BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Povestea lui Salvatore Ferragamo, designerul care şi-a descoperit pasiunea pentru modă la doar 9 ani şi a mers mai departe cu afacerea sa chiar şi după ce a dat faliment

    La nouă ani, Salvatore Ferragamo ştia deja că vrea să facă modă. Pasiunea sa a fost mai presus de situaţia financiară, iar ambiţia de a continua să creeze chiar şi după ce a dat faliment l-a ajutat să ajungă un nume respectat în industrie, creaţiile sale fiind purtate de la prime doamne la cele mai cunoscute staruri ale cinematografiei.

    Salvatore Ferragamo s-a născut pe 5 iunie 1898, într-o familie modestă din Bonito, Italia. A fost al 14-lea copil al lui Antonio şi al Mariantoniei Ferragamo. A creat prima pereche de pantofi la doar nouă ani, ulterior mergând la Napoli să studieze arta creării pantofilor timp de un an. Şi-a deschis, apoi, propriul magazin în subsolul casei părinţilor săi, însă în 1915 s-a hotărât să emigreze în Boston, Massachusetts, unde unul dintre fraţii săi lucra într-o fabrică de cizme pentru cowboy.

    În scurt timp, Ferragamo şi-a convins fratele să se mute în California, ajungâng din Santa Barbara la Hollywood. Aici avea să cunoască succesul, deşi iniţial a pornit de jos, făcând reparaţii înainte de a începe să creeze designul pantofilor purtaţi de starurile din lumea filmului la propriul magazin, Hollywood Boot Shop, deschis în 1923. Pentru a se asigura că pantofii săi sunt nu doar frumoşi, ci şi comozi, a mers la University of Southern California pentru a studia anatomia. A rămas în Statele Unite până în 1927, când a decis să se întoarcă în Italia, s-a stabilit în Florenţa. Aici a început să producă pantofi pentru femeile cunoscute ale vremii, precum Eva Perón, prima doamnă şi o figură importantă din istoria Argentinei sau Marilyn Monroe. Creatorul a deschis primul magazin pe Via Mannelli (Florenţa), experimentând designul, în timp ce depunea cereri de patentare a inovaţiilor sale din domeniul modei. În 1933, din cauza managementului nepotrivit şi a presiunii economice aduse de Marea Depresie, a fost nevoit să declare falimentul. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial afacerile sale au înflorit din nou, iar creatorul a reuşit să adune 700 de artizani care fabricau manual 350 de perechi de pantofi pe zi.

    Ferragamo a murit în 1960, la vârsta de 62 de ani, lăsând moştenire un brand important în lumea modei, condus de soţia sa, Wanda, şi cei şase copii: Fiamma, Giovanna, Fulvia, Ferruccio, Massimo şi Leonardo. Ulterior, compania care îi poartă numele şi-a extins aria de producţie cu genţi, ochelari, ceasuri, parfumuri şi alte haine şi accesorii de lux.

    Un muzeu deschis în Palazzo Spini Feroni (Florenţa), pe care creatorul îl cumpărase în 1933, a fost dedicat vieţii şi activităţii sale începând cu 1995.

    În martie 2013 a fost lansată, la Florenţa, fundaţia Ferragamo, cu scopul de a sprijini tineri designeri de fashion.

    Salvatore Ferragamo S.p.A (società per azioni – societate pe acţiuni) are în prezent un număr de 4.000 de angajaţi şi a înregistrat, în 2020, venituri de 916 milioane de euro. De-a lungul timpului, printre clienţii casei de modă s-au numărat personalităţi din lumea filmului, politică şi nu numai, precum Audrey Hepburn, Sophia Loren, Greta Garbo, Diana, Prinţesă de Wales şi Margaret Thatcher.

  • A început businessul cu 500 de pui, iar acum este miliardar. Cum a reuşit?

    Cu un început modest, afacerea cu transportul puilor pornită de John W. Tyson în pragul Marii Depresii a evoluat în al doilea cel mai mare procesator şi comerciant de carne de animale din lume. Compania are astăzi venituri de zeci de miliarde şi este condusă încă de moştenitorii săi.

    John W. Tyson s-a născut pe 26 ianuarie 1905 în Mound City, Missouri, în familia lui Isaac şi a Annei Tyson. 

    În 1931, în mijlocul Marii Crize Economice (1929-1933), antreprenorul s-a mutat în Springdale, Arkansas, alături de soţia sa şi de fiul lor, Donald. Aici, Tyson a început să transporte fân, fructe şi păsări pentru cultivatorii locali. Ulterior, folosind câteva economii şi împrumuturi, a început transportul de pui vii către pieţele din Kansas şi St. Louis. În 1935 a pus bazele companiei Tyson. În urma unui transport de 500 de pui din Arkansas în Chicago, Illinois, antreprenorul a făcut un profit suficient de mare pentru a finanţa un nou transport. Când şi a doua tranzacţie a avut succes, a hotărât să câştige mai multă independenţă în afaceri, aşa că a început nu doar să crească singur păsările, ci şi să prepare el însuşi furajele cu care le hrănea.

    În anii ’40 Tyson a început să încrucişeze pui de rasă cu alte păsări, o practică care nu se folosea în industrie, dar care i-a adus succes. În 1947 a format Tyson Feed and Hatchery, activă pe trei divizii: aprovizionarea cu pui a fermelor, vânzarea de furaje către fermieri şi transportul găinilor. Până în 1952, anul în care fiul său a renunţat la facultate pentru a se alătura companiei în funcţia de general manager, Tyson Feed and Hatchery ajunsese un business solid, dar într-un mediu încă competitiv.

    Cei doi au primit o ofertă de preluare din partea Swanson, dar au decis să persiste în exinderea companiei. Până la sfârşitul deceniului, reuşiseră să construiască prima fabrică de procesare a companiei, în urma unei investiţii de 90.000 de dolari, cu peste 15.000 faţă de estimările iniţiale.

    În 1961 antreprenorul a decis să înceapă să comercializeze şi ouă, crescând veniturile businessului.
    După doi ani, compania s-a listat la Bursă, sub un nou nume, Tyson’s Foods.

    Fondatorul a murit în 1967, împreună cu soţia sa, într-un accident de maşină petrecut lângă Springdale. După deces, funcţia de CEO a fost preluată de fiul său.

    În prezent, compania este al doilea cel mai mare procesator şi comerciant de carne de pui, vită şi porc din lume, după JBS. Alături de subsidiarele sale, Tyson Foods operează branduri alimentare importante din industrie, precum Jimmy Dean, Hillshire Farm, Ball Park, Wright Brand, Aidells şi State Fair. Businessul a fost clasat pe poziţia 79 în topul Fortune 500 din 2020, an în care a înregistrat venituri de peste 43 de miliarde de dolari. Preşedintele companiei cu 139.000 de angajaţi este acum nepotul fondatorului, John H. Tyson.

  • Şi-a deschis prima afacere în adolescenţă, a lucrat la Apple şi apoi a fondat o companie de miliarde, cunoscută în toată lumea. Povestea lui William Hawkins

    Cu o înclinaţie spre antreprenoriat încă din adolescenţă, William Hawkins a reuşit să fondeze nu una, ci patru companii, cea mai cunoscută şi de succes dintre ele, ELECTRONIC ARTS, având în prezent venituri de miliarde de dolari şi aproape jumătate de milion de jucători în toată lumea.

    William Murray Hawkins s-a născut pe 28 decembrie 1953 în Pasadena, California şi este absolvent al prestigioaselor universităţi Harvard (licenţă) şi Stanford (MBA). În adolescenţă a încercat să îşi lanseze propria afacere – o versiune a jocului pe hârtie Strat-O-Matic Football, cu 5.000 de dolari împrumutaţi de la tatăl său, însă fără succes. Ulterior, când a primit primul computer, a devenit interesat de crearea unui joc de fotbal digital, construindu-şi inclusiv teza de licenţă pe marginea temei „strategie şi teorie aplicată a jocurilor”.

    După absolvire s-a angajat la Apple ca director de strategie şi marketing, însă în 1982 a demisionat pentru a fonda Electronic Arts. Sub conducerea sa, EA a ajuns un business de succes, însă la nouă ani de la lansare antreprenorul a decis să rămână în companie doar ca preşedinte al Consiliului de Administraţie, canalizându-şi eforturile către lansarea unei noi afaceri, 3DO – un producător de console de jocuri video.

    În vara anului 1994 a părăsit EA pentru a se focusa pe noul său business, care devenise cel mai puternic jucător de profil la acea vreme.  Piaţa a devenit însă curând dominată de consolele celor de la Sony (PlayStation) şi Sega (Sega Saturn), 3DO pierzând teren în faţa acestora.

    „Ce le spun angajaţilor mei este: Vreau să faceţi greşeli. Dacă nu faceţi greşeli, înseamnă că nu vă străduiţi îndeajuns. Dar, când facem greşeli, haideţi să le studiem. Haideţi să învăţăm din ele. Vrem să facem greşeli diferite, nu să le repetăm pe aceleaşi.”

    În 1996 3DO a făcut tranziţia spre dezvoltarea de jocuri video, lansând jocuri pentru PlayStation, computere şi nu numai. În paralel cu rolul de preşedinte şi CEO, antreprenorul şi l-a asumat şi pe cel de director creativ, abordând o strategie nouă care a dus însă la scăderea calităţii şi a vânzărilor, fapt care s-a soldat cu falimentul companiei în 2003.

    În acelaşi ani el a lansat un nou business, un dezvoltator de jocuri video numit Digital Chocolate, păstrând funcţia de CEO al acestuia până în 2012, când s-a alăturat Consiliului de Administraţie al companiei israeliene de tehnologie Extreme Reality. Un an mai târziu a devenit şi senior advisor al platformei de tehnologie pentru jocuri NativeX, alăturându-se, de asemenea, într-un rol similar şi companiei Skillz, o platformă de jocuri electronice pentru mobil.

    Ultima sa companie, If You Can Company, se axează pe educarea socială şi emoţională a copiilor, având rolul de a îi învăţa compasiunea şi de a le preda lecţii de anti-bullying prin jocuri. În 2005, Hawkins a devenit a opta persoană inclusă în Academy of Interactive Arts and Sciences Hall of Fame. Antreprenorul locuieşte în Santa Barbara, unde a fost, între anii 2016 şi 2019, profesor de antreprenoriat şi leadership la Universitatea din California. În ultimul an fiscal, Electronic Arts a înregistrat venituri de 5,6 miliarde de dolari. Compania are peste 450 de milioane de jucători în întreaga lume. În piaţa locală, ea a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de 238,9 milioane de lei şi un număr mediu de 530 de angajaţi, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

  • Povestea omului care şi-a împărţit cariera între lumea construcţiilor şi cea a cinematografiei si a reuşit să creeze un imperiu financiar care îi poartă numele

    Francis Bouygues şi-a împărţit cariera între lumea construcţiilor şi cea a cinematografiei. A reuşit să atingă succesul în ambele, lăsând moştenire un imperiu financiar care îi poartă numele.

    Francis Bouygues s-a născut pe 5 decembrie 1992 în localitatea Auvergne din Franţa. El a urmat cursurile prestigioasei instituţii École Centrale Paris, pe care a absolvit-o în 1946 cu o diplomă de inginer. Pentru a scăpa de STO (serviciul de muncă obligatoriu, prin care francezii erau duşi de nazişti să lucreze în Germania), s-a ascuns în Ambrières-les-Vallées, alături de un coleg de facultate, Philippe Tézé, cu a cărui soră, Monique, s-a şi căsătorit. Cuplul a avut patru copii: Corinne, Nicolas, Olivier şi Martin.

    Bouygues şi-a început cariera în cadrul companiei Dumont-Besson, ca manager de lucrări în construcţii. Între anii 1949 şi 1951 a urmat şi o serie de cursuri la Centrul de Dezvoltare a Afacerilor, Paris. În 1952 a intrat în lumea antreprenoriatului, când a pus bazele afacerii Entreprise Francis Bouygues, o companie de construcţii şi lucrări industriale, care avea să aducă un suflu nou pieţei imobiliare postbelice. În 1955 a fost numit consilier tehnic la Ministerul Reconstrucţiei, pas care i-a propulsat cariera şi afacerile. Compania sa a fost printre primele afaceri care au folosit forţă de muncă din rândul imigranţilor din Maroc, Algeria şi Portugalia. În 1959, a lansat Stim, o filială a Bouygues, dedicată dezvoltării imobiliare.

    În 1982 a primit, din partea publicaţiei franceze Le Nouvel Économiste, titlul de managerul anului. În 1989, antreprenorul a cedat frâiele businessului fiului său, Martin, păstrând însă funcţia de director al companiei. Un an mai târziu a fondat o nouă afacere, Ciby 2000, o companie de producţie de film, alături de Martin. Portofoliul firmei a inclus producţii cunoscute precum Pianul, Pisica albă, pisica neagră sau Twin Peaks.

    Antreprenorul a murit la vârsta de 70 de ani, în urma unui infarct, pe 25 iulie 1993. Regizorul italian Bernardo Bertolucci a lansat, în memoria sa, producţia Micul Buddha.

    După moartea fondatorului, Paramount a făcut o ofertă de 500 de milioane de franci pentru a cumpăra casa de producţie, ofertă pe care văduva lui Bouygues a refuzat-o. Ciby 2000 s-a divizat ulterior în mai multe entităţi.

    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Bouygues SA a înregistrat venituri de peste 35 de miliarde de euro şi a funcţionat cu o echipă de circa 129.000 de angajaţi. Grupul este activ atât în domeniul construcţiilor şi al dezvoltării imobiliare cât şi în mass media, telecomunicaţii şi transporturi. În piaţa locală compania a avut, la nivelul anului 2020, o cifră de afaceri de 4,7 milioane de lei, potrivit datelor publice disponibile.

  • Povestea antreprenorului care şi-a investit toţi banii din cariera militară într-un brand de alcool. Acum acesta este băut în toată lumea

    Povestea lui Richard Hennessy şi a brandului de băutură cu acelaşi nume începe în urmă cu aproape trei secole. De atunci, s-au delectat cu celebrul cognac atât oameni obişnuiţi, cât şi cele mai importante figuri regale ale Franţei şi nu numai, compania fiind astăzi parte a gigantului LVMH.

     

    Richard Hennessy s-a născut în anul 1724, într-un mic sat irlandez din comitatul Cork. La vârsta de 19 ani a plecat în Franţa, unde s-a alăturat ca ofiţer Regimentului Clare al Brigăzii Irlandeze din armata franceză, care servea pentru regele Louis al XV-lea al Franţei.

    După bătălia de la Fontenoy din 1745, ajungând să cunoască suficient de bine regiunea Charente, faimoasă pentru producţia de cognac (oraşul care a dat numele băuturii aflându-se în zonă), antreprenorul a decis să folosească banii pe care îi câştigase în cariera militară pentru a investi în acest domeniu, fără să aibă însă, iniţial, prea mult succes.

    În 1757 a călătorit, alături de vărul său, James, în oraşul Ostende din Flandra (Belgia) pentru a învăţa arta comerţului. La întoarcerea în Franţa opt ani mai târziu a decis să se stabilească în zona Charente, alături de soţia sa, Ellen Barrett, mătuşa filosofului şi politicianului Edmund Burke, şi de fiul lor, Jaques Hennessy. Cu ajutorul unor bănci pariziene, el a reuşit să pornească, în 1765, o afacere cu cognac chiar în interiorul propriei locuinţe, alături de doi parteneri de business – Connelly şi Arthur. În acea perioadă piaţa băuturilor spirtoase era în plin avânt, nu doar printre clienţii francezi, ci şi cei străini, în special cei britanici, generând astfel un boom al industriei cognacului. 

    Hennessy a profitat de amploarea pe care o luase industria pentru a-şi extinde afacerile la Londra şi Dublin, dar şi în Flandra. A avut clienţi de seamă, inclusiv de la curtea regală a Franţei. În ciuda acestui lucru nu a reuşit să ajungă un producător important, aşa că în 1776 s-a mutat în Bordeaux, unde s-a asociat cu George Boyd. Abia odată cu Revoluţia Franceză casa Hennessy avea să cunoască adevărata faimă.

    Pe 8 octombrie 1800, Richard Hennessy a murit. La 13 ani distanţă, fiul său a redenumit compania Jas Hennessy & Co. O altă bornă importantă din istoria brandului a fost atinsă în 1971, când Kilian Hennessy, un reprezentant al celei de-a cincea generaţii a familiei, a decis să fuzioneze cu Moët et Chandon, formând Moët Hennessy, care la rândul său a fuzionat, în 1987, cu Louis Vuitton, pas în urma căruia a fost format unul dintre cele mai mari conglomerate de lux din lume, Louis Vuitton Moët Hennessy (LVMH). Un an mai târziu, grupul a fost achiziţionat de Bernard Arnault, cel mai bogat om din Franţa, având suportul brandului irlandez Guinness. Kilian Hennessy a rămas în companie până la moartea sa, în 2010, la vârsta de 103 ani.

    Jas Hennessy & Co. vinde, anual, în jur de 50 de milioane de sticle de cognac şi este unul dintre ce mai mari producători ai acestei băuturi, asigurând în jur de 40% din producţia globală.

  • Povestea angajatului care a vreu sa ajute compania pentru lucra sa se dezvolte dar a fost ignorat total de sefi. Cum a reusit el sa le demonstreze ca au gresit

    Pentru că în compania în care lucra ideea sa legată de lansarea unui nou concept nu a fost luată în calcul, Götz Werner a decis să o pună în practică în propriul business. Aşa a luat naştere cunoscutul lanţ german dm drogerie markt, unul dintre cei mai importanţi jucători europeni de profil, cu venituri anuale de miliarde.

    Götz Wolfgang Werner s-a născut pe 5 februarie 1944 în Heidelberg, Germania, în familia cu cinci copii a unor farmacişti. Între 1961 şi 1964 el a urmat o şcoală comercială în Konstanz, unde s-a format ca farmacist. Patru ani mai târziu, după o serie de experienţe profesionale în mai multe companii, li s-a alăturat părinţilor săi în farmacia familiei din Heidelberg. În 1969 Werner s-a angajat la una dintre farmaciile companiei Carl Roth, în Karlsruhe. În timpul unei reorganizări a departamentului de vânzări, el a propus introducerea unui model de discount, dar propunerea sa a fost respinsă.

    Prin urmare, antreprenorul a decis să renunţe la job şi să îşi pornească propriul business. În 1973 el a deschis o drogherie în Karlsruhe, promovând un concept unic la acea vreme – autoservirea. Numele pe care l-a ales, dm, era o abreviere a termenului german „drogeriemarkt”. La trei ani distanţă afacerea s-a extins şi în afara graniţelor, în Austria. Până în 1978 compania ajunsese la 100 de unităţi în Germania.

    În 1989 dm a deschis primul centru de distribuţie, la Enns, de unde se aprovizionau toate magazinele din reţea. În anii ’90, compania a început extinderea în Europa de Est, primele pieţe vizate fiind Cehia, Slovacia, Ungaria şi Slovenia. Un deceniu mai târziu, businessul a intrat pe alte patru pieţe (Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria şi România), urmate la câţiva ani distanţă de Macedonia de Nord şi Italia. Fondatorul dm a condus compania timp de 35 de ani, avându-l alături ca partener de business pe Günther Lehmann. Între octombrie 2003 şi septembrie 2010 el s-a aflat în fruntea grupului interdepartamental pentru studii antreprenoriale din cadrul Karlsruhe Institute of Technology, şi până în 2018 a fost preşedinte al EHI Retail Institute (EHI). Werner este un înfocat susţinător al venitului de bază în Germania (concept care prevede uniformizarea veniturilor cetăţenilor la 1.000 de euro/persoană).

    Printre pasiunile sale se numără canotajul, el având în palmares un titlu de campion la dublu, obţinut în 1963 în cadrul campionatului german de juniori. Antreprenorul are şapte copii din două mariaje.

    Potrivit knoema.com, în 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, dm drogerie markt a avut, la nivel internaţional, venituri de 12,8 miliarde de dolari. Businessul global este condus în prezent de Christoph Werner, fiul fondatorului, care s-a alăturat afacerii în 2011. În România, compania are 1.000 de angajaţi şi a înregistrat în anul financiar desfăşurat în perioada octombrie 2019 – septembrie 2020 o cifră de afaceri de 526 de milioane de lei.

  • Antreprenor de pe băncile facultăţii. Povestea unuia dintre cei mai noi miliardari ai lumii

    Listarea celei mai mari companii a lumii în anul 2021 nu sunt legătură cu strategia vreunui mare fond de investigaţii sau al unui gigant chinezesc. Ca mai toate marile poveşti de succes, a început cu nopţile nedormite ale unui tânăr. Tânărul este acum unul dintre cei mai noi miliardari ai lumii: după listarea platformei de schimb de criptomonede Coinbase, are o avere estimată la aproape 10 miliarde de dolari. Şi pare că nu se va opri aici.

    Brian Armstrong (38 de ani) s-a născut în apropiere de San Jose, California, într-o familie de ingineri. A studiat la Universitatea Rice din Texas, absolvind ca dublu licenţiat în Economie şi Informatică în 2005. Ulterior şi-a completat studiile şi cu un program masteral în informatică.

    Chiar dacă a avut rezultate excelente în materie de pregătire teoretică, şi-a manifestat totuşi şi instinctele antreprenoriale încă din perioada facultăţilor, când a lansat un business de intersectare între profesori meditatori cu studenţii ce aveau nevoie de pregătire suplimentară. După absolvire, a petrecut un an în Buenos Aires, lucrând la dezvoltarea unei companii în domeniul educaţiei. În perioada aceasta, a văzut pericolele hiperinflaţiei, care afectează Argentina.

    Înapoi în Statele Unite, în cariera sa timpurie, a lucrat ca dezvoltator pentru IBM şi în rolul de consultant pentru Deloitte. În 2010 însă, a dat peste white paperul despre bitcoin, publicat de un autor care folosind pseudonimul Satoshi Nakamoto (pseudonimul folosit de persoana / persoanele care ar fi lansat moneda digitală – n.red.). Un an mai târziu sa angajat la Airbnb ca inginer software şi a fost astfel expus sistemelor de plată din cele 190 de ţări în care platforma opera la acea vreme. Cât timp a lucrat pentru Airbnb, sa confruntat cu dificultate de a trimite bani către America de Sud, astfel că a început să se gândească la soluţii. A început să lucreze weekendurile şi nopţile scriind cod în program Ruby şi JavaScript pentru a cumpăra şi stoca criptomonede.

    Planul său de afaceri sa concretizat însă în anul 2012, odată cu intrarea în acceleratorul de start-up-uri Y Combinator, prin care a primit o investigaţie de 150.000 de dolari pe care a folosit-o pentru a pune bazele Coinbase. A lansat compania alături de Fred Ehrsam (33 de ani), ca modalitate prin care entuziaştii domeniului să tranzacţioneze bitcoins şi alte monede digitale. În liceu, Ehrsam jucase jocuri video la nivel profesional şi era un fan avid al World of Warcraft, ceea ce introduce în conceptul criptomonedelor. În 2010, a absolvit cu brio Universitatea Duke, ca licenţiat în informatică. A lucrat pentru Goldman Sachs şi a învăţat să tranzacţioneze bitcoin în timpul liber. A părăsit însă Coinbase în 2017 şi este în prezent Managing Partner al platformei de investigaţii în criptomonede Paradigm.

    Succesul pentru Coinbase a fost confirmat în 2018, când o rundă de finanţare a companiei plasa aceste informaţii la 8,1 miliarde de dolari. În decembrie 2020, Armstrong a aplicat SEC (US Securities and Exchange Commision) pentru o listă de companie. Listarea directă sa concretizat anul acesta, în aprilie, capitalizarea de piaţă a Coinbase ajungând la nivelul record de 86 de miliarde de dolari, iar odată cu aceasta, averea netă a lui Armstrong se plasa la în jur de 10 miliarde de dolari.

    Publicaţia americană Wall Street Journal notează că Armstrong nu se încadrează în tiparul obişnuit al fondatorului din Silicon Valley şi nici nu este un evanghelist al criptomonedelor. Din contră, Brian Armstrong este discret, nu prea apare în prezenţă şi nici nu participă la foarte multe conferinţe. Cei care au lucrat cu el susţin de cele mai multe ori că este un om statornic, motivat de ambiţia de a duce bitcoin către mase. În prezent, compania cu sediul central în San Francisco permite utilizatorilor să cumpere şi să vândă peste 40 de active digitale, printre care Bitcoin, Ethereum şi Litecoin. Valoarea totală a activelor tranzacţionate pe această a ajuns la 90 de miliarde de dolari anul trecut, iar veniturile companiei s-au plasat la 1,3 miliarde de dolari.

    Fred Ehrsam

  • Povestea imigrantului care a dezvoltat de la zero unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din lume. El a venit cu o invenţie care este folosită în toate ţările din lume

    Dacă nu am vizitat magazinele Bloomingdale’s din Statele Unite, ne-am întâlnit, cel mai probabil, cu magazinul fraţilor Bloomingdale în sitcomul Friends, unde Rachel, una dintre protagonistele seriei, şi-a început cariera în modă. Cum a reuşit Lyman Bloomingdale, proprietarul businessului, să revoluţioneze magazinele de retail vestimentar încă din secolul XIX?

    Lyman Bloomingdale s-a născut pe 11 februarie 1841 în New York, în familia imigranţilor evrei de origine germană Benjamin Bloomingdale şi Hannah Weil. Alături de fratele său, Lyman a învăţat tainele retailului în magazinul cu haine de damă al tatălui său.

    El a urmat cursurile Smith’s Collegiate Institute şi a servit ca subofiţer în Kansas Volunteers, în timpul Războiului Civil. În 1871 s-a căsătorit cu Hattie Cullenberger. Pentru o vreme au locuit deasupra magazinului familiei şi au avut cinci copii: Samuel, Hiram, Irving, Corinne şi Hannah.

    Pe 17 aprilie 1872, fraţii Bloomingdale au deschis, în New York, magazinul omonim, Lyman fiind proprietar unic al afacerii. La începuturile businessului cei doi au vândut o serie de colecţii europene, având ei înşişi un birou şi la Paris. De-a lungul timpului, numeroase personalităţi, inclusiv regina Elisabeta, au trecut porţile magazinului. Joseph s-a retras din companie în prima zi a anului 1896, însă Lyman avea să rămână în business până la moartea sa, pe
    13 octombrie 1905.

    În 1898, când Jesse W. Reno a patentat scara rulantă, Bloomingdale’s a devenit primul retailer care a inclus inovaţia în magazinele sale, Lyman Bloomingdale fiind, de altfel, principalul finanţator al inventatorului. În anii ’20, vânzările mergeau atât de bine încât compania a transformat un bloc întreg în magazin.

    Antreprenorul a fost, de asemenea, director şi preşedinte al Walters Piano Company şi Arcade Realty Company, şi a deţinut funcţia de director al Vulcan Detinning Company şi Hudson Oil Company, precum şi al Consolidated National Bank. A fost, totodată, membru al Camerei de Comerţ şi al Lafayette Post.

    După moartea sa, fiii antreprenorului, Hiram şi Samuel, au preluat conducerea magazinelor. În 1929 compania a fost achiziţionată de Federated Department Stores.

    Un cunoscut filantrop, Lyman Bloomingdale a lăsat, prin testament, suma de 100.000 de dolari (echivalentul a 2,9 milioane de dolari în 2020) pentru acţiuni caritabile.

    În 2020, Bloomingdale’s a înregistrat venituri de peste 1 miliard de dolari şi a funcţionat cu o echipă de 1.000 de angajaţi.

  • Cum a reuşit un antreprenor să transforme o afacere în pragul falimentului într-unul dintre cele mai iubite branduri de încălţăminte din lume. Milioane de oameni poartă astăzi pantofii săi

    De două ori în pragul falimentului, antreprenorul Paul Van Doren, fondatorul Vans, a crezut în continuare în businessul său, iar când i s-a spus să închidă afacerea, el a hotărât să o extindă. A reuşit astfel să salveze compania, aflată astăzi în portofoliul VF, alături de alte branduri de renume.

    Paul Van Doren s-a născut pe 12 iunie 1930 în Boston, Massachusetts, în familia inventatorului Johnson Van Doren şi a soţiei acestuia, Rena, care era croitoreasă. La vârsta de 14 ani el a abandonat şcoala. La vârsta de 14 ani el a abandonat şcoala, iar la insistenţele mamei lui şi-a găsit un loc de muncă. În cele din urmă, mama sa a insistat să îşi găsească un loc de muncă într-o fabrică de încălţăminte, Randy’s, loc în care viitorul antreprenor avea să înveţe bazele acestei industrii.

    Pe 16 martie 1966, Paul Van Doren a pus bazele companiei Vans, alături de fratele său, James, şi de alţi doi parteneri de business, Gordon Lee şi Serge D’Elia, odată cu deschiderea primului magazin. Iniţial, portofoliul businessului consta doar în trei tipuri de încălţăminte, cu preţuri cuprinse între 2,49 şi 4,49 de dolari, iar fraţii Van Dorens mergeau uneori la târgurile locale pentru a-şi vinde produsele. La un an distanţă, ei au deschis şi o fabrică, pe 704 East Broadway, în Anaheim.

    Când jumătate dintre cele zece magazine ale companiei nu au avut niciun profit, contabilul i-a sfătuit să închidă afacerea. Paul Van Doren a refuzat să îi asculte sfatul, făcând exact opusul, prin deschiderea câtorva unităţi noi. Până la sfârşitul anului 1970 compania ajunsese deja la un portofoliu de 70 de magazine în California.

    Antreprenorul a condus afacerea încă şase ani, pentru ca în 1976 să îi cedeze frâiele businessului fratelui său. A revenit însă ca preşedinte în 1984, când compania a trecut printr-o nouă perioadă de declin, fiind nevoită să ceară protecţie împotriva falimentului. La patru ani distanţă, a decis să vândă businessul către McCown De Leeuw & Co, într-o tranzacţie de 75 de milioane de dolari. În 1991, an în care Vans s-a listat la Bursă, antreprenorul s-a retras definitiv din companie.

    Paul Van Doren a avut cinci copii, alături de soţia sa, Char: Paul Jr., Steve, Cheryl, Taffy şi Janie. Doi dintre ei s-au alăturat companiei, Steve ca vicepreşedinte al diviziei de evenimente, iar Cheryl ca vicepreşedinte al departamentului de resurse umane.

    Fondatorul a murit pe 6 mai 2021, în Fullerton, California, la vârsta de
    90 de ani. Cu doar nouă zile înainte, au fost publicate memoriile sale, sub titlul „Authentic”.

    În 1998 compania a deschis propriul skate park în Orange, California, pe o suprafaţă de circa 1.900 de metri pătraţi, urmat, la 12 ani distanţă, de un al doilea, inaugurat în Huntington Beach, California. În Londra există, de asemenea, un skate park numit House of Vans.

    În prezent, Vans face parte, alături de nume ca Supreme, The North Face şi Timberland, din portofoliul VF, care a cumpărat-o în 2004 pentru suma de aproximativ 400 de milioane de dolari. Brandul este vândut în 97 de ţări, înregistrând venituri anuale de circa
    4 miliarde de dolari, potrivit unor surse din companie citate de The New York Times. VF a avut, în 2019, o cifră de afaceri de 13,8 miliarde de dolari.

  • Povestea omului care a reuşit să transforme un simplu magazin alimentar într-un lanţ de mii de magazine, cunoscut astăzi în toată lumea

    Înainte de a deveni antreprenor, Thomas Lipton, fondatorul companiei care îi poartă numele, a avut multe meserii în varii domenii, experienţe care l-au ajutat să navigheze în lumea afacerilor şi să transforme un simplu magazin alimentar într-un brand cunoscut astăzi în toată lumea.

    Sir Thomas Johnstone Lipton s-a născut pe 10 mai 1848 (sau 1850, potrivit altor surse) în Gorbals, Glasgow, Scoţia, în familia lui Thomas Lipton senior şi a lui Frances Lipton, născută Johnstone. El a fost singurul dintre cei cinci copii ai familiei care a ajuns la vârsta maturităţii.

    O perioadă a urmat şcoala parohială St Andrew’s, însă la vârsta de 13 ani a abandonat cursurile pentru a-şi ajuta familia cu un venit suplimentar, angajându-se la o tipografie. Ulterior, a lucrat şi într-o croitorie, unde tăia cămăşi. În paralel, s-a înscris la un seral, pentru a-şi continua educaţia. În 1864, Lipton s-a angajat ca şi cabinier (persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabine) pe un vapor care naviga între Glasgow şi Belfast.

    Captivat de poveştile marinarilor din echipaj despre Statele Unite, a hotărât ca la întoarcere să plece peste ocean cu ajutorul economiilor pe care le făcuse. Timp de 5 ani a călătorit de-a lungul Statelor Unite, având numeroase joburi. A lucrat pe o plantaţie de tutun din Virginia, apoi ca bibliotecar şi contabil în Carolina de Sud, a fost agent de vânzări în New Orleans, ajutor de fermier în New Jersey şi, într-un final, s-a angajat ca asistent într-un magazin alimentar din New York.

    În 1870 s-a întors în Glasgow, unde iniţial şi-a ajutat părinţii în administrarea micului magazin pe care aceştia îl deţineau. Un an mai târziu a pus bazele propriului business, deschizând un magazin alimentar, Lipton’s Market, în Glasgow. Afacerea a avut un real succes, aşa că antreprenorul a transformat-o într-un lanţ de băcănii răspândite pe tot teritoriul Scoţiei, ieşind apoi şi în afara graniţelor, în Anglia.

    În 1888, când afacerea sa ajunsese deja la 300 de unităţi, Lipton a hotărât să intre pe piaţa ceaiului, deschizând un birou de degustare. Şi-a axat apoi strategia de vânzare pe comercializarea ceaiului la preţuri foarte mici, pentru ca o gamă mai mare de clienţi, din toate clasele sociale, să şi-l poată permite. A cumpărat în acest sens mai multe grădini de ceai din colonia britanică Ceylon (în prezent Sri Lanka), consolidând brandul Lipton, aflat astăzi în portofoliul gigantului Unilever, un business cu venituri de peste  50 de miliarde de euro în 2020. Tot lui îi este atribuită inovaţia pliculeţelor de ceai, potrivit site-ului companiei.

    Unul dintre marile sale hobby-uri a fost iahtingul, pasiune pe care a împărtăşit-o cu personalităţi importante din acele vremuri, printre care se numără chiar monarhii britanici Eduard al VII-lea, care i-a acordat titlul de Cavaler Comandant al Ordinului Regal Victorian, urmat de cel de baronet de Osidge, şi George al V-lea. Deşi a participat de cinci ori la Cupa Americii, antreprenorul nu a reuşit să câştige niciodată, primind în schimb un trofeu special creat pentru ambiţia sa, cu titlul de „cel mai bun pierzător”.

    Pe 3 noiembrie 1924 pe coperta revistei Time a apărut un portret al antreprenorului. În 1929, lanţul Lipton a fuzionat cu Home and Colonial Stores, Maypole Dairy Company, Vyes & Boroughs, Templetons, Galbraiths & Pearks, formând un grup cu peste 3.000 de magazine, listat la Bursa din Marea Britanie ca Allied Suppliers, achiziţionat de Argyll Foods în 1982. După acest pas, compania a vândut doar ceaiuri. Thomas Johnstone Lipton a murit pe 2 octombrie 1931, lăsând moştenire o mare parte din avere – inclusiv trofeele de iahting, expuse astăzi la galeria de artă Kelvingrove, oraşului natal.

     

     

    „Nu dispera niciodată, continuă să mergi mai departe!”