerate de pieţele financiare atâta vreme cât nu aruncă în aer cifrele bugetului. Percepţia s-a păstrat şi ulterior, după ce guvernul Ponta a bătut palma cu FMI.

    Lucrurile au început să se strice însă atunci când a devenit clar că România a rămas în recesiune în primul trimestru şi că datele economice nu se îmbunătăţesc, în schimb coabitarea preşedinte-premier e tot mai dificilă şi plină de scandaluri (plagiatul lui Ponta, ameninţările cu suspendarea lui Băsescu) care nu doar că nu au rămas la dimensiunile mărunte pe care le meritau, ci riscă să ducă la căderea încă unui guvern în mai puţin de şase luni sau la demiterea preşedintelui urmată de alegeri prezidenţiale anticipate, cu efect incert pentru economie. “Preocuparea noastră de bază este că aceste tensiuni politice ar putea duce la amânarea reformelor structurale cerute de acordurile României cu FMI şi UE, inclusiv a privatizării companiilor de stat”, scria la 11 iulie agenţia Fitch, într-o notă care arăta că “intensificarea instabilităţii politice în România nu este o ameninţare pe termen scurt la adresa ratingului ţării, având în vedere efectele consolidării fiscale şi rezervele de valută substanţiale”.

    Aceasta a fost perioada când au prins prilejul de a acţiona speculatorii care au început să mizeze pe o viitoare depreciere a leului. The Wall Street Journal îl cita, la 11 iulie, pe Bryan Carter, manager de portofoliu la fondul Acadian Asset Management din Boston, cu active în administrare de 44,5 mld. dolari, care declara că în săptămâna precedentă a majorat numărul poziţiilor scurte pe leu (pariuri pe viitoarea depreciere). La fel au stat lucrurile şi cu obligaţiunile româneşti, care au scăzut chiar dublu faţă de leu. “Investim în continuarea pierderii de credibilitate a guvernului român”, spunea Carter. În ultima săptămână, la aceşti factori s-a adăugat deteriorarea relaţiei României cu liderii europeni: “Criticile internaţionale ale procesului politic, dacă nu sunt abordate adecvat, ar putea afecta relaţia cu UE, care a fost constant o sursă importantă de sprijin instituţional şi financiar pentru România”, arată agenţia Moody’s.

    Dar cum de a trecut cursul chiar şi dincolo de 4,58 lei, din moment ce BNR are rezerve valutare de 33 mld. euro, suficiente ca să-l apere? “Peisajul economic nu arată încurajator: lipsesc semnalele solide de reluare a creşterii şi nu se ştie dacă performanţa de export mai rezistă. BNR ar fi deci presată să taie dobânda-cheie, ca să stimuleze economia, însă, ţinând cont de presiunile de depreciere a leului, nu o va face. Ca să limiteze deprecierea, BNR a început să restrângă oferta de lichiditate în lei din piaţa interbancară, ceea ce a împins în sus dobânzile din piaţă, aproape de dobânda de politică monetară”, explicau la 27 iunie analiştii Citigroup, care anticipau pentru finele anului un curs de 4,40 lei/euro. Era epoca presiunilor speculative pe euro, legate direct de criza datoriilor europene, cu evenimentele din Grecia, Spania, Italia şi de la Bruxelles pe care le ştim.

    La 8 iulie, după declanşarea crizei politice din România, aceiaşi analişti apreciau, fără a-şi schimba prognoza de curs, că “deteriorarea stabilităţii politice”, coroborată cu faptul că fluxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), complică opţiunile BNR, care “nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie. Mai exact, BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmau analiştii grupului american.

    Explicaţiile acestei reticenţe ar fi mai multe. Pe de o parte, faptul că, în loc să se îndrepte spre un deznodământ rapid care să permită revenirea la normal, criza politică trenează. “Se pare că va rămâne un factor de incertitudine în perioada următoare – rezultatul incert al referendumului, posibile alegeri prezidenţiale anticipate, plus alegerile parlamentare din noiembrie-decembrie”, remarcă Ana-Maria Morărescu, analist la Raiffeisen. “Ţinând cont de climatul de mare aversiune faţă de risc din pieţele externe, de fluxurile scăzute de capital străin şi de nesiguranţa de pe pieţele locale, deprecierea leului din ultimele luni nu se va putea inversa, probabil, în perioada următoare”, adaugă Nicolae Covrig, analist la aceeaşi bancă, a cărui opinie e că rămâne posibilă revenirea cursului la 4,45 lei/euro până la finele lui septembrie, dar cu rezerva că prognoza ar putea fi revizuită.

    Or, în astfel de condiţii, a încerca să ţii cursul în faţa speculatorilor, oferindu-le constant câştigul pe care îl aşteaptă, e cea mai bună reţetă de a-ţi topi rezerva valutară, într-o perioadă când criza externă e cum nu se poate mai departe de o rezolvare, iar capriciile pieţelor nu dau semne să se stingă atâta vreme cât nu li se dă satisfacţie prin noi operaţiuni masive de relaxare monetară din partea marilor bănci centrale. Vlad Muscalu, economist-şef al ING Bank România, rezumă situaţia în care ne aflăm: “Anul trecut, teama de acţiunile BNR era suficientă încât să limiteze presiunile de depreciere, însă lipsa intervenţiilor agresive din ultimele trei luni a estompat această teamă, iar pariul că BNR va sări rapid în ajutorul leului a încetat să mai fie profitabil.” Cel mai important lucru de observat e însă altul: “Deprecierile din ultima vreme au avut loc într-o conjunctură externă destul de calmă. O schimbare a sentimentului pieţelor externe ar face însă ca aceste deprecieri să ne pară blânde.”

  • Cursurile BNR pentru euro şi dolar la noi maxime: 4,5571 lei/euro şi 3,7399 lei/dolar

    Precedentele recorduri au fost înregistrate vineri, când rata de referinţă leu/euro a fost de 4,5495 unităţi, iar cursul oficial pentru dolar s-a plasat la 3,7274 lei/dolar.

    Leul s-a depreciat mai pronunţat vineri şi rata de schimb a atins un maxim de 4,57 lei/euro pe piaţa interbancară, din cauza aversiunii la risc a jucătorilor în contextul tensiunilor politice din România.

    Dealerii spun că presiunea de depreciere a fost susţinută şi de faptul că banca centrală nu mai combate atât de agresiv această tendinţă şi pemite o volatilitate mai mare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Căpoşenia lui Mario Draghi şi cursul leului

    Băncile centrale din zona euro, China şi Marea Britanie au anunţat săptămâna trecută măsuri de stimulare a economiei – BCE a ajuns cu rata centrală a dobânzii la minimul istoric de 0,75%, banca centrală a Chinei a procedat la a doua reducere a dobânzilor în mai puţin de o lună, iar Banca Angliei a recurs la o nouă rundă de relaxare cantitativă în valoare de 50 mld. lire.

    Pieţele au rămas dezamăgite însă de faptul că preşedintele BCE, Mario Draghi, a anunţat în paralel că Mecanismul European de Stabilitate, destinat salvării ţărilor cu probleme, nu va fi transformat în bancă a zonei euro, care s-ar putea împrumuta de la BCE ca să cumpere obligaţiuni spaniole sau italiene după modelul Fed din SUA. Logica lui Draghi e că BCE şi-ar încălca astfel statutul, care îi interzice să împrumute direct statele, şi ar alimenta inflaţia în Europa, reducând BCE la o tiparniţă infinită de bani de care vor profita exclusiv speculatorii.

    În acest timp, la noi, ca şi cum retrogradarea României de către Moody’s din cauza riscurilor crizei din zona euro n-ar fi fost de ajuns, graba USL de a forţa demiterea preşedintelui s-a transpus în cele din urmă în deprecierea leului şi în costul îndatorării: cursul a trecut de 4,50 lei/euro, iar randamentul la titlurile de stat a evoluat spre 6%.

    Proporţia dintre influenţa factorilor externi şi a celor interni asupra evoluţiei cursului, aşa de mult discutată la noi din luna mai încoace, a fost rezumată de analiştii ING, care au notat că “va rămâne în sarcina BNR să stabilizeze cursul leului, mai ales dacă acţiunile Băncii Centrale Europene rămân limitate la reducerea dobânzii” (fără a fi adică însoţite şi de alte măsuri monetare de stabilizare a pieţelor). Cum BCE s-a limitat, după cum am văzut, la reducerea dobânzii la euro, presiunea externă s-a corelat în modul cel mai nefericit cu tensiunile politice interne, astfel încât acum toţi analiştii băncilor prezic că vor urma noi deprecieri ale leului.

    Analiştii Citigroup apreciază, la rândul lor, că “deteriorarea stabilităţii politice” în condiţiile suspendării preşedintelui, coroborată cu faptul că influxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), creează probleme BNR. “Din punctul nostru de vedere, BNR nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie; mai exact, credem că BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmă analiştii grupului american. “Aceasta sugerează că este probabilă o intensificare pe termen scurt a presiunilor de creştere a dobânzilor.”

    La 30 iunie, rezervele valutare ale României erau de 32,96 mld. euro, faţă de 33,52 mld. euro la 31 mai.

  • Referinţa BNR urcă la un nou maxim, sub presiunea tensiunilor politice

    Paritatea este cu 0,81 bani peste nivelul de miercuri, când a fost înregistrat precedentul record, de 4,4715 lei/euro.

    Deprecierea leului în raport cu euro a influenţat şi paritatea oficială leu/franc elveţian, care a urcat cu 0,43 bani, de la 3,7236 lei/franc la 3,7279 lei/franc, şi a atins un nou maxim al ultimelor zece luni.

    O rată oficială mai ridicată a fost înregistrată la 5 septembrie 2011, când francul a fost la 3,8133 lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro