BusinessMagazin

Tag: companii

  • Forţa de muncă non-UE: Dialog între PFMS, Concordia şi Inspectoratul pentru Imigrări pentru simplificarea procedurilor de angajare în România

    Patronatul Forţei de Muncă Străine (PFMS), membru al Confederaţiei Patronale Concordia, a avut o întâlnire oficială cu Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), condus de chestorul de poliţie Tiberiu-Gim Giurea, Inspector General al instituţiei. Discuţiile s-au concentrat pe identificarea unor soluţii concrete pentru eficientizarea procedurilor de obţinere a permiselor de muncă pentru cetăţenii din afara Uniunii Europene, într-un context marcat de presiunea tot mai mare asupra pieţei muncii din România.

    Simplificarea şi predictibilitatea – priorităţi comune

    „Dialogul este una dintre valorile fundamentale ale Concordia, iar deschiderea Inspectoratului General pentru Imigrări ne confirmă că doar prin cooperare putem aduce îmbunătăţiri reale în sistem. Angajaţii non-UE susţin industrii cheie în România şi contribuie direct la bunul mers al economiei. Fluidizarea procedurilor aduce beneficii nu doar companiilor, ci şi sectorului public, printr-o mai bună colectare de taxe şi prin creşterea PIB-ului,” a declarat Marius Ştefănescu, preşedintele PFMS şi membru în Consiliul Director al Concordia.

    La rândul său, Inspectorul General al IGI a subliniat importanţa colaborării directe cu mediul privat:

    „O prioritate constantă este eficientizarea proceselor administrative, astfel încât operatorii economici să poată accesa în timp util forţa de muncă externă de care au nevoie. Înţelegem presiunea resimţită de companii în contextul deficitului de personal.”

    Progrese în digitalizare şi servicii moderne

    Participanţii au salutat progresele IGI în direcţia digitalizării aplicaţiilor, considerând că acest pas este esenţial pentru reducerea fricţiunilor administrative. Recent, instituţia a inaugurat noul sediu al Serviciului pentru Imigrări Ilfov – un spaţiu modern, digitalizat şi adaptat cererii crescute din zonă.

    „Activitatea IGI are un impact direct asupra calităţii vieţii celor care aleg România pentru muncă sau studii. Ne dorim ca întregul proces – de la depunerea documentelor până la comunicarea deciziei – să devină complet digitalizat. Aceasta nu este doar o reformă administrativă, ci o schimbare de viziune,” a spus Tiberiu-Gim Giurea.

    Peste 140.000 de angajaţi non-UE în România

    La finalul anului 2024, România înregistra peste 140.000 de salariaţi proveniţi din afara UE. Cele mai multe avize emise au vizat ocupaţii necalificate – 60% dintre ele pentru Grupa Majoră 9 (agricultură, construcţii, curăţenie etc.). Ţările de origine cele mai frecvente sunt Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India.

    Pentru 2025, Guvernul a menţinut plafonul la 100.000 de avize, în ciuda cererii ridicate venite din industrii precum:

    ► Producţie (29.141 angajaţi non-UE)

    ► Construcţii (28.538)

    ► Comerţ (20.008)

    ► HoReCa (18.844)

    ► Servicii administrative şi suport (12.189)

    Concluzie

    Într-un context de deficit acut de forţă de muncă, necesitatea unei colaborări eficiente între autorităţi şi mediul privat devine crucială. Dialogul dintre PFMS, Concordia şi IGI deschide calea către un sistem mai funcţional, transparent şi adaptat realităţilor economice.

     

  • Cinci companii româneşti sunt în proces de extindere internaţională după prima ediţie MoonShotX. Programul continuă din toamnă cu o nouă ediţie. Cristian Sporiş, Raiffeisen: Prin acest program, vrem să susţinem companiile româneşti să fie mai competitive la nivel regional şi internaţional

    MoonShotX, primul program din România dedicat scalării internaţionale a companiilor mid-corporate, a încheiat prima ediţie, cinci companii fiind în proces de scalare internaţională, dintre care patru în Marea Britanie şi una în Statele Unite.

    Companiile aflate în proces de scalare sunt: Rebeldot (IT&C), Bento (IT&C), Lasting Software (IT&C – SATCO), Euroteam (Transporturi), Raptronic (Farma).

    Programul, desfăşurat de Raiffeisen Bank România în parteneriat cu InnovX, a început în septembrie 2024, şi a reunit la start 21 de companii româneşti (cu cifră de afaceri între 5 şi 50 de milioane de euro) din peste 760 analizate.

    Ulterior, în perioada octombrie 2024 – februarie 2025, companiile au trecut printr-un bootcamp şi prin sesiuni de mentorat. Pe baza planurilor de extindere, 14 dintre companiile din program au participat la sesiuni internaţionale de scalare, la Viena, Washington şi Londra, unde şi-au prezentat business-urile în faţa unor potenţiali clienţi şi investitori.

    “MoonShotX este parte din strategia noastră pe termen lung prin care susţinem companiile româneşti să fie mai competitive la nivel regional şi internaţional. Ne dorim  să dăm acest exemplu – că firmele româneşti pot concura cu succes cu alte companii globale şi să creştem reputaţia României ca hub de antreprenoriat şi de inovaţie”, a declarat Cristian Sporiş, Vice-Preşedinte, Divizia Corporate şi Membru în Consiliul Director al Raiffeisen Bank România.

    Raiffeisen Bank România şi InnovX anunţă acum deschiderea înscrierilor pentru MoonShotX 2.0.  Cea de a doua ediţie va reuni 20 de companii, dintre care cele mai bune 10 vor merge în etapa de internaţionalizare, în urma unui proces de selecţie.

    ”Cu MoonShotX am reuşit să aducem în ecosistemul de accelerare executivă o strategie blue-ocean, adresând în mod personalizat nevoile reale ale companiilor participante. Am construit astfel un program de mentorat aplicat, cu o reţea solidă de parteneri locali şi internaţionali, pentru a sprijini companiile în etapa de extindere internaţională”, a declarat Diana Dumitrescu, CEO, InnovX.

    Faza de internaţionalizare include, de asemenea, o premieră. Pe lângă sesiunile din Austria, S.U.A şi Marea Britanie, MoonShotX va ajunge şi în Asia, destinaţia urmând a fi anunţată ulterior.

     

  • Inteligenţă artificială, crypto şi obligaţiuni: Ce acţiuni şi ETF-uri preferă investitorii români pe platforma de tranzacţionare Freedom24

    Investitorii din România îşi diversifică strategiile, alternând investiţiile în companii tech, active cripto, titluri de stat din Statele Unite şi sectoare de nişă cu plasamentele în ETF-uri (fonduri tranzacţionate la bursă) axate pe companii de top sau obligaţiuni cu randament ridicat, potrivit unei analize a platformei de tranzacţionare Freedom24, realizată pe baza comportamentului investiţional al celor aproximativ 2.800 de utilizatori români în ultimul an.

    „Această strategie reflectă un echilibru între pariurile pe inovaţie, cu un potenţial ridicat de câştig şi risc pe măsură, şi activele defensive, cu riscuri reduse. Este o abordare în acord cu profilul economic al României – o ţară aflată în plină dezvoltare în cadrul Uniunii Europene, cu o piaţă de investiţii încă emergentă, dar din ce în ce mai conectată la tendinţele globale”, scriu reprezentanţii companiei.

     

    Mai jos, restul analizei:

    Top 10 acţiuni şi obligaţiuni tranzacţionate de către investitorii români

    Investitorii români au manifestat un interes pronunţat pentru acţiunile din sectorul de tehnologie şi inteligenţă artificială. Aceştia au căutat expunere la companii cu potenţial mare de creştere, precum NVIDIA (NVDA.US) – lider în procesoare grafice, Taiwan Semiconductor (TSM.US) – cel mai mare producător de cipuri şi Microsoft (MSFT.US) – un jucător major în cloud computing şi AI.

    Dincolo de tehnologie şi inovaţie, sustenabilitatea a fost un alt criteriu în deciziile investiţionale. Tesla (TSLA.US) a rămas o opţiune preferată pentru cei care doresc să beneficieze de creşterea sectorului energiei verzi şi al vehiculelor electrice.

    Valul cripto, amplificat de media, şi-a pus amprenta şi asupra preferinţelor investitorilor români. MicroStrategy (MSTR.US), companie cunoscută pentru deţinerile majore de Bitcoin, a devenit o opţiune atractivă pentru cei care vor expunere indirectă la active digitale, semnalând încredere pe termen lung în potenţialul Bitcoin.

     

    Investitorii de retail din România au explorat şi sectoare de nişă, precum transportul maritim şi biotehnologia. Aceştia au plasat pariuri speculative pe companii precum Castor Maritime (CTRM.US), activă în transportul naval, şi TherapeuticsMD (TXMD.US), o companie farmaceutică specializată în sănătatea femeilor.

    Pe de altă parte, investitorii cu profil conservator, care caută stabilitate şi expunere redusă la risc – mai ales în contextul incertitudinilor geopolitice şi al inflaţiei – s-au orientat către instrumente cu venit fix, precum obligaţiunile şi acţiunile cu dividende. Printre cele mai populare obligaţiuni au fost EuroBond USA Notes, cu un cupon de 3,375% şi scadenţă în mai 2033, respectiv EuroBond USA Bonds, cu un cupon de 4,125% şi scadenţă în august 2053.  De asemenea, AT&T (T.US), gigantul telecom, a atras interes prin plăţile sale constante de dividende.

    „Investitorii români adoptă o strategie echilibrată, în care pariurile curajoase pe tehnologie, criptomonede şi sectoare emergente sunt compensate de active defensive. ETF-urile sunt un pilon central, deoarece oferă diversificare, randamente atractive şi acces la trendurile internaţionale. Este o strategie specifică unei pieţe emergente, conectată la dinamica globală, dar conştientă de riscurile locale – de la inflaţie şi dobânzi ridicate, până la incertitudinea politică. Românii au încredere în domenii precum AI, crypto şi apărare, însă îşi temperează entuziasmul prin investiţii prudente în instrumente stabile, cu acoperire globală”, a declarat  Radu-Iulian Pădurean, Network Development Manager în cadrul Freedom24.

    Top 10 ETF-uri tranzacţionate de către investitorii români

    Principalele motive pentru care investitorii români au ales ETF-urile sunt diversificarea instantă a portofoliilor şi accesul facil la pieţele internaţionale. Printre cele mai populare alegeri s-au numărat SXR8.EU (iShares Core S&P 500 ETF) şi SPY.US (SPDR S&P 500 ETF), ambele replicând indicele S&P 500 şi oferind expunere largă pe piaţa americană. Unii investitori au preferat VUAA.EU (Vanguard S&P 500 UCITS ETF), care asigură aceeaşi expunere, dar cu comisioane mai reduse.

    Cei care au vrut să iasă din zona de confort a pieţei americane, au optat pentru VWCE.EU (Vanguard FTSE All-World UCITS ETF) – un fond ce oferă diversificare globală, acoperind atât pieţele dezvoltate, cât şi cele emergente.

    ETF-urile axate pe tehnologie şi pe companii cu potenţial accelerat de creştere s-au aflat, de asemenea, în centrul atenţiei. Printre cele mai căutate au fost QQQM.US (Invesco NASDAQ 100 ETF), un fond cu expunere pe giganţi tech precum NVIDIA şi Microsoft, VUG.US (Vanguard Growth ETF), dedicat companiilor americane cu potenţial ridicat de creştere, inclusiv Tesla şi Nvidia, şi AMDY.US (YieldMax AMD Option Income Strategy ETF), o alegere mai speculativă concentrată pe sectorul semiconductorilor.

    Investitorii interesaţi să obţină venituri constante s-au orientat către ETF-urile care oferă randamente ridicate. Preferate au fost EMHY.US (iShares J.P. Morgan EM High Yield Bond ETF), care oferă acces la obligaţiuni cu randamente mari din pieţele emergente şi ULTY.US (YieldMax Ultra Option Income ETF), un ETF destinat investitorilor activi, care utilizează opţiunile pentru maximizarea veniturilor.

     

    Pe fondul intensificării tensiunilor geopolitice, o parte dintre investitori au direcţionat fonduri către DFNS.EU, un ETF concentrat pe companii din industria apărării, într-un context în care guvernele din întreaga lume şi-au crescut bugetele de apărare.

    Pentru investitorii pe termen lung, care prioritizează conservarea capitalului, ETF-urile precum VUAA, VWCE şi SPY au continuat să fie opţiuni de bază. Aceste fonduri oferă o diversificare amplă şi şi-au dovedit rezilienţa în perioade marcate de volatilitate.

    Platforma Freedom24, disponibilă atât pe mobil, cât şi pe web, oferă investitorilor de retail acces direct la 15 dintre cele mai importante burse din SUA, Europa şi Asia – inclusiv NASDAQ, NYSE, CME, HKEX, Euronext, LSE şi Deutsche Börse. Utilizatorii pot tranzacţiona peste 1 milion de instrumente financiare, inclusiv acţiuni, opţiuni şi ETF-uri.

     

  • Guvernanţa în era AI: între fascinaţie, etică şi control. Ce ar trebui să facă boardul unei companii?

    De la începutul anului trecut, aproape fiecare întâlnire de board în care sunt implicat include cel puţin o referire la AI. Uneori, aceasta vine sub forma unui entuziasm nedeclarat: „Ne gândim să introducem un chatbot intern, să generăm propuneri de contracte sau să scriem briefuri de marketing cu AI.” Alteori, sub forma unei nelinişti surde: „Dacă AI-ul greşeşte, cine răspunde? Cum ne asigurăm că nu luăm decizii bazate pe date toxice?”

    Dorim să implementăm cât mai multe soluţii tehnologice care încorporează AI, dar în acelaşi timp să nu uităm obligaţia de a verifica riguros, din timp, rezultatele şi modul de lucru, pentru a nu atrage riscuri asupra companiei.

    Să ne imaginăm, de exemplu, o companie de servicii financiare, care implementează un flux în care se foloseşte inteligenţa artificială pentru scoring comportamental în etapa de pre-aprobare a clienţilor. Să spunem că este un model învăţat din istoricul tranzacţiilor şi care oferă un rating de risc „intern”. Boardul ar fi complet fascinat de eficienţă: în loc de trei analize umane, algoritmul ar livra rezultatul în 15 secunde. Dar când întrebăm despre politica de explainability, adică dacă pot explica deciziile algoritmului, este esenţial să primim răspunsuri clare, documentate şi testate, nu explicaţii superficiale. Altfel, implementăm tehnologie şi importăm riscuri în companie fără un management adecvat al acestora.

    Am fost abordat recent de o companie care folosea AI pentru a analiza în timp real feed-uri video din magazine şi dorea să transfere această tehnologie în lanţurile de retail. Scopul nu era securitatea, ci şi recunoaşterea expresiilor faciale şi adaptarea automată a promoţiilor. Când am întrebat dacă a fost făcută o analiză de impact asupra vieţii private sau dacă există o decizie formală de asumare a riscurilor etice, răspunsul a fost: „furnizorul are toate certificările”. Dar dacă nu are toate certificările? Cine răspunde, de fapt – strategic, operaţional şi reputaţional? Furnizorul, retailerul? Sau amândoi?

    De fapt, aici este miezul problemei. AI-ul nu este doar un instrument tehnologic, ci un actor care influenţează, direct sau indirect, deciziile unei organizaţii. Cu cât este mai integrat în procesele interne, cu atât este mai necesară o guvernanţă reală şi articulată. Nu e suficient ca boardurile să aprobe bugete de transformare digitală sau să întrebe trimestrial dacă „funcţionează AI-ul”. Este esenţial să existe un cadru în care AI-ul este auditat, contextualizat şi supus aceloraşi rigori ca orice alt sistem critic.

    Uniunea Europeană a înţeles acest lucru şi a acţionat. “AI Act”, adoptat în 2024, este primul cadru legal comprehensiv pentru inteligenţa artificială, bazat pe o clasificare a riscurilor: de la cele minime, acceptate fără restricţii, la cele ridicate, care necesită audit, supraveghere umană, transparenţă, guvernanţă a datelor şi documentaţie completă. Sistemele care afectează viaţa oamenilor, în creditare, sănătate, educaţie, angajare sau justiţie, sunt considerate „high-risk”. Orice companie care le foloseşte trebuie să îndeplinească cerinţe clare, sub sancţiunea unor amenzi de până la 7% din cifra de afaceri. Pentru prima dată, membrii de board pot răspunde legal pentru un algoritm pe care nu l-au înţeles sau validat corespunzător.

    Şi in acest context, cine răspunde efectiv pentru AI într-o companie? În multe organizaţii, responsabilitatea este difuză: IT, HR, legal, marketing sau digital transformation. Însă realitatea este că, fără o funcţie clară care să coordoneze întregul ecosistem AI, guvernanţa rămâne fragilă. Unele companii din afara României au început să numească un Chief AI Officer. Altele integrează această responsabilitate în structura CIO-ului sau, mai nou, a Chief Data & Ethics Officer-ului, atunci când există. Dar în lipsa unei asumări formale, cu raportare directă către CEO, AI-ul risca sa rămâna un teritoriu gri neasumat decizional. În companiile în care sunt advisor, recomand ca responsabilitatea finală să revină unui „sponsor executiv” cu greutate, ideal CEO sau CFO, iar supravegherea să fie formalizată într-un comitet mixt: tehnic, juridic şi etic.

    În organizaţiile unde AI-ul este deja integrat, iar conducerea executivă şi/sau boardul primeşte lunar rapoarte generate de AI, aceste rapoarte au început ca instrumente de suport, dar treptat au devenit influenţatori decizionali. Nimeni nu mai întreabă „de ce spune asta AI ul?”, ci doar „cât de repede putem implementa ce spune?”. Riscul nu este generat de AI, dar in special de abandonarea discernământului uman.

    De aceea, boardurile trebuie să întrebe: Cine decide unde integrăm AI-ul şi de ce? Există o evaluare a riscurilor, nu doar a eficienţei? Cum documentăm deciziile luate cu suport AI şi cum gestionăm erorile algoritmului? Avem un cod etic pentru AI sau doar un contract cu vendorul?

    Discutăm în comunitatea de profesionişti în guvernanţă corporativă următoarea întrebare: „Putem avea un membru AI în board?” În Asia, există start-up-uri care au numit un AI ca observator permanent în board, cu acces la documente, la date financiare şi la procesele decizionale. AI-ul oferă recomandări, face previziuni şi chiar votează simbolic. Dar etic şi juridic, apar întrebări fundamentale. Poate AI-ul să aiba obligatii legale faţă de companie şi acţionari? Poate înţelege nuanţele culturale, riscurile reputaţionale sau contextul politic? Poate evalua un CEO, nu doar în baza KPI-urilor, ci şi în baza integrităţii şi a capacităţii de leadership în criză? Deocamdată, răspunsul este nu. Dar întrebarea merită pusă serios, pentru a înţelege cât de departe suntem dispuşi să împingem delegarea deciziei.

    Din fericire, boardurile au datoria să înţeleagă ceea ce aprobă. Să pună întrebări, să ceară audituri, să definească linii roşii, să ceară explicaţii şi să nu lase niciun algoritm să ia decizii ireversibile fără asumare umană. Pentru că AI-ul poate genera eficienţă, dar doar guvernanţa generează încredere.

     

    Ciprian Lăduncă ocupa pozitia de Managing Partner in cadrul LCL Advisory, este membru in consiliile de administratie ale unor companii din diverse sectoare şi detine functia de Preşedinte al Comitetului pentru Guvernanţă Corporativă al Camerei de Comert Americane, AmCham România.

     

     

  • Bunuri de larg consum. Lapte. Se îngroaşă spuma

    Cei mai mari zece jucători din piaţa lactatelor şi brânzeturilor au raportat în 2024 afaceri cumulate de aproape 6 miliarde de lei, cu 50% mai mari decât în urmă cu cinci ani, conform calculelor ZF pe baza datelor publice şi a celor oferite de companii. Este o creştere susţinută de revenirea consumului postpandemie, dar şi de inflaţie şi majorarea preţurilor la raft. În plus, produsele lactate au greutate, la propriu, în coşul zilnic al românului. Totuşi, creşeterea ar putea frâna în 2025, conform specialiştilor.

    „Credem că cea mai mare provocare pentru industrie ar fi o contracţie a consumului, indiferent de motivele care ar sta la baza acestui comportament. De asemenea, impactul potenţial al bolilor animale rămâne o ameninţare pentru întreaga industrie şi pentru furnizorii noştri” spune Erik Hageleit, CEO al Hochland România, unul dintre cei mai mari producători de brânzeturi de pe plan local, a încheiat anul 2024 cu o cifră de afaceri de 935 milioane de lei, în creştere cu 12% faţă de anul anterior.

    El a adăugat că începutul de an a fost unul mai moderat, însă este încrezător că şi 2025 va fi un an bun, cel puţin pentru Hochland. În opinia sa, puterea brandului joacă un rol major în menţinerea rezultatelor pozitive atât pentru compania pe care o reprezintă, cât şi pentru alţi jucători. Anul 2024 a fost darnic cu majoritatea şi i-a „dăruit” creşteri.

    Însă, chiar dacă piaţa este în creştere, miza este cine controlează laptele românesc. Iar în 2024, capitalul românesc pare din ce în ce mai slab la masă. În continuare, multinaţionalele franceze Lactalis şi Danone domină, în timp ce companiile româneşti sunt tot mai puţine în top. Albalact, controlată de francezii de la Lactalis, îşi păstrează poziţia de lider al pieţei, cu 1,35 miliarde de lei cifră de afaceri în 2024, în creştere cu 16% faţă de anul anterior. Profitul s-a dublat, dar Danone, rivalul francez de pe locul al doilea are marjă de profit mai mare, de 5%, faţă de 3,5% pentru Albalact.

    Doar două companii cu acţionariat românesc – Simultan şi Carmo-Lact – mai rezistă în top, după ce Mirdatod Prod, producătorul Telemea de Ibăneşti, a ieşit dintre primii zece jucători cu rezultatele financiare din 2024. Dar în 2025 am putea avea o surpriză: compania Simultan este scoasă la vânzare, iar un potenţial investitor străin ar putea rescrie harta proprietăţii în piaţa lactatelor locale. Prodlacta Braşov, deţinută majoritar de grupul JLC din Republica Moldova, a revenit în top zece, cu o cifră de afaceri de 159,6 milioane de lei în 2024, în creştere cu 19% faţă de anul anterior, iar ea a scos Mirdatod Prod.

    Cu peste 250 de companii active în fabricarea produselor lactate, România are o piaţă fragmentată, dar controlată la vârf de giganţi internaţionali. Aceasta are vânzări anuale în retail de brânzeturi şi produse pe bază de lapte de peste 10 miliarde de lei, iar pe lângă Albalact şi Danone, în top se regăsesc nume precum FrieslandCampina (Olanda) sau Olympus (Grecia), cu producţie locală la Braşov.

     

  • Bunuri de larg consum. Carne. Industria care îşi arată muşchii

    Carnea rămâne rege în farfuria industriei alimentare româneşti. Topul celor mai mari 20 de companii adună afaceri de peste 16 miliarde lei în 2024 şi profit net estimat la aproape 1 miliard de lei, potrivit calculelor ZF pe baza datelor publice şi a celor oferite de reprezentanţii lor.

    Astfel, industria cărnii arată că este unul dintre pilonii grei ai sectorului alimentar românesc, estimat la peste 50 de miliarde de lei. Este, practic, piaţa care „ţine greutatea” alimentaţiei, la propriu şi la figurat. În plus, îtr-un context economic cu multe volatilităţi, industria cărnii continuă să aibă rezultate solide, susţinute de cerere constantă, capacităţi industriale mari şi un lanţ logistic matur. Totodată, aceste 20 mari companii angajează peste 25.000 de oameni, cât locuitorii unui oraş mai mic din ţară, ceea ce arată că sunt un angajator puternic. În top se regăsesc atât companii cu capital românesc, cât şi grupuri internaţionale care şi-au consolidat poziţia pe piaţa locală. 

    Grupul Carmistin, controlat de familia Paraschiv, este cel mai mare jucător românesc din industria cărnii, mergând spre pragul de 2 miliarde de lei în afaceri. Alături de alte patru companii locale, care au reuşit să atingă performanţă financiară de peste
    1 miliard de lei – Cristim, Transavia, Aaylex şi Agricola, marchează o prezenţă tot mai puternică într-un sector alimentar, dominat, în mod tradiţional, de multinaţionale.

    În industria cărnii de pasăre, companiile româneşti aduc un suflu nou şi demonstrează că cifrele mari nu sunt obiective ambiţioase, ci o realitate. Iar investiţiile masive şi perspectivele pozitive legate de creşterea consumului de carne în următorii ani arată faptul că jucătorii autohtoni vor continua să-şi extindă poziţia pe piaţă. Astfel, industria locală a cărnii începe să îşi croiască un drum clar într-un domeniu în care antreprenorii români par a fi de neoprit de străini.

     

  • Războiul miliardarilor continuă: Trump îl acuză pe Musk că „trăieşte din subvenţii” şi ameninţă cu tăieri masive de fonduri – „Fără ele, s-ar întoarce acasă în Africa de Sud!”

    Preşedintele Donald Trump a lansat un nou atac tăios marţi la adresa lui Elon Musk, sugerând că Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală ar trebui să analizeze în detaliu subvenţiile uriaşe primite de companiile miliardarului – cu scopul declarat de a „economisi o avere” pentru contribuabili, informează Reuters.

    Declaraţiile explozive ale lui Trump vin după ce Musk, cel mai bogat om din lume, a criticat dur pachetul legislativ promovat de Trump, care include reduceri masive de taxe şi noi cheltuieli bugetare. Musk a promis că va sprijini înlăturarea politicienilor care au susţinut legea, acuzându-i de ipocrizie fiscală.

    „Elon primeşte, probabil, mai multe subvenţii decât orice alt om din istorie şi, fără ele, ar fi nevoit să închidă totul şi să se întoarcă acasă în Africa de Sud. Fără lansări de rachete, fără sateliţi, fără maşini electrice. Am economisi o avere! Poate că DOGE ar trebui să se uite mai atent la asta? Fiindcă e vorba de foarte mulţi bani!”, a scris Trump pe platforma sa, Truth Social, referindu-se la Department of Government Efficiency (DOGE).

    Replica lui Musk nu s-a lăsat aşteptată. Pe X (fosta Twitter), a răspuns sec şi provocator:

    „Spun foarte clar: Tăiaţi absolut tot!”

    Conflictul dintre cei doi miliardari nu este nou. În iunie, relaţia lor a ajuns la un punct de ruptură totală, în urma unei dispute online legate de legea fiscală. Trump a ameninţat public atunci că va opri subvenţiile şi contractele federale acordate companiilor lui Musk.

    Printre acestea se numără SpaceX – firma aerospaţială care are contracte guvernamentale în valoare de aproximativ 22 de miliarde de dolari – şi Starlink, reţeaua globală de sateliţi. Impactul tensiunilor nu a întârziat să apară şi pe bursă: acţiunile Tesla au pierdut pe 5 iunie nu mai puţin de 150 de miliarde de dolari din capitalizarea bursieră – cea mai mare scădere din istoria companiei, deşi ulterior au recuperat parţial pierderile.

    Totuşi, marţi, acţiunile Tesla tranzacţionate la Frankfurt au scăzut din nou cu 5%, semn că piaţa reacţionează sensibil la duelul public dintre cei doi titani.

  • Care este gigantul mondial ce a reuşit să vândă trei afaceri româneşti, pentru care a obţinut 2,5 miliarde de euro, şi care sunt planurile de viitor pentru ţara noastră?

    Fondul de private equity MidEuropa, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimului deceniu, a vândut în ultimul an şi jumătate toate cele trei companii pe care le avea în portofoliul autohton – Profi (retail), Regina Maria (sănătate) şi Cargus (servicii de curierat), valoarea a celor trei tranzacţii (enterprise value) fiind de 2,5 mld. euro. Acum, investitorul caută noi ţinte de achiziţii pe piaţa locală, vizând ca peste 10 ani să reuşească să obţină de două ori mai mulţi bani – 5 mld. euro – de pe urma pariurilor autohtone. Ce companii sunt în vizorul fondului?

     

    Am venit pentru prima dată în România la începutul anilor 2000. Economia a progresat foarte mult de atunci. Acum sunt mult mai multe companii de interes pentru noi. Sigur, au existat perioade când nu am avut în portofoliu firme din România, dar nu am dispărut niciodată din piaţă”, spune Robert Knorr, managing partner la MidEuropa. Prima tranzacţie făcută local datează de mai mulţi ani, fiind vorba de un pachet de acţiuni în cadrul operatorului telecom Connex, pachet vândut ulterior către Vodafone. Era anul 2003 când fondul de private equity cumpăra Connex, într-un consorţiu alături de alţi investitori financiari. Doi ani mai târziu, vindea afacerea către grupul britanic Vodafone, care intra astfel în România. În 2015, fondul a revenit pe plan local şi a investit treptat în trei companii, dintre care niciuna nu mai este acum în portoliul MidEuropa. E vorba de Regina Maria, Profi şi Cargus (în ordinea cronologică a achiziţiilor).

     

    Un nou capitol

    Totuşi, povestea nu se termină aici. „Relaţia noastră cu România nu se încheie aici, e doar finalul unui ciclu investiţional. E un lucru normal în domeniul nostru. Noi suntem încrezători în România şi pariem în continuare pe economia locală”, adaugă executivul. Încrederea în economia autohtonă vine şi în condiţiile în care MidEuropa a realizat în ultimul an şi jumătate exit-uri de 4 mld. euro. Din totalul sumei, 2,5 mld. euro au provenit din România, din cele trei tranzacţii locale. Valoarea exit-urilor reprezintă enterprise value, deci include şi datoriile. „Din perspectiva exit-urilor, piaţa locală a fost cea mai importantă ţară pentru MidEuropa.” În continuare, fondul are în portofoliu mai multe companii din ţări variate, în principal din Europa Centrală şi de Est, precum Polonia ori Cehia, dar şi din ţările Baltice, Croaţia sau Slovenia. De altfel, prin unele dintre aceste firme, investitorul e în continuare activ în România. Doar că e o prezenţă indirectă mai degrabă decât directă. „Dincolo de investiţiile directe, facem local şi investiţii indirecte, prin firmele din portofoliu. Spre exemplu, Symphonia, din Polonia, a făcut recent o a doua achiziţie în România. Ne dorim însă ca şi firmele din România în care investim să facă achiziţii dincolo de graniţă.” Un exemplu a fost Regina Maria – care a cumpărat MediGroup în Serbia. MidEuropa a achiziţionat Regina Maria în 2015, iar trei ani mai târziu a preluat MediGroup din Serbia, un business pe care, apoi, treptat, l-a integrat cu cel autohton. Iar în această primăvară, le-a vândut la pachet către grupul finlandez Mehilainen. „Noi putem face exit şi către alte fonduri, şi către strategici, dar putem opta şi pentru listarea la bursă”, spune Robert Knorr. Tot el adaugă însă că, în cazul celor trei businessuri locale, de partea cealaltă a mesei a stat de fiecare dată un strategic.

     

    Focus pe rezultate

    „Ultimul an şi jumătate a fost unul foarte bun pentru noi. O serie de cicluri de investiţie s-au încheiat şi am reuşit să semnăm acorduri cu investitori strategici importanţi. Spre exemplu, la Regina Maria, vorbim de un investitor – grupul finlandez Mehileinen – care intră pentru prima dată în România. La Profi şi la Cargus e vorba de investitori strategici deja activi în piaţă, care astfel îşi consolidează prezenţa aici.” Actorii din industria de M&A spun că într-o tranzacţie, un investitor strategic e, de multe ori, dispus să fie mai „darnic”, mai exact oferă preţ mai mare decât un fond, iar asta pentru că are altă strategie. Un fond investeşte pe termen limitat, de 4-5 ani, şi speră să vândă în câştig. Un strategic nu are, de regulă, un orizont de timp în minte, ci doar planuri pe termen lung şi foarte lung. „Scopul unui fond de private equity e să mai mult decât dubleze banii investitorilor. Uneori reuşeşti să obţii 3x, alteori mai mult, dar uneori obţii mai puţin. În medie însă, per fond, vorbim de mai mult de 2x. Am avut şi tranzacţii cu multiplu de 5-6, iar asta îţi permite să ai şi investiţii mai puţin reuşite. În medie însă, randamentele oferite de fonduri sunt mai bune decât cele oferite de burse.” Robert Knorr adaugă că în cei 26 de ani de activitate a fondului, executivii nu au pierdut nicio investiţie. El se referă la faptul că nu a fost închisă nicio companie preluată şi nici nu a fost trecută „în categoria pierderi” niciuna dintre achiziţii.

    „Iar asta mă bucură nu doar pentru că nu îi dezamăgim pe investitori, ci şi pentru că e o chestie reputaţională. Când avem dificultăţi, luptăm mult pentru ca în final lucrurile să se aşeze.”

    Pe de altă parte, când vine vorba de oportunităţi ratate, afirmă că au fost, dar nu în România. „Local, au fost situaţii (2-3) de companii la care ne-am uitat şi pe care nu le-am cumpărat, iar apoi a intrat un strategic sau firma s-a dezvoltat cu forţe proprii. Dar nu le consider oportunităţi ratate. Ar fi fost aşa dacă intră  un fond similar nouă în acţionariat. Asta ni s-a întâmplat în alte pieţe. Nu în România.” MidEuropa cumpără companii atât de la alte fonduri, cât şi de la antreprenori. „Ne plac ambele situaţii. Când avem un fondator puternic în business, încercăm să îl ţinem alături, e nevoie de continuitate. O ţintă la care ne uităm acum, în România, are în acţionariat atât fondatorul, cât şi un fond”, adaugă el, fară a oferi detalii.

     

    Ce ştii şi ce nu?

    În mai puţin de doi ani, fondul de private equity a vândut toate cele trei companii pe care le avea în portofoliul din România. Acum, investitorul nu mai deţine nicio firmă locală, dar Robert Knorr spune că fondul e în discuţii avansate pentru o nouă achiziţie autohtonă. „Discutăm cu mai multe companii din România astăzi, companii din domeniile pe care noi le cunoaştem – servicii, retail & FMCG şi sănătate. În cazul uneia dintre ele, suntem în discuţii avansate.” Asta nu înseamnă automat că se va întâmâpla tranzacţia. „Vrem însă să se întâmple şi am muncit mult la asta. E posibil să fie chiar anul acesta.” MidEuropa a fost în ultimul deceniu un nume sonor pe piaţa locală de M&A, parafând o serie de tranzacţii – şi achiziţii, dar şi exit-uri – majore. „Ca fond de private equity, privim investiţiile pe termen mediu şi lung. Să cumpărăm, să investim şi apoi să vindem necesită timp, mai ales când vrem ca lucrurile să se întâmple în termenii noştrii.” Aşadar, există o componentă de incertitudine în ceea ce priveşte momentul unei achiziţii sau al unui exit. E dificil să ştii cu mult timp în avans exact când se poate întâmpla. „Spre exemplu, în decembrie 2023, după semnarea vânzării Profi, lucram la pregătirea exit-ului pentru Regina Maria şi Cargus, dar nu ştiam când se vor întâmpla tranzacţiile.” În România, ţinând cont de mărimea fondului şi de mărimea ţintelor vizate, MidEuropa analizează pentru o eventuală preluare cam 10 companii per sector pe an. Aşadar, analizează 10 din sănătate, 10 din business services şi 10 din retail-FMCG. „Unele nu se potrivesc cu ce căutăm noi ca mărime sau ca rezultate. Alteori nu putem investi pentru că fondatorul nu vinde pachetul majoritar. Sunt multe situaţii.” Deci, din 30 de oportunităţi, doar 4-5 discuţii se îndreaptă către stadii mai avansate şi apoi 2-3 sunt alese să meargă mai departe. „Iar în final, sperăm să semnăm o tranzacţie.” Astfel, fondul are în plan să revină la cumpărare, purtând deja o serie de negocieri, unele mai avansate, altele mai puţin. „Când ne uităm la anumite oportunităţi din piaţă, construim un business plan pentru următorii cinci ani. Vrem să vedem încotro merge compania, iar asta în detaliu, costuri, venituri, etc. Facem analiză de piaţă, de furnizori, ne uităm la economie în ansamblul său.”

     

    Toate ţările au probleme

    Executivul adaugă că e conştient că sunt unele dezechilibre în economia românească. Sunt lucruri ce trebuie făcute, iar oficialii fondului ţin cont de ele. Însă, toate ţările au probleme. Diferite, dar probleme. Chiar şi aşa, investiţiile merg mai departe. „E important să existe încrederea că autorităţile vor face ceva în sensul ăsta. Noi credem că mai e loc de creştere în România. Alegem sectoare şi companii care vor merge bine (sau mai bine decât media) ori chiar unele vor merge contra curentului.” Într-un ciclu de investiţii, deci în decurs de 4-5 ani, MidEuropa investeşte, în medie, 1,5 mld. euro, spune Robert Knorr. „România este una dintre cele mai importante destinaţii de investiţii pentru noi. Din totalul de 1,5 mld. euro, cam un sfert merge către România.” E o pondere corectă ţinând cont de mărimea economiei, adaugă el. „Ambiţia ar fi ca în 10 ani să facem exit-uri de 5 mld. euro aici (valoare dublă faţă de suma actuală anunţată pentru cele trei exit-uri – n.red.).” Fondul îşi concentrează atenţia pe regiunea Europei Centrale şi de Est, iar ca ţări, Polonia e pe primul loc, în timp ce România vine pe doi, asta ţinând cont de mărimea economiilor şi de oportunităile din piaţă. „Găsim ţinte interesante în România. Avem tichete de 50-200 mil. euro (equity ticket). Putem să mergem şi mai sus, dar şi mai jos. Mergem către sectoarele pe care le ştim, unde avem expertiză şi network. Ne uităm către cele care cresc rapid şi care atrag atenţia investitorilor”, precizează executivul. O diferenţă importantă între companiile private şi cele listate la bursă e că, în cazul acestora din urmă, contextul economic şi cel politic actuale au o influenţă mai mare. Capitalul privat are mai multă răbdare, spune Robert Knorr. El e gândit pe termen mai lung, pe când investitorii la bursă reacţionează imediat. „Sigur că luăm în considerare contextul actual, dar nu vrem să ne lăsăm prea mult influenţaţi de el. Spre exemplu, în acţionariatul Regina Maria am stat 10 ani. Aşadar, deşi ne uităm la ce se întâmplă în prezent, investim pentru viitor.”

     

    Cum funcţionează?

    În mod normal, un fond de private equity stă în acţionariatul unei firme, în medie, cinci ani. „La Regina Maria noi am stat de două ori mai mult, dar am schimbat baza de investitorii la jumătatea perioadei (a fost realizată o tranzacţie de tip secondary – n.red.). Am rămas pentru a investi în continuare şi aveam nevoie de capital. Am văzut că mai e loc de creştere. Fondurile de PE pot fi flexibile, nu trebuie să stea musai un anumit număr de ani, perioada se poate prelungi.” În ultimul deceniu, în timpul cât MidEuropa a fost în acţionariat, cele trei firme – Profi, Regina Maria şi Cargus – s-au dezvoltat în urma unor investiţii locale de 1 mld. euro (nu doar din fonduri proprii, ci şi cu finanţare bancară), fapt ce le-a permis să crească rapid, spune el. „Nu includem aici sumele pe care le-am plătit pentru a le achiziţiona (peste 750 mil. euro – n.red.).” În 2015, după o pauză mai lungă, fondul a revenit în România prin preluarea Regina Maria. Un an mai târziu, a cumpărat Profi, pentru ca ulterior să intre şi în acţionariatul Cargus. „Din cele trei exit-uri, am obţinut 2,5 mld. euro (purchase price, deci inclusiv datoriile – n.red.). Este o sumă foarte mare.” România a ajuns la un alt nivel din punct de vedere al valorii tranzacţiilor. Acum, pe piaţa locală se pot semna mega-acorduri (de peste 1 mld. euro), chiar mai multe şi într-un timp scurt. Regina Maria şi Profi – ambele mega-tranzacţii – au fost anunţate la distanţă de doar un an şi jumătate. „Asta arată unde a ajuns economia României.” Dintre cele trei exit-uri, singurul cu valoare comunicată e cel de la Profi – 1,3 mld. euro. La Regina Maria s-a vehiculat o sumă similară, însă a fost inclusă aici şi afacerea-soră din Serbia (care era mai mică şi a cântărit mai puţin în total). Robert Knorr nu oferă alte date. „Exit-urile de la Regina Maria şi de la Cargus sunt tranzacţii cu o valoare confidenţială. La Cargus e vorba de o companie mai mică (decât Profi sau Regina Maria – n.red.) şi totodată mai puţin vizibilă, pentru că oferă mult servicii B2B. Asta nu înseamnă că nu a fost o tranzacţie de succes. Avem un parcurs fantastic în România, suntem foarte mulţumiţi. Şi nu doar noi, ci şi investitorii. Şi faptul că trei strategici au cumpărat aceste firme arată că le este recunoscută valoarea.” În ceea ce priveşte exit-ul de la Cargus, sursele din piaţă spun că valoarea a fost de sub 100 mil. euro, deci sub preţul de achiziţie.  

     

    De unde pot veni bani?

    Acum, investiţiile noi se vor face din noul fond recent ridicat, conform datelor din piaţă. Robert Knorr nu oferă detalii despre valoarea fondului sau despre stadiul lui. El spune însă că i-ar plăcea să aibă şi investitori români care să parieze pe MidEuropa şi, indirect, pe economia locală. „De ce investitorii români nu au investit în companii româneşti precum Profi sau Regina Maria? În fondurile noastre au investit fonduri de pensii din alte ţări şi au beneficiat de pe urma tranzacţiilor realizate de noi.” În România, fondurile de pensii nu pot investi în această clasă de active din cauza reglementărilor, adaugă el. Pe plan local, în 2020 a avut loc o schimbare. Mai exact, atunci, fondurilor de pensii li s-a permis să investească până la 10% din active inclusiv în fonduri de investiţii. Apoi a venit pandemia, iar din vara lui 2022 s-a schimbat legislaţia şi s-a revenit la 1% alocări (cu derogări până la 5% pentru fondurile de investiţii care au luat bani din PNRR). Aşadar, prea puţini din banii fondurilor de pensii ajung către fonduri de private equity sau VC. „Sper totuşi ca rezultatele obţinut de noi să încurajele mediul politic să ia o decizie, pentru că e vorba de bani care ar merge către piaţa locală. În felul acesta, şi fondurile de private equity ar fi motivate să investească în România”, conchide el.

     

    Calendarul activităţii MidEuropa în România:

    2003 – fondul de private equity cumpără Connex, într-un consorţiu alături de alţi investitori financiari.

    2005 – MidEuropa vinde Connex către grupul britanic Vodafone, care intră astfel în România.

    2015 – investitorul cumpără operatorul de sănătate Regina Maria într-o tranzacţie estimată la momentul respectiv la 100 mil. euro.

    2016 – MidEuropa plăteşte 533 mil. euro pentru a prelua retailerul Profi de la fondul de investiţii Enterprise Investors, cea mai mare sumă achitată de un fond de investiţii pentru o companie din România.

    2019 – fondul de private equity achiziţionează compania de curierat Urgent Cargus (denumită între timp Cargus).

    2021 – într-o tranzacţie de tip secondary, MidEuropa a vândut Regina Maria, însă cumpărătorul a fost tot el, doar că banii au provenit dintr-un alt fond.

    2023 – grupul olandezo-belgian Ahold Delhaize, proprietarul Mega Image, preia Profi de la fondul de investiţii MidEuropa, într-o tranzacţie de 1,3 mld. euro (preIFRS).

    aprilie 2025 – MidEuropa a vândut Regina Maria.Investitorul finlandez Mehilainen a cumpărat la pachet şi businessul MediGroup din Serbia. Tranzacţia are o valoare de 1,3 mld. euro (enterprise value), spun sursele din piaţă, valoarea nefiind confirmată de părţi.

    iunie 2025 – Sameday, companie din grupul eMAG, a cumpărat Cargus. Fondul MidEuropa vinde ultima companie pe care o avea în portofoliu în România.

     

    Românii din echipă

    Bogdan Bunea
    Biroul de la Bucureşti e condus – de puţină vreme – de românul Bogdan Bunea, însă echipa locală mai cuprinde alţi doi executivi autohtoni. Bogdan Bunea este pricipal la MidEuropa, mai exact la biroul de la Bucureşti, pe care îl conduce. El este responsabil pentru găsirea de ţinte pentru fond, dar şi de execuţia tranzacţiilor şi de monitorizarea investiţiilor. Executivul s-a alăturat MidEuropa în 2020, după ce anterior a lucrat la Rothschild & Co la Londra. Are un mater în finanţe internaţionale la HEC Paris, după cum scrie pe site-ul MidEuropa. Ocupă funcţia actuală de puţină vreme, de la începutul acestui an, conform informaţiilor de pe profilul lui de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn. De altfel, potrivit datelor Business Magazin, tot biroul de la Bucureşti s-a dezvoltat recent. Anterior, el a fost condus de turcul Berke Biricik, care însă a plecat în decembrie 2022. Iar de atunci, nimeni nu i-a luat locul, spun sursele din piaţă. Acum poziţia de principal o ocupă în premieră un român – Bogdan Bunea.

     

    Valentina Giambaşu
    Alte două persoane lucrează aici. Una dintre ele este Valentina Giambaşu, care este investment executive şi care lucrează la MidEuropa din 2023. La fel ca şi Bogdan Bunea, şi ea a lucrat la Rothschild & Co la Londra, unde s-a ocupat de activitatea din Europa Centrală şi de Est. Absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, ea are un master în finanţe la Universitatea Bocconi din Italia.

     

    Luiza Sălăgeac
    Echipa de la Bucureşti e completată de Luiza Sălăgeac, office manager al biroului din Capitală. Ea lucrează pentru fond din 2019.

     

    Andrei Voicu
    Dincolo de cei trei români de la Bucureşti, mai există unul în echipa de la Londra. În total, pe site-ul propriu, figureză 48 de oameni care lucrează pentru MidEuropa, ceea ce înseamnă că circa 10% sunt români. La Londra, Andrei Voicu este investor relations associate, lucrând pentru fond din 2023. El se ocupă de strângerea de fonduri, de relaţiile cu investitorii şi de PR. Anterior, a fost credit sales analyst la Barclays Investment Bank. El deţine un master (MPhil) în finanţe şi economie la Universitatea Cambridge şi a absolvit studiile de licenţă la Universitatea Warwick.

     


     

     

  • Starea de bine a angajaţilor aduce profit. Companiile care investesc în oameni câştigă dublu, în loialitate şi în rezultate financiare

    ♦ „Dacă nu sunt bine fizic şi mental, nu voi avea o performanţă bună la locul de muncă.“ ♦ „Nevoile sunt într-o sferă care depăşeşte partea fizică, care se duce spre sănătatea emoţională. Este responsabilitatea noastră să venim cu acţiuni în acest sens.“ ♦ „Constatăm o maturizare accelerată a pieţei, liderii români sunt tot mai conştienţi că un program de wellbeing nu este un cost, ci un pilon esenţial al performanţei.“

    Wellbeingul nu este doar despre abonamente la sală sau fructe la birou, este despre performanţă, re­tenţie şi cultură organizaţională, sus­ţin liderii companiilor care au vorbit în cadrul evenimentului de lansare a raportului „Return on Wellbeing 2025“ publicat de 7card by Wellhub.

    Dincolo de bugete şi iniţiative punctuale, wellbeingul devine o parte integrantă din strategia de HR şi de business a companiilor româneşti. Datele din raportul citat arată o maturizare a pieţei şi confirmă că starea de bine a angajaţilor generează nu doar bunăstare, ci şi performanţă financiară.

    „Constatăm o maturizare acce­lerată a pieţei, liderii români sunt tot mai conştienţi că un program de wellbeing nu este un cost, ci un pilon esenţial al performanţei. Provocarea noastră este să ajutăm companiile să transforme aceste convingeri în politici clare, bugete reale şi rezultate măsurabile, mai ales în colaborare cu echipele de HR“, spune Dan Moraru, country lead, 7card by Wellhub.

    Datele din raportul Return on Wellbeing 2025 indică o aliniere parţială a României la tendinţele globale. La nivel global, 82% dintre lideri globali raportează o rentabilitate pozitivă a investiţiilor în wellbeing, iar în România 58% dintre liderii de business consideră starea de bine un factor esenţial pentru succesul financiar.

    Dintre companiile din România participante la studiu, 78% au văzut un câştig mai mare de 50% după implementarea programelor de wellbeing, iar 30% dintre ei au obţinut peste 100%, adică pentru fiecare 1 leu investit au primit 2 lei înapoi.

    De asemenea, el a punctat că există o diferenţă în modul în care angajaţii şi directorii generali percep beneficiilor legate de wellbeing în companii.  Deşi e clar că starea de bine este un avantaj de business, mulţi directori generali cred că angajaţii lor o duc mai bine decât în realitate şi ajung astfel să subevalueze cât de mult ar trebui să investească.

    „Datele din România nu diferă semnificativ faţă de celelalte pieţe analizate“.

    „93% dintre angajaţi cred că susţinerea în starea de bine contează în mod egal cu salariul. De partea cealaltă, doar 50% dintre CEO cred că starea de bine contează în mod egal cu salariul. Angajaţii nu îşi doresc doar acces la anumite lucruri, ci şi sprijin, informare, educaţie şi încurajare“, a spus Dan Moraru în cadrul evenimentului de lansare al raportului. 

    Raportul subliniază că 92% dintre directorii generali români recunosc impactul direct al sănătăţii mintale asupra performanţei organizaţionale.  56% dintre ei afirmă că wellbeingul sprijină retenţia angajaţilor, iar 43% spun că a contribuit la reducerea costurilor medicale. De asemenea, 55% au remarcat o influenţă directă asupra absenteismului, iar 41% observă un efect pozitiv asupra retenţiei.

    „Nu se mai pune problema de a nu mai avea partea de wellbeing în strategia de HR care susţine dezvoltarea organizaţională.  Trebuie să ne uităm la nevoile clienţilor, asta devine o nevoie şi pentru departamentul de HR, nevoile sunt într-o sferă care depăşeşte partea fizică, care se duce spre sănătatea emoţională. Este responsabilitatea noastră să venim cu acţiuni în acest sens. Rezultatele sunt că vom vedea return on investment (ROI)“, a punctat Mirela Mateiaşi, HR director, Agrii România, în cadrul aceluiaşi eveniment.

    47% dintre liderii care se implică personal în wellbeing au crescut bugetele alocate, în timp ce 75% afirmă cã angajatii apreciază aceste programe. În ciuda acestor progrese, 30% dintre CEO români identifică lipsa de implicare a angajatilor drept cea mai mare barieră in implementarea eficientă a iniţiativelor de wellbeing.

    „Wellbeing este o stare, o percepţie din partea angajaţilor. Am plecat de la o fluctuaţie de personal de 90%, am crescut compania constant, volumele de recrutare au crescut constant. Absenteismul este groaznic în timpul verii, în fiecare zi între 100 şi 300 de oameni nu apar la serviciu. (…)“

    „O provocare în cazul nostru a fost cum să aplicăm soluţii care să aibă sens la o complexitate atât de mare. Acum suntem la fluctuaţie de personal sub 50% de la 90%. Nu s-a schimbat rata de fluctuaţie de 90% din 2019 şi 2024. Ne gândim şi noi la partea de psihoterapie şi psihologie, pot apărea multe presiuni pe angajaţi în activitatea noastră“, a spus în cadrul evenimentului Radu Panait, HR director al Arrise Live, o companie de gaming cu 3.7455 de angajaţi şi afaceri de 742,1mil. lei în 2024,conform datelor de pe Ministerul Finanţelor.

    Rata de implicare a angajaţilor este considerată de directori cea mai bună metodă de a evalua rentabilitatea în programele de wellbeing.  Un procent de 82% dintre directorii generali spun că iniţiativele lor în materie de stare de bine aduc o rentabilitate pozitivă, indiferent dacă vorbim de corporaţii uriaşe sau afaceri mai mici.

    „Cred că suntem în etapa in care avem deja oameni, echipe dedicate pentru wellbeing. Ce creăm prin wellbeing este direct proporţional cu customer experience, este absolut esenţial. Sănătatea nu este ceva de dezbătut. Probabil subiectul acesta este foarte util pentru toate generaţiile. Nevoile angajaţilor conving CEO-ul, indiferent de bugete. Este esenţial să fie aşa“, susţine Nora Dobre, HR Country Lead Romania în cadrul companiei de externalizare de servicii Genpact.

    Rezultatele studiului citat arată că 86% dintre companiile mari (peste 5.001 angajaţi cu normă întreagă), 82% dintre cele medii (501–5.000) şi 79% dintre firmele mici (100–500) raportează beneficii financiare pozitive după implementarea unor astfel de program.

    Printre altele, raportul Return on Wellbeing 2025 arată că 58% dintre directorii generali din România sunt complet de acord că starea de bine este esenţială pentru succesul financiar al organizaţiei. De asemenea, 50% dintre directori cred cu tărie că angajaţii pun preţ pe starea lor de bine la fel de mult ca pe salariu.

    „Evoluţia acestui concept a prins un avânt destul de mare şi în România. Ce observ eu nu este că wellbeing înseamnă HR sau că wellbeing înseamnă business, ci wellbeing este wellbeing. Fiecare dintre noi este responsabil de starea sa de bine. Organizaţia este responsabilă să fie conştientă şi să ia acţiune“, spune Adina Vidroiu, HR director al Microsoft România.

    Un procent de 56% dintre directorii generali din România spun că investesc în programe de wellbeing pentru a spori productivitatea şi performanţa angajaţilor. Circa 47% dintre directorii generali din România spun că productivitatea echipei este puternic influenţată de programul de stare de bine.

    „Sănătatea este o prioritate, indiferent de vârstă. Dacă nu sunt bine fizic şi mental, nu voi avea o performanţă bună la locul de muncă“, a subliniat Gabor Olajos, country managing director, Pluxee România şi Bulgaria.

    În plus, 58% dintre directorii care primesc actualizări privind impactul programelor cel puţin o dată pe lună au crescut semnificativ bugetul dedicat anul trecut.

    „Cred că totul porneşte de la lidership, de la a conduce prin puterea exemplului. Wellbeing nu este despre cum arăt, ci despre starea de interior de pace. Cred că wellbeing devine o stare permanentă“, a spus Daniel Micuşan, CEO al companiei Teleperformance România.

    Eşantionul studiului citat a fost 1.500 de CEO, preşedinţi si parteneri manageriali/directori din 10 ţări  Sondajul a fost realizat online prin intermediul QuestionPro între 24 ianuarie si 7 februarie 2025, vizând liderii companiilor cu peste 100 de angajaţi.

    7card este o reţea de beneficii de wellbeing pentru angajati din România parte din platforma globală Wellhub, care oferă acces la săli de sport, activităţi outdoor, terapie şi wellness digital.  Wellhub este o platformă de wellbeing corporativ, care are în portofoliu peste 23.000 de companii din 13 ţări.

     

     

  • Taxarea profitului excesiv la bănci şi repartizarea profitului companiilor din energie într-un fond de investiţii prin abrogarea legislaţiei de plată anuală a dividendelor, două idei confuze ale Guvernului care necesită clarificări imediate

    Programul de guvernare de 88 de pagini publicat pe site-ul oficial al executivului crează confuzie în rândul investitorilor la Bursa de Valori, prin prisma aspectelor fiscale, dar mai ales prin prisma unor sintagme de natură a aduce schimbări în portofoliu şi deci zile agitate pe piaţa de capital.

    Despre creşterea impozitării şi taxarea excesivă a profiturilor băncilor, s-a vorbit încă de ieri, aspecte precum nivelul impozitelor, cât timp, cine şi de ce, nefiind clarificate nici astăzi. Însă despre al doilea aspect s-a vorbit prea puţin sau spre deloc.

    Este vorba de “reinvestirea profitului: repartizarea profitului companiilor din energie într-un fond de investiţii în domeniul energetic. Abrogarea legislaţiei prezente care obligă companiile de stat să emită dividende anual”, se arată la pagina 26.

    Ce au vrut să spună autorii? Despre care evident nu ştim cine sunt. De ce sunt atât de opace aceste documente? Ce este acest fond? Cine îl administrează? De ce de fiecare dată trebuie clarificări pe fiecare subiect?

    Companiile din energie sunt obligate prin lege să distribuie cel puţin 50% din profit în fiecare an sub formă de dividende. Inclusiv companiile listate, de aceea sunt atractive în ochii investitorilor.

    Ori din aspectul de mai sus se înţelege că s-ar renunţa la această prevedere. Atunci 50% se vor duce către fond şi nu către stat acţionar? Despre care profit este vorba? Cel distribuil pentru acţionarul majoritar, cel distribuibil total? Nu este clar. Ce înseamnă asta pentru investitori, pentru fondurile de pensii? Cine răspunde?

    Guvernul Bolojan şi preşedintele Nicuşor Dan au promis că vor face ordine în finanţele ţării şi vor aduce transparenţă şi o administraţie ca la carte. Începutul pare a fi cu stângul. 

    Niciun grafic, vreun tabel, vreo cifră evidenţiată, nicio ilustraţie nu conţine programul de guvernare. Doar text brut, promisiuni, sintagme care ridică semne de întrebare şi cuvântul trebuie repetat de aproape 40 de ori.