BusinessMagazin

Tag: club

  • Cum a ajuns acest tânăr să câştige 100.000 de dolari într-un an scriind pentru un blog financiar

    O poveste cu iz de răfuială. După cum recunoaşte chiar Bloomberg, Zero Hedge îi este concurent în furnizarea de ştiri şi informaţii financiare. Unul atât de influent încât, spune un zvon, este pus pe lista site-urilor interzise angajaţilor de către Bank of America.

    Colin Lokey, cunoscut şi ca „Tyler Durden“, încalcă prima regulă a Fight Club: nu vorbeşti despre Fight Club! Lokey încalcă şi cea de-a doua regulă a Fight Club (vezi regula numărul unu), îşi începe Bloomberg povestea.  Lokey iese în public după mai mult de un an de scris pentru Zero Hedge din umbra numelui eroului anarhist. Făcând aceasta, el răspunde unei întrebări care macină Wall Street‑ul încă de când blogul a început să emită, în urmă cu şapte ani: cine este acest Tyler Durden?

    Se pare că în spatele personajului se ascund trei oameni. După plecarea sa, din aprilie, şi după un schimb de acuzaţii de ipocrizie şi de instabilitate mintală cu restul de două treimi al echipei, Lokey, 32 de ani, s-a decis să-şi dea jos masca şi să-şi demaşte şi foştii colegi Durden.

    Lokey spune că celelalte două persoane sunt Daniel Ivandjiiski, de 37 de ani, născut în Bulgaria, fost analist despre care se crede de mult timp că este fondatorul site-ului, şi Tim Backshall, de 45 de ani, un specialist binecunoscut în titluri de credit derivate.

    Într-un interviu telefonic, Ivandjiiski a confirmat că ei au fost singurii Tyler Durdeni de pe ştatele de plată ale firmei de când Lokey s-a îmbarcat. Nu părea încântat de decizia colegului său de a ieşi la lumină. Backshall a refuzat să comenteze, lăsând răspunsurile la întrebări pe seama lui Ivandjiiski.

    Licenţiat în ştiinţe politice şi cu diplomă de MBA, Lokey spune că a avut un trecut agitat până să vină la Zero Hedge. La începutul lunii aprilie, epuizarea din cauza muncii l-a băgat în spital. S-a internat pentru că simţea că vine un atac de panică.  „Îi dorim lui Colin toate cele bune, este clar un individ cu probleme în multe aspecte şi, sincer, suntem dezamăgiţi că a ales să arate astfel publicului nemulţumirile sale faţă de companie“, a spus Ivandjiiski.

    Ivandjiiski a lucrat la un fond de hedging înainte de a-i fi interzisă, în 2008, practicarea meseriei de către autoritatea de control din industria financiară americană din cauza unor activităţi de insider trading. El nu a recunoscut, dar nici nu a respins acuzaţiile că ar fi făcut ceva ilegal. Backshall este o figură populară la ştiri. A fost citat de diverse agenţii şi publicaţii, inclusiv de Bloomberg. Însă nu s-a ştiut că este editor la Zero Hedge.

    Schisma din redacţie a adus în lumină blogul popular printre jucătorii profesionişti de pe pieţe, un site care amestecă analize financiare detaliate cu titluri de senzaţie cum ar fi „Războiul care se apropie ne va rezolva problema cu şomajul şi creşterea“ sau „Dezvăluiri – cum două telefoane date de Janet Yellen au salvat lumea“.

    De când a fost înfiinţat, în plină criză financiară, Zero Hedge a crescut şi s-a transformat dintr-un blog într-o forţă a internetului. Arătând adesea neîncredere în „establishment“ şi aproape întotdeauna negativism, Zero Hedge dă lumii o imagine pesimistă. Titluri ca „Acţiunile sunt într-o stare mai precară decât s-a crezut că este posibil“ sau „Pentru fermierul american, moartea vine de la 1.000 de cuţite – valoarea terenurilor agricole se prăbuşeşte mai abrupt ca niciodată în ultimii 30 de ani“ nu sunt deloc rare.

    Etosul site-ului este poate cel mai bine rezumat de sloganul de la finalul homepage-ului, împrumutat de asemenea din Fight Club: „Pe o axă a timpului suficient de lungă rata supravieţuirii scade la zero pentru oricine“.

    Un imn adus populismului, filmul din 1999 este plin de dezgust faţă de consumerism şi faţă de sistemul financiar. Brad Pitt joacă rolul lui Tyler Durden, personaj hotărât să lupte contra sistemului corupt al elitei globale – o atitudine care se reflectă adesea în conţinutul materialelor Zero Hedge.

    Mergând pe această idee, site-ul argumentează că discursul anonim este necesar într-o atmosferă care sufocă opoziţia publică – în acest mediu s-a născut pseudonimul „Tyler Durden“. În primii ani, Durden avea o colegă, pe „Marla Singer“, un alt personaj din Fight Club.„Îmi aminteşte de un business de informaţii de succes în care amesteci poveşti de propagandă cu informaţii bune. Găseşti lucruri interesante acolo, dar şi chestii nebuneşti“, spune Craig Pirrong, profesor de finanţe la Universitatea Huston.

    O distorsiune într-un peisajul mediatic al informaţiei financiare în care titlurile sunt de cele mai multe ori serioase, dacă nu austere, site-ul s-a făcut remarcat în 2009, acuzând Goldman Sachs că are acces la informaţii confidenţiale privind activităţile de trading cu frecvenţă ridicată. Iar de atunci nu a încetat să atace acest colos de pe Wall Street.

    Deşi Durdenii se dau drept vocea neliniştii pieţei, copiile de pe mesajele editorilor de la Zero Hedge, furnizate de Lokey, arată că editorii se concentrau pe a face trafic pe internet. Titlurile erau intens discutate şi se insista pe publicarea materialelor la foc continuu pentru a ţine cititorii în priză. Lokey spune că insistenţa pe profit – şi ceea ce el consideră că era o linie politică evidentă – l-a motivat să plece.

  • Povestea omului care a creat unul dintre cele mai emblematice automobile din toate timpurile

    Charles Steward Rolls, un pionier în domeniul aviaţiei şi automobilelor, a fondat împreună cu Henry Royce firma producătoare de automobile Rolls-Royce. Pasiunea pentru aviaţie s-a dovedit a fi fatală pentru el, la 32 de ani prăbuşindu-se cu una dintre aeronavele sale.

    Charles Rolls s-a născut în Londra, ca al patrulea şi cel mai mic dintre copiii Lordului Llangattock; a manifestat de mic un interes sporit pentru tot ceea ce era legat de motoare. În facultate s-a axat pe studierea ştiinţelor mecanice şi aplicate, iar la 18 ani a călătorit la Paris pentru a-şi achiziţiona prima sa maşină, un Peugeot Phaeton, şi s-a înscris în Clubul Automobiliştilor din Franţa.

    După ce a absolvit facultatea Cambridge, Rolls a lucrat pe un iaht cu aburi şi, mai apoi, la London and North Western Railway, păstrând viu interesul pentru inovaţia în domeniul motoarelor; a dat dovadă şi de un extraordinar talent în vânzări. Cu sprijinul financiar al tatălui său, care i-a oferit 6.600 de lire sterline, a deschis unul ditre primii dealeri auto din Marea Britanie în 1993, firma sa, C.S. Rolls & Co, fiind primul importator şi vânzător de maşini Peugeot şi Minerva.

    Rolls l-a cunoscut pe Henry Royce prin intermediul prietenului său Henry Edmunds, director la Royce Ltd. Deşi prefera autoturismele cu trei şi patru cilindri, l-a impresionat vehiculul cu doi cilindri al lui Royce, ca urmare cei doi au pus bazele unui parteneriat în urma căruia a luat naştere marca Rolls-Royce, sub care se produceau autovehicule dotate cu doi, trei, patru sau şase cilindri. Rolls şi Royce s-au întâlnit pentru prima dată la Manchester în mai 1904, iar la finalul aceluiaşi semnau acordul cu privire la afacerea Rolls-Royce.

    Primul automobil Rolls-Royce a fost prezentat la Salonul de la Paris în decembrie 1904, iar în 1906 Rolls şi Royce şi-au oficializat parteneriatul prin crearea autoturismului Rolls-Royce Limited. Un an mai târziu au integrat şi dealerul C.S. Rolls & Co. În timp ce Rolls furniza servicii de suport şi se ocupa de afacere, Royce avea responsabilitatea expertizei tehnice. Rolls a depus mult efort pentru a evidenţia silenţiozitatea maşinilor sale, iar spre sfârşitul lui 1906 a făcut o călătorie în SUA pentru a promova marca. Până în 1907 compania a câştigat mai multe premii pentru calitatea şi fiabilitatea maşinilor sale; în următorii doi ani însă, interesul lui Rolls pentru această afacere a scăzut, iar la sfârşitul anului 1909 a demisionat din funcţie şi a devenit director nonexecutiv.

    Rolls a fost dintotdeauna pasionat de zbor; a început cu baloanele de aer şi a efectuat în jur de 170 de ascensiuni cu balonul. A fost şi membru fondator al Royal Aero Club, iar în 1903 a câştigat medalia de aur Gordon Bennett pentru cel mai lung timp de zbor individual. În timpul parteneriatului său cu Royce a încercat constant şi fără reuşită să îl convingă pe asociatul său să proiecteze un motor pentru aer. În 1909 a cumpărat unul dintre cele şase avioane Wright Flyer, cu care a efectuat peste 200 de zboruri, iar pe 2 iunie 1910 a devenit primul om care a făcut o dublă traversare a Canalului Mânecii, fără oprire, în 95 de minute, fapt pentru care a primit medalia de aur a Royal Aero Club. În Monmouth şi Dover există câte o statuie ce comemorează acest zbor.

    Charles Rolls a murit la vârsta de 32 de ani într-un accident aviatic în Southbourne, Bournemouth, când coada unui Wright Flyer s-a rupt în timpul unui zbor. A fost primul britanic care şi-a găsit sfârşitul astfel, într-un accident cu o aeronavă în decolare, şi a unsprezecea persoană la nivel internaţional. O statuie cu el ţinând un model de avion biplan a fost ridicată în piaţa Agincourt din Monmouth. Ulterior, o altă statuie a sa a fost amplasată lângă terenul de joc al şcolii St. Peter. Mormântul lui Charles Rolls se află la biserica Monmouthshire din Llangattock-Vibon-Avel, unde mai mulţi membri ai familiei sale au fost îngropaţi.

  • Animalele fantastice din Europa, sub lupă. Situaţia unicornilor de pe bătrânul continent

    În Canada aceste companii se numesc narvali, iar în piaţă au apărut şi referiri la aşa numiţii decacorni, adică cele 21 de start-up-uri care au ajuns la 10 miliarde de dolari, sau hectocorni, companii care au ajuns la 100 de miliarde de dolari; clubul unicornilor se aglomerează în fiecare an. Numărul şi tipul unicornilor variază în funcţie de poziţionarea pe glob. Dacă în SUA „visul american“ susţine iniţiativa antreprenorială, în Europa acest spirit încă nu este foarte bine reprezentat, dar situaţia pare a se îmbunătăţi.

    Cei mai mulţi unicorni apar în Statele Unite, care reuneşte 61% dintre companiile de peste un miliard de dolari. Asia vine puternic din urmă, cu 26%. Companiile asiatice cresc mai repede, în doar cinci ani, spre deosebire de restul lumii, unde media este de şase ani. În continuare cea mai mare fermă de unicorni rămâne Silicon Valley, urmată de alte trei oraşe americane, New York, Los Angeles şi Boston. Tel Aviv este principalul ecosistem pentru start-up-uri din afara SUA, urmat de Londra (locul 6), iar următorul oraş european este Berlin (locul 9) şi de pe continentul asiatic apare Singapore, care creşte vertiginos (a urcat şapte poziţii şi a ajuns pe locul 10), arăta Business Magazin într-un articol recent.

    Iar dacă la nivelul întregului glob numărul unicornilor este în scădere, în Europa tendinţa este diametral opusă. În momentul de faţă, pe bătrânul continent se află 47 de astfel de firme, dintre care 11 se adresează companiilor (enterprise) şi restul de 36 clienţilor individuali, conform unui raport detaliat realizat de banca de investiţii GP Bullhound despre situaţia unicornilor din Europa în 2016. În ultimul an, trei companii au părăsit acest club select; în schimb, au intrat zece (două din domeniul realităţii virtuale/augumentate), iar evaluarea, în medie, este de 2,8 miliarde de dolari şi randamentul capitalului investit este de 55 de ori.

    Mai mult, aproape două treimi (60%) dintre afacerile analizate de către GP Bullhound sunt profitabile. Un alt element interesant este faptul că, în Statele Unite, companiile de tehnologie sunt, în medie, cotate la o valoare de 46 de ori mai mare decât venitul produs. În Europa, acest număr scade considerabil, la 18 ori; reprezentanţii GP Bullhound cred că evaluările companiilor din Europa sunt mult mai realiste. În document se mai menţionează faptul că, în medie, un unicorn european generează venituri de 315 milioane de dolari, pe când unul american produce doar 129 de milioane de dolari. Cu toate acestea unicornii devin mai greu de „hrănit“; în medie, capitalul obţinut a urcat la 145 milioane de dolari faţă de 140 de milioane, anul trecut.

    „Cred cu tărie că există un ecosistem propice pentru companiile menţionate în acest raport pentru a creşte şi mai mult şi să ajungă la evaluări de 10 miliarde de dolari în următorii ani şi chiar la evaluări de 100 miliarde de dolari în viitor“, spune Manish Madhvani, cofondator şi managing partner al GP Bullhound.

    Din cele zece companii care au au intrat în clubul unicornilor în 2016, iar HelloFresh este compania care a obţinut cea mai mare evaluare (2,9 miliarde de dolari). HelloFresh este un start-up care livrează clienţilor ingrediente proporţionate pentru ca aceştia să-şi prepare mesele fără bătăi de cap. Compania a fost înfiinţată în 2011 în Berlin, iar acum are activităţi pe şapte pieţe; livrează peste 4 milioane de porţii pe lună în SUA, Marea Britanie, Olanda, Austria, Australia, Germania şi Belgia şi au avut venituri de 70 milioane de euro în 2014, potrivit presei străine.

    O tendinţă interesantă observată de GP Bullhound este faptul că foarte multe dintre creşterile acestor companii au fost realizate prin achiziţii: peste 80% dintre unicorni au cumpărat, de la înfiinţare, alte companii; de fapt 62% dintre ele au dobândit statutul de unicorn după ce au realizat o achiziţie.

    În 2015 mai mulţi investitori previzionau că start-up-urile din zona fintech (tehnologie financiară) vor creşte foarte mult anul acesta, însă această aşteptare nu s-a dovedit a fi adevărată. În prezent, 13% din unicorni vin din acest subdomeniu şi companiile din eCommerce (19%) şi marketplace (19%) profită de numărul mare de potenţiali clienţi de pe continent şi cresc mult. Totuşi, companiile care produc software încă se află în top (26% dintre unicorni).

    Cine finanţează astfel de companii? Mai multe tipuri de investitori şi fonduri. Unele fonduri investesc puţin dar în mai multe companii, altele ţintesc o anumită firmă pe care o finanţează masiv. Fiecare are strategia sa. Unele se dovedesc a avea succes, altele nu. Astfel, apar fonduri precum Sequoia Capital, care are în portofoliu 37 de unicorni, sau Accel Partners şi Andressen Horowitz cu câte 28 de astfel de companii. În Europa, Index Ventures conduce topul cu 11 unicorni în portofoliu, apoi Baillie Gifford cu şapte, iar GP Bullhoud, care a realizat această cercetare, a investit până acum în trei astfel de companii.

    În momentul de faţă, Londra este capitala inorogilor din Europa, urmată îndeaproape de Berlin; situaţia s-ar putea schimba în următorii ani din cauza ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Germania va avea un rol şi mai important în UE şi acelaşi lucru este de aşteptat şi pentru start-up-urile din domeniul tehnologiei. „Ne aşteptăm la o scădere semnificativă a înregistrărilor de firme în Londra în favoarea Berlinului, precum şi un aflux de start-up-uri de succes din Londra. Acest lucru va fi valabil în special pentru start-up-urile din sectorul fintech“, a spus Christoph Gerlinger, CEO al German Startups Group, asociaţie a start-up-urilor din Germania.

    Un alt element care ar putea alimenta creşterea numărului de unicorni „stabiliţi“ la Berlin este toleranţa pe care capitala germană o arată imigranţilor, spre deosebire de Marea Britanie. Oamenii talentaţi din tehnologie ar putea fi integraţi mult mai repede de către Germania, care nu va avea regulile complicate pe care Marea Britanie le va aplica. În prezent, 33% dintre angajaţii din start-up-urile germane sunt străini, potrivit Deutsche Startup Monitor. Cu toate acestea, schimbarea nu se va face peste noapte având în vedere că Marea Britanie ar urma să părăsească UE abia peste doi ani.

  • Wolrd Class România deschide un nou club, cu o investiţie de un milion de euro

    Acesta va deţine un o piscină semi-olimpică, o sală de fitness echipată cu aparate de ultimă generaţie, un studio de aerobic şi unul de cycling, cât şi o zonă special amenajată pentru antrenamentele de functional fitness. Peste 20 de antrenori, pregătiţi la standarde internaţionale, vor prelua antrenamentele personale şi cele de group fitness. Pentru relaxare, clubul include o zonă cu saună uscată.

    „Succesul enorm al cluburilor din Titan şi din Mega Mall şi cererea mare pentru serviciile noastre ne-au convins de potenţialul zonei. Astfel am hotărât să deschidem World Class Park Lake. Ne bucurăm că misiunea noastră de a îmbunătăţi radical stilul de viaţă al românilor a creat o nevoie puternică pe piaţa locală. Vom răspunde acestei nevoi şi vom continua extinderea reţelei în următoarea periodă”, a declarat Mikael Fredholm, CEO World Class România.

    Clubul va fi integrat în categoria Silver de abonamente şi va derula săptămânal peste 40 de clase de group fitness. De asemenea, clienţii World Class vor putea beneficia de antrenamente personale, alături de antrenori profesionişti. 

  • Ştirea compromiţătoare care a falimentat un site celebru

    O bombă de presă a adus în faliment un site celebru. Acesta a publicat un material compromiţător cu o supervedetă care însă i-a dat în judecată caştigând daune de 140 de milioane de euro. Compania era fondată în 2002 de către jurnalistul Nick Denton, iar în urma acestui scandal a fost scoasă la vânzare prin licitaţie. Potrivit The Guardian, preţul cerut de proprietar este 100 de milioane de dolari.

    Judecătorii i-au respins în mai dreptul la nou proces.

    Află aici care este ştirea compromiţătoare despre o supervedetă care a falimentat un site celebru
     

  • Îţi facem program vineri: Club BM – Cum şi de ce să investeşti într-un start-up inovator. Ieşirea din zona albă a finanţărilor

    Te invităm să participi la o discuţie interesantă pe tema: “Cum şi de ce să investeşti într-un start-up inovator. Ieşirea din zona alba a finanţărilor”. Toţi cei interesaţi să participe sunt rugaţi să o contacteze pe Camela Botea la camelia.botea@m.ro sau la nr. de telefon 0318.256.337. Nu există taxă de participare.

    Multe dintre companiile antreprenoriale care au ales sa ofere idei sau produse inovatoare, oferind pietei servicii sau produse in premiera pentru Romania vor putea constata ca au ajuns intr-o “zona alba a finantarii”, aflata intre cei 50.000 – 500.000 de euro pe care ii poate oferi un busines angel si cele 20 de milioane de euro care starnesc interesul fondurilor de investitii.

    Cum apetenta bancilor pare si ea destul de redusa pentru astfel de finantari, care sunt optiunile tinerilor antreprenori aflati in aceasta situatie?

    Aceasta este intrebarea pe care Business Magazin o va pune mai multor bancheri, reprezentanti de fonduri de investitii, business angels si antreprenori, intr-un Club BM care va folosi experienta tinerilor antreprenori care dezvolta proiectul Freelo, primul centru de agrement cu tunel de vant aerodinamic si surf indoor, din Romania si din regiune.

    Evenimentul include si un studiu de caz: Proiectul Freelo, centru de agrement, primul de acest fel din Romania si din Europa de Est, dotat cu tunel de vant aerodinamic, piscina cu surf si zona de relaxare. Proiectul este dezvoltat de KEI Development, societate pe actiuni specializata in investitii in inovatie, infiintata in primavara anului 2015 cu scopul de a dezvolta noi piete cu potential economic ridicat din Romania si Europa. Tehnologia de top va plasa FREELO printre cele mai avansate tehnologic centre de agrement de acest gen din l ume, generand oportunitati de dezvoltare la nivel international, in sistem de franciza. Constructia primului proiect FREELO a demarat in iunie 2015 pe un teren cu suprafata de 12.500 mp., situat in comuna Mogosoaia, langa Bucuresti.

    Proiectul a fost anuntat in toamna 2015 si a primit apreciere din partea publicului, mass media si potentiali parteneri la nivel international. Deschiderea va avea loc in toamna anului 2016 (octombrie/noiembrie). Urmatorul pas, dupa lansarea Proiectului FREELO Romania, este listarea companiei KEI Development la Bursa Bucuresti si atragerea de fonduri pentru dezvoltarea francizei la nivel international. In pregatirea acestui demers, KEI Development are ca obiectiv atragerea unui numar de aprox. 150 de investitori, una dintre conditiile de baza pentru listarea la Bursa. In paralel, compania este implicata intr-un demers due diligence pentru pregatirea listarii la Bursa.

    Pentru detalii şi înregistrări: camelia.botea@m.ro sau 0318.256.337

  • Kulturhaus Bucureşti se redeschide pe 15 septembrie

    Kulturhaus Bucureşti, unul dintre cele mai populare cluburi din Capitală, îşi va redeschide integral porţile pe 15 septembrie 2016, atât subsolul, parterul cât şi etajul, au anunţat reprezentanţii clubului. Kulturhaus a fost închis din noiembrie 2015, la doar câteva zile după tragedia de la clubul Colectiv, în care peste 60 de tineri şi-au pierdut viaţa, informează Ziarul Financiar.

    “Lunile acestea am făcut expertize, evaluări, scenarii de risc, proiecte tehnice şi o grămadă de alte acte. Şantierim de zor să schimbăm tot ce trebuie schimbat şi să ne echipăm cu toate sistemele tehnice posibile pentru a fi conformi cu noile normative în vigoare. Plus toate autorizaţiile necesare”, au scris reprezentanţii clubului pe pagina de Facebook.

  • Jose Mourinho a semnat cu Manchester United

    Antrenorul portughez José Mourinho este începând de vineri noul manager al clubului englez de fotbal Manchester United, după ce a semnat un contract valabil pentru următoarele 3 sezoane, cu opţiune de prelungire până în anul 2020, informează site-ul oficial al clubului.

    În vârstă de 53 de ani, Jose Mourinho este unul dintre cei mai de succes antrenori din ultimii ani, având în palmares 2 trofee ale Ligii Campionilor, cu Porto în 2004 şi cu Inter Milano în 2010 dar şi titluri de campion în patru ţări diferite: Portugalia, Anglia, Italia şi Spania.

    “José este pur şi simplu cel mai bun manager din fotbalul de astăzi. A câştgat trofee şi a creat jucători importanţi în europa şi bineînţeles cunoaşte foarte bine fotbalul britanic, unde a câştigat de trei ori titlul Nu puteam rata oportunitatea de a-l aduce la Manchester United. Modul său de a câştiga este ideal pentru viitorul acestui club.” a spus Ed Woodward, preşedintele clubului Manchester United.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine se află în spatele celui mai controversat blog de informaţii şi secrete financiare?

    O poveste cu iz de răfuială. După cum recunoaşte chiar Bloomberg, Zero Hedge îi este concurent în furnizarea de ştiri şi informaţii financiare. Unul atât de influent încât, spune un zvon, este pus pe lista site-urilor interzise angajaţilor de către Bank of America.

    Colin Lokey, cunoscut şi ca „Tyler Durden“, încalcă prima regulă a Fight Club: nu vorbeşti despre Fight Club! Lokey încalcă şi cea de-a doua regulă a Fight Club (vezi regula numărul unu), îşi începe Bloomberg povestea.  Lokey iese în public după mai mult de un an de scris pentru Zero Hedge din umbra numelui eroului anarhist. Făcând aceasta, el răspunde unei întrebări care macină Wall Street‑ul încă de când blogul a început să emită, în urmă cu şapte ani: cine este acest Tyler Durden?

    Se pare că în spatele personajului se ascund trei oameni. După plecarea sa, din aprilie, şi după un schimb de acuzaţii de ipocrizie şi de instabilitate mintală cu restul de două treimi al echipei, Lokey, 32 de ani, s-a decis să-şi dea jos masca şi să-şi demaşte şi foştii colegi Durden.

    Lokey spune că celelalte două persoane sunt Daniel Ivandjiiski, de 37 de ani, născut în Bulgaria, fost analist despre care se crede de mult timp că este fondatorul site-ului, şi Tim Backshall, de 45 de ani, un specialist binecunoscut în titluri de credit derivate.

    Într-un interviu telefonic, Ivandjiiski a confirmat că ei au fost singurii Tyler Durdeni de pe ştatele de plată ale firmei de când Lokey s-a îmbarcat. Nu părea încântat de decizia colegului său de a ieşi la lumină. Backshall a refuzat să comenteze, lăsând răspunsurile la întrebări pe seama lui Ivandjiiski.

    Licenţiat în ştiinţe politice şi cu diplomă de MBA, Lokey spune că a avut un trecut agitat până să vină la Zero Hedge. La începutul lunii aprilie, epuizarea din cauza muncii l-a băgat în spital. S-a internat pentru că simţea că vine un atac de panică.  „Îi dorim lui Colin toate cele bune, este clar un individ cu probleme în multe aspecte şi, sincer, suntem dezamăgiţi că a ales să arate astfel publicului nemulţumirile sale faţă de companie“, a spus Ivandjiiski.

    Ivandjiiski a lucrat la un fond de hedging înainte de a-i fi interzisă, în 2008, practicarea meseriei de către autoritatea de control din industria financiară americană din cauza unor activităţi de insider trading. El nu a recunoscut, dar nici nu a respins acuzaţiile că ar fi făcut ceva ilegal. Backshall este o figură populară la ştiri. A fost citat de diverse agenţii şi publicaţii, inclusiv de Bloomberg. Însă nu s-a ştiut că este editor la Zero Hedge.

    Schisma din redacţie a adus în lumină blogul popular printre jucătorii profesionişti de pe pieţe, un site care amestecă analize financiare detaliate cu titluri de senzaţie cum ar fi „Războiul care se apropie ne va rezolva problema cu şomajul şi creşterea“ sau „Dezvăluiri – cum două telefoane date de Janet Yellen au salvat lumea“.

    De când a fost înfiinţat, în plină criză financiară, Zero Hedge a crescut şi s-a transformat dintr-un blog într-o forţă a internetului. Arătând adesea neîncredere în „establishment“ şi aproape întotdeauna negativism, Zero Hedge dă lumii o imagine pesimistă. Titluri ca „Acţiunile sunt într-o stare mai precară decât s-a crezut că este posibil“ sau „Pentru fermierul american, moartea vine de la 1.000 de cuţite – valoarea terenurilor agricole se prăbuşeşte mai abrupt ca niciodată în ultimii 30 de ani“ nu sunt deloc rare.

    Etosul site-ului este poate cel mai bine rezumat de sloganul de la finalul homepage-ului, împrumutat de asemenea din Fight Club: „Pe o axă a timpului suficient de lungă rata supravieţuirii scade la zero pentru oricine“.

    Un imn adus populismului, filmul din 1999 este plin de dezgust faţă de consumerism şi faţă de sistemul financiar. Brad Pitt joacă rolul lui Tyler Durden, personaj hotărât să lupte contra sistemului corupt al elitei globale – o atitudine care se reflectă adesea în conţinutul materialelor Zero Hedge.

    Mergând pe această idee, site-ul argumentează că discursul anonim este necesar într-o atmosferă care sufocă opoziţia publică – în acest mediu s-a născut pseudonimul „Tyler Durden“. În primii ani, Durden avea o colegă, pe „Marla Singer“, un alt personaj din Fight Club.„Îmi aminteşte de un business de informaţii de succes în care amesteci poveşti de propagandă cu informaţii bune. Găseşti lucruri interesante acolo, dar şi chestii nebuneşti“, spune Craig Pirrong, profesor de finanţe la Universitatea Huston.

    O distorsiune într-un peisajul mediatic al informaţiei financiare în care titlurile sunt de cele mai multe ori serioase, dacă nu austere, site-ul s-a făcut remarcat în 2009, acuzând Goldman Sachs că are acces la informaţii confidenţiale privind activităţile de trading cu frecvenţă ridicată. Iar de atunci nu a încetat să atace acest colos de pe Wall Street.

    Deşi Durdenii se dau drept vocea neliniştii pieţei, copiile de pe mesajele editorilor de la Zero Hedge, furnizate de Lokey, arată că editorii se concentrau pe a face trafic pe internet. Titlurile erau intens discutate şi se insista pe publicarea materialelor la foc continuu pentru a ţine cititorii în priză. Lokey spune că insistenţa pe profit – şi ceea ce el consideră că era o linie politică evidentă – l-a motivat să plece.

  • Cum arată cele mai scumpe ceasuri din lume – GALERIE FOTO

    Ceasurile au devenit un accesoriu nelipsit, atât în rândul bărbaţilor, cât şi al femeilor. Însă în articolul de faţă nu vă prezentăm ceasuri obişnuite, ci doar pe cele care au intrat în clubul ceasurilor de 1 milion de dolari. Mai jos veţi putea vedea cele mai scumpe ceasuri din lume, selectate de către publicaţia americană WatchTime.

    Hublot Classic Fusion Haute Joaillerie – 1 milion de dolari

    Este format doar din 8 piese, iar suprafaţa îi este acoperită de 1.185 de diamante.

    Roger Dubuis Excalibur Quatuor – 1.1 milioane de dolari

    Potrivit companiei, este primul ceas construit integral din silicon şi este compus din 590 de piese, ceea ce îl face uşor, dar rezistent. Doar trei exemplare există în lume.